Toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive

Am avut părtășie puțin despre aspectul referitor la „ceea ce este poruncit de Dumnezeu”. Așadar, nu ar trebui să avem părtășie și despre adevărul referitor la „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu”? (Ba da.) Există o deosebire subtilă între „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu” și „ceea ce este creat de Dumnezeu și ceea ce este poruncit de Dumnezeu”? (Da.) Ce implică suveranitatea lui Dumnezeu? Se spune adesea că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor. Indiferent ce fel de destin au oamenii, este chestiunea destinului în sine un lucru pozitiv? (Da.) Indiferent cum este destinul unei persoane, fie că pare bun sau rău din exterior, atât timp cât vine de la Dumnezeu, este poruncit de Dumnezeu sau se află sub suveranitatea Lui, este un lucru pozitiv. Atunci, cum se poate stabili că destinele oamenilor sunt lucruri pozitive? Oamenii au tot felul de destine. La prima vedere, unii par să aibă vieți binecuvântate, în timp ce alții suferă; unii oameni prosperă toată viața, în timp ce pentru alții, lucrurile nu merg niciodată bine; unii trăiesc în bogăție, alții în sărăcie extremă; unii oameni au familii fericite și împlinite, în timp ce alții au căsnicii nefericite și copii lipsiți de sentimente filiale; unii sunt singuri toată viața, în timp ce alții se bucură să fie înconjurați de copiii și nepoții lor; unii sunt chinuiți de boli și dureri toată viața, trăind în mari suferințe, în timp ce alții sunt puternici și sănătoși, duc o viață confortabilă și liberă, murind în cele din urmă în pace, la o vârstă înaintată. Nu sunt acestea destinele diferitelor tipuri de oameni? (Ba da.) Atunci, se află destinul sub suveranitatea lui Dumnezeu? (Da, se află sub suveranitatea lui Dumnezeu.) În noțiunile lor, oamenii cred: „Întrucât destinul se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, toate destinele oamenilor ar trebui să fie bune. De ce există atât de multe rele?” Există un fapt și mai derutant, și anume că destinele celor mai mulți oameni nu sunt așa cum și-ar dori ei. Privește – câți oameni nu suferă nicio greutate toată viața, se nasc bogați și cu statut social și sunt copleșiți de afecțiune din toate părțile? Câți astfel de oameni există? Doar cei născuți în familii de elită au un astfel de destin. Majoritatea celorlalți suferă toată viața și îndură nenumărate greutăți, dând peste obstacole la fiecare pas – lucrurile sunt extrem de dificile pentru ei și nu decurg deloc fără probleme. Deși, în teorie, recunoști că toate destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive, tot nu înțelegi în inima ta: „Este acceptabil din punct de vedere doctrinar să se spună că este un lucru pozitiv ca aceia născuți cu privilegii incredibile să aibă destine bune. Dar pentru 80 până la 90% dintre oameni, lucrurile nu merg bine, iar ei suferă toată viața – așadar, de ce sunt lucruri pozitive și asemenea destine și de ce se află și ele sub suveranitatea lui Dumnezeu? Acest lucru pare oarecum inacceptabil. Nici din perspectiva dreptății morale, nici din cea a compasiunii, astfel de destine nu pot fi clasificate drept lucruri pozitive. Nu are sens. E posibil să fie greșită această definiție? Dacă este într-adevăr greșită, atunci partea despre destinele oamenilor ar trebui eliminată din lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu. Dar dacă este eliminată, aceasta ar fi o negare a faptului că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor. N-ar fi o răzvrătire scandaloasă? Dar cum ar trebui să înțelegem faptul că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive și că destinele rele sunt și ele lucruri pozitive?” Oamenii devin puțin nedumeriți. Este o întrebare dificilă pentru voi, nu-i așa? (Da, așa e.) Atunci, spuneți-Mi. Haideți să vedem cine poate explica în mod clar această chestiune. (Cred că este greșit ca oamenii să considere confruntarea cu greutățile drept un lucru rău. De fapt, destinul pe care Dumnezeu îl poruncește pentru cineva, indiferent dacă este de greutăți sau de tihnă, este cel mai benefic pentru acea persoană. Suferința, îndeosebi, are o capacitate și mai mare de a-i modela pe oameni. În plus, aceste lucruri sunt legate de reîncarnarea sufletelor oamenilor. Poate din cauza unor fapte rele din viața anterioară sau a unei datorii din viața anterioară, cineva trebuie să sufere în această viață pentru a o plăti. Toate acestea sunt supuse poruncii și rânduielii lui Dumnezeu.) Atunci, care este lucrul pozitiv de aici? Poți să explici clar? (Nu.) Vezi, dacă cineva chiar te-ar întreba asta, n-ai putea să explici clar; te-ai împotmoli chiar aici. Dacă nu ai lua acest lucru în serios, l-ai trece pur și simplu cu vederea, dar ți-ar afecta acceptarea adevărului potrivit căruia „toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive”, ți-ar afecta utilizarea acestui adevăr pentru a defini care lucruri sunt pozitive, ți-ar afecta acceptarea și recunoașterea oricărui lucru pozitiv și, de asemenea, atitudinea față de toate lucrurile din sfera a „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu”, atitudine care implică, desigur, dacă le accepți sau le condamni – această chestiune este foarte serioasă. Dacă nu poți vedea în profunzime chestiunea destinului, probabil o vei considera un lucru negativ și o vei caracteriza ca atare. Dar destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și sunt poruncite de El. Dacă definești destinele oamenilor, aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu și poruncite de El, drept lucruri negative, care este natura acestei probleme? (Blasfemie împotriva lui Dumnezeu.) Aceasta este o condamnare și o hulire a lui Dumnezeu. În termeni umani, înseamnă că: „Ai comis un păcat grav, așa că mergi și mărturisește-ți imediat păcatele!” Nu vom spune mai multe despre asta.

Tocmai am avut părtășie despre faptul că „toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive” și am menționat destinele oamenilor. Deși sfera acestui conținut este vastă, este și foarte specifică; se referă la viața fiecărei persoane și a întregii omeniri. Destinele oamenilor sunt de tot felul, dar destinele celor mai mulți oameni, așa cum le văd sau cum le experimentează ei înșiși, pot fi descrise printr-un singur cuvânt: nefaste. Cuvântul „nefast” înseamnă că destinul cuiva este plin de momente dificile și de frustrări; o astfel de persoană trăiește o viață deosebit de dificilă și, în majoritatea timpului, lucrurile nu decurg așa cum își dorește. Indiferent dacă cineva trăiește experiențe plăcute sau dificile, indiferent ce vede sau ce ajunge să-și dea seama, un aspect incontestabil este că destinele tuturor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, chiar dacă marea majoritate a oamenilor consideră că destinele lor nu sunt așa cum își doresc. Acest lucru nu ar trebui tăgăduit niciodată. Întrucât suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor a produs o astfel de realitate dificil de acceptat de către ei, este necesar să avem părtășie despre principiile și sursa suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor și despre motivul pentru care El deține suveranitatea asupra destinelor lor – cu alte cuvinte, de ce deține Dumnezeu suveranitatea asupra destinelor oamenilor în acest fel și de ce rânduiește astfel de destine pentru ei. Mai întâi, să analizăm care este motivul pentru care Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinelor oamenilor. Oare oamenii vin pe această lume pentru a orbecăi sau pentru a-și irosi timpul? (Nici una, nici alta.) În ceea ce privește motivul lui Dumnezeu de a rândui destinele oamenilor, acesta nu este ca oamenii să vină pe lume doar pentru a se plimba puțin ca niște cadavre ambulante și atâta tot. În schimb, este ca oamenii să trăiască în trup, să experimenteze viața și să treacă prin tot felul de medii de viață, precum și prin diferite situații în diverse perioade. Vorbind despre experimentarea vieții, trupul omului are o caracteristică: dacă o persoană trăiește într-un mediu confortabil, fără să treacă prin perioade grele, dificultăți, obstacole sau eșecuri, nu-i este ușor să crească și să se maturizeze. Este ca o plantă care crește într-o seră, fără să fie expusă la vânt și la soare; viața ei este foarte fragilă, deoarece nu-i este ușor să absoarbă diverși nutrienți din natură. Odată ce este expusă la arșița soarelui și la vânt puternic, este foarte ușor să se rupă și să moară prematur, iar apoi viața ei nu poate continua. Prin urmare, în ceea ce privește natura și instinctul trupului uman, omenirea nu ar trebui să fie asemenea florilor dintr-o seră, care nu experimentează vântul și ploaia, ci ar trebui să îndure diverse obstacole, perioade dificile și dezamăgiri din lumea umană. Într-un astfel de mediu de viață, omenirea își va folosi liberul arbitru și gândurile date de Dumnezeu și va continua să meargă înainte și să trăiască – prin toate mijloacele posibile, în mod independent, cu tenacitate și fără să se teamă de vreo dificultate. Acest lucru va stimula diversele instincte de viață și de supraviețuire ale oamenilor, iar aceștia vor putea să-și folosească instinctul de supraviețuire dat de Dumnezeu pentru a trăi independent și a înfrunta orice mediu, precum și toate persoanele, evenimentele și lucrurile din jurul lor. Pe de o parte, din perspectiva instinctului obiectiv al trupului, oamenii au nevoie de stimularea și de imboldul acestui mediu pentru a genera dorința de a supraviețui, astfel încât să poată trăi cu dârzenie. La prima vedere, pare dificil să trăiască astfel, dar sub stimularea și loviturile acestui mediu, oamenii capătă o dorință mai puternică de a supraviețui, așa că vor merge înainte și se vor maturiza treptat, se vor adapta treptat la viața cu alții și vor deveni mai puțin fragili, având în schimb perseverență, rezistență și tenacitate, fiind capabili să rămână neînfricați în fața oricăror dificultăți. Acesta este motivul inițial al lui Dumnezeu în rânduirea destinelor oamenilor; acesta este conceptul de bază al destinelor lor, care sunt concepute pe baza formei inițiale a instinctului trupului lor. Acesta este un aspect. Celălalt este că – plecând de la acest concept de bază – atunci când oamenii călătoresc prin această lume, trecând de la copilărie la bătrânețe, pe măsură ce îmbătrânesc treptat, ei experimentează evenimente ale vieții, capătă experiență de viață și dobândesc unele principii și căi pentru a înfrunta diversele dificultăți ale vieții. În acest fel, oamenii se maturizează treptat și devin tot mai capabili să trăiască independent între cer și pământ și printre ceilalți. Nu vor fi atât de fragili și nu se vor simți descurajați sau dezamăgiți – sau chiar nu vor simți că nu există nicio speranță în viață – atunci când se confruntă cu un mic obstacol sau eșec. În schimb, după ce experimentează diverse situații dificile, vor fi tot mai capabili să privească viața și moartea în mod corect și să-și dea seama care sunt îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinească în viață și de care au cea mai mare nevoie și, în acest fel, se vor simți tot mai în largul lor în viață. Pe parcursul acestui proces, oamenii se maturizează treptat; adică, ajung treptat în punctul în care nu se tem de greutăți și pericole, nu se tem de moarte și nu se tem de dificultăți. La început, la vârste fragede, oamenii plâng și nu pot dormi când aud unele cuvinte neplăcute și sfâșietoare sau când se confruntă cu o mică dificultate sau un obstacol și simt că nu există nicio speranță în viață. Treptat, ajung în punctul în care au un anumit grad de imunitate și rezistență în inimile lor atunci când aud cuvinte sfâșietoare și întâmpină dificultăți și nu mai simt că viața nu are niciun rost, nici nu se mai gândesc la moarte. Mai târziu, când aud cuvinte și mai sfâșietoare și se confruntă cu obstacole și eșecuri, le pot îndura în inimile lor fără să fie foarte afectați și simt că este foarte normal ca oamenii să experimenteze aceste lucruri în viață, nemaiavând nevoie de confortul, încurajarea sau asistența altora pentru a-și continua viața. În acest fel, nu dobândesc ei din ce în ce mai multă tărie de caracter? Oamenii au capacitatea de a supraviețui independent, precum și motivația de a supraviețui independent. Toți trebuie să treacă prin etapa tinereții și a naivității. Abia după vârsta de 40 sau de 50 de ani ajung treptat la o stare de maturitate și devin adulți. Chiar dacă cineva nu și-a întemeiat o familie, nu și-a clădit o carieră sau nu a devenit părinte, judecând după cele întâmpinate în viața sa, după cuvintele pe care le rostește, după ceea ce ajunge să-și dea seama și după înțelegerea și atitudinea pe care le are față de viața sa, față de faptul de a trăi, față de dificultățile pe care le înfruntă și față de lucrurile care decurg sau nu așa cum își dorește, vei descoperi că această persoană a crescut și s-a maturizat. Cărui fapt se datorează toate acestea? Se datorează diverselor dificultăți, dezamăgiri și chiar obstacole și eșecuri care apar în destinele oamenilor, așa cum sunt poruncite de Dumnezeu. Prin urmare, din această perspectivă, nu există nicio îndoială că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, iar oamenii ar trebui să accepte întru totul acest adevăr. Se poate spune aici că Dumnezeu are cu adevărat intenții minuțioase în suveranitatea Sa asupra destinelor oamenilor? (Da.) Indiferent dacă cineva crede sau nu în Dumnezeu, pe măsură ce oamenii se maturizează începând de la naștere, cei cu un calibru bun pot ajunge chiar în punctul de a înțelege că sunt supuși destinului și de a-L căuta pe Dumnezeu. Judecând pe baza acestui fapt, nu este intenția inițială a suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor un lucru pozitiv? (Ba da.) Vezi, când spun asta, dați aprobator din cap și recunoașteți cu toții că este un lucru pozitiv. De ce? Pentru că expun un fapt și am explicat clar esența acestei chestiuni, iar voi ați experimentat-o la rândul vostru, nu-i așa? (Așa e.) Omenirea a beneficiat într-adevăr de destinul aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent care este originea ta sau de unde vii și indiferent ce rol joci în această societate, pe scurt, atât timp cât trăiești sub suveranitatea lui Dumnezeu, ai primit beneficii de la El. Unii oameni spun: „Nu este corect. Dumnezeu trebuie să fie suveran asupra destinelor aleșilor Săi, asupra destinelor oamenilor. Dumnezeu nu este suveran asupra destinelor celor reîncarnați din diavoli sau din animale.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Orice ființă creată se află sub suveranitatea lui Dumnezeu. Atât timp cât este o ființă creată, are un destin. Tu ești o ființă creată, prin urmare ai destinul tău. Dumnezeu ți-a rânduit un destin, așa că destinul tău nu este ceva ce ai ales, nici nu este ceva ce ai creat; acesta vine din suveranitatea lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent ce rol joci, fie că ești reîncarnat dintr-un om, dintr-un animal sau dintr-un diavol, întrucât pari acum a fi un membru al rasei umane, cu siguranță ai un destin, iar destinul tău se află în mod sigur sub suveranitatea lui Dumnezeu. Pe baza acestui aspect, nu este suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor un lucru pozitiv? (Ba da.) De ce spunem că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv? Pentru că Dumnezeu are intenții minuțioase în spatele destinului pe care îl rânduiește pentru orice ființă creată; totul este ca omenirea să poată trăi normal și într-un mod ordonat în această lume, cu diversele condiții înnăscute dăruite de Dumnezeu. Dumnezeu nu tratează nicio persoană în mod nedrept. După cum se spune, soarele strălucește atât peste cei buni, cât și peste cei răi. Aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Altfel, de ce am spune că doar Dumnezeu este Creatorul omenirii și doar Dumnezeu este suveran peste omenire? Pentru că asta face Dumnezeu, El are această capacitate și are această esență și această autoritate. Se clarifică astfel următoarele: suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, iar acest fapt nu poate fi nici tăgăduit, nici pus la îndoială. Cu alte cuvinte, ținând cont de legile vieții trupești a omenirii, destinele constând în greutăți și momente dificile pe care Dumnezeu le rânduiește pentru oameni îi pot ajuta pe aceștia să se maturizeze treptat și să-și finalizeze călătoria prin această viață fără probleme. Din această perspectivă, suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv.

Privind un alt aspect al destinelor oamenilor, mulți duc vieți dificile, dezamăgitoare. Nu par să fi făcut nimic rău, dar se pare că sunt pedepsiți. De exemplu, unele persoane își pierd tații în tinerețe, soții la vârsta mijlocie și fiii la bătrânețe, iar familiile lor sunt destrămate de moarte. Unii au accidente, cum ar fi accidente de mașină sau de avion. Unii au dizabilități: unii sunt orbi, unii sunt surzi, iar alții și-au pierdut brațele sau picioarele. Unii sunt reduși la o sărăcie lucie din cauză că au fost înșelați, iar alții își petrec toată viața plătind datorii. Când aceste diverse nenorociri se abat asupra oamenilor, mulți spun: „Divinitatea este nedreaptă. Nu pare ceva ce ar trebui să facă. Dacă Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor, cum a putut să-i facă atât de nefericiți? Cum a putut îngădui ca oameni nevinovați să sufere astfel de lovituri și să se confrunte cu asemenea nenorociri?” Dacă oamenii privesc lucrurile din perspectiva intenției inițiale a Creatorului în poruncirea destinelor lor, intențiile Creatorului pentru omenire sunt minuțioase, iar suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv. Dar când în destinele oamenilor se întâmplă unele lucruri speciale, care par tragice din perspectiva conștiinței umanității, oamenii nu pot pricepe de ce suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor lor este un lucru pozitiv și nu pot să-și dea seama ce se petrece. Mulți consideră că există aspecte nedrepte în rânduiala Creatorului privind destinele oamenilor și simt că nu prea are sens să se spună că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Prin urmare, unii oameni au inventat o zicală comună: „Cei care construiesc poduri și repară drumuri ajung să orbească, pe când cei care comit multe fapte rele sunt binecuvântați cu familii numeroase.” Unii spun: „Este nedrept. Construirea podurilor și repararea drumurilor constituie o acumulare de merite și sunt fapte bune. Oamenii care fac asta ar trebui să aibă familii numeroase și să fie foarte înstăriți. Cum ar putea ajunge să orbească? Este posibil ca un astfel de destin să se afle și el sub suveranitatea lui Dumnezeu și să fie tot un lucru pozitiv? Nu are sens!” Dacă oamenii nu înțeleg adevărul și nu-L cunosc pe Dumnezeu, chiar nu pot să înțeleagă sau să deslușească aceste lucruri. Non-credincioșii spun mereu: „Divinitatea prețuiește tot ce e viu.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă există un Dumnezeu, dacă există o divinitate, atunci Dumnezeu ar trebui să aibă grijă de poporul Său. Dacă El este Creatorul, ar trebui să aibă grijă de ființele Sale create și să le trateze cu blândețe; nu ar trebui să le lase să sufere aceste dureri. În opinia oamenilor, dacă omenirea ar trăi sub controlul Satanei și al diavolilor, ar fi de înțeles să îndure aceste suferințe, dar întrucât omenirea trăiește sub stăpânirea lui Dumnezeu și sub suveranitatea Sa, nu ar trebui să le îndure. Mai ales când vine vorba de faptul că acest tip de destin se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, oamenii sunt și mai puțin capabili să înțeleagă ce se petrece. Dacă nu înțeleg adevărul, le este foarte greu să-și dea seama că există un sens în spatele fiecărui lucru aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu și rânduit de El; oamenii nu pot pricepe unele lucruri și se blochează în aceste situații speciale. Dacă cineva are câtuși de puțin o inimă cu frică de Dumnezeu, va spune: „Dacă nu putem explica această chestiune, atunci hai să nu vorbim despre ea, n-ar trebui să o judecăm după bunul plac.” Se poate considera că are puțină rațiune. Unii oameni nu au conștiință sau rațiune, cu atât mai puțin o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei sunt îndrăzneți și au neobrăzarea de a judeca în mod arbitrar când întâlnesc lucruri care nu decurg așa cum își doresc: „Hm! Se spune că «Divinitatea prețuiește tot ce e viu», așadar, de ce mor la vârste fragede unii oameni care par a fi destul de buni? Și au parte de o moarte violentă, lăsând în urmă o grămadă de copii. Este atât de lamentabil, atât de tragic! Și oamenii tot susțin că suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv. Dacă faptul că au asemenea destine tragice se află sub suveranitatea lui dumnezeu, atunci dumnezeu nu este drept!” Acești oameni Îl judecă pe Dumnezeu atât de arbitrar! Destinele oamenilor se află, fără îndoială, sub suveranitatea lui Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi pus nicicând la îndoială sau tăgăduit vreodată. Afirmația „Destinele oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu” este valabilă în orice moment și este un fapt în orice moment, deoarece suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, care nu se va schimba niciodată. Așadar, de ce întâmpină oamenii astfel de situații tragice? Există un lucru pe care ei nu-l cunosc sau pe care îl pot înțelege în termeni doctrinari, dar nu-l pot explica în mod clar, și anume că destinul fiecărei persoane are o cauză și un efect. Tipul tău de destin și lucrurile pe care le suferi în această viață pot fi efectele vieții tale anterioare și pot deveni, de asemenea, cauze în viața ta viitoare. Este exact cum spun non-credincioșii: „Roata se întoarce”. În viața ta anterioară, este posibil să fi semănat anumite cauze și efecte – dacă Dumnezeu rânduiește să te reîncarnezi ca om și să faci parte din rasa umană în această viață, atunci trebuie să plătești prețul pentru cauzele și efectele pe care le-ai semănat; trebuie să le compensezi. Nu este decizia ta dacă le vei compensa și dacă ar trebui să faci asta. Nicio persoană care a făcut rău nu este dispusă să accepte pedeapsa. Doar Creatorul poate să rânduiască această chestiune, are autoritatea să o facă și, desigur, are puterea să o facă. Așadar, care este principiul Creatorului în această privință? Este acela de a răsplăti binele și de a pedepsi răul. Deși omenirea nu înțelege suveranitatea lui Dumnezeu, nu-L cunoaște pe Dumnezeu și nu pricepe fundamentele și principiile suveranității Sale, Dumnezeu a stabilit reguli și legi cerești pentru omenire și pentru toate lucrurile, deoarece are o fire dreaptă și are identitatea de Creator. Pe ce se bazează aceste reguli și legi cerești? Se bazează pe firea dreaptă a lui Dumnezeu și pe autoritatea și puterea Lui. Stabilirea acestor reguli și legi cerești se reflectă într-un fenomen din lumea umană, și anume reîncarnarea oamenilor. Procesul reîncarnării oamenilor este adesea legat direct de cauză și efect, iar această cauzalitate se reflectă și se manifestă în anumite lucruri speciale din destinele oamenilor. În plus, în procesul reîncarnării, oamenii primesc atât recompensele lui Dumnezeu, cât și pedepsele Sale. Dumnezeu îi pedepsește pe cei care fac rău; adică, îi face să se confrunte cu tot felul de nenorociri și accidente, precum și cu tot felul de pedepse pe care oamenii le consideră nemeritate și irezonabile. Unele dintre aceste pedepse sunt chiar deosebit de tragice în ochii oamenilor, dar există un context pentru care li se întâmplă această situație tragică. Nu este ceva ce Dumnezeu le-a impus fără motiv, ci este o pedeapsă pe care trebuie să o sufere fiindcă au comis nenumărate fapte rele. Când nu pot să vadă în profunzime toate detaliile acestei chestiuni, oamenii vorbesc prostii și se plâng de divinitate și de Dumnezeu, ceea ce este foarte stupid. Așadar, care este situația celor care se bucură de harul lui Dumnezeu? Deoarece au acumulat merite și au făcut mult bine în viața lor anterioară – multe lucruri care au adus beneficii omenirii și multe lucruri care nu le-au atras condamnarea, ci recompense conform regulilor și legilor cerești ale lui Dumnezeu – aceștia se bucură de multe binecuvântări în această viață. Să vă dau un exemplu. Să spunem că o femeie se naște într-o familie fericită – deși nu este foarte bogată, familia are mulți băieți și nicio fată, iar Dumnezeu rânduiește ca ea să se nască în această familie. Imediat după naștere, această fetiță devine lumina ochilor întregii familii – este atât de prețioasă, încât par să se teamă chiar și să respire lângă ea, de teamă să nu-i facă rău. Această fetiță este frumoasă, deșteaptă și adorabilă, iar părinții ei și toate rudele în vârstă o plac. Totul merge strună în viața ei. Indiferent ce face sau ce dificultăți întâmpină, există mereu oameni amabili care să o ajute, iar toate dificultățile ei se rezolvă cât se poate de ușor. Nu are griji și duce o viață relaxată și fericită. Este cu adevărat binecuvântată! Ce se întâmplă aici? Oare Creatorul îi favorizează pe anumiți oameni? (Nu.) Atunci, de ce se pot bucura unii de asemenea binecuvântări mărețe? În regulile și legile cerești se stipulează că un anumit tip de persoană care a făcut lucruri benefice pentru omenire ar trebui răsplătită, iar ea poate fi o astfel de persoană. După ce și-a primit răsplata de la Creator, se bucură de asemenea binecuvântări mărețe în lumea umană. Nu trebuie să-și facă niciodată griji pentru mâncare și haine; oriunde merge, există oameni amabili care să o ajute și, oriunde merge, oamenii o plac. Chiar și când are 40 sau 50 de ani și copiii ei sunt mari, părinții tot o tratează ca pe lumina ochilor lor; ori de câte ori au ceva bun, îl păstrează pentru ea. Alții sunt invidioși când o văd bucurându-se de asemenea binecuvântări, iar unii simt că nu este drept ca ei să nu se poată bucura de asemenea binecuvântări. Dacă vrei să te bucuri și tu de un astfel de destin rânduit de Creator și să te bucuri de un astfel de noroc și de binecuvântări ca ea, atunci ar trebui să acumulezi și tu mai multe merite și să faci mai mult bine, săvârșind de asemenea mai multe dintre lucrurile stipulate de divinitate drept acumulare de merite și de fapte bune – atunci vei putea și tu să te bucuri de astfel de binecuvântări. Ce le spune oamenilor acest fenomen, acest fapt? Indiferent ce fel de destin are o persoană în lumea umană – fie că se bucură de binecuvântări sau se confruntă cu incidente, fie că întreaga sa viață este lină sau se confruntă cu multe nenorociri și calamități – acest lucru are o anumită legătură cu viața sa trecută și cea prezentă. În cele din urmă, așadar, destinul ei este legat de regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu. Dacă tot ce a făcut în viața ei anterioară a fost în acord cu prevederile regulilor și legilor cerești care duc la răsplată, atunci destinul ei în această viață poate fi, în opinia oamenilor, splendid, liniștit și foarte bun. Dacă ceea ce a făcut în viața ei anterioară a încălcat multe legi cerești și s-a întâmplat să corespundă prevederilor din regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu care duc la pedepsire, atunci destinul pe care îl rânduiește Dumnezeu pentru ea va fi, în opinia oamenilor, ca acea persoană să ducă o viață deosebit de nefericită, deplorabilă, ca și cum această viață ar însemna doar să vină și să-și plătească datoriile din trecut. Acea persoană nu se bucură niciodată de mâncare sau îmbrăcăminte bună și nimănui nu-i place sau nu-i pasă de ea. Ea simte că suferă atât de mult în această viață din cauza destinului său mizerabil. Abia după ce începe să creadă în Dumnezeu înțelege că întreaga viață a unei persoane este poruncită de Dumnezeu. Când recunoaște că Dumnezeu poruncește lucrurile, îi devine mai ușor să se supună Lui și devine mult mai ascultătoare și nu mai luptă împotriva destinului ei. Înainte, simțea sfidare în sinea ei: „Ce lucruri rele am făcut? Am conștiința curată în această viață. N-am făcut niciodată rău nimănui. De ce am un astfel de destin? Divinitatea nu este dreaptă!” După ce acceptă lucrarea lui Dumnezeu, înțelege: „Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a împins să vin înaintea Lui prin intermediul acestor lucruri!” O astfel de gândire este, de asemenea, corectă, iar acesta este un fapt. Dar este adevărat și că pedeapsa pe care o primesc oamenii vine din suveranitatea lui Dumnezeu. La ce se reduc toate acestea – ciclul cauzelor și efectelor, pedepsirea răului și răsplătirea binelui, precum și regulile și legile cerești? În spatele tuturor se află firea dreaptă a lui Dumnezeu; firea Lui dreaptă este suverană peste toate. Prin urmare, chiar și atunci când în destinele oamenilor apar tot felul de lucruri care nu sunt în acord cu noțiunile, gusturile sau dorințele lor, chestiunea suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor lor rămâne un lucru pozitiv. Nu are sens? (Ba da.) Din bunătatea ta umană, când vezi oameni suferind, te gândești: „Acea persoană este atât de vrednică de milă! Nu suport să văd pe cineva suferind și nu suport să văd oameni răi agresându-i pe alții.” Unii oameni sunt mereu agresați în această viață. Care este motivul? Motivul este că în viața lor anterioară i-au agresat mereu pe alții și au făcut rău destul de multor oameni, așa că în această viață trebuie să fie ei agresați. Dacă îi agresezi mereu pe alții, rezultatul pe care-l vei avea în cele din urmă este că vei fi tu însuți agresat. Aceasta este dreptatea Creatorului. Purtându-te în acel mod, ai încălcat legile cerești, așa că ar trebui să plătești prețul și să înduri durerea și chinul pentru răul pe care l-ai săvârșit în viața anterioară. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu și nu poți scăpa de ea. Prin urmare, faptul că există tot felul de destine pentru oameni arată și mai clar că regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu nu pot fi schimbate de nicio persoană și nimeni nu face excepție. Creatorul nu a avut niciodată sentimente omenești față de omenire și, desigur, esența Creatorului este lipsită de sentimente omenești. El are doar o fire dreaptă. Tot ceea ce face Dumnezeu, în limbaj omenesc, este rezonabil și drept. Așadar, cum ar trebui privit acest lucru din perspectiva adevărului? Este firea dreaptă a lui Dumnezeu – toate sunt lucruri pozitive. Oamenii ar trebui să le accepte din partea lui Dumnezeu și să nu aibă judecăți sau evaluări despre Dumnezeu care nu sunt în acord cu realitatea sau cu adevărul. Chiar dacă ești înduioșat și îi compătimești pe unii oameni dintr-o perspectivă umană, ca persoană care Îl urmează pe Dumnezeu și înțelege unele adevăruri, ar trebui să lauzi firea dreaptă a lui Dumnezeu, precum și suveranitatea Lui. Este atât de bine că Dumnezeu este suveran în acest mod! Tocmai pentru că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor în acest mod, omenirea a reușit să supraviețuiască într-un mod ordonat până în ziua de astăzi. Dacă Satana era suveran asupra destinelor oamenilor, omenirea ar fi fost de mult în haos și i-ar fi fost imposibil să trăiască până în prezent. Uită-te cum este tărâmul diavolului; fără suveranitatea lui Dumnezeu, lumea umană ar fi la fel ca tărâmul diavolului. Ce este tărâmul diavolului? Cel mai realist exemplu este dat de luptele interne – purtate atât fățiș, cât și în secret – din conducerea autocratică a PCC, care este plină de vărsare de sânge și de intenții criminale. Acesta este tărâmul diavolului. Nu este haotică situația internă a conducerii autocratice a PCC? Oamenii dispar adesea și, chiar dacă sunt în mod clar asasinați, nimeni nu îndrăznește să anunțe acest lucru. Acesta este haosul din tărâmul diavolului și este, de asemenea, haosul lumii rele din zilele noastre.

Este cert și dincolo de orice îndoială că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv. Fie din perspectiva intenției inițiale a lui Dumnezeu în conceperea destinelor oamenilor, fie din perspectiva rezultatelor destinelor produse de regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu, ar trebui afirmat cu o certitudine absolută că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, nu unul negativ. Dacă ai noțiuni despre acest adevăr, poți căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a-ți rezolva noțiunile, dar nu poți spune, pe baza noțiunilor și închipuirilor tale: „Toate destinele oamenilor de sub suveranitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie bune și benefice lor. De ce se sfârșesc lucrurile atât de prost pentru unii oameni din cauza suveranității Sale? Aceasta nu ar trebui să fie suveranitatea lui Dumnezeu, nu-i așa?” Nu trebuie să spui niciodată așa ceva. O astfel de afirmație scandalos de răzvrătită și hulitoare nu trebuie să-ți iasă niciodată din gură. De astăzi înainte, trebuie să accepți și să afirmi adevărul că „Destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv.” Nu te îndoi de asta. Indiferent cum îți contrazic noțiunile destinele pe care le vezi cu ochii tăi sau pe care le experimentezi și chiar dacă ești de părere că sunt inumane, ar trebui să crezi și să afirmi că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este reală și este un lucru pozitiv. Acest lucru nu poate fi pus la îndoială. A fost clară părtășia despre acest adevăr? (Da.) Aceasta este o chestiune crucială în cunoașterea lui Dumnezeu și a fost rezolvată, nu-i așa? (Așa este.) Atunci să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

6 aprilie 2024