Dacă cineva nu știe care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, dar spune totuși: „Am conștiință și sunt foarte integru și bun”, nu arată asta că nu are conștiință de sine? De unde vine integritatea ta? Mintea ta este plină doar de lucruri negative – ce poți folosi pentru a demonstra că ești integru? Unde este dovada ta? Pe ce bază spui că ești o persoană integră? Și cum poți pune în practică așa-zisa ta bunătate? În mintea ta nu sunt decât gânduri și opinii ticăloase, negative. Poți să fii bun? Ar fi de ajuns dacă nu i-ai prinde pe alții în capcană și nu le-ai face rău. Pentru a dovedi că au umanitate și sunt integri și buni, unii oameni își iau nume precum Zheng Wang, Zheng Zhang, Zheng Zhou, Zheng Gang^[a] – deși numele trimit cu siguranță la ideea de „integritate”, înseamnă oare că persoana este cu adevărat integră? De unde vine adevărata integritate? Vine din umanitate. Numai atunci când umanitatea cuiva deține capacitatea sau condițiile de bază de a discerne între bine și rău, persoana poate fi integră. Dacă nici măcar nu știi care sunt lucrurile pozitive sau dacă pur și simplu nu iubești lucrurile pozitive și nu ai acceptat niciodată nici măcar un lucru pozitiv sau un gând ori o opinie pozitivă, însă pretinzi că ești integru, nu este aceasta o neobrăzare? Pe ce bază susții că ești integru? Unii spun: „Viziunea mea asupra lumii, valorile și perspectiva mea asupra vieții sunt toate corecte.” Are aceasta vreo legătură cu adevărul? Faptul că o persoană are o viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții înseamnă că deține adevărul? Alții spun: „Am o «energie pozitivă». Lucrurile pe care le spun și le fac sunt pragmatice și îi edifică pe oameni. Nu spun niciodată lucruri care să-i doboare, nu spun niciodată ceva demoralizant și nu spun lucruri care să-i stânjenească pe oameni, să-i facă să se simtă negativi și slabi sau care să-i descurajeze. Tot ceea ce spun îi încurajează, îi motivează sau îi inspiră pe oameni. Poate fi considerată aceasta o «energie pozitivă»? Termenul de «energie pozitivă» este foarte popular în societatea actuală. Ce idee magnifică, la modă și elegantă este «să fii plin de energie pozitivă»!” Alții spun: „Uitați-vă cât de mult spirit al dreptății am! Când stau în picioare, arăt ca un soldat – ochii îmi sunt strălucitori și privirea îmi este pătrunzătoare, nu sunt neserios. Acei bătăuși, ticăloși detestabili și oameni răi din zonă nu îndrăznesc să se apropie de mine. Adevărata lor față este dezvăluită, își arată lașitatea și par umili când sunt în fața mea. Când sunt înconjurat de oameni de rând, aceștia trebuie să se comporte cum se cuvine și nu îndrăznesc să acționeze nechibzuit. Vezi, acest spirit drept al meu poate suprima ticăloșia!” Este aceasta integritate? (Nu.) În societate este la modă să-i jefuiești pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci, să acționezi în mod curajos pentru o cauză dreaptă, să fii bun și caritabil și să fii un erou salvând domnițele la ananghie. Unii oameni, după ce fac aceste lucruri, se consideră eroi, iar mulți alții se închină în fața acestor eroi. Alții spun: „Nu profit niciodată de oameni, am din plin spiritul dreptății, sunt integru și imparțial cu îndârjire și pot deosebi binele de rău. Când se ceartă doi oameni și îmi cer să arbitrez disputa, îi pedepsesc pe amândoi în mod egal și nu dau deloc dovadă de părtinire. Uitați-vă la acest spirit drept pe care îl am din plin, toată lumea mă admiră!” Poate fi aceasta considerată integritate? (Nu.) Deși ideile menționate mai devreme despre „viziunile asupra lumii, valorile și perspectivele corecte asupra vieții” și despre „energia pozitivă” sunt sintagme populare în China, aceasta din urmă – a fi bun și caritabil, a acumula merite, a face lucruri bune și a acționa în mod curajos pentru o cauză dreaptă – este probabil venerată în mod universal în toate țările și de toate popoarele. Prin urmare, oamenii consideră că acesta este spiritul dreptății, este integritate. Chiar și majoritatea credincioșilor în Dumnezeu cred că acesta este un lucru foarte integru, spunând: „Uitați-vă la eroul nostru național. Și-a dat viața pentru cauza dreaptă și măreață a națiunii, sacrificându-se ca să arunce în aer un buncăr pentru a proteja națiunea. Avea din plin spiritul dreptății. Asta înseamnă să ai umanitate!” Analizând acum situația, este corect acest punct de vedere? (Nu.) De ce este incorect? Aceste tipuri de integritate, pe care oamenii le consideră astfel sau le venerează, sunt evaluate după standarde bazate pe aspirația umană către lucruri bune și relativ pozitive. Din cauza noțiunilor și închipuirilor lor trupești și întrucât nu înțeleg ce sunt lucrurile pozitive, oamenii îi consideră pe cei care își pot sacrifica propriile interese pentru alții și care au comportamente bune – sau pe cei care nu-i prind în capcană pe alții și nu le fac rău în mod activ, nu reprezintă o amenințare pentru alții și nu au atras consecințe nefaste – drept oameni buni, venerându-i și caracterizându-i drept integri. Această definiție a „integrității” se bazează pe noțiunile oamenilor despre integritate, precum și pe ura lor față de tendințele rele și de omenirea ticăloasă și pe aspirația lor către lucrurile minunate. Deoarece majoritatea celor din rasa umană îi oprimă, îi agresează, îi prind în capcană și îi rănesc pe alții și deoarece această lume este extrem de rea, întunecată și lipsită de orice urmă de corectitudine sau dreptate, atunci când apar astfel de eroi sau așa-ziși buni samariteni și făcători de fapte bune, oamenii tind să-i venereze, folosind cei mai buni termeni posibili pentru a-i defini. Sunt corecte principiile acestei definiții? (Nu sunt.) Principiile și baza definiției sunt în sine inexacte. De exemplu, cineva dintr-un grup este agresat de majoritatea celorlalți, dar există un anumit individ care nu-l agresează. Persoana agresată spune: „Cel care nu mă agresează este o persoană bună.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Este logică? (Nu este.) Spune-Mi, care este greșeala? (Poate că persoana care nu-l agresează pur și simplu nu-l antipatizează sau nu-l agresează pentru că situația și circumstanțele obiective nu sunt potrivite. Asta nu înseamnă că este o persoană bună.) Opinia acelei persoane conține o eroare logică. Ideea că oamenii care te agresează sunt oameni răi, așadar cei care nu te agresează sunt cu siguranță oameni buni, conține o eroare logică, nu-i așa? (Așa e.) Majoritatea oamenilor care îi agresează pe alții nu sunt oameni buni, dar standardul tău pentru a defini ce înseamnă să-i agresezi pe alții nu este neapărat corect, așa că nici definiția ta conform căreia oamenii care te agresează sunt oameni răi nu este neapărat corectă și, de asemenea, nu este corect să spui că oamenii care nu te agresează sunt în mod sigur buni. Pot exista mai multe scenarii în care cineva nu te agresează. Poate că nu vrea să-ți acorde atenție, așa că nu se obosește să te agreseze. Poate că nu te cunoaște, așa că nu te poate agresa. Poate că simte că ești mai dur decât el, așa că nu îndrăznește să te agreseze. Există mai multe astfel de scenarii posibile. Baza ta pentru a-l defini drept un om bun mizează pe faptul că nu te-a agresat, prin urmare baza acestei definiții este în sine eronată. Care este adevărata bază pentru a defini pe cineva drept o persoană bună? Dacă această persoană iubește lucrurile pozitive, îi tratează pe ceilalți corect și cu principii și are, de asemenea, principii în modul în care face lucrurile, atunci, chiar dacă uneori îți vorbește fără menajamente, pe un ton dur sau te critică, nu te agresează. Acționează conform principiilor și judecă lucrurile pe baza faptelor. Astfel, este cu adevărat o persoană bună și este capabilă să trateze oamenii conform principiilor. Dar unii oameni nu sunt așa. Când văd că ai statut și ești dur, te lingușesc. Când văd că nu ai statut și ești dezavantajat, te agresează, te calcă în picioare și te rănesc mereu când vorbesc. Dacă faci ceva bine, sunt invidioși pe tine. Dacă faci ceva greșit, își bat joc de tine și te desconsideră. Astfel de oameni sunt răi. Dacă evaluezi binele și răul pe baza lucrurilor pozitive și a adevărurilor-principii, atunci standardele după care evaluezi lucrurile și rezultatele evaluării tale vor fi corecte. Evaluarea sau definirea lucrurilor pozitive și negative din lume și din societate este în sine inversată. Majoritatea oamenilor din societate îi idolatrizează pe conducătorii, pe celebritățile sau pe starurile lor preferate. Indiferent ce spun celebritățile, starurile și conducătorii respectivi, oamenii cred că așa este corect și nimeni nu se opune acestui lucru, nici nu-l dă în vileag. Indiferent cum îi domină și îi calcă în picioare pe oamenii de rând, cum îi discriminează sau îi extorchează pe săraci sau chiar cum distrug fără motiv vieți omenești ca și cum ar fi lipsite de valoare, nimeni nu se ridică să protesteze sau să demonstreze împotriva lor. Dacă fac câteva lucruri bune pentru a câștiga puncte politice, mulți îi ridică în slăvi și îi preamăresc. Dacă apare o persoană care luptă pentru dreptate și dă în vileag regimul satanic sau pe indivizii celebri și importanți, masele populare o vor ataca împreună, sperând cu disperare să o elimine și să o facă să dispară. Ce arată acest lucru? Că societatea face totul într-un mod nedrept, pervers, inversând binele și răul. Toate standardele după care omenirea coruptă definește binele și răul, lucrurile pozitive și negative, sunt greșite, așadar concluziile pe care le trage sunt și ele lipsite de logică.

Să analizăm un exemplu. Există persoane care intră prin efracție și jefuiesc case – furând de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci. După ce jefuiesc bunurile bogaților, le oferă ajutor oamenilor de rând. Când oamenii de rând beneficiază și profită de acest lucru, sunt fericiți și îi laudă pe acești indivizi, considerându-i eroi și oameni integri și virtuoși. Dar dacă analizezi lucrurile pe care le săvârșesc acești așa-ziși oameni integri și virtuoși, sunt ei cu adevărat integri? Unii oameni bogați și-au dobândit averea gestionând și făcând eforturi asidue și există chiar și unii a căror avere a fost acumulată de mai multe generații care au gestionat și au făcut eforturi. Cu ce drept le jefuiești bunurile? Le-ai jefuit proprietatea privată – este ceva greșit. Dacă ești capabil, mergi și câștigă bani pe cont propriu. Folosirea banilor pe care i-ai câștigat pentru a-i ajuta pe cei săraci poate fi considerată o faptă caritabilă. Dar tu jefuiești bunurile bogaților, însușindu-ți ceea ce aparține altora și apoi îi ajuți pe săraci. În ochii celor săraci, acest lucru este considerat integru. Nu este o opinie de-a dreptul absurdă? Oamenii săraci și cei de rând îi venerează pe acești indivizi ca pe niște eroi, iar acești „eroi” se bucură de acest titlu și de această onoare ca și cum li s-ar cuveni. Nu este o nerușinare? Nu este de-a dreptul absurd? (Ba da.) Ei nu au calitățile necesare pentru a câștiga bani și nutresc resentimente față de bogați, așa că recurg la violență pentru a le jefui averea și a o distribui oamenilor de rând, astfel încât aceștia să le aducă laude. De fapt, lucrurile pe care le iau nu sunt deloc lucruri câștigate prin muncă proprie, iar lucrurile de care se bucură săracii nu sunt lucruri care le aparțin acestor tâlhari, ci lucruri care le aparțin celor bogați. Așadar, de ce ar trebui oamenii de rând și cei săraci să le fie profund recunoscători doar pentru că aceste lucruri au trecut prin mâinile lor? Și este corect ca oamenii de rând să se bucure de aceste lucruri cu o conștiință împăcată? Meriți aceste lucruri? Le-ai câștigat prin muncă proprie? Te bucuri cu o conștiință împăcată de lucruri furate pe care nu le-ai câștigat și chiar simți că bogații ar trebui jefuiți și că ar trebui să te bucuri de lucrurile furate. Obții aceste lucruri în mod gratuit și fără să plătești vreun preț și te bucuri de ele cu o conștiință împăcată. Nu este aceasta o nerușinare? (Ba da.) Acești așa-ziși eroi se bucură de admirația oamenilor și de această onoare. Fac aceste lucruri pentru a-și satisface propria vanitate. Cu cât sunt mai lăudați și mai idolatrizați de oameni, cu atât devin mai frenetici și chiar jefuiesc palate, fură comorile din acestea, le vând și apoi împrăștie banii prin curțile săracilor. Îi ajută pe săraci jefuindu-i pe bogați. Nu este de-a dreptul absurd? (Ba da.) Lăsând deoparte întrebarea dacă jefuirea bunurilor altora încalcă legea, aceasta este inacceptabilă în ceea ce privește moralitatea și umanitatea și nu constituie o așa-zisă integritate. Acele lucruri pe care le-au jefuit nu li se cuvin deloc. Sunt lucruri obținute prin mijloace josnice, sordide, dubioase, ilegale și neortodoxe. Le dau în schimbul unor bani și apoi îi ajută pe cei care nu au nevoie de ajutor de la bun început sau pe cei pe care consideră că ar trebui ajutați, apoi primesc laude de la acești oameni și se bucură de această onoare. Nu este o nerușinare? Totuși, sunt foarte mândri de ei înșiși și se numesc eroi care îi jefuiesc pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci. Astfel de oameni sunt deosebit de populari în societate. În vremurile străvechi, existau asemenea așa-ziși „eroi”, iar poveștile lor circulă în continuare până în zilele noastre. Nu este absurd? (Ba da.) În întreaga omenire, sunt foarte puțini cei care înțeleg cu adevărat care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative. Oamenii nu pot discerne aceste lucruri. Câte zile se pot bucura oamenii de rând de lucrurile jefuite de „eroi”? Este ceea ce meriți? Este ceea ce ai câștigat? Nu este nici ceea ce ai câștigat, nici ceea ce meriți – este ceea ce numim a accepta câștiguri nemeritate. Este onorabil să te bucuri de aceste lucruri? Ești sărac pentru că ești leneș sau nu ai abilități. O persoană care are conștiință și rațiune ar trebui să se mulțumească să aibă mâncare și haine și ar trebui să se bucure doar de ceea ce poate câștiga. Dumnezeu îți dă mijloace prin care să te descurci, așa că ar trebui să fii mulțumit. Dacă vezi pe cineva bogat, care are multe lucruri, care este înstărit și îți dorești mereu o parte egală din ceea ce are, este acest lucru rezonabil? Această idee în sine nu este rațională. Satana controlează societatea și deține puterea asupra ei, prin urmare desigur că nu există corectitudine. În societate, cei săraci sunt numeroși, în timp ce bogații sunt puțini – indiferent de cauză, realitatea este că unii oameni sunt bogați, iar alții sunt săraci. Așa este societatea – s-ar putea să nu devii bogat chiar dacă ești capabil și, de fapt, s-ar putea să trăiești o viață de om bogat chiar dacă nu ești capabil. Nimeni nu poate explica aceste lucruri în mod clar, dar, indiferent de situație, există și porunca lui Dumnezeu aici. Lucrurile furate de la alții nu-ți aparțin și, chiar dacă le obții, nu sunt ale tale și, mai devreme sau mai târziu, le vei pierde. Uită-te la cei care, sub pretextul cavalerismului și al dreptății, sparg case și le jefuiesc, furând de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci. Fac tot felul de lucruri rele în culise, de exemplu, mănâncă, beau, merg la prostituate, joacă jocuri de noroc, consumă droguri, iar unii chiar comit crime sau violuri. Apoi, doar pentru că i-au jefuit de câteva ori pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci, sunt venerați ca niște eroi de către oamenii de rând. Nu este un caz în care personajele abjecte prosperă? Oamenii de rând – cei detestabili, cei de condiție modestă și drojdia societății – sunt fericiți oricând primesc un mic beneficiu și laudă pe oricine le oferă beneficii. Și ce se întâmplă cu acei „eroi”? Oamenii de rând le acordă o oarecare onoare, îi recompensează și îi aclamă ca pe niște eroi, așa încât ei consideră că aceasta este o coroană de lauri, că sunt cu adevărat eroi și că nu au egal. Așadar, continuă să jefuiască și, drept urmare, ajung să fie împușcați mortal cu un singur glonț atunci când jefuiesc un palat regal. Chiar credeau că au abilități mărețe și sunt supraoameni, că sunt remarcabili și mai presus decât oamenii de rând, dar, de fapt, nici măcar nu au putut să se ferească de un glonț și au ajuns să-și piardă viața. Nu este ceea ce au meritat? (Ba da.) Fapta în sine de a jefui nu este onorabilă. Este josnică. Ce lucru detestabil este să te bazezi pe jaf pentru a-ți asigura lauda oamenilor de rând, o reputație bună și puțină onoare! În cele din urmă, chiar se laudă singuri: „Oamenii de rând nu se descurcă, iar lumea este în mare dificultate doar din cauza oficialilor. Uitați-vă cât de mult spirit al dreptății am! Simt compasiune față de oamenii de rând din clasa de jos!” Sunt integri astfel de indivizi? (Nu.) Și oamenii de rând spun lucruri strâmbe și zâmbesc când obțin un mic beneficiu. Dacă nu obțin niciun fel de avantaj de la tine, indiferent în ce situație dificilă te afli, nu-ți vor acorda nicio atenție, dar dacă le oferi favoruri, permițându-le să obțină ceva tangibil, vor fi fericiți și vor spune: „Ești o persoană atât de bună! O persoană foarte caritabilă!” Spun lucruri care sună foarte frumos, dar niciun cuvânt din spusele lor nu este adevărat. Nici măcar nu pot rosti cuvinte corecte. Cum pot fi considerați integri? De fapt, tot ce spun este înșelător.

Unii oameni consideră că au din plin spiritul dreptății și că au conștiință și umanitate. Dar merită măcar menționat acest spirit drept al lor? În plus, nu este deloc un spirit al dreptății; este un fel de integritate pe care în mod fantezist și-au imaginat că o au, care nu are nicio legătură cu lucrurile pozitive despre care vorbește Dumnezeu sau cu vreunul dintre adevărurile-principii. Aceasta nu este integritate; este un raționament distorsionat, sunt erezii și sofisme. Se poate spune că zicalele pe care le promovează, cum ar fi energia pozitivă, viziunea asupra lumii, valorile și perspectivele corecte asupra vieții și percepția unică și pătrunzătoare sunt aparent integre și corecte, dar nu sunt cu adevărat așa. Mai exact, toate sunt tendințe dăunătoare și influențe rele, raționament distorsionat și erezii; toate sunt lucruri negative, erezii și sofisme, fiind exact opusul lucrurilor pozitive. Prin urmare, dacă ești de acord cu aceste zicale ale non-credincioșilor și te agăți mereu de aceste puncte de vedere în inima ta, asta dovedește că, întocmai precum non-credincioșii, nu ești o persoană integră și nu există integritate în umanitatea ta. Vrei să te dai drept o persoană integră, așa cum Satana încearcă să se dea drept un înger al luminii. Satana spune niște lucruri plăcute, dorind să se dea drept Dumnezeu, drept o persoană integră și virtuoasă și drept ceva pozitiv. Și tu te dai drept ceva ce nu ești; spui mereu că ai o viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții, că ai energie pozitivă și un spirit drept, că ești un erou, o persoană cu o percepție pătrunzătoare și unică sau că ești integru și nu ai de ce să te temi, că oriunde mergi, porți cu tine un spirit drept atunci când vorbești și ai de-a face cu oamenii – te prezinți mereu în acest mod. Ei bine, Eu spun că ești o persoană fără prea multă conștiință, cineva care pretinde că are spiritul dreptății, că este integru și are umanitate. Din moment ce pretinzi aceste lucruri, înseamnă că nu le ai – altfel, ai avea nevoie să te prefaci? Dacă ai avea cu adevărat umanitate, nu ar fi nevoie să te prefaci, nici nu ai putea accepta zicale precum așa-zisele „viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții”, „energie pozitivă”, „a avea spiritul dreptății” și „a avea un spirit eroic”; nu ai accepta aceste lucruri negative – după ce ai auzit atâtea predici până în ziua de azi, este de la sine înțeles că ar trebui să ai discernământ în privința acestor lucruri. Dacă ai avea umanitate, ai fi respins de mult aceste lucruri negative. Dacă cineva chiar ar prezenta aceste zicale și argumente, chiar dacă nu ai avea discernământ, nu le-ai accepta în adâncul inimii tale. Ai crede că acele lucruri sunt prea false, că toate lucrurile susținute de așa-zișii sociologi, educatori și gânditori, de așa-zișii oameni celebri și figuri importante și de acei demoni și regi diavoli ai lumii sunt lucruri care le spun oamenilor să se prefacă. Este ca o zicală populară în societate: „Dacă toată lumea dăruiește puțină dragoste, lumea va deveni un loc minunat.” Vezi, diavolii răi spun că toată lumea ar trebui să dăruiască puțină dragoste, cu alte cuvinte, că toți oamenii de rând ar trebui să dăruiască dragoste, să-i iubească toți pe diavolii răi, să asculte cu docilitate și să se supună cu toții partidului acestora și să nu agite spiritele sau să provoace necazuri pentru țară și pentru partid, iar atunci lumea va fi pașnică. De fapt, când sunt vreodată oamenii de rând cei care agită spiritele? În mod evident, diavolii sunt cei care instigă la tulburări și se luptă pentru putere și câștig. Omenirea a fost indusă în eroare și coruptă de Satana; toată lumea îi urmează pe diavoli și pe Satana și toți se feresc de Dumnezeu și I se opun. Așadar, poate această societate să cunoască pacea? Spune-Mi, are temei zicala „Dacă toată lumea dăruiește puțină dragoste, lumea va deveni un loc minunat”? Toate acestea sunt cuvinte menite să-i păcălească pe copii. Dacă nu ai discernământ față de aceste cuvinte și crezi: „Încă există speranță pentru lume, încă există mai mulți oameni buni decât răi în această rasă umană, lumea va deveni un loc minunat în viitor, iar această rasă umană se va îndrepta spre un viitor frumos”, atunci gândurile și punctele tale de vedere nu sunt diferite de cele ale publicului larg și ești pur și simplu o ființă non-umană. O caracteristică a ființelor non-umane este faptul că le place în mod deosebit să se deghizeze, folosind zicale plăcute, pline de înflorituri și ipocrite pentru a-și deghiza înfățișarea, în timp ce adâncul inimilor lor este deosebit de murdar și întunecat, iar tacticile lor detestabile și sordide se înșiră una după alta. Nu iubesc deloc corectitudinea și dreptatea; le place doar să folosească tactici. Spun lucruri care sună foarte plăcut; ascund pumnale în spatele zâmbetelor și comit orice faptă rea imaginabilă. Astfel de oameni sunt lipsiți de umanitate. Acestea sunt întocmai manifestările celor lipsiți de umanitate. Este aceasta o manifestare a integrității? (Nu.) Din moment ce acești oameni nu sunt integri, crezi că ar putea fi buni? (Nu.) Nemaivorbind de bunătate, ar fi un motiv de sărbătoare dacă ar comite măcar o faptă rea în minus, ar fi o binecuvântare pentru toți cei de pe pământ. Și totuși spun că sunt integri! Doar se ridică singuri în slăvi! Nici măcar nu știu care sunt lucrurile pozitive și, chiar și după ce aud despre lucrurile pozitive, nu le plac în inimile lor și simt chiar repulsie și dezgust față de ele. Și, totuși, spun în continuare că sunt integri și buni. Pe cine cred că păcălesc? Așa-zisele integritate, bunătate și rațiune ale omenirii nu se bazează pe lucruri pozitive, nici pe adevărurile-criterii. Astfel, integritatea, bunătatea, raționalitatea, conștiința și rațiunea oamenilor, așa cum sunt definite de omenire, sunt toate inexacte, nu se bazează deloc pe adevăr și sunt toate raționamente distorsionate și erezii.

Dacă o persoană are conștiință și rațiune, atunci, în primul rând, poate discerne între bine și rău. În al doilea rând, știe ce este corect și ce este incorect. Tocmai am avut părtășie despre discernerea între bine și rău. Evaluează-te pe tine însuți, apoi evaluează-ți părinții și frații sau surorile – poate vreunul dintre voi să discearnă între bine și rău? Tu ești o astfel de persoană? Dacă ești o persoană care poate discerne între bine și rău, atunci, pe viitor, pentru tine va fi un lucru firesc să accepți adevărul și să te supui acestuia. Depunând un efort, îndurând unele greutăți și plătind un mic preț, vei putea înfăptui acest lucru – există așadar speranță pentru mântuirea ta. Dacă nu ești o persoană care poate discerne între bine și rău și, în trecut, ai fost scârbit de adevăr, nu l-ai putut accepta și nu ai fost dispus să-l practici, iar când se menționa acceptarea și practicarea adevărului, te enervai profund și simțeai că ți-ai prins capul într-o menghină, suferind și fiind lipsit de libertate, atunci vei avea în viitor același sentiment în legătură cu acceptarea și practicarea adevărului; nu vei accepta adevărul. Incapacitatea ta de a accepta adevărul și aversiunea ta față de acesta nu sunt cauzate de faptul că ai început să crezi în Dumnezeu de puțin timp, nici de faptul că Dumnezeu nu te-a disciplinat sau nu Și-a asumat responsabilitatea pentru tine. Nu acestea sunt adevăratele cauze principale. Care este adevărata cauză principală? Nu ai capacitatea de a discerne între bine și rău, această condiție de bază, așa că, în viitor, vei fi tot incapabil să accepți adevărul și să ajungi să te supui adevărului. Unii oameni spun: „Dacă nu pot să accept adevărul sau să mă supun adevărului, mai pot să obțin mântuirea?” Și ce spuneți voi – este posibil? (Nu.) Răspunsul Meu este: „E foarte greu de spus.” De ce e foarte greu de spus? După ce am spus atât de multe și am enumerat atâtea manifestări, nu este sigur dacă te poți compara cu ele sau dacă le poți recunoaște în tine însuți. Mai mult, nu este sigur nici dacă poți pricepe aceste chestiuni și aceste aspecte ale adevărului despre care am vorbit. Prin urmare, deși nu-ți spun dacă poți fi mântuit, fiecare dintre voi poate determina acest lucru pe baza atitudinii proprii față de adevăr și de lucrurile pozitive. Nu este nevoie să vă spun atât de clar și de sincer; știți deja în inima voastră.

Note de subsol:

a. În textul chinezesc original, numele „Zheng” are și sensul de integritate morală.