C. Încercarea de a înlocui adevărul

Persoanele cu esența rea a Satanei au firi deosebit de răuvoitoare. Nu doar că manifestă ostilitate față de adevăr și îl atacă, dar vor și să-și folosească propriile erezii și sofisme pentru a înlocui adevărul. Principala lor manifestare este faptul că urăsc și atacă pe oricine îi emondează sau îi dă în vileag, făcându-i viața dificilă. Această fire-esență este prea rea, mai feroce decât a oricărui animal sălbatic. Deși tigrii și leii au firi feroce, atunci când nu le este foame sau când nu ești o amenințare pentru ei, te ignoră și nu vor să-ți facă rău. Însă diavolii sunt diferiți. Chiar dacă îi ignori, atât timp cât reprezinți o amenințare la adresa statutului lor, nu te vor lăsa în pace; vor lua inițiativa de a te ataca – cu atât mai mult vor proceda așa dacă îi dai în vileag și îi emondezi. Nu doar că nu acceptă niciodată să fie emondați, dar și refuză să asculte orice afirmație sau sugestie corectă. În schimb, se gândesc la diverse modalități de a se răzbuna pe cealaltă persoană pentru a transforma înfrângerea în victorie, dominând în fiecare luptă și în fiecare competiție, transformând pasivitatea în inițiativă. Să presupunem că vezi în biserică pe cineva care nu respectă regulile, nu este legat de nicio restricție, nu suportă să fie criticat sau contrazis de nimeni, nu acceptă atunci când cineva are părtășie despre adevăr, se împotrivește și se ceartă atunci când este emondat și urăște și atacă pe oricine îl dă în vileag – acesta este un diavol. Unii oameni fac câteva greșeli în lucrarea lor și, chiar înainte ca alții să-i critice sau să-i dea în vileag din orice motiv, atacă preventiv, gândindu-se la orice modalitate de a găsi motive pentru a se justifica și a se apăra, spunând că există motive și explicații pentru lucrarea lor slabă și că cineva a sabotat-o, încercând prin orice mijloace să paseze responsabilitatea altora și să-și salveze reputația. Sunt deosebit de sensibili ori de câte ori cineva își disecă propria fire coruptă și are părtășie despre ea, crezând că este vorba de fapt despre ei, și încearcă prin orice mijloace să-și protejeze orgoliul și să-și acopere greșelile, chiar judecându-i și condamnându-i pe cei care au părtășie despre adevăr. Astfel de oameni în niciun caz nu-și vor recunoaște vreodată greșelile și nu vor reflecta asupra propriei persoane, cu atât mai puțin se vor căi. În schimb, se gândesc la toate modalitățile de a se deghiza, pentru a fi oameni desăvârșiți și ireproșabili în ochii altora, oameni considerați de alții drept nefăcând niciodată greșeli. Indiferent dacă spun ceva greșit, folosesc un termen incorect, au unele abateri sau neajunsuri în lucrarea lor ori expun unele firi și intenții corupte care sunt descoperite de alții, ei simt că este un semn rău, ca și cum ar urma să se întâmple ceva groaznic, le-ar fi viața în joc sau ar veni sfârșitul lumii. Atunci se gândesc la diverse modalități de a se justifica și a se apăra; aceasta este reacția lor instinctivă. Ba chiar își creează aparențe false, spunând lucruri care corespund noțiunilor și închipuirilor oamenilor, cuvinte care le cuceresc inimile, pentru a-i păcăli pe cei din jurul lor. Se tem mai ales că oamenii le vor descoperi adevărata față, defectele și neajunsurile și că adevărata lor situație va fi dată în vileag. Nu recunosc niciodată că au un calibru slab sau că au probleme cu propria umanitate și, bineînțeles, cu atât mai puțin recunosc greșelile pe care le-au comis sau firile corupte pe care le-au dezvăluit. Se ascund foarte bine, asigurându-se că nu divulgă nimic. Scopul lor este să-și protejeze statutul și reputația, să mențină în permanență o imagine glorioasă, impecabilă, în inimile oamenilor, făcându-i să creadă că nu au defecte în umanitatea lor, că iubesc și urmăresc adevărul, că pot practica adevărul, pot să îndure greutăți și să plătească un preț și că nu au absolut nicio fire coruptă. Astfel de indivizi sunt diavoli, nu oameni. Diavolii pur și simplu nu acceptă adevărul și chiar se gândesc la orice modalitate de a se deghiza în întruchiparea adevărului, personificarea unei imagini desăvârșite. Este ceva atât deviant, cât și rău, nu-i așa? Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, se prezintă mereu drept oameni desăvârșiți, fără defecte. Chiar dacă simt negativitate, slăbiciune sau au noțiuni, nu îndrăznesc niciodată să le expună, ținându-le pur și simplu bine ascunse. Odată ce sunt dați în vileag de cineva, urăsc acea persoană și se gândesc la diverse modalități de a o chinui, folosind totodată diverse metode și mijloace pentru a-și reabilita imaginea. De exemplu, unii oameni se apără mereu, rostind niște cuvinte diavolești, care induc în eroare, transformând în mod intenționat negrul în alb și confundând binele cu răul, pentru a induce în eroare pe unii oameni fără discernământ, schimbând astfel percepția altora despre ei și făcându-i să-și reevalueze caracterizarea. Astfel de oameni sunt diavoli autentici, lipsiți de orice urmă de umanitate. Indiferent cât de bine se prefac diavolii, indiferent de punctele lor de vedere asupra diverselor chestiuni, pe scurt, întrucât au o natură rea, vor fi ostili adevărului. Adică, în adâncul inimii lor, nu acceptă niciodată adevărul sau lucrurile pozitive. Nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu și nici nu le acceptă; natura-esență pe care o au este de ură față de Dumnezeu. Ei simt repulsie față de orice spune Dumnezeu. Este posibil să nu le poți descoperi repulsia; la prima vedere, aceștia participă și la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu au o atitudine de ostilitate față de fiecare adevăr, dar când se întâmplă ceva ce nu corespunde noțiunilor lor sau ceva care le implică interesele, Îl judecă pe Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și adevărul, îi judecă și atacă pe cei care urmăresc adevărul și judecă orice lucru pozitiv – își dau în vileag natura rea. Vei descoperi atunci că afirmația lor de a fi dispuși să accepte adevărul este doar o fațadă; în adâncul inimii, ei detestă adevărul, sunt dezgustați de el și nu-l acceptă deloc, dar pentru că se pricep să se deghizeze, îi înșală pe unii oameni, întocmai precum fariseii.

Cei care sunt reîncarnați din diavoli au doar ostilitate, judecăți și atacuri la adresa adevărului; cu o astfel de mentalitate, le este imposibil să accepte adevărul. Cât despre rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, doar le citesc superficial cu voce tare, astfel încât să le audă ceilalți și apoi consideră că sunt făcute. Când vine momentul să facă efectiv lucrarea, nu practică deloc în conformitate cu principiile cerute în rânduielile de lucru, ci acționează în schimb conform voinței, noțiunilor și închipuirilor proprii. Ba chiar implementează doar rânduielile de lucru care sunt benefice pentru statutul și reputația lor; dacă rânduielile de lucru nu sunt benefice pentru faima, câștigul și statutul lor, nu le vor implementa, chiar dacă au calibrul necesar pentru aceasta. De ce procedează așa? Pentru că, odată ce sunt implementate rânduielile de lucru, oamenii vor ști că acest lucru a fost făcut de casa lui Dumnezeu și Îi vor mulțumi doar lui Dumnezeu, nu lor; oamenii vor simți dragostea lui Dumnezeu și nu vor considera că acești indivizi au vreun merit, ceea ce înseamnă că nu vor câștiga reputație, statut sau beneficii. Acesta este un motiv. Un alt motiv este că, întrucât diavolii au o natură ostilă adevărului, nu vor face nimic în conformitate cu adevărurile-principii, ci vor acționa conform propriilor ambiții, dorințe și instincte. Care sunt instinctele Satanei? Să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu, să perturbe lucrarea Lui și să-i determine pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu, să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l venereze pe el în schimb. Scopul Satanei când vine la biserică este să tulbure și să distrugă lucrarea bisericii. Va face tot ce poate să aducă haos și tulburare în lucrarea bisericii. Chiar dacă acest lucru nu aduce niciun beneficiu statutului sau reputației sale, atât timp cât poate perturba, tulbura și afecta lucrarea bisericii, își atinge scopul. De exemplu, casa lui Dumnezeu le cere bisericilor din toate localitățile să raporteze cu precizie și corectitudine numărul de oameni câștigați prin predicarea Evangheliei în fiecare lună. Pot ei să facă asta într-un mod lipsit de viclenie? Nu, se vor gândi la orice modalitate de a înșela și de a raporta cifre false, raportând o sută de oameni în plus luna aceasta, două sute în plus luna viitoare și, dacă nimeni nu descoperă, vor raporta alte câteva sute în plus. Nu practică niciodată conform rânduielilor de lucru și, indiferent ce probleme întâmpină, nu caută adevărurile-principii; nu au limite morale în modul în care se poartă sau acționează. Sunt diavoli. Indiferent cum le este spus adevărul în părtășie, nu-l vor accepta. Conștiința lor este lipsită de orice sentiment; sunt creaturi fără conștiință. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu stipulează principiile pentru a distribui cărțile cuvintelor lui Dumnezeu – cine ar trebui să le primească și cine nu. Pot ei să acționeze conform acestor principii? (Nu.) Rânduielile de lucru stipulează de câți oameni este nevoie pentru a înființa o biserică, câte biserici formează un district, câte districte formează o regiune și care sunt condițiile și principiile pentru numirea conducătorilor la toate nivelurile. Pot ei să practice în conformitate cu aceste principii? (Nu.) Nu vor să facă nicio lucrare benefică pentru lucrarea casei lui Dumnezeu sau pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Se gândesc în sinea lor: „Dacă fac bine lucrarea pentru tine, iar frații și surorile cresc cu toții în viață și capătă discernământ în ceea ce mă privește, voi mai putea să-mi mențin poziția și statutul? Cu siguranță nu mă voi obosi pentru tine! Pur și simplu voi face lucrurile la întâmplare. Casa lui Dumnezeu cere cincizeci de oameni pentru a forma o biserică, dar eu voi insista să fie optzeci sau nouăzeci. Cât despre modul în care sunt aleși conducătorii de biserică, depinde de ce practică mă avantajează. În cazul în care conducătorul de biserică ales nu este pe placul meu, voi numi pe cineva care să mă asculte și să mi se supună.” Dacă lucrează în acest fel, poate exista o viață bisericească normală? Va dura o veșnicie. Fără o viață bisericească normală, pot frații și surorile să crească rapid în intrarea în viață? Pot noii credincioși să întemeieze rapid o bază? (Nu.) Cu alte cuvinte, acești conducători falși și antihriști care sunt diavoli nu vor face o lucrare benefică pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Vezi că se mențin ocupați cu destul de multă energie, dar ce fac? Fac lucruri doar pentru faima, câștigul și statutul lor. Fac orice vor atât timp cât le aduce beneficii, oferindu-și singuri o libertate deplină de acțiune. Orice ambiții și dorințe au, le vor realiza întru totul atunci când vor obține puterea; cu siguranță nu vor rata această ocazie. Cât despre viața bisericească, intrarea în viață a fraților și surorilor, ordinea bisericii și dacă lucrarea de evanghelizare a casei lui Dumnezeu și lucrarea din alte domenii progresează sau decurg fără probleme – nu-i preocupă nimic din acestea. De exemplu, dacă li se spune cum ar trebui o biserică să distribuie cărți și cui, ei se gândesc: „Nu-i nevoie să fim atât de stricți. Pur și simplu le voi distribui la întâmplare și gata.” Când sunt întrebați dacă este sigur locul unde biserica păstrează cărțile, spun: „Cui îi pasă dacă este sigur sau nu? Oricum ar fi, avem unde să păstrăm cărțile, deci este în regulă.” Vezi, au contramăsuri la politicile primite de la superiori. Nu implementează niciuna dintre rânduielile de lucru sau principiile specifice de practică ale casei lui Dumnezeu; în schimb, acționează conform propriilor idei și metode. Nu înseamnă că încearcă să înlocuiască adevărul cu propriile practici? Dacă aleșii lui Dumnezeu cad în mâinile unor astfel de diavoli, vor suferi – diavolii vor face orice vor și toată lumea va trebui să-i asculte, de parcă ar fi regii tâlharilor, tirani locali, stăpâni sau împărați. Aleșilor lui Dumnezeu le va fi imposibil să aibă o viață bisericească normală, să-și întemeieze rapid o bază pe adevărata cale și să progreseze rapid în diverse adevăruri. Diavolii nu vor să facă nici măcar un lucru bun. Oriunde o biserică se confruntă cu tulburări din partea oamenilor răi și a antihriștilor și apare o stare de haos, se dovedește că persoanele de la conducerea acelei biserici sunt incapabile să facă o lucrare reală și sunt doar niște paiațe. Frații și surorile noi în credință sunt induși în eroare de antihriști înainte să-și întemeieze măcar o bază, iar viața bisericească se cufundă și ea în haos. Toate acestea sunt cauzate de eșecul conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Oare conducătorii falși nu au timp să facă o lucrare reală? (Ba da.) Dacă ar vrea să facă această lucrare esențială, ar avea mai mult decât suficient timp, dar pur și simplu nu o fac. Acest lucru expune natura rea a diavolilor. Nu se tem de nimic mai mult decât ca biserica să nu fie în haos, dorind ca aceasta să devină complet haotică, tânjind ca lucrarea bisericii să fie într-o stare de haos și stagnare, sperând ca toți membrii bisericii să asculte de oamenii răi și de antihriști, să fie induși în eroare de antihriști, de oameni răi și de diavoli și să nu-L urmeze pe Dumnezeu. Ar fi exact ceea ce-și doresc și ar fi fericiți și mulțumiți. Se simt inconfortabil când frații și surorile au o viață bisericească normală, pot să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr în mod normal și pot câștiga ceva de fiecare dată când participă la viața bisericească. Aceasta deoarece, dacă oamenii câștigă mereu ceva și cresc treptat în viață, vor căpăta discernământ în privința lor și-i vor respinge, iar ei își vor pierde statutul, final pe care nu-și doresc să-l vadă. După părerea lor, cu cât în biserică este mai mult haos, cu atât au mai multe ocazii de a-și etala talentele, cu atât au mai mult spațiu pentru a-și pune talentele în practică și cu atât mai mult pot fi în elementul lor și pot căuta victoria în haos. Este cu adevărat uneltirea diavolilor! Niciun adevăr-principiu și nicio rânduială specifică de lucru nu pot fi implementate acolo unde se află diavoli. Frații și surorile nu pot să citească rânduielile de lucru și nu au nicio cale de a-și face datoria. Când apare haosul în biserică, acești conducători falși și antihriști care sunt diavoli pur și simplu nu-l rezolvă și chiar se bucură în secret. Se gândesc chiar la orice modalitate de a crea necazuri, numind drept conducător un alt diavol sau antihrist, făcând ca în biserică să fie și mai mult haos; asta îi face și mai fericiți. Nu așa procedează și marele balaur roșu? Marele balaur roșu nu le permite oamenilor să creadă în Dumnezeu, să-L urmeze pe Dumnezeu sau să-și facă datoria; le permite doar să asculte de Partid și să urmeze Partidul. Pot să mănânce, să bea, să se veselească și să comită orice nelegiuire; indiferent ce nelegiuire comit, nu-i îngrădește. Există în societate mulți bandiți, huligani și prostituate la nivel local; oamenii trăiesc în păcat, se complac în plăcerile păcatului și, astfel, nimănui nu-i pasă de problemele de la nivel național și nimeni nu investighează cât de mult rău a făcut PCC în culise. Aceasta se numește distragerea atenției. De-a lungul multor ani de guvernare a Chinei, cea mai eficientă tactică a marelui balaur roșu a fost să introducă în China diverse tendințe rele, concepte și puncte de vedere rele din diverse țări. Aceasta a dus la emanciparea deplină a chinezilor în ceea ce privește sexul, aceștia și-au deschis mintea și, de asemenea, vorbesc în mod deschis despre sex. Se gândesc la aceste lucruri toată ziua. Cum a devenit viața oamenilor de rând? Aceasta se învârte în jurul mâncării și sexului, dorințele lor naturale. Toți oamenii de rând sunt prinși într-un astfel de cerc vicios, prin urmare își slăbesc vigilența față de politică și conducători, nu au nicio sensibilitate față de politică și conducători și nu le mai pasă de aceștia. Ca în cazul dependenților de opiu, voința lor se evaporă. Bărbații nu mai au ambiția de a urma o carieră, iar femeile nu mai au dorința de a fi soții bune și mame iubitoare. Oamenii nu merg pe calea cea dreaptă și nu se ocupă de sarcinile adecvate. Nimeni nu participă la politică și toată lumea este complet supusă marelui balaur roșu. Astfel, regimul marelui balaur roșu este consolidat, deoarece asemenea oameni sunt ușor de condus. Ce înseamnă „ușor de condus”? Înseamnă că, indiferent cum îi asuprește marele balaur roșu pe oamenii de rând, aceștia nu au obiecții și sunt nevoiți să îndure. Nu exact acesta este efectul obținut acum? (Ba da.) Uitați-vă la filmele chinezești sau la videoclipuri online; 80 până la 90 la sută dintre ele sunt despre dorința sexuală sau despre relațiile dintre bărbați și femei. Acest lucru are un impact groaznic asupra oamenilor; nu-i protejează pe copii și pe minori. Occidentalii au reglementări stricte în această privință; îi protejează pe copii și pe minori și aplică măsuri de prevenție pentru ei. Tinerii chinezi de astăzi cresc într-un astfel de mediu social. La o vârstă foarte fragedă, mințile le sunt pline de lucruri precum idile, dragoste, sex și căsătorie. Este înfricoșător! Dacă omenirea trăiește într-un astfel de context social și, prin condiționarea și educarea de către mediul social, nevoile sale fiziologice normale sunt corupte de Satana până la nivelul degenerării, atunci inimile oamenilor vor fi ticăloase și degenerate. O manifestare a ticăloșiei și degenerării este faptul că oamenii nu au deloc simțul rușinii în această privință sau standardul lor pentru simțul rușinii în această privință a scăzut. Deoarece au conștiință și rațiune, unii oameni au în inimile lor o linie pe care nu o vor încălca; acesta este puținul simț al rușinii pe care îl poate atinge bruma lor de conștiință și rațiune. Dar și după ce cred în Dumnezeu, acești oameni încă sunt marcați și influențați de faptul că au crescut în acel context social. Chiar și în ziua de azi, unii se leapădă treptat de acest lucru, în timp ce alții încă trăiesc sub acea influență și nu au depășit-o. Dorința lăuntrică de lucruri pozitive, de dreptate, a oamenilor care cresc în acel tip de mediu și context social a fost devastată într-o oarecare măsură, la fel și hotărârea, determinarea sau aspirația lor de a merge pe calea cea dreaptă. Ce înseamnă „devastat”? Înseamnă că, fiind condiționați și educați de un astfel de mediu social, determinarea, perseverența și voința acestor oameni de a tânji după lucruri pozitive și de a urmări lumina și dreptatea sunt foarte slabe; ele nu pot rezista furtunilor, obstacolelor sau înfrângerilor. Este la fel ca în cazul celor care au fumat opiu; chiar dacă renunță, efectul nociv al drogului nu se oprește aici. Când se confruntă cu obstacole sau eșecuri, când se simt descurajați sau negativi, ar putea să recidiveze și să folosească din nou opiu pentru a-și amorți mintea și a scăpa de diversele dificultăți ale vieții. Cu alte cuvinte, le este imposibil să renunțe la dependența de droguri o dată pentru totdeauna; vor recidiva pe parcurs, se vor întoarce la vechile obiceiuri și vor folosi aceeași metodă pentru a rezolva diversele probleme ale vieții. Acești oameni care au crescut într-un astfel de mediu și context social rău au primit multe erezii și sofisme de la Satana, care s-au înrădăcinat foarte adânc în inimile lor. Voința lor de a urmări adevărul este încă foarte fragilă, iar ei nu pot rezista inducerii în eroare și ademenirii de către forțele rele satanice sau diverselor lor ispite. Altfel spus, chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu, perspectiva lor asupra vieții, sistemul lor de valori, perspectiva lor asupra iubirii și a fericirii sunt toate profund influențate și condiționate de tendințele rele, iar ei sunt chiar înrobiți și încătușați de aceste lucruri. Unii încă urmăresc să aibă o căsnicie fericită, o viață în doi, și se întorc la tendințele rele ale lumii pentru a-și satisface dorința sexuală. Acești oameni pot fi foarte ușor influențați sau controlați din nou de acele gânduri și puncte de vedere rele. Mai ales când văd filme despre dragoste și căsătorie, inimile lor slăbesc, îi invidiază pe non-credincioșii care își duc viața în căsnicie și iubire și care se bucură de viață și își pierd dorința de a urmări adevărul și de a-și face datoria. Acesta este un lucru foarte înfricoșător. Din aceste situații reale, se poate vedea că nicio persoană nu este încă în siguranță, deși a trecut prin nenumărate greutăți pentru a-L urma pe Dumnezeu până în ziua de azi. Poate simți că ți-ai folosit deja toată energia urmărind, acceptând și practicând adevărul, dar repercusiunile ravagiilor făcute de Satana asupra omului încă nu au fost eradicate în tine, așa că ești încă în mare pericol.

Să ne continuăm părtășia despre manifestările rele ale diavolilor. Manifestările rele ale diavolilor sunt prea numeroase; ai putea spune că sunt omniprezente – le găsești în orice grup de oameni. Evaluăm în principal diversele manifestări rele ale diavolilor pe baza adevărului pentru a le caracteriza esența rea. Acesta este cel mai precis mod. Pe baza diverselor atitudini pe care diavolii le au față de adevăr – de ostilitate față de acesta, atacându-l și căutând să-l înlocuiască – natura-esență a acestui tip de individ este o esență rea, esența unui diavol. Ei nu se vor schimba niciodată, pentru că nu acceptă niciodată adevărul și nu consideră niciodată că adevărul este un lucru pozitiv. De ce nu consideră că adevărul este un lucru pozitiv? Pentru că nu au umanitate și sunt diavoli; nu pot accepta adevărul și nu au nicio capacitate de a accepta adevărul, nici nu au nevoie să-l accepte. Ce au nevoie, atunci? Să facă lucruri rele, lucruri care se opun lui Dumnezeu și adevărului și lucruri care atacă și înlocuiesc adevărul. Aceasta este misiunea lor și este, de asemenea, ceva dictat de natura-esență pe care o au. Prin urmare, în cele din urmă, astfel de oameni pot fi doar îndepărtați din biserică. Casa lui Dumnezeu nu are loc pentru ei, nici nu are vreo datorie pe care să o facă ei. Casa Lui nu are absolut deloc nevoie de ei. Cei care își îndeplinesc cu sinceritate datoria în casa lui Dumnezeu, indiferent dacă iubesc sau nu adevărul, sunt măcar dispuși în mod subiectiv să accepte adevărul, nu sunt ostili față de adevăr, nu-l vor nega niciodată și nu-L vor judeca, ataca sau huli niciodată pe Dumnezeu. Desigur, nici nu vor face în mod intenționat afirmații și nu vor recurge la comportamente sau practici care înlocuiesc adevărul. Manifestările rele ale Satanei și ale diavolilor – de ostilitate față de adevăr, de atacare și înlocuire a adevărului – sunt suficiente pentru a dovedi că Satana are o esență rea; aceștia nu pot să rămână în biserică. Pe măsură ce aleșii lui Dumnezeu înțeleg tot mai mult adevărul și pe măsură ce majoritatea oamenilor dobândesc discernământ față de diversele tipuri de indivizi care sunt ostili adevărului și scârbiți de el, natura-esență a celor care sunt diavoli este expusă tot mai clar, fiind recunoscută și discernută tot mai limpede și mai precis de către oameni. Prin urmare, acești indivizi sunt tot mai respinși de ceilalți și tot mai incapabili să se înțeleagă în mod amiabil și să coopereze armonios cu ceilalți. Atunci, nu pot decât să fie eliminați treptat în cele din urmă. Doriți să vedeți eliminarea acestor oameni? (Da.) Eliminarea lor treptată este un lucru bun. În primul rând, dovedește că majoritatea aleșilor lui Dumnezeu au crescut în statură și au dobândit discernământ în privința celor care sunt diavoli, nemaiconsiderându-i credincioși în Dumnezeu sau frați și surori. În al doilea rând, lucrurile făcute de cei care sunt diavoli sunt date în vileag tot mai mult. Oamenii dezvăluie natura-esență pe care o au aceștia și toată lumea vede că nici măcar serviciul pe care îl prestează nu este conform standardului; provoacă doar tulburări și perturbări în biserică și nu au niciun efect pozitiv. Odată ce sunt eliminați și îndepărtați, lucrarea bisericii progresează în mod normal. Cei care sunt diavoli nu au umanitate; sunt mai răi decât fiarele. Unele fiare știu să-și asculte stăpânii, lucrează din greu și nu le fac necazuri stăpânilor. Fiarele au o oarecare rațiune, dar diavolii nu reușesc să aibă. Dacă îi folosești pentru îndeplinirea unei datorii, tot trebuie să rânduiești să fie supravegheați de cineva. Dacă ar putea să presteze un serviciu cu docilitate, ar fi acceptabil, dar nu vor presta un serviciu în mod adecvat. Chiar dacă îi supraveghezi, vor exista mereu momente în care nu-i vei putea veghea. Dacă îi scapi din ochi o secundă sau treci cu vederea un lucru, diavolii vor profita de ocazie și vor provoca haos și probleme în lucrarea bisericii. Folosești mai mulți oameni pentru a-i supraveghea și, în cele din urmă, tot ai nevoie de mai mulți oameni ca să remediezi dezastrul pe care îl creează. Vei simți că folosirea lor pentru îndeplinirea unei datorii provoacă o pierdere prea mare, că nu merită și că este prea obositoare și exasperantă. A-i privi când lucrează este ca și cum ai privi niște fiare lucrând; nu pot face niciodată ceea ce pot face oamenii normali. În cele din urmă, le vei vedea adevărata față: astfel de oameni sunt fiare, sunt diavoli; nu se vor schimba niciodată. Fiarele și diavolii nu vor accepta niciodată adevărul. În sfârșit, înțelegi clar această chestiune și, în cele din urmă, hotărăști să nu mai folosești niciodată diavoli și să-i înlături. Pot fiarele și diavolii să devină oameni? Este imposibil. Nu este posibil să-l determini pe marele balaur roșu să-și lase cuțitul de măcelar; natura lui este cea a unui diavol – ucide oameni fără să clipească. Diavolii și Satana sunt de aceeași teapă. Modul în care îl privești pe marele balaur roșu este modul în care ar trebui să privești aceste fiare și acești diavoli; așa este corect. Dacă îi privești pe diavoli altfel decât pe Satana și pe marele balaur roșu, aceasta arată că încă nu înțelegi pe deplin esența diavolilor; dacă încă îi tratezi ca pe oameni, crezând că au umanitate, că au niște calități demne de laudă, că pot fi încă răscumpărați și tot trebuie să le oferi șanse, atunci ești ignorant, ai fost din nou păcălit de vicleșugul lor și va trebui să plătești prețul. Ca să nu te lași înșelat de vicleșugul lor, trebuie să îndepărtezi complet diavolii. Nu le arăta nicio îndurare! În regulă, încheiem aici părtășia de astăzi despre manifestările rele ale diavolilor. La revedere!

17 februarie 2024