Cele trei categorii de oameni în funcție de originea lor

Caracteristicile oamenilor reîncarnați din diavoli

II. Cea de-a doua caracteristică: devianța

B. A se complace în dorințele sexuale ale trupului

Data trecută am avut părtășie despre trei manifestări specifice ale devianței la cei reîncarnați din diavoli: lascivitatea, comportamentul seducător și licențiozitatea – adică manifestările deviante pe care oamenii le au în ceea ce privește dorința sexuală. Principala problemă cu astfel de oameni este că atitudinea lor față de dorința sexuală este deosebit de desfrânată; ei încalcă limitele conștiinței și ale rațiunii umanității normale și nu-și țin în frâu sau nu-și controlează dorințele sexuale în nicio situație, ci le dau frâu liber. Există și unii oameni care sunt deosebit de desfrânați; adică, pe baza faptului că sunt desfrânați, devin lipsiți de scrupule, mergând din rău în mai rău. Unii dintre ei chiar caută și își creează tot felul de oportunități pentru a-și satisface dorințele sexuale în timp ce predică Evanghelia. Ei predică Evanghelia în special membrilor de sex opus și, odată ce găsesc o țintă potrivită, își lansează ofensiva, folosind diverse metode și mijloace pentru a determina cealaltă persoană să muște momeala, chiar folosind trucuri detestabile pentru a-și atinge scopurile. În timp ce predică Evanghelia, acești oameni nu doar că se comportă în acest fel, dar săvârșesc și lucruri care fac de ocară numele lui Dumnezeu. Nu doar că au gânduri desfrânate, dar și profită de ocazia de a predica Evanghelia ca pretext pentru a-și satisface dorințele sexuale. Mai mult, repetă aceeași greșeală iar și iar, făcând aceleași lucruri oamenilor de vârste diferite și cu situații diferite. Spuneți-Mi, când sunt descoperiți astfel de oameni, cum ar trebui tratați? Ar trebui să li se permită să-și îndeplinească în continuare datoria de predicare a Evangheliei sau ar trebui izgoniți și opriți din îndeplinirea acestei datorii? (Ar trebui izgoniți.) Este păcat să fie izgoniți? Și dacă ar putea să câștige o altă persoană? (Dacă sunt păstrați și li se îngăduie să predice în continuare Evanghelia, consecințele vor fi și mai grave. Odată ce se dedau la activități licențioase, fac de ocară numele lui Dumnezeu.) Spuneți-Mi, pot astfel de oameni ale căror minți sunt preocupate constant de dorința sexuală să câștige persoane atunci când predică Evanghelia? (Nu, nu pot.) Chiar dacă în mod ocazional câștigă câțiva oameni prin predicarea Evangheliei, sunt capabili și să săvârșească lucruri care fac de ocară numele lui Dumnezeu. Oare folosirea unor astfel de oameni nu face mai mult rău decât bine? (Ba da.) Atunci, este totuși păcat să-i izgonim? (Nu.) Se pot schimba oamenii de acest fel? Este problema lor ușor de rezolvat? (Nu este. Aceasta e o problemă care ține de natura-esență pe care o au; nu se poate schimba.) Oamenii plini de pofte trupești nu sunt umani; în ei sălășluiește un diavol, folosindu-le trupul pentru a spune ce vrea să spună și a face ce vrea să facă. Dacă alții folosesc îndemnuri și avertismente care sunt în acord cu rațiunea și conștiința, pot aceste lucruri să le schimbe natura-esență? (Nu pot.) Atunci, poate fi rezolvată această problemă a lor prin părtășia despre adevăr pentru a-i ajuta? (Nu.) Chiar dacă sunt emondați, dacă cineva este desemnat să-i supravegheze sau dacă sunt mutați într-un mediu diferit, astfel încât să nu aibă nicio ocazie de a-și satisface dorințele sexuale, poate fi rezolvată natura diavolească din ei? (Nu.) În orice fac, oamenii reîncarnați din diavoli sunt lipsiți de umanitate. Acest lucru este determinat de natura-esență pe care o au. Prin urmare, indiferent cum ai părtășie despre adevăr pentru a-i îndemna sau a-i ajuta, acest lucru nu poate rezolva problema naturii-esență pe care o au. În primul rând, natura-esență a diavolilor este că aceștia urăsc adevărul și nu-l pot accepta câtuși de puțin. În al doilea rând, cei reîncarnați din diavoli sunt lipsiți de conștiință și rațiune, nu au nicio fărâmă de conștientizare a răului pe care îl comit și nu simt niciodată rușine, remușcări sau suferință. Prin urmare, nu au simțul jenei sau al rușinii pe care ar trebui să-l aibă oamenii normali. Nu înțeleg moralitatea sau etica umană, nici demnitatea sau simțul rușinii pe care ar trebui să le aibă cineva în conduita personală. Nu înțeleg niciunul dintre aceste lucruri. Chiar dacă pot debita niște doctrine care sună frumos, acest lucru nu dovedește că au o umanitate normală; sunt doar oameni ipocriți și înșelători. Așadar, indiferent despre ce adevăruri avem părtășie cu asemenea oameni, natura-esență pe care o au nu poate fi schimbată. Există o singură soluție, atunci: nu folosi astfel de oameni pentru a face o datorie. Înlătură-i. Astfel se rezolvă problema. Unii spun: „Dacă sunt eliminați și îndepărtați, dacă nu-și mai satisfac dorința sexuală și nu tulbură lucrarea din casa lui Dumnezeu, nu vor vătăma în continuare oamenii dacă vor face aceste lucruri printre non-credincioși? Nu ar trebui păstrați în casa lui Dumnezeu, având pe cineva desemnat să-i supravegheze, pentru a-i împiedica să le facă rău oamenilor din societate?” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce este incorectă? (Păstrarea lor în casa lui Dumnezeu le face rău fraților și surorilor, tulbură lucrarea bisericii și perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru nu este adecvat. Lăsați-i să se întoarcă în lume. Sunt atât de mulți diavoli și satane în lume și, indiferent ce fel de tulburări provoacă, nu se poate considera că le fac rău diavolilor. Întrucât sunt cu toții diavoli, nu se poate considera că fac rău.) Nu este această opinie în acord cu realitatea? (Ba da.) Această opinie este corectă. Cei care își satisfac dorințele sexuale sunt diavoli și nu li se poate permite să rămână în casa lui Dumnezeu și să le facă rău fraților și surorilor. Ceea ce fac în societate nu este deloc legat de casa lui Dumnezeu, întrucât cei care nu cred în Dumnezeu sunt lipsiți de umanitate și sunt cu toții diavoli. Indiferent cum se luptă diavolii între ei, acest lucru nu va tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Sunt cu toții ai Satanei și sunt în cârdășie în mod fundamental cu Satana. Se luptă între ei și își fac rău unii altora de mii de ani. Ce legătură are cu noi? Se rănesc reciproc, lucru la care recurg de bunăvoie. Sunt cu toții din același soi mizerabil; sunt de aceeași teapă. Pe scurt, casa lui Dumnezeu nu vrea indivizi de acest fel. Deoarece oamenii care sunt diavoli nu se ocupă de sarcinile care le revin și nu au conștiință sau rațiune, oriunde s-ar afla, nu fac decât să provoace tulburări și să recurgă la sabotaj și distrugere. Nu pot face nimic benefic oamenilor. Nu pot decât să le facă rău. Chiar dacă pot presta un serviciu, pierderile pe care le provoacă sunt mai mari. Astfel de oameni pot părea destul de disciplinați și pot da impresia că nu au făcut nimic rău, dar odată ce au ocazia, sunt capabili să facă lucruri cu adevărat rele. Prin urmare, asemenea oameni ar trebui tratați prompt, fiind îndepărtați. Deși ar putea presta un serviciu și ar putea face unele lucruri corecte, aceasta nu înseamnă că s-au căit cu adevărat, cu atât mai puțin că natura-esență pe care o au s-a schimbat. Indiferent de starea lor actuală, nu ar trebui să fim induși în eroare de falsa impresie pe care o lasă, cu atât mai puțin să avem încredere în ei sau să credem că pot face vreo lucrare. Întrucât natura-esență pe care o au este cea a unui diavol, oriunde trăiesc viața bisericească, sunt o bombă cu ceas și reprezintă o amenințare pentru toată lumea. Chiar dacă se abțin temporar de la a face lucruri rele, fiecare cuvânt și acțiune a lor, fiecare mișcare a lor va interfera totuși cu starea de spirit și cu emoțiile tale și chiar îți poate influența opiniile. Aceasta este consecința de a avea un diavol în preajmă. De exemplu, să presupunem că ai fost recent într-o stare proastă sau oarecum negativă sau ai auzit propagandă negativă și zvonuri nefondate, care te-au făcut să capeți noțiuni despre Dumnezeu. Dacă există un diavol în preajma ta, s-ar putea să ai constant coșmaruri când dormi. Ba chiar este posibil, după ce porți o conversație cu el, nu doar ca starea ta să nu devină pozitivă și înălțată, ci să te simți tot mai abătut și să fii tot mai posac în sinea ta. Cu cât te apropii mai mult de el, cu atât mai puțin poți simți prezența lui Dumnezeu. Cu cât petreci mai mult timp cu el, cu atât inima ți se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, iar credința în Dumnezeu ți se pare mai lipsită de sens și chiar fiecare cuvânt și acțiune a sa îți va afecta gândurile și îți va influența opiniile și atitudinile față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău. În schimb, când interacționezi și ai de-a face cu oameni corupți obișnuiți, situația este diferită și nu vei avea aceste reacții adverse. Prin urmare, chiar dacă oamenii nu pot simți în mod clar răul cauzat de astfel de diavoli atunci când sunt în apropiere, răul pe care îl reprezintă pentru alții este constant, la fel și amenințarea pe care o reprezintă. Chiar dacă par destul de prietenoși față de tine, nu par să te urască și nu te-au judecat sau atacat, atât timp cât sunt diavoli și nu oameni, cuvintele și acțiunile, vorbirea și comportamentul lor vor avea totuși un impact asupra ta. Acest impact se produce fără să-ți dai seama, iar cei care nu înțeleg adevărul s-ar putea să nu-l perceapă. Așadar, dacă în cadrul echipelor de evanghelizare se descoperă oameni reîncarnați din diavoli, în special oameni care își satisfac cu desfrânare dorințele sexuale, aceștia trebuie tratați prompt și îndepărtați. Cei răi nu trebuie să fie suportați sau tolerați. Oamenii cred mereu că adăugarea unei persoane în echipele de evanghelizare aduce mai multă putere eforturilor de evanghelizare. Adăugarea unei persoane este acceptabilă, dar adăugarea unui diavol aduce necazuri. Dacă este vorba de o persoană în plus, chiar dacă aceasta are un calibru puțin cam slab și poate face doar sarcini simple, cel puțin nu va tulbura sau afecta lucrarea bisericii precum un diavol. Însă un diavol este diferit. Poate că, la prima vedere, se exprimă ușor și este elocvent și, pe baza calibrului său, ar putea fi competent ca supraveghetor pentru un anumit domeniu al lucrării. Totuși, având în vedere natura-esență pe care o are, îi este absolut imposibil să-și facă lucrarea bine. Nu poate decât să arunce lucrurile într-un haos complet, deoarece orice fac diavolii produce perturbări, tulburări și daune. Prin urmare, faptele rele ale unor astfel de oameni ar trebui expuse și discernute prompt, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să poată identifica și discerne faptele rele ale diavolilor. Dacă nu ai descoperit sau nu ți-ai dat seama că sunt diavoli și simți că sunt oameni normali, care dezvăluie ocazional o poftă ticăloasă, atunci aproape s-ar justifica să le permiți să rămână, pentru a-i observa în continuare. Dacă descoperi că nu dezvăluie doar ocazional o poftă ticăloasă, ci se complac în aceasta, precum acei oameni licențioși care, oriunde merg, își fac o prioritate din a căuta membri de sex opus care le sunt pe plac și cu care să-și satisfacă dorințele sexuale – precum diavolii care caută suflete pe care le pot devora, inducând în eroare, prinzând în capcană și rănind oameni pretutindeni – și hărțuiesc pe oricine intră în contact cu ei, lăsând constant în urmă astfel de probleme, atunci acesta nu este comportamentul unui om; este în mod clar cel al unui diavol. Diavolii ar trebui îndepărtați cât mai curând posibil pentru a evita pe viitor necazurile. Toată lumea poate să comită ocazional greșeli, să piardă controlul și chiar să facă lucruri care depășesc limitele umanității, dar acest comportament nu este permanent, nu le face plăcere și, după ce greșesc și comit fărădelegi, aceștia au remușcări și sentimente de vinovăție și rușine. Când se confruntă din nou cu aceeași situație sau chestiune, pot evita ispita și pot da semne că se întorc din drum și se căiesc. Însă diavolii nu se întorc niciodată din drum, deoarece nu se pot căi și nici nu se căiesc. Ai văzut vreodată să se schimbe natura diavolilor de a se împotrivi lui Dumnezeu, de a-L huli și de a-L ataca? Nu s-a schimbat. Indiferent de cât timp deține Dumnezeu suveranitatea asupra omenirii și o gestionează și indiferent cât de mult din atotputernicia, înțelepciunea și autoritatea Sa a dezvăluit El, Satana rămâne sfidător și continuă să vocifereze împotriva lui Dumnezeu. Chiar dacă a fost întotdeauna dușmanul învins al lui Dumnezeu, tot vociferează împotriva Lui și tot Îl atacă și I se împotrivește. Prin urmare, dacă cineva are natura-esență a unui diavol, atunci natura-esență deviantă pe care o are nu se poate schimba niciodată. Devianța este adevărata sa față, devianța este preferința și, de asemenea, natura sa, așa că persoana respectivă nu se va schimba. Indiferent în ce biserică vezi acest tip de persoană, ar trebui să o dai în vileag cât mai rapid posibil, să o discerni și apoi să o îndepărtezi. Nu le da diavolilor șansa de a se căi. Această abordare este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru aleșii lui Dumnezeu. Atunci, ce fel de persoană ar trebui să primească șansa de a se căi? Trebuie să fii sigur că o astfel de persoană este una normală, nu un diavol, și că a comis fărădelegi doar din cauza unei slăbiciuni temporare sau în circumstanțe speciale, dar după aceea a simțit remușcări, chiar urându-se pe sine și pălmuindu-se singură. Trebuie să fii sigur că are o conștiință care poate funcționa. Astfel de oameni pot primi șansa de a se căi. Dar diavolii își satisfac dorințele sexuale ori de câte ori au ocazia. Acest lucru este determinat de natura lor. Prin urmare, diavolii nu pot primi șansa de a se căi și ar trebui tratați cât mai curând posibil, fiind îndepărtați sau excluși. Acesta este principiul pentru tratarea oamenilor de acest fel și este cea mai bună modalitate de a-i gestiona. Este clară acum această chestiune? (Da.)

Unii oameni nu pot vedea lucrurile așa cum sunt. Ei văd că unii dintre cei care sunt diavoli au o vârstă destul de înaintată, însă intră constant în jocul dorinței sexuale. Indiferent cum au alții părtășie despre adevăr, nu-i acordă nicio atenție. Chiar dacă recunosc față în față că au greșit, după aceea tot fac ce vor. Oamenii care nu pot vedea lucrurile așa cum sunt rămân nedumeriți: „Cum pot diavolii să aibă dorințe sexuale atât de puternice? Cum pot să mai fie atât de devianți la o vârstă atât de înaintată? Această persoană greșește frecvent în aceste privințe, comportându-se întruna în acest mod. Cum poate să nu aibă deloc simțul rușinii? Cum de nu cunoaște stăpânirea de sine?” Nu înseamnă oare că nu reușesc să vadă lucrurile așa cum sunt? După atâția ani de credință în Dumnezeu, tot nu știu să trateze oamenii pe baza naturii-esență pe care o au, nici nu înțeleg că natura-esență a diavolilor nu se schimbă niciodată. Nu este o mare prostie și ignoranță? Diavolii se nasc așa; indiferent dacă sunt bărbați sau femei, indiferent de vârsta lor, sunt exact acel soi de creatură. Natura-esență pe care o au este cea a unui diavol. O manifestare a lascivității, comportamentului seducător și licențiozității diavolilor este faptul că intră cu precădere în jocul dorinței sexuale, continuând acest lucru până când trupul lor piere. Prin urmare, indiferent la ce vârstă ajung, ei rămân acest tip de persoană și nu se vor schimba – nu este deloc ciudat. Vezi că nu sunt tineri și, la prima vedere, nu par genul de oameni care participă la jocul dorinței sexuale, însă, deoarece un diavol sălășluiește în ei, intră în jocul dorinței sexuale fără să fie limitați de vârsta sau de sexul trupului lor ori de mediul lor. Acest lucru nu este neapărat legat nici de familia sau părinții lor; nu este o chestiune legată de genetică, ci o problemă legată de natura-esență interioară. Au o natură-esență deviantă, ceea ce stabilește că atributul lor este cel al unui diavol. Întrucât natura-esență pe care o au a fost deja dată în vileag, iar aceasta le determină atributul, pentru oamenii de acest fel, indiferent ce ocupație au avut anterior, indiferent ce vârstă au acum și indiferent cum sunt abilitățile lor de comunicare verbală sau condițiile lor înnăscute – niciuna dintre acestea nu le afectează atributul. Dacă te uiți doar la aspectul lor exterior, vei fi indus în eroare cu ușurință de acesta, spunând: „Această persoană pare foarte rafinată și cultivată și vorbește destul de elegant; cu siguranță este cineva care înțelege decența, dreptatea, integritatea și rușinea. Cum a putut să facă astfel de lucruri ticăloase? Nu pare a fi genul care să intre în jocul dorinței sexuale!” Nu poți să vezi această chestiune așa cum este; ți se pare oarecum de neconceput și oarecum greu de crezut. Este foarte prostesc din partea ta să susții acest punct de vedere! Un diavol poate face lucruri diavolești indiferent ce trup poartă. Indiferent cum arată această persoană la exterior, ce vârstă are sau cum este personalitatea ei, va face orice este în acord cu natura sa. Nu are nicio legătură cu aspectul, vârsta sau educația ei, nici cu mediul ei religios, cu atât mai puțin cu etnia și, bineînțeles, nu are nicio legătură cu mediul ei familial. Faptul că poate face aceste lucruri și poate avea aceste manifestări este determinat de esența și de natura sa. Prin urmare, pe de o parte, nu considera că este ceva ciudat sau de neconceput; și, pe de altă parte, nu face lucruri prostești. Nu-ți dori mereu să-i tolerezi, să fii răbdător cu ei și să le dai șanse de a se căi, dorind să-i salvezi așa încât să se poată schimba, încercând să-i faci să iubească adevărul, așa încât să se poată întoarce pe calea umanității normale. Dacă tot intenționezi să-i ajuți și să-i salvezi pe acești oameni care sunt diavoli, atunci ești prea stupid – nu înțelegi esența indivizilor de acest fel, nu înțelegi principiile pentru tratarea lor, nu înțelegi adevărul și nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Dacă vezi că au o natură-esență deviantă și intenționezi totuși să-i ajuți așa încât să se căiască, asta arată că nu crezi cuvintele lui Dumnezeu; nu privești și nu judeci oamenii, evenimentele și lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu te supui sau nu accepți cu adevărat cuvintele Sale. Vrei doar să privești și să judeci diverse persoane, evenimente și lucruri pe baza a ceea ce vezi și a fenomenelor exterioare și vrei doar să acționezi pe baza entuziasmului și a bunelor tale intenții. Acestea sunt un gând și un punct de vedere false și, de asemenea, o manifestare a răzvrătirii. Soluția pentru a te ocupa de oamenii de acest fel care intră în jocul dorinței sexuale este foarte simplă: tratează-i conform esenței lor. Atât timp cât ești sigur că sunt indivizi de acest fel, ocupă-te de ei îndepărtându-i; nu este nevoie să le mai dai o șansă să se căiască. Nu te lăsa constrâns, chiar dacă alții nu înțeleg. Esența diavolilor nu se va schimba. Sunt creaturi de acest fel în tinerețe, rămân de acest fel la vârsta mijlocie, iar la bătrânețe – în ciuda vârstei înaintate – sunt tot creaturi de acest fel; nu se vor schimba. Spuneți-Mi, există bărbați de șaptezeci sau de optzeci de ani care ademenesc fete tinere sau femei de șaizeci sau de șaptezeci de ani care caută bărbați tineri? (Da.) Există multe astfel de lucruri bizare și deviante în societate. Au început să participe la jocul dorinței sexuale abia când au îmbătrânit? (Nu.) Au fost așa din tinerețe; au fost creaturi de acest fel toată viața lor. Ce termeni folosesc non-credincioșii pentru a descrie această situație? O numesc „iubire fără vârstă”; spun că sunt amorezați. Priviți cât de eufemistică este exprimarea lor. Folosesc termeni sau zicale precum „amorezat”, „cu spirit liber”, „știe să trăiască” sau „capabil să treacă peste convențiile lumești” pentru a descrie acest tip de lucru și acest tip de persoană. Termenii și zicalele pe care le folosesc non-credincioșii pentru a defini astfel de chestiuni sunt dezgustătoare. Ei nu pot aplica terminologia corectă pentru a caracteriza aceste chestiuni de la rădăcină, de la esență, deoarece, pe de o parte, lumea non-credincioasă și această omenire însăși sunt deviante, iar pe de altă parte, pentru că nimeni nu poate să-și dea seama care este rădăcina unor astfel de probleme. Prin urmare, punctele lor de vedere în definirea acestor chestiuni sunt foarte superficiale și, de asemenea, foarte absurde și ticăloase; nu au nicio legătură cu esența acestor chestiuni.