Cei reîncarnați din diavoli sunt cel mai puțin dispuși să audă cuvinte de părtășie despre adevăr. Mai ales când astfel de cuvinte sunt despre cunoașterea de sine, disecarea stărilor diverselor tipuri de oameni, intrarea în adevărurile-realități sau principiile de practicare a adevărului, ei simt o repulsie extremă în inimile lor și, totodată, răspândesc înțelegeri și opinii denaturate. De exemplu, când biserica îi îndepărtează pe unii răufăcători, indivizii de acest fel îi instigă pe alții, spunând lucruri precum: „Casa lui dumnezeu nu are dragoste față de oameni. Este ca și cum ar tăia boul după ce a arat câmpul” sau „Acești oameni au fost îndepărtați pentru că i-au ofensat pe conducătorii de nivel superior.” Nu sunt capabili să trateze corect lucrarea de curățire a bisericii din cadrul casei lui Dumnezeu, nici nu au o înțelegere pură – gândesc și vorbesc despre aceasta într-un mod distorsionat. Nu vei auzi niciun cuvânt al conștiinței sau rațiunii din gura lor, nici cuvinte care să reprezinte lucruri pozitive, cu atât mai puțin ceva care să se alinieze la adevărurile-principii. Inima lor este plină de plângeri, sfidare și nemulțumiri. Când își exprimă fără reținere punctele de vedere, lucrurile pe care le spun și gândurile și punctele de vedere pe care le dezvăluie sunt toate deviante și distorsionate. Găsești că este de neconceput – te gândești că au crezut în Dumnezeu și au ascultat predici atâția ani și că, la prima vedere, par să se comporte destul de bine și să nu fie răi și te întrebi cum au putut spune aceste lucruri irezonabile în momente critice. Și-au dezvăluit în sfârșit adevăratele gânduri, lucruri pe care le-au ascuns în inima lor mult timp – nu le dezvăluie acest lucru cu adevărat problema? (Ba da.) Adevăratele gânduri pe care le-au dezvăluit sunt argumente și erezii complet distorsionate. Așadar, au exprimat aceste argumente și erezii distorsionate din cauza unei dispoziții proaste temporare? (Nu.) Categoric nu. Indiferent de câți ani au credință în Dumnezeu și ascultă predici, aceste gânduri au fost mereu ascunse în inima lor, fără să iasă vreodată la iveală. Dar când vine un moment crucial și nu se mai pot abține să nu spună ce vor să spună, vorbele erup ca un vulcan – au mocnit prea intens înlăuntrul lor și, într-o zi, nu le mai pot reține și această furie deviantă explodează. Când natura lor diavolească erupe, ies la iveală tot felul de argumente și erezii distorsionate, precum și sofisme – rostesc cuvinte prin care se plâng de Dumnezeu, care Îl blasfemiază și Îl insultă, cuvinte de invidie și ură față de oameni, cuvinte de instigare – debitează tot felul de cuvinte diavolești și abia atunci îți dai seama că sunt diavoli și că au fost dezvăluiți pe deplin. Anterior, ai observat că predicile le-au depășit mereu puterea de înțelegere și că nu au înțeles niciodată adevărul în toți anii în care au crezut în Dumnezeu. Ai presupus că au un calibru slab și că adevărul îi depășește, așa că i-ai considerat frați sau surori și ai încercat să-i ajuți. Te-ai destăinuit lor și ai vorbit despre modul în care firile tale corupte au ajuns să fie curățite. Dar, indiferent cum ai avut părtășie cu ei, nu și-au deschis niciodată inima pentru a vorbi despre felul în care sunt cu adevărat. Nu ai fost niciodată în stare să înțelegi: de ce nu au putut să-și deschidă inima? De ce nu și-au dezvăluit adevărata stare? Este oare posibil să nu-și fi dezvăluit niciodată firile corupte? Nu ai fost niciodată în stare să-ți dai seama cum sunt și chiar ai crezut că au un comportament bun și că sunt simpli și candizi. Abia acum, când natura lor diavolească a erupt, iar ei au spus atâtea lucruri prin care se plâng de Dumnezeu și Îl hulesc, vezi că nu au de fapt umanitate și că natura lor este în întregime diavolească. Simți următoarele: „Acest individ este înspăimântător! A crezut în Dumnezeu toți acești ani, dar se dovedește că a urât mereu adevărul și s-a împotrivit adevărului în inima lui! Nu e de mirare că nu și-a deschis niciodată inima în fața nimănui – se temea că alții își vor da seama de natura lui diavolească! Este un diavol în toată regula!” Odată ce-ți dai seama de esența lui, simți că ai fost complet orb în toți acești ani – ți-ai făcut datoria în fiecare zi și ai trăit viața bisericească alături de el, considerându-l tot timpul un om bun, un membru al casei lui Dumnezeu, unul dintre aleșii Săi, fără să ai discernământ în privința lui. Aceasta este o situație foarte înfricoșătoare! Dacă trăiești și interacționezi cu frați și surori și descoperi că un individ are firi corupte sau încalcă principiile în datoria lui și ai părtășie despre adevăr cu el și îl ajuți, iar individul este capabil să-l accepte și să-și exprime recunoștința, te vei simți destul de mulțumit – vei simți că acest individ este foarte bun, că iubește adevărul; categoric nu vei simți repulsie față de el. Dar dacă interacționezi cu un diavol mai mulți ani și îl tratezi mereu ca pe un frate sau o soră, îl ajuți deseori, îl susții și îi arăți dragoste, răbdare și toleranță, însă el te privește cu multă ostilitate, ferindu-se mereu de tine, ca și cum ai fi dușmanul lui, și îți dai tot mai mult seama că nu acceptă câtuși de puțin adevărul în inima lui și că nu este altceva decât un diavol – cum te-ai simți? În ceea ce-l privește pe individul pe care tocmai l-am menționat și care a fost exclus – dacă ai interacționa cu un individ de acest fel și ai descoperi într-o zi că umanitatea lui este atât de rea, încât nu doar că Îl urăște pe Dumnezeu în inima lui și nu acceptă deloc adevărul, ci îi urăște și pe cei care îl ajută din dragoste, făcându-te să fii sigur că un individ de acest fel este un diavol în toată regula, cum te-ai simți? (Aș simți că am fost cu adevărat nesăbuită.) În primul rând, ai simți că ai fost nesăbuit și te-ai întreba cum de ai depus atât de mult efort inutil pentru un astfel de individ. Ce altceva? (M-aș simți oarecum dezgustat.) Dezgustat față de cine? Dezgustat față de acel individ sau de tine însuți? (De acel individ, dar și de mine, pentru că nu am fost în stare să-l discern.) Atunci, ai mai dori să-l vezi sau să interacționezi cu el în viitor? (Nu.) Ce fel de relație ai dori să ai atunci cu el? Ce fel de abordare ai dori să adopți în interacțiunea cu acel individ? (N-aș vrea să-l mai văd niciodată – cu cât aș putea să stau mai departe de el, cu atât mai bine.) Dar dacă, în timp ce îți îndeplinești datoria, tot ar trebui să-l vezi uneori sau să discuți despre lucrare cu el și n-ai putea să-l eviți – ce ai face atunci? Ați derivat vreun principiu și vreo cale de practică pentru această situație? Vă simțiți dezgustați de acel individ și, prin urmare, vreți să-l evitați și să nu-l vedeți, dar dacă evitați să-l vedeți în datoria voastră, lucrarea va fi întârziată și afectată – așadar, ce ar trebui să faceți? Aveți vreo soluție bună? (Nu.) Atunci vă spun Eu două soluții. Prima este aceasta: dacă un individ de acest fel poate să rămână în biserică pentru a presta un serviciu, nu ești obligat să intri în contact cu el atunci când acest lucru nu este necesar în timpul datoriei tale. Aceasta deoarece ești dezgustat de acel individ, este jenant și dureros pentru tine să intri în contact cu el și pentru că, la rândul lui, își poate da seama că ești dezgustat de el, ceea ce i se pare supărător. Așadar, nu mai este nevoie să-ți deschizi inima în fața lui și să-i spui cele mai intime gânduri ale tale la fel ca înainte. În schimb, doar fii tolerant și răbdător și interacționează cu el folosind metode înțelepte – este suficient. Acesta este un principiu. Altul este că, atunci când ești nevoit să intri în contact cu acel individ în lucrarea ta, trebuie să-i explici clar lucrarea care îi este atribuită și adevărurile-principii aferente. Există aici un aspect la care trebuie să fii atent – trebuie să vezi dacă este capabil să finalizeze cu succes lucrarea care îi este atribuită. Dacă este de obicei capabil să facă o parte din această lucrare, atunci ai părtășie cu el și abordează chestiunea într-un mod imparțial și obiectiv. Dar dacă este mereu superficial și iresponsabil în această lucrare, atunci nu te poți simți în largul tău să-i încredințezi lucrarea și ar trebui să alegi pe altcineva în locul lui. Dacă, în acest punct, nu există niciun candidat potrivit și nu ai de ales decât să-l folosești pe acel individ, ce ar trebui să faci? Ar trebui să rânduiești să-l supravegheze cineva. De îndată ce se constată că nu face o lucrare reală sau că se comportă într-un mod care provoacă tulburări sau perturbări, acest lucru trebuie raportat prompt. Dacă persoana care îl supraveghează nu reușește să facă acest lucru eficient, atunci există încă o soluție: conducătorii și lucrătorii ar trebui să-l supravegheze personal și să-i monitorizeze lucrarea, iar frecvența acestor monitorizări ar trebui să fie oarecum mai mare. Aceasta deoarece indivizii de acest fel sunt extrem de nedemni de încredere; imediat ce nu sunt supravegheați îndeaproape, sunt predispuși să facă rău și să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, iar atunci pierderile care rezultă din folosirea lor ar depăși câștigurile. Așadar, dacă trebuie să interacționezi cu ei în scopul lucrării, nu poți evita acest lucru. Nu poți să te distanțezi sau să-i ignori doar pentru că ești capabil să-i discerni și să le vezi adevărata față – aceasta ar fi o manifestare a iresponsabilității. Întrucât ești capabil să-i discerni și întrucât știi că natura-esență pe care o au este cea a unui diavol și știi că pot face rău și pot provoca tulburări, cu atât mai mult ai responsabilitatea de a-i supraveghea și de a-i monitoriza, în loc să-i ignori din motive de spaimă sau dezgust. În calitate de conducător sau lucrător, cea mai mare responsabilitate a ta este să păzești porțile casei lui Dumnezeu, să protejezi lucrarea casei lui Dumnezeu și să ai grijă de frați și surori. Acum că un diavol și-a dezvăluit adevărata față și ți-ai dat deja seama cine este și știi ce fel de mizerabil este, ar trebui cu atât mai mult să-l supraveghezi bine, astfel încât să presteze un serviciu în cel mai eficient mod posibil – asta ar trebui să faci. Nu trebuie, fiindcă ți-ai dat seama cine este, să refuzi să-i acorzi atenție, să nu-i explici clar lucrarea care ar trebui să-i fie explicată sau să refuzi să ai părtășie cu el, chiar dacă te întreabă despre chestiuni legate de lucrare. Nu înseamnă asta că-ți verși mânia asupra lucrării casei lui Dumnezeu? Nu înseamnă că neglijezi lucrarea casei lui Dumnezeu și intrarea în viață a fraților și surorilor? Dacă faci asta, greșești – înseamnă că nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea. În viața ta personală, poți să nu ai deloc interacțiuni cu el și să nu te mai asociezi cu el așa cum făceai înainte. Dar dacă lucrarea casei lui Dumnezeu îți cere să interacționezi și să te asociezi cu el, nu te poți sustrage de la această responsabilitate – acestea sunt datoria și responsabilitatea ta și nu poți găsi scuze pentru a le evita. Când vine vorba de diavoli, abordarea de a păstra pur și simplu distanța, de a-i respinge, de a-i evita și de a simți ură și aversiune față de ei în inima ta nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să-i supraveghezi și să-i ții în frâu. Dacă sunt dispuși să presteze un serviciu, ar trebui să-i ajuți și să-i folosești pentru a presta un serviciu în mod corespunzător – dă-le posibilitatea de a presta un serviciu în cel mai eficient mod posibil. Dacă nu prestează un serviciu în mod corespunzător și, atunci când sunt lăsați nesupravegheați chiar și o clipă, pot tulbura și distruge lucrarea bisericii, răul pe care îl provoacă le depășește utilitatea și trebuie îndepărtați imediat. Astfel de exemple negative ar trebui disecate ori de câte ori este necesar, astfel încât frații și surorile să poată căpăta discernământ, să-și dea seama de natura-esență a diavolilor și a satanelor și apoi să-i respingă din adâncul inimii și să nu fie induși în eroare, tulburați sau controlați de ei. Aceasta înseamnă să-i folosești pe diavoli și pe satane, să te folosești de toate lucrurile pentru a-i sluji pe aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea voastră – este ceea ce se cuvine să faceți. Dar voi nu aveți acest simț al responsabilității. Așa cum ați spus mai devreme – odată ce aveți discernământ în privința indivizilor de acest fel, vă simțiți dezgustați și nu mai doriți să-i vedeți, iar dacă îi vedeți, faceți un ocol, stând cât mai departe posibil. Asta e tot ce aveți ca soluție. Nu aveți deloc simțul poverii față de lucrarea casei lui Dumnezeu, de interesele casei Sale sau de intrarea în viață a fraților și surorilor. Aceasta este statura voastră – a fost dezvăluită, nu-i așa? Îți dai seama de esența unui diavol și apoi îl eviți ori de câte ori îl vezi. Dar nu-i protejezi pe frați și surori și, ca urmare, aceștia sunt vătămați. Nu reușești să-ți îndeplinești responsabilitatea de conducător sau lucrător – aceasta este o neglijare a responsabilității. Când diavolul nu a fost încă dezvăluit, ar trebui să tragi un semnal de alarmă pentru frați și surori, să le amintești să se ferească de oamenii răi, să le spui ce a făcut diavolul, de ce a făcut astfel de lucruri, care este natura acțiunilor sale, ce efecte pot avea aceste acțiuni și ce consecințe pot atrage, cum îl caracterizează Dumnezeu pe acest diavol și în ce mod ar trebui tratat. Odată ce frații și surorile au dobândit discernământ, iar diavolul a terminat de prestat un serviciu și nu mai are nicio valoare pentru frați și surori sau pentru casa lui Dumnezeu, ar trebui să-l îndepărtezi, punând capăt vieții acestui diavol și acestei satane. Aceasta se numește înțelepciune – înseamnă să faci lucrarea având principii și o cale de practică. Modul în care te asociezi cu indivizii de acest fel în viața ta personală depinde de tine – este libertatea ta. Dar, în calitate de conducător sau lucrător, există o responsabilitate pe care trebuie să ți-o asumi: trebuie să-i protejezi pe frați și pe surori și să aperi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Pe baza acestui principiu, în ceea ce-i privește pe indivizii de acest fel care sunt diavoli, dacă prestează în prezent un serviciu, nu ar trebui să te grăbești să iei măsuri împotriva lor. Ar trebui să le supraveghezi lucrarea și să le observi îndeaproape fiecare mișcare, pentru a vedea ce fac. Imediat ce apar semne că ceva nu este în regulă, trebuie să practici prompt expunerea și emondarea lor sau să-i înlături din funcție. Dacă, după ce sunt expuși și emondați, sunt capabili să presteze un mic serviciu, acest lucru este benefic pentru lucrarea bisericii. Dar odată ce se descoperă că nu doresc să presteze un serviciu, nu merg pe o cale bună și sunt pe cale să perturbe și să tulbure și să-și scoată ghearele diavolești pentru a-i induce în eroare pe frați și pe surori, acesta este momentul în care diavolul își dezvăluie adevărata față și este exact momentul potrivit pentru a lua măsuri împotriva lor. Li s-a dat șansa de a presta un serviciu, dar nu l-au făcut așa cum trebuie – trimite-i atunci într-un grup B. Dacă situația este gravă, practică îndepărtarea sau excluderea lor – și acesta este momentul în care să pui capăt sorții Satanei. Atât timp cât respectați aceste două principii, veți putea să tratați oamenii răi și diavolii într-un mod principial. Vă îndepliniți oare responsabilitatea procedând în acest mod? (Da.) Într-o anumită privință, vei avea discernământ față de diavoli, nu vei mai fi indus în eroare sau tulburat de ei și nu vei mai face lucruri nesăbuite – cel puțin, nu vei mai avea părtășie despre adevăr cu astfel de oameni, care sunt diavoli. În inima ta, vei ști: acest individ este un diavol – să am părtășie despre adevăr cu el este ca și cum aș arunca mărgăritare înaintea porcilor; indiferent cum primește părtășie despre adevăr, este în zadar. Astfel, nu vei continua să faci lucruri nesăbuite. Le vei vorbi doar despre câteva doctrine pe care se cuvine să le înțeleagă și despre reglementările pe care se cuvine să le respecte – este suficient. Dacă practici în acest fel, lucrarea bisericii nu va fi afectată. Totuși, dacă nu înțelegi principiile, este posibil să faci lucruri nesăbuite. Într-o altă privință, conducătorii și lucrătorii trebuie să-i supravegheze și să-i folosească în mod corespunzător pe acești prestatori de servicii și diavoli care nu acceptă câtuși de puțin adevărul. Practicarea în acest mod poate asigura că lucrarea bisericii nu este afectată, protejându-i în același timp pe frați și pe surori de inducerea în eroare și de tulburarea de către diavoli și satane. Înțelegi? (Da.) Nu trebuie în niciun caz să-i tratezi pe oamenii răi și pe diavoli ca pe niște frați și surori. Atât timp cât ai discernământ față de diavoli și de oamenii răi, nu vei mai face lucruri nesăbuite. În trecut, oamenii nu aveau discernământ și făceau multe lucruri stupide – tratându-i mereu pe oamenii răi și pe diavoli ca pe niște frați și surori, lăsându-i astfel pe diavoli să se distreze pe seama lor. Când ți-ai deschis inima pentru a avea părtășie cu diavolii, aceștia s-au gândit: „Ești atât de onest, atât de pur și de deschis – ești de-a dreptul stupid!”, batjocorindu-te în sinea lor. Acum că ai discernământ în privința diavolilor, nu vei mai face astfel de lucruri nesăbuite. Știi acum că trebuie să-ți deschizi inima în părtășie sau să-i sprijini și să-i ajuți pe adevărații frați și pe adevăratele surori, cei care urmăresc adevărul și au umanitate – nu pe diavoli. Acesta este un aspect. Un alt aspect este că nu mai ești timid sau speriat de diavoli. Știi că sunt diavoli și știi ce gândesc în inimile lor. Acum că ai discernământ în privința lor, știi cum să-i tratezi în mod adecvat. Trebuie să-i supraveghezi mereu îndeaproape – să vezi ce încearcă să facă, ce calculează și complotează în inimile lor, ce părți ale lucrării ar putea perturba, tulbura și sabota, ce fel de cuvinte ar putea folosi pentru a-i instiga și a-i induce în eroare pe alții și ce scopuri încearcă să atingă. Odată ce vei vedea clar toate aceste lucruri, vei ști cum să acționezi în mod corespunzător și vei respecta adevărurile-principii.

După ce am avut părtășie despre discernerea manifestărilor deviante ale oamenilor care se reîncarnează din diavoli, cei mai mulți dintre voi probabil aveți acum o oarecare claritate în inimile voastre și, de asemenea, puțin discernământ – de exemplu, care oameni, după toți acești ani în care ați interacționat cu ei, par a fi diavoli, cu care nu vă veți mai împărtăși adevăratele sentimente; și care oameni sunt frați și surori, cu care veți interacționa mai mult, de care vă veți apropia mai tare și – când intervine ceva – cu care veți avea mai multă părtășie. În acest fel, veți trata în mod principial fiecare tip de persoană și nu veți face greșeli. Dar pot ajunge majoritatea oamenilor în punctul de a-i discerne pe diavoli, de a-și da seama de natura diavolilor? Și dacă un diavol este dispus să presteze un serviciu, pot ei să folosească serviciul diavolului? Majoritatea fraților și surorilor sunt incapabili să practice în acest mod – dar conducătorii și lucrătorii trebuie să fie capabili. De ce spun că trebuie să fie capabili? Pentru că, în calitate de conducător sau lucrător, trebuie să verifici bine lucrurile. Odată ce descoperi că o persoană rea face rău, trebuie să fii capabil să o dai în vileag și să o diseci prompt și să-i limitezi tulburările și perturbările. Dacă poți practica în acest fel, vei putea să asiguri progresul normal al lucrării bisericii, iar frații și surorile vor fi protejați – vor dobândi mai mult discernământ, iar intrarea lor în viață nu va suferi pierderi din cauza tulburărilor diavolilor. Dacă nu ești capabil să practici în acest mod – dacă nu-i poți înfrâna pe diavoli, dacă nu poți să păzești poarta – atunci diavolii vor veni întruna să tulbure. Astăzi tulbură o persoană, făcând-o negativă și determinând-o să devină apatică față de predicarea Evangheliei; mâine tulbură alta, așa încât nu vrea să-și facă datoria, întârziind lucrarea și obligându-te să găsești un înlocuitor. Va trebui să te ocupi încontinuu de niște situații subite, neașteptate. Nu este foarte pasiv acest mod de a face lucrarea? (Ba da.) Atunci, în calitate de conducător sau lucrător, nu ești departe de a corespunde standardului? Dacă nu ai sluji drept conducător sau lucrător, ai fi capabil să-ți gestionezi intrarea în viață, modul în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și datoria ta. Dar, odată ce începi să slujești drept conducător sau lucrător, ești ocupat în fiecare zi – agitându-te frenetic, așa încât nu-ți mai vezi capul de treabă. Fie apare un antihrist sau o persoană rea și tulbură biserica, fie unii frați și surori devin negativi și nu vor să-și facă datoria, fie un nou credincios este indus în eroare de zvonuri, nu mai vrea să creadă și se retrage. Lucrarea nu este făcută în mod adecvat și, din această cauză, problemele continuă să apară peste tot, iar apariția constantă a acestor probleme te copleșește și te epuizează, lăsându-te incapabil să faci față fiecărei zile, să mănânci sau să dormi bine – totuși, chiar și așa, lucrarea nu este făcută bine. Aceasta înseamnă că ești complet incompetent pentru lucrare. Un astfel de conducător sau lucrător nu corespunde deloc standardului. De ce spun că nu corespunzi standardului? Pentru că nu ai avut dinainte o părtășie clară despre aceste probleme care urmau să apară în mod inevitabil, dând tuturor posibilitatea de a înțelege adevărul și de a dobândi discernământ, astfel încât problemele să poată fi rezolvate prompt atunci când apar. Cu alte cuvinte, nu i-ai „vaccinat” pe majoritatea oamenilor, astfel încât să le dai posibilitatea de a rezista la aceste lucruri. În cele din urmă, când aceste lucruri s-au întâmplat unul după altul, ai devenit foarte pasiv – curățând mereu mizeria, eliminând mereu urmările. Aceasta înseamnă că ești departe de a corespunde standardului de conducător sau lucrător. În modul în care tratezi diversele tipuri de diavoli, metodele tale de a te ocupa de ei sunt nepotrivite și lucrarea pe care o faci este inadecvată, prin urmare, lucrarea bisericii este constant tulburată, constant afectată de probleme. Ești mereu nevoit să remediezi lucrurile și să le rezolvi, așa că te simți extrem de ocupat, iar această lucrare devine foarte obositoare.

Îți amintești cele două principii de tratare a oamenilor care se reîncarnează din diavoli? Care este principalul principiu? Nu te teme de diavoli și de satane și nu-i evita. În schimb, învață să-i discerni, să-ți dai seama de esența lor și să pricepi spre ce tind gândurile lor; adică, vezi clar ce vor să facă în biserică și ce obiective vor să atingă. În acest mod, poți transforma pasivitatea în inițiativă și poți trece activ la ofensivă pentru a-i da în vileag și a-i trata. Atunci când vezi diavoli și satane vorbind și acționând, dacă simți doar dezgust și nu vrei să le acorzi atenție sau să lucrezi cu ei și atâta tot – chiar ignorând situația atunci când vezi diavoli și satane tulburând și perturbând lucrarea bisericii – oare acest mod de a acționa se aliniază la intențiile lui Dumnezeu? (Nu.) După ce se infiltrează în biserică, diavolii și satanele nu vor trăi viața bisericească respectând regulile, cu atât mai puțin să presteze un serviciu respectând regulile. În mod inevitabil, își vor exprima opiniile și vor face lucruri, chiar nerenunțând până când nu-și ating obiectivele. Prin urmare, când tratezi diavoli, trebuie să fii înțelept și să acționezi conform adevărurilor-principii. Cei care ar trebui dați în vileag și respinși trebuie dați în vileag și respinși. Când un diavol nu a fost încă dezvăluit, dacă este dispus să presteze un serviciu, folosește-l pentru a presta un serviciu și supraveghează-l îndeaproape în timp ce face acest lucru. De exemplu, dacă nu poți să-ți dai seama pe deplin cum este un anumit supraveghetor responsabil de un aspect al lucrării – vezi că nu este la fel de simplu și deschis precum ceilalți frați și surori, că nu spune niciodată întregul adevăr nimănui și că, atunci când întâmpină dificultăți sau probleme în lucrare, nu caută rezolvarea – atunci trebuie să iei inițiativa pentru a-i descoperi adevărata situație. Nu trebuie să fii pasiv, așteptând până când a stricat lucrarea și apoi încercând să „încui ușa grajdului după ce a fugit calul”. Trebuie să vorbești cu el și să vezi ce atitudine are față de datoria sa, dacă are planuri și rânduieli specifice pentru lucrare, dacă are principii pentru realizarea ei, dacă poate lucra în conformitate cu rânduielile de lucru și dacă este în stare să-i înșele pe cei de nivel superior, să ascundă lucruri față de cei de nivel inferior și să procedeze în felul lui. Nu sunt acestea lucruri la care ar trebui să fii atent? (Ba da.) Să presupunem că descoperi că cineva este un diavol și, prin urmare, nu mai interacționezi cu el, spunând chiar: „Acest diavol este de-a dreptul înspăimântător – mă simt dezgustat doar la vederea lui. Nu voi mai vorbi cu el. Trebuie să mă delimitez în mod clar de el și să-i rog pe frați și surori să se delimiteze și ei în mod clar – toți ar trebui să-l ignore.” Este în regulă să acționezi așa? Este un mod nesăbuit de a acționa. Nu este nici inteligent, nici înțelept și nu înseamnă că ai statură. Crezi că ești isteț doar pentru că nu vorbești cu el? Ești o persoană care ține cont de intențiile lui Dumnezeu? Ți-ai îndeplinit responsabilitatea? Ți-ai asumat povara de a păzi turma și de a supraveghea poarta casei lui Dumnezeu? Nu ar trebui să te gândești și la aceste lucruri? Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să aibă discernământ față de diavoli nu înseamnă în niciun caz că este suficient doar să-i respingi. Trebuie să fii capabil și să-i supraveghezi și să-i restricționezi pe diavoli; dacă un diavol nu a fost încă dezvăluit și vrea să presteze un serviciu, trebuie, de asemenea, să fii capabil să-l folosești – și aceste lucruri fac parte din datoria pe care ar trebui să o realizezi, din responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinești și sunt menite întru totul să protejeze lucrarea bisericii. Dacă vezi că cineva este extraordinar de insondabil, că tot ceea ce spune este ermetic și nimeni nu-l poate descifra, atunci acest individ este foarte periculos și nu este demn de încredere. Mai ales dacă vezi pe cineva care se comportă într-un mod deosebit de sinistru și anormal, perfid și viclean – care nu spune niciodată întregul adevăr nimănui, iar majoritatea fraților și surorilor care interacționează sau intră în contact cu el nu-și pot da seama cum este cu adevărat – un astfel de individ nu poate fi dat pur și simplu la o parte și lăsat în pace. Trebuie în schimb să te apropii de el, să intri în contact și să vorbești cu el, astfel încât discernământul și perspicacitatea ta să sporească, să vezi ce gândește, care sunt sursa și motivația acțiunilor sale, ce plănuiește să facă, dacă este capabil să se ocupe de lucrare atunci când își îndeplinește datoria, dacă ar putea să tulbure lucrarea bisericii și să-și întemeieze o împărăție independentă și dacă îndeplinirea datoriei de către el aduce mai multe prejudicii decât beneficii, ajungând până la urmă să fie o pierdere care depășește câștigul. Uite – este o chestiune simplă să fii conducător sau lucrător? Când un astfel de individ este descoperit în biserică, nu doar că nu trebuie să te distanțezi de el și să-l eviți, ci trebuie în schimb să te apropii în mod activ de el și să intri în contact cu el. Care este scopul de a proceda astfel? De a înțelege bine situația lui și de a adopta măsuri de precauție. De exemplu, dacă întâlnești un agent sau un spion PCC care caută întruna ocazii de a-și băga nasul în informațiile tale personale și simți în inima ta că este un spion, ar trebui să te ferești de el și nu trebuie în niciun caz să-i spui situația ta reală. În plus, trebuie să-ți amintești un lucru și mai important: nu poți să-i spui numărul tău de telefon, contul de e-mail și așa mai departe. Totuși, dacă doar te ferești când se interesează de situația ta, dar ignori alte lucruri și treci complet cu vederea peste ele, cum ar fi cu cine mai intră în contact, despre informațiile cui întreabă și despre ce situație a bisericii întreabă – chiar crezând că ești destul de isteț când procedezi așa – cum gestionezi oare această chestiune? Ai dat dovadă de înțelepciune? Ai arătat că ai statură? Ți-ai îndeplinit responsabilitatea? Ai apărat interesele casei lui Dumnezeu și i-ai protejat pe frați și surori? Dacă nu iei deloc în considerare aceste chestiuni, ești o persoană egoistă și detestabilă din toate punctele de vedere. Să spunem că întâlnești un individ care este un diavol și te întreabă de unde ești și dacă cineva din familia ta crede în Dumnezeu; știi că încearcă să obțină informații, așa că spui la întâmplare câteva lucruri pentru a scăpa de el, fără să-ți dezvălui situația reală, apoi îl întrebi la rândul tău: „De unde ești? Cine crede în Dumnezeu din familia ta? Cum este viața bisericească la biserica din orașul tău natal? PCC arestează credincioși acolo? Ai fost vreodată arestat?” Auzind asta, agentul sau spionul PCC se gândește: „Mereu eu am fost cel care a pus întrebările – nimeni nu m-a luat pe mine la întrebări. Persoana aceasta este deșteaptă!” Văzând că pui în continuare întrebări, devine îngrijorat că identitatea lui va fi expusă și, astfel, schimbă subiectul. Trebuie să observi cu atenție un astfel de individ. Dacă te lămurești că este extrem de suspicios și există o probabilitate de optzeci la sută să fie spion PCC, trebuie să te ferești de el – nu trebuie să divulgi nici măcar o informație despre frați și surori. Dacă frații și surorile nu se feresc deloc de el și îi spun fără rezerve acestui individ tot ce știu, fiind dispuși să vorbească despre orice, acest lucru pune cu ușurință în pericol biserica și pe frați și surori. Așadar, trebuie să nu scapi din ochi un astfel de individ – observă cu cine intră permanent în contact, de la cine încearcă întruna să obțină informații, dacă verifică în secret numerele de telefon ale fraților și surorilor sau conturile de pe computerele lor ori dacă se interesează de informațiile interne ale casei lui Dumnezeu pe la spatele oamenilor. Trebuie să-l supraveghezi îndeaproape – nu trebuie să-l lași să reușească. De asemenea, trebuie să le spui fraților și surorilor să se ferească de acest individ – în cazul în care cere în mod repetat informații, ar trebui evitat și trebuie avertizat să nu-i hărțuiască pe oameni. În plus, trebuie să vezi și ce erezii și sofisme răspândește pentru a-i induce în eroare pe frați și surori – dacă descoperi astfel de probleme, ar trebui să le gestionezi și să le rezolvi cu promptitudine. A practica în acest fel înseamnă să protejezi lucrarea bisericii și să-i protejezi pe frați și surori – aceasta este responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor și este, de asemenea, responsabilitatea aleșilor lui Dumnezeu. Dacă stai deoparte și nu faci nimic, permițându-i să cerceteze după bunul plac, este posibil ca unii oameni nesăbuiți sau unii nou-veniți cu baze superficiale în credință să-i spună totul. După aceea, poliția din China continentală poate începe imediat să-i aresteze pe membrii familiei și pe rudele lor, atrăgând necazuri asupra anumitor biserici și anumitor frați și surori. Indiferent ce fel de necazuri sunt provocate, în orice caz, dacă descoperi în calitate de conducător sau lucrător pe cineva care este un diavol, dar nu iei măsuri prompt, nu adopți în mod adecvat măsuri de precauție și, drept urmare, unii oameni nesăbuiți și ignoranți divulgă multe lucruri care nu ar trebui divulgate și dezvăluie informații despre frați și surori, creând necazuri pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, înseamnă că ți-ai neglijat responsabilitatea. Spune-Mi, cum ți-ai îndeplinit datoria în acest caz? Ai îndeplinit-o bine? (Nu.) Nu ți-ai îndeplinit bine datoria – este aceasta o chestiune în care L-ai dezamăgit pe Dumnezeu? (Da.) Înseamnă că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu. Dacă sunteți relativ în siguranță în străinătate, dar sunteți păcăliți de un agent PCC din cauza nesăbuinței voastre, acest lucru va atrage consecințe periculoase; va aduce un dezastru asupra bisericilor și fraților și surorilor din orașul vostru natal din China continentală. Sunteți dispuși să vedeți o astfel de consecință? (Nu.) Dacă cineva are puțină conștiință și puțină umanitate, nu ar trebui să fie dispus să vadă astfel de lucruri întâmplându-se; indiferent unde se află în prezent, nu-și dorește să vadă vreun frate sau vreo soră din China continentală suferind persecuții. Dacă cineva spune: „Ei bine, acum sunt în siguranță în străinătate – cui îi pasă cine este arestat? Ce legătură are cu mine dacă cineva suferă? Nu-mi pasă nici de familia mea. Nu simt nicio afecțiune” – are umanitate o astfel de persoană? (Nu.) Nu are umanitate – nu trebuie să gândească așa. Dacă susții că ai conștiință și umanitate, atunci trebuie cel puțin să nu le provoci necazuri rudelor tale și bisericii din China continentală. Așadar, atunci când te confrunți cu diavoli, nu este suficient să ai doar discernământ față de ei – trebuie, de asemenea, să gândești în mod cuprinzător. Trebuie să te gândești cum să acționezi așa încât să nu te dai în vileag, asigurându-te totodată că părinții și rudele tale, precum și frații și surorile din China continentală nu sunt vătămați. Trebuie să-ți îndeplinești responsabilitatea de a proteja lucrarea bisericii și de a păzi poarta casei lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea pe care oamenii se cuvine să o îndeplinească. Dacă ai făcut tot posibilul, chiar dacă ceva nu a mers bine pentru că au existat lucruri pe care nu le-ai putut face sau pentru că nu ți-ai dat seama de o chestiune, nu este vina ta – totul este în mâinile lui Dumnezeu. Dar, din perspectivă umană, trebuie să-ți fie clară responsabilitatea pe care oamenii se cuvine să o îndeplinească. Nu trebuie să te sustragi de la aceasta și nu poți să te gândești doar la tine – trebuie să ții cont și de frații și surorile din jurul tău și de lucrarea bisericii. Este clară acum această cale de practică? (Da.) Vezi, dacă n-am fi avut părtășie despre aceste chestiuni, ați fi trecut cu vederea cele mai importante lucruri și ați fi simțit totuși că știți cum să-i tratați pe diavoli și pe satane. De fapt, nu înțelegeți principiile de practică – aceasta este adevărata voastră statură.

Indiferent dacă ești sau nu capabil să percepi atitudinea diavolilor față de adevăr, de lucrurile pozitive și de Dumnezeu, esența lor este, în orice caz, de ură față de adevăr, de lucrurile pozitive și de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că sunt devianți. Fie din cuvintele pe care le dezvăluie, fie din gândurile și punctele de vedere din inimile lor, este posibil să le vedem atitudinea față de adevăr, față de lucrurile pozitive și de Dumnezeu. Judecând pe baza acestei atitudini, se poate spune cu certitudine că diavolii nu acceptă în niciun caz adevărul, nu acceptă în niciun caz lucrurile pozitive și, bineînțeles, nu se închină în niciun caz lui Dumnezeu. Prin urmare, nu acceptă sugestiile, afirmațiile sau îndemnurile corecte din partea oamenilor. Apoi, în ceea ce privește adevărurile-principii de la Dumnezeu, îndemnurile, cerințele și învățăturile Sale pentru oameni, le resping cu atât mai mult pe toate acestea și nu le acceptă niciodată. În schimb, complotează în inimile lor despre orice le place, despre orice le aduce beneficii. Complotează în legătură cu statutul, reputația, mândria și destinația lor; complotează în legătură cu orice beneficii de care doresc să se bucure, pe care doresc să le obțină și să le dobândească în viețile lor reale. Acesta este universul lor lăuntric, fiind suficient pentru a demonstra că natura-esență pe care o au este ticăloasă. Această natură-esență deviantă nu se va schimba nicicând. De la început până la sfârșit, tot ceea ce fac și toate gândurile și punctele lor de vedere nu au absolut nicio legătură cu adevărul-realitate, cu învățăturile lui Dumnezeu sau calea corectă a vieții umane; toate sunt lucruri negative și ticăloase. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr cu oamenii care au o esență ticăloasă, indiferent cum încerci să-i ajuți cu dragoste, nu-i poți mișca, nu le poți schimba gândurile și punctele de vedere și nu le poți schimba modul de viață, în care tot ce gândesc în fiecare zi este rău. Desigur, nu poți schimba nici obiectivele pe care le urmăresc, nici modul și direcția în care plănuiesc fiecare chestiune. Acești oameni care sunt diavoli rămân la fel de la început până la sfârșit. Esența lor ticăloasă nu se va schimba. Chiar dacă au făcut mereu o datorie în casa lui Dumnezeu, fără să se lepede de numele Său sau să părăsească adevărata cale, întrucât nu acceptă adevărul și tot ce gândesc și la care cugetă este legat de lucruri negative și ticăloase, firile lor corupte nu pot fi alungate și, de asemenea, umanitatea lor nu poate suferi nicio schimbare. Desigur, un lucru este cert: acestor oameni le este imposibil să dobândească mântuirea. Cât despre destinația lor, aceasta se înțelege de la sine. Nu despre destinația lor avem părtășie aici. Subiectul asupra căruia ne concentrăm constă în discernerea și disecarea naturii-esență pe care o au.

Am avut acum părtășie pe deplin despre prima manifestare a naturii-esențe deviante a oamenilor reîncarnați din diavoli – „sunt siniștri și anormali”. În principal, am avut părtășie despre diversele lor atitudini și manifestări din modul în care tratează lucrurile pozitive, precum și diversele gânduri și puncte de vedere pe care le nutresc și le au în inimile lor. Fie că este vorba de dezvăluirile și de manifestările lor concrete, fie de lucrurile ascunse adânc în inimile lor, pe care nu îndrăznesc să le scoată la iveală, toate acestea dovedesc că nu sunt oameni corupți obișnuiți. Nu au conștiința și rațiunea oamenilor corupți obișnuiți. Se poate spune, de asemenea, că aceștia nu au umanitatea oamenilor corupți obișnuiți. În termeni simpli, acești oameni nu au deloc umanitate. Indiferent cât de ticăloase sunt gândurile și punctele lor de vedere, indiferent cât de ticăloase și incompatibile cu umanitatea sunt afirmațiile, acțiunile, comportamentele și conduita lor, nu sunt deloc conștienți de acest lucru. Nu-și caracterizează niciodată propria natură-esență ca fiind ticăloasă, contrară sau ostilă adevărului. Indiferent cum ai părtășie cu ei, continuă să trăiască pe tărâmul firilor lor corupte. Acești oameni, atunci când interacționează între ei, se înțeleg deosebit de bine și împărtășesc aceleași opinii în ticăloșia lor. Dar, în inimile lor, sunt extrem de dezgustați și îi urăsc pe oamenii care înțeleg și urmăresc adevărul.