Cele trei categorii de oameni în funcție de originea lor

Caracteristicile oamenilor reîncarnați din diavoli

Am avut părtășie recent despre distingerea diferitelor categorii de oameni în funcție de originea lor. Acesta este un subiect special, care face parte din subiectul mai vast al condițiilor înnăscute, al umanității și firilor corupte ale oamenilor. Am avut părtășie despre un anumit conținut legat de acest subiect special – ce a inclus acesta? (Dumnezeu a clasificat oamenii în trei tipuri în funcție de originea lor: cei reîncarnați din animale, cei reîncarnați din diavoli și cei reîncarnați din oameni. Prima dată, Dumnezeu a avut părtășie despre cele patru caracteristici ale oamenilor reîncarnați din animale: prima este că au o înțelegere denaturată; a doua este că sunt deosebit de amorțiți; a treia este că sunt deosebit de confuzi; iar a patra caracteristică este că sunt nesăbuiți. A doua oară, Dumnezeu a avut părtășie despre caracteristicile celor reîncarnați din diavoli: prima este că sunt mincinoși incurabili; a doua este că sunt devianți; și a treia este că sunt răi. Părtășia a pus accent în principal pe două manifestări, și anume că sunt mincinoși incurabili și devianți.) Principala manifestare a mincinoșilor incurabili este amăgirea. Cât despre manifestările deviante, le-am clasificat și pe acestea – câte manifestări sunt? (Sunt trei. Prima se referă la fire, și anume, faptul de a fi sinistru și anormal. A doua implică pofta ticăloasă a trupului. Cealaltă este faptul de a fi bizar; adică, de a experimenta frecvent halucinații auditive și alte halucinații senzoriale și de a prezenta mereu comportamente anormale.) În ansamblu, asta a fost inclus.

II. Cea de-a doua caracteristică: devianța

Ultima dată am avut părtășie despre câteva manifestări ale aspectului deviant al oamenilor reîncarnați din diavoli. Am citit despre manifestările unui individ în documentele de excludere compilate de biserică – ascultați cu toții și vedeți dacă manifestările sale au legătură cu subiectul părtășiei noastre. Acest individ era responsabil de cultivarea legumelor la o fermă. Principalele sale manifestări au fost descrise astfel: „Umanitatea lui este răuvoitoare, iar atitudinea lui față de Cel de mai sus este lipsită de respect”, fiind enumerate câteva manifestări specifice. Prima manifestare era: „A ales la întâmplare un loc unde să cultive legume pentru Cel de mai sus. Ulterior, s-a descoperit că acel teren era jos și predispus la acumularea apei. Îngrășământul aplicat acolo a fost luat de apă, rezultatul fiind că legumele au rămas foarte mici. Știa că îngrășământul ar trebui aplicat din nou, dar pur și simplu nu a făcut asta. A văzut că legumele nu cresc bine, dar nu a făcut nimic – I-a dat în mod intenționat Celui de mai sus să mănânce legume cultivate slab.” Aceasta a fost prima manifestare. A doua manifestare a fost: „În mod normal, se îngrijea doar de legumele cultivate pentru frați și surori și apoi pleca. Nu se îngrijea și nu se ocupa de legumele cultivate pentru Cel de mai sus – nu se preocupa de această chestiune și nu făcea nimic în privința ei.” A treia manifestare a fost: „Știa că o mulțime de dăunători infestaseră legumele, mușcându-le, transformându-le într-o mizerie plină de pete care arăta dezgustător și făcându-le necomestibile, dar pur și simplu stropea la întâmplare cu un pesticid, fără să-i pese dacă era eficient. Când alții i-au amintit să îndepărteze dăunătorii de pe legume, a fost complet indiferent, gândindu-se: «De ce să mă agit? Am atâtea treburi de făcut – nu pot să mă ocup de aceste legume în fiecare zi!»” Vezi, asta gândea în sinea lui – chiar și când alții îi aduceau aminte, tot nu lua măsuri. A patra manifestare a fost: „Gândea următoarele în sinea lui despre cultivarea legumelor pentru Cel de mai sus: «Indiferent cum ies legumele pe care le cultiv, va trebui să le mănânci. Dacă ies bine, vei avea legume bune de mâncat. Dacă nu am cultivat legume bune, atunci nu le mânca. Oricum, le-am cultivat pentru tine – trebuie să-mi fii recunoscător!»” Acestea erau gândurile răuvoitoare din inima lui și le-a comunicat celor cu care locuia. „Când alții i-au amintit să nu utilizeze coșul pentru frunzele de legume putrede atunci când ducea legume la Cel de mai sus, el a zis: «Nu pot să garantez asta.»” Vezi, alții i-au amintit, dar el tot nu a ascultat. A făcut pur și simplu ce a vrut. Aceasta a fost a patra manifestare. A cincea manifestare a fost: „Așa a tratat legumele cultivate pentru Cel de mai sus, fără nicio conștientizare în inima lui, fără cea mai mică remușcare. Ori de câte ori îi amintea cineva, spunându-i să fie mai atent, el devenea potrivnic și scârbit. Ura pe oricine îi dădea sugestii.” Conducătorii și lucrătorii au derivat cinci manifestări în total. Au rezumat manifestările obișnuite ale acestui individ, precum și atitudinea lui față de adevăr și de datorie, și au enumerat, de asemenea, exemple specifice. Rezumatul a fost destul de bun. Cum vă simțiți după ce ați auzit asta? Un individ cu aceste manifestări are o umanitate bună? (Nu.) Cât de rea este? S-au aliniat manifestările acestui individ la cele ale oamenilor reîncarnați din diavoli, despre care am avut părtășie? (Da.) La ce manifestare s-au aliniat? (La manifestarea unor astfel de oameni de a fi răi.) Pe lângă faptul că era rău, a avut acest individ vreo manifestare deviantă, caracteristică oamenilor reîncarnați din diavoli? (Da.) Cum a fost evident acest lucru? (Oamenii obișnuiți, atunci când cultivă legume pentru Cel de mai sus, ar acorda prioritate alegerii unui pământ bun, dar el a ales să intre în grațiile fraților și surorilor – a avut grijă doar de legumele cultivate pentru frați și surori. Cât despre legumele cultivate pentru Cel de mai sus, a ales un pământ rău, nu le-a îngrijit, nu s-a ocupat de dăunători și I-a dat mereu Celui de mai sus să mănânce legume cultivate prost. Atitudinea lui față de Cel de mai sus, față de Dumnezeu, a fost una de dușmănie.) De ce a fost atitudinea lui față de Cel de mai sus una de dușmănie? Îl jignise Cel de mai sus? (Nu. Atitudinea lui a fost determinată de natura-esență pe care o are – Îl ura pe Dumnezeu și ura lucrurile pozitive.) Nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat pe acest individ – nu avusesem niciodată interacțiuni cu el. Atunci, cum putea să nutrească o ură atât de profundă în inima lui? Aceasta e o problemă cu natura lui. În primul rând, era rea; în al doilea rând, era deviantă, nu-i așa? Nu este la fel ca a marelui balaur roșu? (Ba da.) Exista un fel de ură în inima lui în modul în care L-a tratat pe Dumnezeu și lucrurile pozitive. Dacă l-ai întreba ce se întâmplă, nici el n-ar putea să explice clar – pur și simplu simțea ură. Îl ura în mod special pe Dumnezeu și adevărul, ura în special lucrurile pozitive. Nu înseamnă asta că este deviant? (Ba da.) Acest tip de individ este un diavol. Dacă l-ai întreba: „În cine crezi?”, cu siguranță ar spune că în Dumnezeu. Crede în Dumnezeu și totuși Îl urăște pe Dumnezeu, dezvăluind mentalitatea unui diavol. Asta înseamnă că este deviant. De ce spun asta? În primul rând, nu-l cunoșteam deloc pe acest individ și nu-l emondasem niciodată, însă nutrea o ură atât de profundă față de Mine – asta înseamnă că este deviant. În al doilea rând, frații și surorile au rânduit ca el să cultive legume. Dacă nu era dispus să o facă, ar fi putut aborda problema, dar el și-a vărsat în schimb furia asupra parcelei de legume. După ce le-a plantat, nu le-a îngrijit cum trebuie și I-a dat Celui de mai sus să mănânce legume cultivate prost. În al treilea rând, a fost destul de dispus când a venit vorba să cultive legume pentru frați și surori și a avut grijă de ele destul de bine, dar când a fost vorba să cultive legume pentru Cel de mai sus, nu a fost dispus în inima lui. A fost deosebit de plin de ură și nu este clar de ce – nimeni nu-l jignise, totuși el L-a tratat în acest mod pe Cel de mai sus și pe Dumnezeu. Nu este oare deviant? (Ba da.) Această forță deviantă este atât de puternică! În primul rând, este rea; în al doilea rând, este deviantă – aceasta este natura unui diavol. Indiferent cât de tolerant și răbdător și cu câtă dragoste îi tratează casa lui Dumnezeu pe diavoli, indiferent cum le oferă șanse de a obține mântuirea, ei nu înțeleg deloc aceste lucruri. În inimile lor, pur și simplu Îl urăsc pe Dumnezeu și urăsc casa lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează în întregime faptului că natura unui diavol este tocmai de a-L urî pe Dumnezeu și de a urî lucrurile pozitive. Nimeni nu poate spune clar care este motivul – diavolii pur și simplu nutresc o ură nefondată față de Dumnezeu și de lucrurile pozitive. Aceasta se numește a fi deviant. La ce se gândea el în fiecare zi? „Indiferent cum ies legumele pe care le cultiv, va trebui să le mănânci. Dacă ies bine, vei avea legume bune de mâncat. Dacă nu am cultivat legume bune, atunci nu le mânca. Oricum, le-am cultivat pentru tine – trebuie să-mi fii recunoscător!” Nu erau deviante lucrurile din inima lui? Ceea ce gândea era în întregime ticălos, sinistru și anormal. Oamenii care au conștiință și rațiune simt că gândurile lui sunt de neconceput – nu pot să se lămurească de ce ar gândi așa. Exact acesta este modul în care acționează diavolii. Ceea ce gândea și contempla în inima lui erau numai lucruri întunecate și ticăloase. Poate un astfel de individ – care este un diavol – să accepte adevărul? (Nu.) Nici măcar nu avea moralitatea umană de bază sau conștiință și rațiune. Când era menționat Dumnezeu, se înfuria și simțea ură. Când alții i-au cerut să îndeplinească o altă sarcină, nu a fost la fel de potrivnic; doar când a venit vorba de cultivarea legumelor pentru Cel de mai sus a fost deosebit de potrivnic. Asta înseamnă a fi rău, a fi deviant. L-ai putea întreba de ce este atât de potrivnic – este o chestiune care ține de inimă și s-ar putea să nu poată spune clar unde se află rădăcina problemei. Puteți vedea clar unde se află rădăcina acestei probleme? De ce L-a tratat pe Dumnezeu în acest fel? Majoritatea oamenilor ar considera că este ceva de-a dreptul năucitor: „Cum ar putea cineva care crede în Dumnezeu să-L trateze pe Dumnezeu așa? Nu este oare un non-credincios?” Acum, prin intermediul părtășiei despre adevăr, sunteți capabili să vedeți puțin mai clar esența și originea diferitelor tipuri de oameni? (Da.) Ar trebui să puteți vedea puțin mai clar acum – aceștia sunt tocmai genul de oameni care s-au reîncarnat din diavoli, iar natura lor este de a-L urî pe Dumnezeu.

Spuneți-Mi, se pot schimba oamenii reîncarnați din diavoli? (Nu.) Sunt exact ca marele balaur roșu. Și ei pot să spună cuvintele corecte, cuvinte care se aliniază la conștiință și moralitate – dar categoric nu pot îndeplini lucrurile pe care le spun. Pot spune multe cuvinte care sună plăcut, dar când vine vremea să facă lucruri reale, nu pot face niciunul. De ce nu le pot face? Pentru că, în sinea lor, sunt diavoli. S-ar simți inconfortabil și nefericiți în sinea lor dacă ar face lucruri pozitive și care se conformează standardului conștiinței umane. Doar atunci când fac rău, făcând ceea ce fac diavolii, gândind ceea ce gândesc diavolii, se simt confortabil și bucuroși în sinea lor. Aceasta este adevărata față a oamenilor de felul acesta. Dacă porți o conversație banală cu ei, vorbind despre chestiuni care țin de viața trupească sau chiar discutând despre evenimente curente și politică, sunt capabili să stea liniștiți. Însă odată ce conținutul părtășiei se referă la lucruri pozitive, la adevăr, la Dumnezeu, la identitatea, esența, lucrarea și intențiile lui Dumnezeu pentru om sau la cerințele Sale de la om, devin scârbiți și potrivnici în inimile lor – nu vor să asculte. Încep să-și scarpine urechile și obrajii, ca și cum ar sta pe ace. Inimile lor încep să fie agitate și neliniștite, de parcă ar crește buruieni sălbatice înlăuntrul lor. Simt că ar fi o tortură să stea fie și o secundă în plus, iar unii dintre ei chiar se ridică și pleacă imediat. Chiar dacă unii oameni, de dragul aparențelor, stau foarte politicos și nu pleacă, mintea lor rătăcește deja departe – gândurile le-au zburat de mult dincolo de nori, iar ei pur și simplu nu ascultă ceea ce spui. De ce au aceste manifestări? Pentru că, în inimile lor, sunt dezgustați de Dumnezeu și de lucrurile pozitive. Nu sunt interesați de adevăr; nu-l pot asimila și nu sunt dispuși să-l accepte. De îndată ce o persoană are părtășie despre adevăr în timpul unei adunări, se gândesc la tot soiul de scuze pentru a pleca, spunând: „Trebuie să plec să mă ocup de ceva” sau „Trebuie să răspund la telefon.” Vor doar să profite de orice scuză pentru a fugi. Astfel de oameni sunt pur și simplu devianți. Dacă cineva recunoaște că este o persoană care crede în Dumnezeu și Îl urmează, nu ar trebui să aibă aceste manifestări. Dar când vine vorba de chestiuni care implică lucrurile pozitive sau care Îl implică pe Dumnezeu, oamenii reîncarnați din diavoli au aceste manifestări – este dincolo de controlul lor și este o chestiune care ține de natura-esență pe care o au. Este determinată de originea lor și nimeni nu poate schimba acest fapt. Când ai părtășie despre adevăr, despre lucruri pozitive, despre intențiile lui Dumnezeu, despre cuvintele Sale, au impresia că îi judeci, că acest lucru le va pune capăt vieții. Aceasta este adevărata stare interioară a modului în care Îl tratează pe Dumnezeu, adevărul și lucrurile pozitive. Desigur, este și un fel de manifestare a esenței ticăloase a unor asemenea oameni. Deoarece îi dezgustă și urăsc lucrurile pozitive, adevărul și pe Dumnezeu, ceea ce gândesc și contemplă în universul lor interior în fiecare zi nu are absolut nicio legătură cu lucrurile pozitive, cu adevărul sau cu lucrarea lui Dumnezeu. Tot ce gândesc în inimile lor este legat de ceea ce este deviant. Se gândesc cum să se dea mari pentru a avea statut și prestigiu printre oameni, cum să acționeze așa încât să-i inducă în eroare pe oameni, să câștige statut și să-i determine pe mai mulți să-i aprobe și să-i admire, cum să acționeze așa încât să câștige inimile oamenilor și să le obțină aprobarea și cum să câștige recunoaștere și promovări din partea casei lui Dumnezeu sau a conducătorilor de la fiecare nivel. Toate gândurile și acțiunile lor au natura rivalității, luptei, furtului, înșelăciunii, uneltirii, complotului, incitării, ademenirii, controlării și inducerii în eroare, nu-i așa? (Așa este.) Nu precupețesc niciun efort când fac aceste lucruri – sunt dispuși să îndure orice greutăți. Pe parcursul întregului proces al suferinței lor, urzesc planuri și complotează despre ce rău să facă, împotriva cui să calculeze și ce scopuri să atingă. În tot ce fac, există o strategie, există o intenție specifică. La exterior, nu spun în mod public lucruri care să se împotrivească adevărului, nici nu fac în mod public lucruri care perturbă sau tulbură lucrarea bisericii și, cu atât mai mult, nu Îl judecă, nu Îl atacă sau nu Îl hulesc public pe Dumnezeu. Nu fac aceste fapte rele evidente. Dar în universul lor interior, nu se gândesc niciodată la ceva legat de adevăr sau de lucruri pozitive și nici măcar nu iau în considerare vreodată ceva legat de conștiință și rațiune sau de moralitatea umană. Așadar, ce iau în considerare? Mințile lor sunt complet blocate în planuri, vicleșuguri, calcule, conspirații și comploturi. Așadar, chiar dacă, la prima vedere, nu-i vezi împotrivindu-se în mod public lui Dumnezeu sau nu-i auzi rostind cuvinte de nemulțumire împotriva Lui, de suspiciune față de El, de judecare a lui Dumnezeu sau chiar de blasfemie împotriva Lui, au totuși inimile pline de o atitudine de dispreț, batjocură și obrăznicie față de cuvintele lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de orice are legătură cu lucrarea Lui. Indiferent ce spune Dumnezeu, care sunt cerințele Sale de la oameni, care sunt intențiile Sale sau care sunt principiile din spatele diverselor tipuri de lucrare pe care le săvârșește Dumnezeu, nu le acordă niciodată atenție și nu le acceptă – înlăuntrul acestor oameni, pur și simplu nu există un loc care să primească aceste lucruri pozitive. Deși nu-i vezi împotrivindu-se acestor lucruri pozitive sau condamnându-le în mod public, în adâncul inimii lor, sunt dezgustați de ele și le detestă. Când ascultă predici, nu cugetă cum să accepte și să practice adevărul, ci, mai degrabă, cum să rezume luminarea nouă și frazele noi pe care le aud și cum să le transforme în cuvinte proprii despre care să aibă părtășie și pe care să le împărtășească altora, cu scopul de a-i face pe oameni să-i admire și să-i idolatrizeze. Își spun în sinea lor: „Dacă predic apoi aceste cuvinte celor care tocmai s-au alăturat bisericii, voi putea să câștig admirația și idolatrizarea și mai multor oameni și voi avea un statut și mai înalt printre ei. Acest statut se va baza pe câtă doctrină înțeleg și pricep și pe cât de cuprinzător o pricep.” Chiar dacă stau și ascultă predici – chiar ascultând foarte atent și sârguincios și depunând mult efort – atitudinea lor nu este pozitivă, iar motivația lor nu este pură. Nu ascultă cu o atitudine de acceptare a adevărului, ci chibzuiesc ca și cum ar studia teologia, comparând ce se spune în predici cu Biblia. Nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu și nu se compară cu ele, căutând să-și înțeleagă diversele probleme și să găsească în ele o cale de rezolvare și principii de practică, așa încât să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, să aibă remușcări sincere, să se elibereze de firile lor corupte, să acționeze și să se comporte într-un mod care să se conformeze adevărurilor-principii și să satisfacă intențiile lui Dumnezeu – acesta nu este în niciun caz scopul lor. Care este scopul lor? Să-și însușească mai multe doctrine, așa încât să poată să se etaleze și să se dea în spectacol, făcându-i pe oameni să-i admire și să-i idolatrizeze. Acesta este primul obiectiv. Al doilea obiectiv este să găsească cea mai simplă cale de a obține binecuvântări. După ce ascultă predici și confirmă că aceasta este adevărata cale, încep să se întrebe ce speranțe au de a obține binecuvântări, ce speranțe au de a dobândi mântuirea. Apoi, decid să folosească metoda de a îndura greutăți și de a plăti un preț pentru a obține în mod fraudulos încrederea aleșilor lui Dumnezeu și a casei Sale și pentru a-L face pe Dumnezeu să vadă greutățile pe care le îndură și prețul pe care îl plătesc. Sunt de părere că pot obține mari binecuvântări și o destinație minunată crezând în Dumnezeu în acest mod. Vezi, atitudinea lor față de predici și față de fiecare aspect al adevărului nu este de a-l accepta pur și simplu și apoi de a-l practica și experimenta – în schimb, au planuri și uneltiri ascunse. Speră mereu să folosească anumite fraze sau citate clasice din predici și părtășii pentru a-și înzestra mintea și arsenalul retoric, așa încât să-i inducă în eroare pe frați și surori, făcându-i pe toți să-i idolatrizeze, să câștige un statut printre oameni și să se poată bucura de stima altora. Nu sunt aceste gânduri, intenții și atitudini pe care le au atunci când ascultă predici suficiente pentru a demonstra că astfel de oameni sunt foarte devianți? (Ba da.) Poate cineva să corecteze această forță deviantă din ei? Dacă le-ai spune: „Acest mod de gândire nu înseamnă că accepți adevărul – nu este atitudinea pe care se cuvine să o aibă cineva care urmărește adevărul. Dacă gândești așa, adevărul nu va avea niciun efect asupra ta; nu-ți va da posibilitatea să dobândești mântuirea. Ar trebui să accepți adevărul, să găsești principiile de practică în el și să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în viața reală, astfel încât cuvintele Sale să devină adevărul-realitate deținut de tine și, în cele din urmă, să devină viața ta” – ar fi capabili să realizeze asta? (Nu ar fi.) De ce nu? Oare pentru că nu au depus suficient efort sau pentru că părtășia noastră despre adevăr nu a ținut cont de sentimentele lor sau nu a inclus o aprovizionare adecvată a adevărului, îndreptată către starea lor? (Niciuna dintre acestea.) Atunci, care este motivul? (Este determinat de esența lor de a urî adevărul.) Prin urmare, trebuie să spunem că manifestările acestor oameni sunt inseparabile de esența lor – sunt strâns legate. Nimeni nu poate corecta gândurile din sinea lor și nimeni nu poate schimba natura-esență ticăloasă a acestor oameni care sunt diavoli. Ei urăsc și resping adevărul, așa că adevărul nu-i poate schimba. Se poate spune atunci că oamenii de acest fel nu pot fi ajutați? (Da.) Răspunsul este în mod categoric „da”. De ce? Pentru că natura-esență pe care o au este cea a diavolilor. Tot ceea ce dezvăluie este în întregime guvernat de natura diavolilor – categoric nu este o dezvăluire temporară de corupție, nici nu este o dezvăluire a firilor corupte ticăloase ale omenirii corupte. Motivul este că sunt diavoli, nu ființe umane create – aceasta este rădăcina problemei.

Oamenii de acest fel au și alte manifestări atunci când ascultă predici – de fiecare dată când casa lui Dumnezeu are părtășie despre adevăr și aceasta implică expunerea și disecarea faptelor rele și a manifestărilor anumitor oameni, aceștia spun lucruri precum: „Nu vorbești despre acel incident care s-a petrecut anterior? Cunosc întreaga poveste. Știu exact care este scopul tău când îl aduci în discuție. Nu cumva încerci doar să folosești părtășia și disecarea acestei chestiuni pentru a-ți stabili propria autoritate și a-i face pe oameni să te asculte? Nu cumva vrei doar să le dai o lecție unor oameni și să-i reprimi pe unii? Nu cumva doar lansezi o campanie? Doar un neghiob ar crede ce spui tu! Doar un neghiob te-ar asculta și ar practica în conformitate cu adevărurile-principii!” Vezi, chiar și atunci când aud unele exemple, afirmații sau manifestări specifice ale oamenilor în legătură cu un anumit aspect al adevărului, ceea ce înțeleg ei este complet diferit de ceea ce înțeleg alții. Nu pot să înțeleagă sau să trateze corect aceste lucruri și pot chiar să denatureze faptele, să judece și să condamne lucrurile pozitive. Ceea ce gândesc în inimile lor este mereu atât de întunecat, totuși, simt că sunt deosebit de isteți și cunosc adevărata poveste. Nu este deviant? Este exact ca marele balaur roșu – marele balaur roșu spune că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic îi îndepărtează sau îi exclude pe oameni ca o demonstrație de forță care să fie văzută de alții, dar nu spune niciodată că purifică biserica atunci când casa lui Dumnezeu, biserica, îi îndepărtează pe oameni. Aceasta deoarece sunt diavoli non-credincioși care nu pot înțelege adevărul; aceștia denaturează, judecă și condamnă mereu lucrurile pozitive și nu vor trata în niciun caz lucrurile pozitive cu o mentalitate corectă. Preferă să creadă că au evoluat din maimuțe, că sunt descendenții dragonilor, decât să admită că oamenii au fost creați de Dumnezeu. Recent, chiar am auzit câțiva cercetători științifici spunând că o specie de șobolan uriaș de acum câteva sute de milioane de ani a fost strămoșul omului – ce teorie ridicolă și bizară! Dacă încerci să-i faci să admită că oamenii au fost creați de Dumnezeu, să creadă că oamenii au fost creați de Dumnezeu, indiferent cum spui asta, ei refuză să recunoască. Chiar și având acest fapt chiar în fața ochilor, tot nu cred. Aceștia cred pur și simplu că oamenii au evoluat din maimuțe, că sunt urmașii șobolanilor sau descendenții dragonilor. Preferă să creadă aceste soiuri de cuvinte diavolești, decât să creadă că oamenii au fost creați de Dumnezeu – că viața și suflarea omului au fost dăruite de Dumnezeu. Nu cred, nu recunosc și nu sunt dispuși să accepte acest fapt. Nu este deviant? (Ba da.) Dacă spui că sunt descendenții dragonilor, sunt încântați. Dacă spui că au evoluat din maimuțe și sunt descendenți ai maimuțelor sau că un șobolan uriaș este strămoșul lor, aceștia spun: „Da, ce onoare!” Dar dacă spui că oamenii au fost creați de Dumnezeu, devin ostili – li se aprind ochii de mânie și devin plini de ură față de tine. Este atât de deviant!