Sunteți cu toții capabili să discerneți întrucâtva o manifestare a „devianței” caracteristice celor reîncarnați din diavoli – și anume, viclenia? (Da.) Indivizii de acest fel sunt deosebit de înșelători, deosebit de vicleni și deosebit de perfizi și abili. Dacă le tratezi în continuare manifestările ca pe dezvăluiri normale ale corupției și îi ajuți și îi sprijini în continuare ca pe frați și surori, nu este aceasta o manifestare a nesăbuinței? (Ba da.) Nu trebuie să mai faci aceste lucruri nesăbuite în viitor; nu sunt oameni, ci diavoli și nu sunt cei pe care trebuie să-i ajuți și să-i sprijini. În inimile lor, știu care este adevărul și că este bine să fie persoane oneste. Dar una este să știe; nu au o astfel de cerință de la ei înșiși și nu practică niciodată onestitatea. Nu se pune problema că vor să practice, dar nu pot; mai degrabă, nu intenționează niciodată să practice în acest mod. Gândește-te – ce complotează și plănuiesc ei în sinea lor? Absolut niciun lucru nu este legat de lucrurile pozitive și absolut niciun gând nu este legat de gândurile și opiniile pozitive. Nu intenționează să practice adevărul, nici să meargă pe calea cea dreaptă și, prin urmare, nu caută niciodată adevărurile-principii în inimile lor și nici nu caută cum să acționeze în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. De asemenea, nu intenționează să îndeplinească bine datoria unei ființe create, nici să fie devotați și să dea dovadă de sinceritate. Calculează doar lucruri viclene. Unii oameni spun: „Ceea ce calculează ține de lumea lor interioară – nu este ușor de discernut. Cum pot alții să știe la ce se gândesc dacă nu se destăinuie și nu au părtășie despre asta? Se comportă destul de bine la exterior și se ocupă și de sarcinile curente. De ce spui că sunt vicleni și îi caracterizezi drept diavoli?” Alții spun: „Doar dezvăluie o privire ușor ticăloasă, un zâmbet puțin șiret; tot nu putem să ne dăm seama ce gândesc în lumea lor interioară.” Așadar, cum poate discerne cineva că sunt diavoli? Gândurile unei persoane sunt intangibile; dacă nu le exprimă, nu le poți vedea, nici descoperi și nu vei putea să le discerni. Totuși, indiferent ce gânduri și opinii are o persoană, indiferent la ce tânjește sau ce calculează în lumea ei interioară, cu siguranță va acționa pentru a-și atinge scopurile și, prin urmare, va avea mereu unele lucruri pe care le trăiește, unele manifestări. Atât timp cât trăiește printre oameni, ceilalți vor putea să vadă sau să intre în contact cu lucrurile pe care le face. Poate că nu știi ce calculează, ce complotează și ce plănuiește în adâncul inimii sale, dar lucrurile pe care le complotează, le plănuiește și le calculează vor fi într-o zi dezvăluite și manifestate de acea persoană; le va transforma în realitate și va întreprinde unele acțiuni printre oameni. Când se vor întâmpla aceste lucruri sub ochii tăi, nu vei putea să le vezi? Nu vei putea să discerni acea persoană? Unii oameni spun: „Chiar dacă îi văd manifestările, tot nu știu cum să discern sau să caracterizez acest tip de persoană.” Este ușor de gestionat; acest tip de persoană are mai multe caracteristici și o poți discerne pe baza lor. Prima caracteristică este că acționează mereu conform propriei voințe și nu caută niciodată adevărurile-principii. Indiferent ce face, planifică dinainte pe cont propriu și acționează în întregime conform propriilor planuri, direcții de gândire și intenții, în întregime conform propriei voințe. Nu cere opinia tuturor și, desigur, cu atât mai mult nu caută adevărurile-principii, nici nu acționează conform rânduielilor de lucru. Dacă poți vedea aceste manifestări, nu sunt atunci diavolii complet dați în vileag? (Ba da.) Unii oameni spun: „Poate că înțelege adevărul și cunoaște adevărurile-principii, așa că știe ce să facă fără să discute cu alții.” Această afirmație este din nou greșită; reflectă o incapacitate de a desluși lucrurile. Pentru voi, lucrurile pe care le spun și le fac diavolii sunt o serie de obstacole dificile. Indiferent dacă au căutat sau nu opiniile fraților și surorilor, ar trebui să vezi clar dacă scopul, motivul, punctul de plecare și principiul acțiunilor lor sunt de a-și proteja reputația, statutul și imaginea proprie sau de a proteja lucrarea bisericii, dacă efectul final obținut protejează interesele casei lui Dumnezeu și dacă aduce pierderi, daune și sabotaje sau beneficii celor mai mulți oameni. Indiferent ce fac cei reîncarnați din diavoli, este mereu pentru a-și proteja propriile interese; aceasta este o altă caracteristică a celor reîncarnați din diavoli. În ochii lor, interesele proprii sunt mai presus de toate, asemenea unui comerciant care face afaceri: interesele sunt primordiale. Ale cui interese sunt primordiale? Interesele diavolilor sunt primordiale. Dacă o anumită acțiune le poate proteja interesele, imaginea, statutul, reputația sau bunurile materiale și banii, cu siguranță nu se vor abține, ci o vor întreprinde până la capăt, ducând-o la bun sfârșit. Chiar dacă se opun conducătorii de nivel superior sau frații și surorile și acțiunea nu mai poate fi desfășurată, iar ei se lovesc de un zid, tot vor folosi tactici ocolitoare, încercând prin orice mijloace să-i elimine pe toți adversarii și să înlăture toate obstacolele pentru a continua ceea ce vor să facă. Categoric nu se vor abține; își protejează doar propriile interese. Acum poți vedea clar următoarele: fie că este vorba de planuri, de mijloace, de măsuri sau de pașii pe care îi urzesc, îi plănuiesc și îi ticluiesc, toate aceste lucruri au fost calculate în mintea lor; se gândesc doar la interesele lor, iar mintea le este plină de gânduri despre interese; de cine să se folosească, de cine să se apropie, de cine să stea la distanță, pe cine să sprijine, cui să se opună, pe cine să demită – au strategii pentru toate aceste lucruri în funcție de interesele lor. Dacă, în timp ce lucrează și își îndeplinesc datoria, ajung în acest punct, atunci sunt antihriști, diavoli care își dezvăluie adevărata față. Astfel de indivizi sunt extrem de insondabili și calculați; cugetă în fiecare zi la aceste lucruri. Cât timp ar dura să-i deslușească pe deplin pe toți cei din biserică? Doar după ce înțeleg perfect situația tuturor membrilor bisericii, problemele curente și dificultățile reale ale fiecărei persoane și după ce vine momentul potrivit, încep să acționeze, făcând orice vor – nu arată nimănui îngăduință și nimeni nu-i poate împiedica. Se implică în propria afacere sub pretextul că fac lucrarea bisericească, străduindu-se să obțină beneficii pentru ei. În cele din urmă, cele care suferă pierderi sunt lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor. Își ating scopul de a pune pe primul loc satisfacerea intereselor personale, sacrificând intrarea în viață a tuturor fraților și surorilor și interesele casei lui Dumnezeu. În acest punct, nu poți să-i vezi clar? Judecând după modul în care fac lucrurile și după rezultatele finale, sunt diavoli; nu sunt oameni. Toată ziua par să spună foarte puține lucruri și rareori își exprimă opiniile, dar, de fapt, își petrec fiecare zi calculând cum să acționeze astfel încât să obțină beneficii. Deși la prima vedere par destul de calmi, destul de rafinați, de delicați și de disciplinați, nepărând vorbăreți, în sinea lor au inimile tulburi, ca o mare învolburată. Înțeleg pe deplin aceste lucruri și apoi implementează planurile pe care le-au gândit, iar rezultatul final este că au succes exact așa cum au uneltit. Nu este aceasta lucrarea unui diavol? (Ba da.) Este lucrarea unui diavol. În acest punct, oare nu-i poți vedea adevărata față?

O astfel de problemă majoră apărută în lucrarea de evanghelizare de anul trecut a fost legată direct de câțiva diavoli, de acțiunile diavolilor. Acei diavoli nu căutau niciodată adevărurile-principii când acționau. După ce le-a fost atribuită lucrarea de către Cel de mai sus, au acceptat-o cu promptitudine în persoană, dar când au mers să lucreze în biserici, doar s-au dezlănțuit, făcând lucruri rele. Nu au protejat interesele casei lui Dumnezeu și, drept urmare, jertfele lui Dumnezeu au suferit pierderi, lucrarea de evanghelizare a suferit pierderi, la fel și viața bisericească; s-au înregistrat pierderi în mai multe domenii, iar ei au provocat și haos în lucrarea bisericii. Poate că nu-ți dai seama ce gândește un diavol, nici nu știi dacă a căutat principiile. Dar când acționează și vezi primele indicii, vei ști că metoda și sursa acțiunilor sale sunt greșite, că se dă întru totul în spectacol, făcând lucrurile după propria voință și acționând arbitrar și cu încăpățânare, și întemeind o împărăție independentă. Mai mult, bandele de diavoli se protejează reciproc; niciunul dintre ei nu protejează interesele casei lui Dumnezeu. Indiferent ce fac diavolii mari, adepții și diavolii mici fac tot posibilul pentru a-i flata și idolatriza. Diavolii mari acționează cu nechibzuință și încăpățânare, iar diavolii mici le urmează exemplul și îi lingușesc – lucrează în cârdășie unii cu alții. Unii oameni spun că tot nu pot să-și dea seama că esența cuiva este cea a unui diavol. În acest caz, analizează natura și consecințele uneia dintre faptele sale. Dacă natura și consecințele sunt foarte grave, atunci poți fi sigur că este lucrarea unui diavol. De exemplu, în ceea ce privește raportarea cifrelor false privind oamenii câștigați prin predicarea Evangheliei, unii au spus: „Nu este raportarea cifrelor false împotriva principiilor? Trebuie să raportăm cifrele reale; indiferent câți oameni sunt câștigați, atâția ar trebui să raportăm. Cum putem minți în rapoartele noastre? Cum putem raporta o mie când au fost câștigați o sută sau zece mii când au fost câștigați o mie?” Ce a spus unul dintre acești conducători falși? „Trebuie să raportați așa; toată lumea raportează în acest fel. Acesta este curentul Duhului Sfânt!” Puteți discerne această afirmație? Raportarea unor cifre false și inventate este în mod clar o încercare de a-L înșela pe Dumnezeu. Cum ar putea să fie curentul Duhului Sfânt? Aceasta este o tendință rea. Duhul Sfânt nu le-a spus niciodată oamenilor să mintă sau să raporteze cifre false; doar diavolii pot spune asemenea lucruri. Puteți discerne asta? Întrucât acel conducător fals a fost în stare să rostească astfel de cuvinte absurde, nu este o persoană normală; acel conducător fals face parte și el din categoria diavolilor. Puteți desluși această chestiune? Puteți discerne faptul că astfel de cuvinte sunt rostite de diavoli? Doar diavolii și satanele pot spune astfel de lucruri. Dacă nu puteți desluși această chestiune, atunci sunteți prea lipsiți de discernământ. Este oarecum scuzabil dacă cei reîncarnați din animale nu o pot desluși, pentru că nu sunt ființe umane; nu au un spirit uman. Dacă ai cu adevărat discernământ și poți desluși această chestiune, ți-ai îndeplinit atunci responsabilitatea? Ai luat atitudine pentru a opri și a expune această chestiune? Să presupunem că spui: „Am deslușit-o, dar cuvintele mele au prea puțină greutate din cauza statutului meu umil și sunt slab și singur; nu îndrăznesc să o opresc sau să o expun!” În acest caz, ești un laș inutil! Nu ai rămas neclintit pe poziție și nu ai rămas ferm în mărturia ta; nu ești slujitorul loial al lui Dumnezeu, nu ai îndeplinit responsabilitatea unei persoane. Ești doar o persoană confuză, un laș inutil. Spune-Mi, Îi plac lui Dumnezeu lașii inutili? (Nu.) Dumnezeu îți dăruiește viață, te aprovizionează cu adevărul și te protejează de răul Satanei în viața de zi cu zi. Dar se dovedește că nu accepți adevărul și, în schimb, îl urmezi pe Satana în săvârșirea răului, trăind printre diavoli și permițându-i Satanei să-ți facă rău. Vezi clar adevărata față a satanelor și, totuși, nu le dai în vileag. Asta înseamnă să cauți necazuri; meriți să fii păcălit de Satana. Dumnezeu îți oferă adevărul pentru a te ajuta să ai mai mult discernământ. Dacă ai discernământ, dar tot te prefaci că nu poți auzi și vorbi, neluând atitudine pentru a-i da în vileag pe conducătorii falși și pe antihriști, atunci ești un laș inutil! Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinească o persoană; îți neglijezi responsabilitatea, ești un gunoi, un laș inutil, un profitor, nu ești bun de nimic! Obligarea oamenilor de către diavoli să raporteze cifre false în predicarea Evangheliei – această practică ar trebui să fie destul de evidentă și ușor de discernut. Să presupunem că cineva te lovește cu piciorul sau cu pumnul. Nu știi de ce te tratează așa și nu-i poți discerne intenția. Apoi te înjunghie în gât cu un cuțit și abia atunci îți dai seama: „Încearcă să mă omoare!” Spune-Mi, cât de stupid ești? Te lovește cu intenții răuvoitoare, dar nici măcar nu poți să-ți dai seama că este o persoană rea și tot încerci să discuți rațional cu ea, „Nu te-am jignit, de ce mă lovești cu piciorul? Ai vreo umanitate?” Dacă te lovește cu piciorul fără motiv, nu este o persoană rea? Are vreun rost să discuți rațional cu o persoană rea? Dacă ar veni la tine cu un cuțit, ar fi prea târziu pentru regrete. Până ai apuca să strigi după ajutor, ar fi prea târziu; viața ta s-ar încheia. Privește ce statură mică ai, cât ești de stupid! Când întâlnești satane, trebuie să iei inițiativa de a ataca, nu fi pasiv. Dacă ești mereu pasiv, reacționând și strigând către Dumnezeu să te salveze doar când satanele sunt pe cale să-ți ia viața, înseamnă că ești prea pasiv, prea încet la minte! Lui Dumnezeu nu-I plac asemenea oameni.

Unii oameni raportează probleme legate de conducătorii falși și de antihriști într-un mod foarte indirect. Nu îndrăznesc să le raporteze în biserica lor locală și, în schimb, merg să facă acest lucru la biserici din alte zone, temându-se că cineva din zona lor va răspândi vestea, iar oamenii răi vor afla și îi vor chinui. Acești oameni au o statură atât de mică. Crezi în Dumnezeu, dar te temi atât de tare de oamenii răi și de diavoli? Au diavolii o putere atât de mare? Pot diavolii să-ți ia viața? Este destinul tău în mâinile diavolilor? De ce te temi atât de tare de ei? Sunt doar oameni răi; ce pot să-ți facă? Chiar și în cel mai rău caz, această țară are legi – de ce te temi? Nu este China, unde diavolii fac ravagii; este o țară democratică, un stat de drept. Și asta nemaivorbind de faptul că ai frați și surori în biserică – ce pot să-ți facă acei oameni răi? Unii oameni se tem atât de tare doar să raporteze probleme ale conducătorilor și lucrătorilor. Nu se pune problema că au credință puțină; sunt niște lași inutili și niște fricoși care nici măcar nu merită să trăiască! Suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu este irosită în cazul tău; ar fi fost mai bine să o dea unui animal. Chiar și un animal, atunci când este încolțit, poate mușca un om. Ești viu, însă îți lipsește până și această fărâmă de putere; ești prea laș! Deși nu îndrăznesc să-i înfrunte direct pe indivizii răi atunci când îi întâlnesc, unii oameni apelează la înțelepciune pentru a proteja lucrarea bisericii. Ei le raportează superiorilor problemele indivizilor răi și își unesc forțele cu cei care iubesc adevărul pentru a-i îndepărta pe acei indivizi răi din funcțiile lor. Au acest tip de hotărâre: „Ești o persoană rea, dar nu mă tem de tine. Nu te voi lăsa să faci rău ca să tulburi și să sabotezi lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu te voi lăsa să obții ce vrei. Îmi voi risca viața ca să lupt împotriva ta – ce poți să-mi faci? În cel mai rău caz, îmi vei lua viața, dar atât timp cât am suflare, voi lupta cu tine până la capăt!” Aveți această credință? Acei lași inutili nu au o astfel de credință. Când văd diavoli care tulbură lucrarea bisericii, știu în inimile lor că acest lucru este greșit, că aceștia sunt diavoli și antihriști care fac rău. Dar se gândesc: „Nu pot să-i dau în vileag sau să-i raportez; n-ar trebui să-mi creez singur necazuri. Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine; este esențial să mă protejez pe mine însumi. Dacă sunt exclus din biserică de oamenii răi pentru că i-am dat în vileag și sunt lipsit până și de șansa de a crede în Dumnezeu și de a dobândi mântuirea și nici măcar nu pot să-mi fac datoria, nu voi fi complet eliminat?” Nu îndrăznesc să-i dea în vileag pe oamenii răi, temându-se foarte tare de răzbunarea lor. Așadar, când marele balaur roșu îi reprimă și îi persecută frenetic pe aleșii lui Dumnezeu, cu siguranță se tem și atunci, iar dacă sunt arestați, sigur vor deveni iude și Îl vor trăda pe Dumnezeu. Prin urmare, dacă te temi de oamenii răi din biserică și nu îndrăznești să-i dai în vileag când îi vezi făcând rău, atunci nu înseamnă că te predai Satanei? Dumnezeu îți oferă adevărul, îți dă credință și te-a protejat și te-a ținut în viață până acum. Respiri suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, te bucuri de adevărul pe care ți-l oferă și te bucuri de harul Său. Ai condiții atât de bune de viață bisericească și trăiești destul de confortabil. Dar când există oameni răi care provoacă tulburări în casa lui Dumnezeu, vezi acest lucru și îl discerni, însă nu îndrăznești să spui nici măcar un cuvânt, nu îndrăznești nici măcar să respiri adânc – ce fel de creatură ești? Nu meriți nici să trăiești! Nu le raportezi conducătorilor locali problemele din biserica locală, ci mergi la biserici din alte zone pentru a le raporta. Cu acest tip de mentalitate meschină și lașă, poți realiza lucruri mărețe? Și totuși spui că vrei să aduci mărturie pentru Dumnezeu și să fii biruitor – nu ești nimic, ești mai rău decât o fiară! Până și un câine știe să-și protejeze stăpânul. Dacă vine un străin, câinele latră din toate puterile, temându-se de o amenințare la adresa siguranței stăpânului său. Unii câini nu sunt mari și pot fi doborâți la pământ cu o singură lovitură de picior, dar nu se tem și latră totuși din toate puterile – fac asta pentru a-și proteja stăpânii. Unii câini chiar își riscă viața pentru a-și proteja stăpânii. Acestor oameni le lipsește până și această fărâmă de credință, fiind mai puțin loiali decât un câine de pază față de stăpânul său – sunt cu toții niște mizerabili inutili! Se bucură în mod gratuit de harul și de aprovizionarea lui Dumnezeu, fără să dea nimic în schimb și chiar consideră de la sine înțeles că Dumnezeu ar trebui să iubească oamenii și să le arate milă. Când văd că lucrarea bisericii este tulburată și sabotată, nu sunt supărați în inimile lor. Asta înseamnă că sunt mai răi decât o fiară, mult mai răi decât un câine de pază. Ce ar trebui să faci când vei întâlni din nou diavoli în viitor? Dacă nu poți să le vezi adevărata față și nu știi ce lucruri rele plănuiesc să facă atunci când zâmbesc sau ce intenții ticăloase se ascund în privirea din ochii lor, atunci îi poți observa mai întâi. Găsește o persoană de încredere care să-i supravegheze și vezi ce spun și ce fac în secret și ce pun la cale cu complicii lor. Trebuie să le înăbuși în fașă toate intrigile și uneltirile, nelăsându-i să aibă succes și nepermițând ca interesele casei lui Dumnezeu să sufere pierderi. Unii oameni au acest tip de hotărâre: „Trebuie să păzesc bine poarta casei lui Dumnezeu, trebuie să fiu un câine de pază bun. Nu știu cum ar trata alții această chestiune, dar în ceea ce mă privește, nu voi trece cu vederea; voi lupta cu diavolii până la capăt!” Aceasta se numește loialitate față de Dumnezeu; nu este vorba că încearcă să demonstreze cât de capabili sunt. „Mă voi baza pe Dumnezeu pentru aceasta; nu există nicio șansă ca vreun diavol să obțină ce vrea sau să reușească atât timp cât sunt aici! Voi păzi poarta casei lui Dumnezeu, îi voi proteja pe frați și surori, voi apăra interesele casei lui Dumnezeu și voi proteja lucrarea casei Sale. Nu există nicio șansă să provoace cineva tulburări sau să recurgă la sabotaj – dacă văd pe cineva făcând astfel de lucruri, nu voi fi îngăduitor cu el. Dacă se cuvine să fie demis, va fi demis, dacă se cuvine să fie exclus, va fi exclus și dacă se cuvine să fie îndepărtat, va fi îndepărtat. Categoric nu mă voi abține!” Aveți această credință? (Da.) Dacă ești destul de capabil când vine vorba să te lupți cu oameni sau animale, dar când trebuie să te lupți cu diavolii, devii temător și speriat și te retragi în carapacea ta ca o broască țestoasă, atunci Dumnezeu spune că ești terminat, nu ești bun de nimic, nu vei putea să obții adevărul și nu poți să dobândești mântuirea. Lupta împotriva diavolilor este o luptă adevărată; este o luptă pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Este o luptă pe care trebuie să o poarte biruitorii, sfinții și cei care Îl urmează pe Dumnezeu, este atitudinea pe care trebuie să o adopte și determinarea și hotărârea pe care trebuie să le aibă. „Luptă până la capăt împotriva diavolilor! Ori ei, ori eu! Cu siguranță nu mă voi teme, cu siguranță nu voi da înapoi și cu siguranță nu mă voi descuraja!” Aveți această determinare? (Avem acum.)

Unii indivizi au o statură prea mică. Atunci când întâlnesc oameni cu putere și statut, în special cei cu aspect fioros, experimentați și extrem de vicleni, precum și perfizi și abili, simt frică în inimile lor. Deși știu foarte bine că acești indivizi sunt diavoli, ei insistă totuși să-i lingușească, să-i împace și să le cânte în strună și nu îndrăznesc să-i ofenseze câtuși de puțin, cu atât mai puțin să-i dea în vileag. Când văd diavoli și satane, nu îndrăznesc să susțină niciun principiu, nici nu au deloc decența sfinților. Unii chiar spun: „Trebuie să ne integrăm printre acești oameni și să construim relații bune cu ei, altfel lucrarea bisericii nu poate progresa.” În mod clar, acești oameni nu îndeplinesc un scop bun în casa lui Dumnezeu și, în mod clar, sunt cei caracterizați drept diavoli și antihriști și cei care ar trebui excluși sau îndepărtați, însă unii indivizi îi tolerează. Acești indivizi simt că nu-i pot învinge pe acei oameni; sunt înfricoșați și îngroziți în inimile lor, îngrijorați de propria situație și îngrijorați că vor fi izolați sau hărțuiți de ei. Le lipsește înțelepciunea de a lua măsuri împotriva lor, le lipsește statura suficientă pentru a lupta împotriva lor și se retrag în mod repetat, cedează și fac compromisuri în mod repetat. Drept urmare, trec trei luni, apoi șase luni, iar lucrarea bisericii este paralizată și viața bisericească ajunge într-o stare de haos. Îi văd clar pe acești oameni răi și diavoli provocând tulburări, îi văd pe acești bătăuși locali dezlănțuindu-se în biserică, însă nu îndrăznesc să-i dea în vileag sau să ia măsuri împotriva lor, temându-se să nu le fie implicate siguranța, statutul, reputația și interesele proprii. Cum pot statutul, reputația și siguranța ta personală să fie atât de importante? Nu este oricare element al lucrării din casa lui Dumnezeu mai important decât viața ta măruntă? Chiar dacă, în cel mai rău caz, îți asumi unele riscuri din loialitate față de Dumnezeu, nu te va proteja El? Dacă dai dovadă de înțelepciune și acționezi conform principiilor pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu, te va da Dumnezeu pe mâna satanelor, pentru a fi abuzat și rănit grav de acestea după bunul plac? (Nu.) Dumnezeu prețuiește foarte mult acest tip de persoană, nu o poate prețui îndeajuns; cum ar putea să te dea pe mâna satanelor? Credința ta este prea mică. Ești exact ca Petru pe vremuri – Domnul Isus l-a chemat de pe mare, zicând: „Vino”, însemnând că Petru ar trebui să meargă pe mare ca și cum ar fi pământ plat, dar cu cât mergea mai mult, cu atât mai tare se temea și își pierdea credința în Dumnezeu. Dacă îți cere să vii, Dumnezeu ți-a făcut o promisiune și te poate proteja cu siguranță; nu te va lăsa să întâmpini pericole. Chiar dacă viața ta este în pericol, cum ar trebui să abordezi acest lucru? N-ar trebui pur și simplu să-ți încredințezi de bunăvoie viața lui Dumnezeu? Ce mare lucru? Chiar sunt diavolii atât de înfricoșători? Marele balaur roșu îi reprimă și îi arestează pe credincioși și, totuși, ești capabil să persiști în credința ta; un mediu atât de dur nu te sperie. Cu toate acestea, când apar câțiva diavoli mici în biserică, te sperii atât de tare încât te retragi în carapacea ta și te simți obligat să-i urmezi în a face rău. Nu înseamnă acest lucru că îți pierzi mărturia? (Ba da.) Se poate spune că faptul că diavolii fac ce vor în unele biserici și în anumite medii de lucru, aruncând lucrarea bisericii într-un asemenea haos și lăsând-o în ruină, întocmai cum și-au dorit, ducând la lipsa unui mediu adecvat în care frații și surorile să-și îndeplinească îndatoririle, este legat de faptul că unii oameni văd adevărata față a acestor diavoli, dar nu iau atitudine pentru a lupta împotriva lor și, în schimb, fac compromisuri cu acești diavoli și satane pentru a se proteja. Se poate spune că acești oameni le permit în mod deliberat diavolilor să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Dacă îți dai seama că diavolii tulbură lucrarea bisericii, dar nu lupți împotriva lor și nu-i dai în vileag, nu înseamnă că le permiți să facă rău? Dacă, după ce descoperi diavoli care fac rău, îi dai în vileag, iei măsuri împotriva lor și îi oprești cu promptitudine, atunci pierderile pot fi reduse, iar haosul poate fi atenuat într-o anumită măsură. Nu este benefic atât pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, cât și pentru intrarea în viață a fraților și surorilor? Atunci, de ce nu faci acest lucru? Dacă nu-l faci, nu ai loialitate față de Dumnezeu. Indiferent dacă ești conducător sau lucrător de orice nivel ori un adept de rând, atât timp cât deslușești diavoli care fac rău și tulbură lucrarea bisericii, dar nu-i dai în vileag pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu, atunci nu ai rămas ferm în mărturia ta, ești o persoană confuză și nu meriți să trăiești! N-ai îndeplinit responsabilitatea unei ființe umane, așa că nu meriți să respiri suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Înțelegi? (Înțelegem.) Ce ar trebui să facă oamenii în această situație? Indiferent cu ce tip de diavol te confrunți – fie el deviant, rău, perfid, nemilos sau viclean – și indiferent de scopul lui, atât timp cât îl vezi tulburând lucrarea bisericii și îl discerni, ar trebui să iei atitudine pentru a-l da în vileag și a-l opri. În asta constă responsabilitatea ta. Unii spun: „Nu știu ce să spun ca să-l opresc.” Atunci, roagă-te lui Dumnezeu și tratează-l folosind metode înțelepte. Deocamdată, nu-l provoca; nu-l provoca dându-l în vileag în mod direct. În schimb, încearcă prin orice mijloc să-l împiedici să aibă succes în uneltirile și scopurile sale. Mai întâi, protejează lucrarea bisericii în cea mai mare măsură posibilă și asigură-te că interesele casei lui Dumnezeu sunt protejate. Apoi, găsește o ocazie să te consulți cu cei care înțeleg adevărul sau cu conducători și lucrători, pentru a stabili cel mai potrivit mod de a lua măsuri împotriva diavolului. Această lucrare trebuie făcută cu înțelepciune. Pe de o parte, trebuie să lupți împotriva Satanei, să oprești faptele rele ale satanelor și diavolilor, să-i ajuți pe frați și surori să capete discernământ și să-i protejezi pe frați și surori, precum și lucrarea casei lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să te protejezi și pe tine însuți în cea mai mare măsură posibilă. Dacă este într-adevăr necesar să înfrunți pericole sau adversități, atunci ar trebui să faci acest lucru ca pe datoria ta sacră, fără să te gândești la propria scăpare sau siguranță. Acest lucru se datorează nevoilor lucrării bisericii și ține de responsabilitatea ta. Trebuie să o faci și ar trebui să o faci; în caz contrar, nu vei fi vrednic de viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu și de aprovizionarea pe care ți-a oferit-o atât de mulți ani. Nu este așa? (Ba da.) Toată lumea ar trebui să aibă o astfel de atitudine când vine vorba de tratarea diavolilor. Ești o ființă creată de mâna lui Dumnezeu. Indiferent dacă aparții categoriei oamenilor sau altei categorii de creaturi vii, atât timp cât identitatea ta actuală este umană, de ființă umană creată, ar trebui să-ți asumi responsabilitățile unei ființe umane create, nu te poți sustrage de la ele. Să presupunem că știi că cineva fură jertfe, dar nici nu-ți pasă, nici nu pui întrebări, spunând: „Mă tem să-l ofensez. Dacă îl dau în vileag și-l ofensez, nu doar că-mi va face viața dificilă în secret, dar nici nu va uita niciodată. Este un om rău! Nu îndrăznesc să-l dau în vileag sau să-l raportez!” În acest caz, ești terminat, ești un laș inutil și nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea. Așadar, ce ar trebui să faci dacă vrei să-ți îndeplinești responsabilitatea? Găsește o ocazie de a-i scrie un bilet conducătorului tău, nu-ți semna numele și menționează clar faptele, astfel încât conducătorul să știe și să poată gestiona și opri cu promptitudine acest lucru, protejând astfel jertfele de pierderi. Conducătorul nu are nevoie să știe cine a raportat; este destul să știe Dumnezeu. Așadar, care este principiul care ar trebui susținut în chestiunea protejării jertfelor? Care este mentalitatea corectă? Este aceea de a proteja jertfele de pierderi și de a nu-i lăsa pe oamenii răi să reușească. Aceasta este responsabilitatea ta. Casa lui Dumnezeu nu le cere tuturor să-și asume riscuri pentru a-i apăra interesele, pentru a-i proteja pe frați și surori și pentru a-i proteja lucrarea și jertfele lui Dumnezeu; nu vă cere tuturor să ofensați alți oameni sau să vă puneți în situații dificile de dragul acestui lucru. Nu asta vrea să spună casa lui Dumnezeu. Dacă îți este frică de oamenii răi sau te temi să-i ofensezi pe alții, poți raporta probleme în mod anonim; de asemenea, poți să-i dai în vileag pe oamenii răi și pe diavoli în mod anonim. În acest fel, deși nu ți-ai semnat numele, ți-ai îndeplinit totuși responsabilitatea și obligația și nu te-ai sustras de la responsabilitatea ta. Dacă poți face asta, nu ți-ai neglijat responsabilitatea. Asta pentru că ai această inimă, simțind că în asta constă responsabilitatea ta și că ar trebui să o îndeplinești, protejând lucrarea casei lui Dumnezeu și interesele sale. Aceasta este o faptă bună, iar Dumnezeu Își va aminti de ea. Iată adevărul pe înțelesul vostru: nu există o formă fixă de luptă împotriva diavolilor; să fiți capabili să-i învingeți pe diavoli, să apărați interesele casei lui Dumnezeu, să protejați diversele elemente ale lucrării bisericești, să protejați viața bisericească și să apărați intrarea în viață a fraților și surorilor – acesta este principiul suprem. Înțelegeți? (Înțelegem.) Nu există o formă fixă de luptă împotriva diavolilor; poți folosi metoda de a-i emonda, poți folosi metoda de a-i da în vileag și, desigur, poți folosi și metoda de a-i demite și de a le reatribui îndatoririle, precum și metoda de a discuta cu ei despre lucruri și de a-i alina pentru a-i potoli – folosind diverse metode înțelepte pentru a-i restricționa pe diavoli și protejând totodată diferitele elemente ale lucrării bisericești. Aceasta este înțelepciune. Știi în inima ta că acești oameni sunt diavoli și că, indiferent cum îi tratezi, nu este greșit, pentru că nu sunt adevărați frați sau surori, nu sunt adevărate ființe umane și nu au fost aleși de Dumnezeu. Au venit în casa lui Dumnezeu ca slujitori ai Satanei pentru a tulbura biserica. Ar trebui să ai această atitudine față de diavoli: „Dacă ai venit aici să provoci tulburări, nu voi fi îngăduitor cu tine. Dacă ai venit aici să recurgi la sabotaj, este absolut interzis! Dacă nu provoci tulburări, nu recurgi la sabotaj și stai liniștit în biserică, te voi ignora. Dar odată ce faci o mișcare sau spui ceva, intenționând să faci rău, nu voi fi îngăduitor cu tine! Orice lucruri rele vrei să faci, orice sofisme vrei să răspândești, va trebui să treci mai întâi de mine – să vedem dacă te cruț sau nu. Altfel, nici nu te gândi să tulburi lucrarea bisericii!” Acestea sunt atitudinea și principiul pe care ar trebui să le aibă oamenii în modul în care îi tratează pe diavoli și sunt, de asemenea, mărturia pe care ar trebui să o aducă ei.

De ce exprimă Dumnezeu adevărul și le oferă oamenilor adevărul? Pentru ca oamenii care cred în Dumnezeu să poată dobândi adevărul drept viață și ca oamenii să-i poată discerne pe diavoli, să scape de diavoli și să se răzvrătească întru totul împotriva Satanei, diavolul cel rău. Oamenii au auzit atât de multe adevăruri și au primit atât de multă aprovizionare cu adevăr, dar, în cele din urmă, când întâlnesc diavoli care fac rău și provoacă tulburări, nu reușesc să-i discearnă. Unii oameni au un oarecare discernământ în privința diavolilor, dar nu îndrăznesc să-i dea în vileag și îndrăznesc chiar mai puțin să ia măsuri împotriva lor – oamenii de acest fel nu sunt buni de nimic. Nu ai mărturie și nu ai stat de partea lui Dumnezeu – I-ai frânt inima lui Dumnezeu. Scopul urmăririi și înțelegerii adevărului de către oameni este ca aceștia să se ferească de diavoli și să-i respingă, să fie capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să stea de partea Lui și să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu. Când vine vorba de diavoli, ori de câte ori este descoperit unul, îndepărtează-l, și ori de câte ori sunt descoperiți doi, îndepărtează-i pe amândoi, astfel încât biserica să rămână curată. În acest fel, Satana și diavolii vor fi făcuți întru totul de ocară și nu vor mai putea să tulbure lucrarea bisericii. Modul în care provoacă tulburări în lumea laică nu este treaba noastră; ce fapte ilegale comit, ce lucruri rele fac și cu cine se luptă în lumea laică, acestea nu au nicio legătură cu noi. Nici nu intervenim, nici nu punem întrebări și nici nu ne pasă. Dar există un singur lucru: faptul că provoacă astfel de tulburări în casa lui Dumnezeu nu este permis și trebuie să se ia măsuri împotriva lor, să fie opriți și îndepărtați. În primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să preia conducerea în realizarea acestei lucrări; ar trebui să și-o asume ca pe o responsabilitate de neevitat. În al doilea rând, toți supraveghetorii, liderii de echipă și frații și surorile de rând ar trebui să aibă această statură și, de asemenea, această mărturie. Unii oameni spun: „Casa lui Dumnezeu lansează un fel de mișcare? Oare îi chinuie pe oameni?” Nu-i chinuie pe oameni; îi chinuie pe diavoli. Chinuirea diavolilor este ceea ce ar trebui făcut; noi nu-i chinuim pe oameni. Frații și surorile au dezvăluiri de corupție, dar sunt oameni normali și au conștiință și rațiune, precum și standarde minime în acțiunile și conduita lor personală. Chiar dacă urmărirea adevărului și intrarea lor în viață sunt întrucâtva deficitare, iar ei au o statură mică și nu dețin mult din adevărul-realitate, ar trebui să fim toleranți și răbdători cu ei, să-i tratăm corect și să-i gestionăm conform principiilor. Dar principiul privind modul de a-i trata pe diavoli este diferit. Dacă sunt dispuși să presteze un serviciu, atunci îi putem folosi pentru a presta un serviciu. Dacă nu sunt dispuși să presteze un serviciu, atunci ar trebui să luăm măsuri împotriva lor îndepărtându-i; nu ar trebui să fim deloc îngăduitori cu ei! Acesta este principiul pentru tratarea diavolilor. Când frații și surorile au slăbiciuni sau dezvăluiri ale unor firi corupte, pot fi iertați și scuzați, și tratați cu toleranță și înțelegere. Dar diavolii nu sunt frați și surori. Dacă doar spun unele lucruri negative sau iresponsabile, dar nu răspândesc erezii sau sofisme pentru a-i induce în eroare pe oameni și nu au provocat perturbări sau tulburări, atunci pot fi cruțați și putem închide ochii. Dacă vezi că sunt pe cale să cauzeze unele probleme și să facă rău, iar acest lucru capătă o anumită amploare, atunci trebuie dați în vileag și restricționați. Dacă nu pot fi restricționați, îndepărtează-i direct. Diavolii cred că biserica este un loc unde este ușor să acționeze la întâmplare; cred că oricine poate stârni o furtună în biserică, exact ca în societate. Se înșală când gândesc așa. Biserica este un loc în care aleșii lui Dumnezeu urmăresc adevărul și obțin mântuirea, nu un loc unde diavolii să stârnească furtuni, nici un loc unde diavolii să se implice în afacerile lor sau să-și împlinească visurile proprii, nici unde să-și satisfacă ambițiile și dorințele. Odată ce diavolii se trădează și sunt pe cale să-și desfășoare propria afacere, să-și întemeieze împărății independente și să tulbure și să saboteze lucrarea bisericii – odată ce le sunt dezvăluite copitele despicate – ce ar trebui să faci în acel moment? Acționează conform principiilor; frații și surorile trebuie să ia atitudine și să lupte împotriva acestor diavoli și, în niciun caz, nu trebuie să arate milă sau să fie îngăduitori. Dacă ești mereu îngăduitor cu diavolii, atunci ești crud față de tine însuți. Ei îi induc mereu în eroare și îi tulbură pe oamenii din biserică și sabotează lucrarea bisericii. În astfel de circumstanțe, credința în Dumnezeu și cunoașterea Sa pe care le-ai dobândit de-a lungul multor ani de credință vor fi mistuite în doar câteva zile din pricina inducerii în eroare și a tulburării provocate de acești diavoli. Prin urmare, dacă vrei să dobândești adevărul, trebuie să iei atitudine în mod proactiv pentru a te lupta cu diavolii și a te împotrivi lor. Când le vezi copitele despicate expuse complet și înfățișarea hidoasă dezvăluită, ar trebui să-i dai în vileag și să le caracterizezi esența, apoi să-i înlături. Oare nu este ceea ce ar trebui să facă aleșii lui Dumnezeu și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească? (Ba da.) Este exact mărturia pe care ar trebui să o aibă biruitorii. Toți ar trebui să înțeleagă acest lucru și să nu-l uite niciodată. A nu te teme de satane și diavoli nu înseamnă a te disocia de ei în mod formal, ci înseamnă a lua atitudine pentru a lupta împotriva diavolilor în fața problemelor majore legate de bine și rău, în fața chestiunilor de principiu, în alegerea căii și în chestiuni care implică interesele casei lui Dumnezeu, oprirea faptelor lor rele, apărarea intereselor casei lui Dumnezeu și protejarea mediului normal în care frații și surorile să-și îndeplinească îndatoririle. Aceasta este obligația fiecăruia dintre aleșii lui Dumnezeu.

Nu ne-am încheiat mai mult sau mai puțin părtășia despre aceste două manifestări – minciuna obișnuită și devianța – ale celor cu esența unui diavol? Punctul de vedere și atitudinea pe care ar trebui să le aibă oamenii față de indivizii de acest fel sunt clare, la fel și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească. Așadar, cu ce problemă vă confruntați în continuare? Este vorba despre modul în care să folosiți manifestările și dezvăluirile despre care am avut părtășie și să le corelați cu acești indivizi, apoi să-i discerneți și să deslușiți esența indivizilor de acest fel. Odată ce aveți discernământ, în inima voastră veți discerne clar care sunt cu adevărat atributele diverselor tipuri de oameni, iar principiile voastre privind tratarea oamenilor vor fi mai precise și nu veți face lucruri nesăbuite ori stupide sau nu le veți face la fel de des. Aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

27 ianuarie 2024