II. A doua caracteristică: devianța

A doua caracteristică a celor reîncarnați din diavoli este „devianța”. Întrucât este o caracteristică, nu este o manifestare temporară, ci ceva dezvăluit adesea din natura lor, care le poate reprezenta pe deplin gândurile și opiniile, precum și firile și esența. Așadar, care sunt manifestările specifice ale caracteristicii „devianță” a celor care sunt diavoli? Ce este devianța? Cu ce cuvânt se asociază adesea devianța? (Cu ticăloșia.) Cu ce altceva? (Cu natura deviantă.) Natură deviantă, pofte ticăloase. Ce alte manifestări sunt deviante? A fi viclean și anormal, nu-i așa? (Așa e.) Pe lângă faptul de a fi viclean și anormal, ce altceva? (De asemenea, a fi extrem de calculat și insondabil, a fi un intrigant cu experiență, a da senzația că este întrucâtva de nepătruns.) Toate acestea sunt practic incluse. A fi viclean, perfid, șiret, calculat și insondabil și un intrigant cu experiență – toate acestea sunt manifestări și caracteristici specifice ale devianței. Atunci, în ce privințe manifestă diavolii aceste caracteristici? În esență, pe lângă cele la care se gândesc oamenii – viclenie, perfidie, șiretenie etc., legate de fire sau manifestate prin modurile de a se purta și de a gestiona problemele – care este un alt tip de devianță? Este vorba de poftele ticăloase ale oamenilor; acest tip de devianță ar trebui numit lascivitate. Întrucât a fost folosit cuvântul „devianță”, nu vorbim despre nevoile fiziologice normale sau despre reacțiile trupului, ci despre lascivitate – aceasta fiind numită și devianță. Viclenia, perfidia și celelalte menționate adineauri se referă la fire; lascivitatea este o devianță care se referă la trup. Nu este destul de potrivit cuvântul „lascivitate”? (Ba da.) Iată un alt termen și mai potrivit – comportament seducător. Non-credincioșii spun adesea că cineva este în secret plin de pofte, un depravat; toți acești termeni se referă la aspectul poftelor ticăloase. Pe lângă lascivitate și comportament seducător, mai există și alții? (Este „josnicia” unul dintre termeni?) Josnicia nu este; josnicia este diferită de lascivitate. Josnicia se referă la demnitatea și integritatea unei persoane, în timp ce lascivitatea și comportamentul seducător se referă în principal la problemele cuiva de conduită interpersonală. Tocmai am vorbit despre două aspecte ale devianței: unul legat de fire, celălalt legat de poftele trupești. Există un alt aspect, și anume că indivizii de acest fel experimentează adesea halucinații auditive și alte halucinații senzoriale – au mereu unele manifestări anormale. De exemplu, spun adesea: „Dumnezeu mi-a dezvăluit că azi, la ora 6 dimineața, trebuie să merg spre est; un potențial destinatar al Evangheliei de acolo vrea să ne întâlnim.” „Noaptea trecută am avut un vis; poate că doi frați sau două surori vor veni astăzi la mine acasă.” Au frecvent halucinații auditive și alte halucinații senzoriale, își ghidează mereu viața în funcție de fenomene precum vise neobișnuite, viziuni sau străfulgerări bruște de cuvinte, iar când se întâmplă ceva ieșit din comun, se comportă într-un mod anormal – sunt de-a dreptul extremi. Uneori se trezesc la 3 sau la 4 dimineața pentru a se ruga și a citi cuvintele lui Dumnezeu; alteori, noaptea, când toți ceilalți se odihnesc, ei rămân treji jumătate din noapte, insistând să citească cuvintele lui Dumnezeu sau să învețe imnuri. Dorm când alții mănâncă sau lucrează și devin plini de energie când alții se odihnesc; sunt mereu anormali, mereu diferiți de oamenii normali. Se poate considera și acest lucru o manifestare a devianței? (Da.) Există un cuvânt potrivit pentru a descrie această anormalitate? Să presupunem că cineva pare normal la prima vedere, dar face și înțelege mereu lucrurile într-un mod deosebit de denaturat și extrem; indiferent cum ai părtășie cu el, nu poate înțelege. Uneori are halucinații auditive și alte halucinații senzoriale; alteori, deși nu există o voce sau o afirmație clară, are gânduri ciudate în sinea lui, care îi spun să facă una sau alta. Dar, indiferent ce face, faptele lui nu au nicio legătură cu adevărul și nici măcar nu se ridică la nivelul respectării reglementărilor. Nu vă puteți gândi la un cuvânt adecvat pentru a-i descrie pe indivizii de acest fel, nu-i așa? (Nu, nu putem.) Credeți că se potrivește cuvântul „bizar”? Comportamentul lor exterior pare deosebit de ciudat și anormal, iar ei sunt mereu instabili și agitați. Dar dacă îi condamni, nu poți preciza nicio problemă majoră pe care o au, iar dacă îi consideri oameni buni, tot par oarecum excentrici – ești oarecum incapabil să îi deslușești. Când îi auzi doar ocazional vorbind, par în regulă, dar dacă îi observi în secret, vei descoperi că acțiunile lor sunt de-a dreptul excentrice, foarte anormale. Acesta nu este un semn bun; nu se știe ce ar putea să facă. Mai târziu, se descoperă că pot vorbi în limbi în timpul rugăciunii; de obicei, vorbesc și singuri în permanență, ca și cum ar discuta cu cineva, chiar râzând în acest timp, ceea ce pare destul de înfiorător. Și aceasta este o manifestare a devianței. Să folosim deocamdată cuvântul „bizar” pentru a descrie acest aspect. Pe scurt, am rezumat manifestările devianței celor care sunt diavoli. Sunt trei aspecte în total: unul se referă la poftele ticăloase ale trupului; unul este faptul că au niște manifestări anormale, fiind deosebit de bizari; și un alt aspect se referă la fire – sunt foarte vicleni. Viclenia înseamnă că indivizii de acest fel sunt șireți și înșelători într-o anumită măsură, fiind de nepătruns pentru oamenii obișnuiți. Când interacționează cu indivizi de acest fel, oamenii sunt deseori îngrijorați, anxioși și speriați; se tem adesea că vor ajunge să fie vânduți de ei, ajutându-i totuși să-și încaseze foloasele – se tem că vor cădea în capcana lor. Indivizii de acest fel sunt deosebit de perfizi și abili. Pot să-ți vorbească în față într-un mod foarte politicos și rafinat, dar, pe la spatele tău, au complotat împotriva ta, luptând împotriva ta de mult timp, fără ca tu să știi. Când vei descoperi acest lucru, te vor cuprinde sudori reci, gândindu-te: „Din fericire, Dumnezeu m-a protejat! Dacă n-aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi fost rănit de ei; aș fi putut chiar să-mi pierd viața!” Aceasta este ticăloșia diavolilor de acest fel. De ce spun că astfel de indivizi sunt devianți? Nu este deloc ușor să-ți dai seama din felul în care par la exterior; trebuie să începi de la lucrurile pe care plănuiesc să le facă și de la cuvintele pe care le dezvăluie în fiecare zi – acest lucru este suficient pentru a vedea clar esența și natura deviantă a indivizilor de acest fel.

A. Viclenia

La ce se gândesc în fiecare zi cei reîncarnați din diavoli? De exemplu, să presupunem că o soră este promovată în funcția de conducător. Atunci se gândesc: „Acea fată a fost promovată în funcția de conducător la o vârstă atât de tânără. Ce o face mai bună decât mine? Obișnuiam să o privesc de sus, nu am lingușit-o niciodată, nici nu am stabilit o relație bună cu ea. Acum este conducătoare, superioara mea directă, așa că trebuie să o lingușesc. Trebuie să văd dacă are nevoie de ajutor în viața de zi cu zi, material sau spiritual. Dacă nu se lasă păcălită, dacă nu pot să o câștig de partea mea, atunci voi încerca alte abordări blânde – voi spune câteva cuvinte dulci, câteva cuvinte de supunere, câteva cuvinte lingușitoare în fața ei. Mai întâi trebuie să văd ce abordare funcționează asupra ei. Este receptivă la lingușiri sau la tacticile lipsite de scrupule ale oamenilor răi? Îi place mâncarea sau distracția? Îi plac hainele sau bijuteriile? Ce-i place? Trebuie să o descifrez, să mă apropii de ea, să o lingușesc, să stabilesc o relație bună cu ea și să încerc să obțin informații de la ea.” Indiferent cine devine conducător, se gândesc cum să se apropie de acel conducător și să stabilească o relație bună cu el. Anterior, când această soră nu era conducătoare, erau sfidători față de tot ce spunea ea. De exemplu, dacă spunea: „Haideți să ne întrunim o dată pe săptămână de acum înainte”, după ce auzeau acest lucru, se gândeau: „Alte biserici se întrunesc de două ori pe săptămână, dar noi ne vom întruni o dată. De ce să facem cum spui tu? Cine te crezi?” Acum că această soră este conducătoare, au o reacție diferită când vorbește; nu mai rostesc cuvinte de respingere așa cum făceau înainte, ci spun: „Ceea ce zice acea soră este adevărul!” La exterior, se poartă foarte slugarnic, ca și cum ar fi indivizi care pot asculta, dar în sinea lor spun: „Ce știi tu? Ești conducătoare doar de câteva zile! Până nu demult făceam eu această lucrare, dar acum tu ești conducătoare. Fie, conducătorul are ultimul cuvânt. Mai întâi voi fi de acord cu tine, dar cum mă port pe la spatele tău este decizia mea. Mă voi juca pur și simplu cu tine!” Unii oameni sunt aleși drept conducători și, când sunt întrebați: „Alegerea conducătorilor din biserica voastră s-a desfășurat conform principiilor?”, se gândesc: „Dacă s-ar fi desfășurat conform principiilor, aș mai fi putut să devin conducător? Dar nu pot să-ți spun adevărul.” Așa că spun: „S-a desfășurat conform principiilor. Am slujit de două ori drept conducător de biserică. Inițial nu voiam să îndeplinesc din nou această funcție; mă temeam că frații și surorile vor obiecta dacă aș face-o, așa că mi-am retras candidatura. Dar, în cele din urmă, frații și surorile tot m-au ales, așa că o îndeplinesc de nevoie. Când va exista un nou candidat la funcția de conducător, mă voi retrage.” Sună frumos, dar chiar intenționează să facă asta? Nu au absolut nicio intenție să o facă. Doar mint și se joacă cu tine, spunând numai lucruri care sună frumos, care te mulțumesc, care te pot înșela și induce în eroare. Când vine vorba de conducătorii de nivel superior, cugetă cum să-i lingușească și să le intre în grații și cum să-i inducă în eroare, astfel încât acești conducători să-i aprecieze și să-i promoveze. Dacă nu pot fi promovați, atunci se gândesc cum pot să ascundă de conducători defectele, abaterile și greșelile pe care le-au comis anterior în timpul lucrării, precum și fărădelegile și comportamentele înșelătoare la care au recurs în secret, astfel încât conducătorii să nu afle despre ele, și cum pot să scape nepedepsiți, fără să poarte vreo responsabilitate. Sunt acestea manifestări pe care ar trebui să le aibă umanitatea? Sunt acestea pozitive sau negative? (Negative.) În ce măsură sunt negative? În măsura în care, chiar înainte ca o persoană să le urmărească sau să le inspecteze lucrarea, ei au premeditat deja aceste lucruri în mintea lor, s-au pregătit mental de mult timp – mintea lor a fost de mult timp plină de aceste lucruri. Spune-Mi, nu este aceasta viclenie? (Ba da.) Indivizii de acest fel vorbesc cu șiretenie în funcție de publicul lor, spunând lucruri diferite unor conducători diferiți. În cazul în care conducătorul este femeie, o laudă ca pe o zeiță; în cazul în care este bărbat, îl laudă spunând că este un bărbat bine și chipeș. Nu este aceasta viclenie? (Ba da.) Aceasta este o caracteristică majoră a devianței. Așa sunt atitudinea și manifestările lor față de conducători – foarte viclene și foarte perfide. Lumea lor interioară este extrem de complexă; există atât de multe gânduri acolo, dar niciunul dintre ele nu este pozitiv. Ei nu cugetă la umanitate, la adevăr sau la calea cea dreaptă; se gândesc doar cum să-i lingușească pe conducători și să le intre în grații, cum să-și păstreze propriul statut, cum să scape nepedepsiți, cum să continue să lenevească, cum să continue să trăiască de pe urma bisericii, mâncând, bând și nedând nimic în schimb, fără să fie descoperiți, fără să-și asume vreo responsabilitate. În mintea lor, doar plănuiesc, uneltesc și se gândesc la aceste chestiuni; recurg la tot felul de șiretlicuri, iar conștiința lor nu simte niciodată mustrări sau reproșuri. Când ajung într-un grup de oameni, îi scanează cu privirea: „Acele câteva gospodine nu au perspicacitate; este imposibil să aibă vreun discernământ în privința mea. N-ar fi capabile să priceapă șiretlicurile la care recurg. Chiar dacă ar fi capabile, n-ar putea să mă doboare. Peștii mici nu pot stârni valuri mari; nu vor fi o problemă. Nu este nevoie să le acord atenție. Cât despre ceilalți, unul este conducător de biserică, una este o soră mai în vârstă care crede în Dumnezeu de mulți ani și alta este o soră tânără, care se pare că a studiat psihologia la universitate. Acestea reprezintă o mică amenințare pentru mine. De cine ar trebui să mă ocup mai întâi? Cu cine ar trebui să interacționez și pe cine ar trebui să cuceresc mai întâi de partea mea? Cum pot să devin unul de-ai lor? Cum pot să câștig prestigiu? Cine va fi ajutorul meu și cine va fi adversarul meu? Cu cine ar trebui să mă împrietenesc, de cine ar trebui să stau departe și de cine să mă feresc? Aceste chestiuni necesită o planificare de lungă durată; trebuie să mă gândesc bine la ele.” După ce observă câteva zile, își dau seama cu cine ar trebui să interacționeze și să conspire, cine poate fi atras și exploatat, cine constituie forța care li se opune, cine înțelege adevărul, susține principiile și de care ar trebui să se ferească – își dau seama de toate aceste lucruri. Cugetă în sinea lor: „Trebuie să mă feresc de cei care au discernământ în privința mea. Nu-i pot ofensa, nici n-ar trebui să mă apropii de ei. Categoric trebuie să stau departe de ei, ca nu cumva să mă dau de gol și să-mi vadă adevărata față. În prezența lor, nu trebuie în niciun caz să vorbesc în mod neglijent, ca nu cumva să afle ceva ce pot folosi împotriva mea, pentru a mă da în vileag și a mă diseca în biserică. Dacă frații și surorile capătă discernământ, mă vor înlătura. Asta nu se poate!” În fiecare zi, se gândesc doar la aceste lucruri. Cu cine să se lupte și cum să se lupte pentru a câștiga faimă și a se pune într-o lumină favorabilă, cu cine să interacționeze pentru a putea obține avantaje fără să sufere pierderi, cum să remedieze pierderile pe care le-au suferit în anumite privințe – se gândesc doar la aceste lucruri toată ziua. Ba chiar pot să petreacă o jumătate de zi gândindu-se la o privire pe care le-a aruncat-o cineva: „Ieri, cutare s-a uitat la mine destul de pătrunzător. Ce a însemnat asta? Are discernământ în privința mea? Acesta nu este un semn bun. Pe care dintre problemele mele a văzut-o? Trebuie să fiu atent în următoarele zile și să nu las să-mi scape nimic. De asemenea, trebuie să învăț să citesc lucruri din privirile altora și să nu fiu neglijent. Mi s-a zbătut un ochi în ultimele două zile; se pare că urmează să se întâmple ceva rău. Trebuie să fiu atent, sper din tot sufletul să nu meargă nimic rău; s-ar putea să fiu înlăturat dacă nu sunt atent.” Nu se poate vedea nicio problemă din exterior, din modul în care interacționează cu alții. Mesele, somnul și lucrarea lor par toate normale. Dar ceea ce se află în inima și în mintea lor nu este normal. Care sunt manifestările acestei anormalități? Faptul că toate lucrurile la care se gândesc sunt foarte viclene, de neînțeles pentru alții.

Cei reîncarnați din diavoli trăiesc într-un mod foarte întunecat. Tot ce se află în gândurile lor poate fi cugetat, calculat, planificat și premeditat doar în colțuri întunecate. Inimile lor sunt cu totul pline de lucruri precum lupta pentru faimă și câștig, comploturi, comparații, invidie, dispute, răzbunări și așa mai departe. Niciodată nu caută câtuși de puțin adevărul. Indiferent de ce chestiune se ocupă, nu o aduc în discuție pentru a avea părtășie despre ea și a lua o decizie în privința ei într-un mod deschis și transparent; în schimb, caută în secret câțiva oameni și iau decizia cu aceștia. Există câțiva indivizi de acest fel în fiecare biserică. Sunt taciturni și nu afișează nicio emoție; indiferent cu ce se confruntă, aleg să rămână tăcuți și nu-și exprimă niciodată cu ușurință poziția. La exterior, vorbesc politicos cu oamenii, dar nu spun niciodată adevărul și nu dezvăluie ce se află cu adevărat în inimile lor; nu au cuvinte sincere pentru nimeni. De exemplu, unii oameni nu-și dezvăluie niciodată cele mai intime gânduri, indiferent cu cine interacționează; nici măcar cei mai apropiați membri ai familiei lor nu știu la ce se gândesc în fiecare zi. Nici măcar familia lor nu-i înțelege, cu atât mai puțin străinii. Chiar dacă ești cel mai bun prieten al lor, un prieten din copilărie, un vechi prieten de mulți ani sau un bun coleg de serviciu, tot nu știi ce calculează; nimeni nu-i poate înțelege. Indiferent cum vorbesc sau acționează, nimeni nu le poate vedea adevărata față. Dar, ocazional, pot lăsa să le scape câteva cuvinte: „Cutare este mai bun decât mine. Și ce dacă? Într-o zi îl voi întrece, lasă că vezi tu!” Există un sens mai profund în spatele acestor cuvinte, „lasă că vezi tu”; înseamnă că meditează și cugetă în inimile și mințile lor în fiecare zi. La exterior, par calmi și placizi, dar în inimile lor există neliniște și clocotește o furtună. La ce se gândesc? Dacă ar fi vorba de lucruri deschise și transparente, de lucruri pozitive precum calea cea dreaptă în viață, practicarea adevărului, cum să acționeze conform conștiinței, cum să se poarte, cum să-L iubească pe Dumnezeu și cum să-și facă datoria cu devotament – dacă s-ar gândi frecvent la aceste lucruri, dacă le-ar căuta, ar medita la ele, le-ar examina și ar încerca să le înțeleagă în sinea lor, atunci inimile lor ar fi foarte calme și pline de pace și bucurie, iar ei ar trăi tot mai normal, nu într-un mod viclean. Din când în când, oamenii care trăiesc în aceste stări pozitive vor rezona și vor comunica spiritual cu cei din jurul lor și cu cei de care sunt relativ apropiați. Dar toate lucrurile la care meditează și se gândesc diavolii în sinea lor sunt viclene. Viclenia se referă la lucruri intangibile, pe care oamenii normali nu le pot vedea, la lucruri mai degrabă anormale, lucruri ascunse în colțuri întunecate, care sunt greu de descoperit și de perceput de către oameni, lucruri de care oamenii normali nu au nevoie. Aceste colțuri întunecate constituie lumea lăuntrică a diavolilor. Inimile lor sunt pline de aceste lucruri viclene. În fiecare zi, ei se compară cu alții, se luptă cu alții, pun la cale comploturi și șiretlicuri cu alții, concurează pentru statut, imagine și ultimul cuvânt; se gândesc doar la aceste chestiuni. Dacă îi întrebi dacă au acum o cale de a fi persoane oneste, nu-ți vor răspunde, nu-ți vor acorda atenție și nu vor dori să menționeze acest lucru. Asta pentru că inimile lor sunt pline de aceste lucruri negative, viclene; se gândesc doar la aceste lucruri. Ocazional, când trebuie să se gândească puțin la chestiuni legate de aspecte tehnice sau profesionale, o fac doar temporar, din cauza nevoilor lucrării sau vieții lor. Odată ce se termină lucrarea lor în acest domeniu, încep imediat să se gândească din nou la acele chestiuni viclene, întrebându-se: „Cine are daruri mai mari decât ale mele? În ce domeniu sunt mai puternic decât ei, în ce domeniu îmi sunt inferiori? Nu părea cutare să mă desconsidere în mod intenționat ultima dată când a vorbit cu mine? Acele două persoane par să nu comunice normal de mult timp – ce s-a întâmplat între ele? Dacă a apărut un conflict sau o problemă între ele, pot să obțin vreun beneficiu din asta? Una dintre ele îmi este utilă, mă poate ajuta și chiar vreau să interacționez cu acea persoană, dar nu-mi acordă niciodată atenție. Dacă există un conflict între ele, oare aș putea să profit de această breșă și să mă folosesc de această ocazie bună pentru a stabili o legătură cu acea persoană?” Lucrurile la care cugetă și se gândesc în sinea lor nu au nicio legătură cu lucrurile pozitive, nici cu credința în Dumnezeu și cu urmărirea adevărului. Sunt înfricoșători indivizii de acest fel? (Da.) Să interacționezi cu ei este echivalent cu a interacționa cu un diavol. Tu nu complotezi împotriva lor, dar ei complotează împotriva ta și te observă în fiecare zi, gândindu-se la tine și studiindu-te fără știrea ta: „Ce a vrut să spună prin asta? Mă vizează pe mine? Cum pot să răspund așa încât să nu-mi vadă adevărata față? Cum pot să răspund în avantajul meu? Dacă nu răspund, oare va crede că sunt prost, ușor de intimidat sau că nu cred cu adevărat în Dumnezeu? Ar putea să creadă asta? Trebuie să-mi dau seama ce se petrece cu adevărat în mintea lui.” Când trăiești constant printre uneltirile lor, te simți confortabil în sinea ta? (Nu.) Este ca și cum ai avea un demon invizibil lângă tine; nu poți să simți pace sau bucurie. Când interacționezi cu ei, ai un singur sentiment: o senzație constantă de neliniște. Această neliniște este foarte normală, deoarece intuiția sau al șaselea simț al oamenilor normali îi face să se simtă neliniștiți față de diavoli, față de ființele anormale din jurul lor. Chiar dacă nu-i cunoști bine și nu poți explica exact ce este în neregulă, te simți mereu neliniștit când ești cu ei, ca și cum ar urma să se întâmple ceva rău. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că nutresc intenții rele, complotează împotriva ta și au planuri în privința ta. Trăiești sub ochii lor iscoditori, care te studiază în fiecare zi – acest lucru te face să te simți mai neliniștit decât dacă ai avea un tigru sau un leu lângă tine. Dacă tigrul sau leul ar fi crescut de tine, chiar dacă este un animal feroce, nu te-ai simți niciodată neliniștit. Dar dacă există un diavol lângă tine, întrucât are o natură-esență deviantă, te simți neliniștit. Această neliniște este o senzație din spiritul tău; este cauzată de un diavol care lucrează. Poate că diavolul nu intenționează în mod subiectiv să-ți facă vreun rău în vreo măsură, însă doar faptul că uneltește constant împotriva ta și te spionează va provoca neliniște spiritului tău. Având un diavol lângă tine, categoric nu vei trăi în pace și bucurie, decât dacă nu este un diavol, dacă ai suficientă statură și suficientă credință în Dumnezeu sau dacă ai adevărul drept viață – dacă este îndeplinită una dintre aceste condiții, nu va reprezenta nicio amenințare pentru tine sau nu va avea niciun impact asupra ta și nu te vei simți neliniștit. Dacă nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, atunci când un diavol te spionează constant, te vei simți neliniștit. În ce măsură va evolua treptat această situație? Vei simți repulsie față de el și te vei feri de el, vei simți tulburare în sinea ta și vei fi perturbat, constrâns și încătușat în multe privințe. Dacă se află în apropiere, când faci lucruri sau vorbești, va trebui să ții mereu cont de privirea din ochii lui, de comportamentul sau de opiniile sale. S-ar putea chiar să încerci în permanență să-ți dai seama: „Ce va crede despre mine? De ce nu pot să-i văd adevărata față? De ce simt că este calculat și insondabil? De ce pare că acel zâmbet nu este unul de aprobare? De ce îmi este atât de frică? De ce sunt atât de influențat de el?” Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai discernământ, atunci, după ce interacționezi o vreme cu indivizi de acest fel, vei fi în mod firesc influențat de ei și vei ajunge într-o astfel de condiție, care este foarte terifiantă.

Judecând după ceea ce dezvăluie în mod firesc în viața lor de zi cu zi și după ceea ce gândesc în sinea lor, cei reîncarnați din diavoli pot fi caracterizați ca având o esență deviantă. Dacă nu ai avut un contact mai profund și mai îndelungat cu ei, poate că nu le înțelegi lumea lăuntrică, dar cea mai directă și mai simplă modalitate de a discerne indivizii de acest fel o constituie o caracteristică a înfățișării lor: au adesea o privire ticăloasă în ochi și un zâmbet șiret. Acea privire ticăloasă din ochii lor este o privire evazivă, o privire care nu este atât de curată și limpede sau atât de onestă și sinceră, ci mai degrabă una care pare de nepătruns. Simți că există un sens ascuns în această privire, dar ei pur și simplu nu-ți spun care este acesta. Mai mult, insinuând în mod subtil lucruri atunci când vorbesc, te determină să speculezi, folosind cuvinte pentru a sugera lucruri și a te face să crezi în mod eronat că gândesc într-un anumit fel, când, de fapt, este o pistă falsă. Ceea ce înțelegi nu este deloc adevărata lor intenție; vor doar să-ți joace feste și să te ridiculizeze. Nu poți să găsești deloc sinceritate în privirea lor; această privire este evazivă și fugitivă, dând o senzație vagă, imprecisă. În momentul în care le vezi privirea din ochi, în inima ta apare brusc îndoiala și te întrebi dacă ai spus sau ai făcut ceva greșit. Dacă nu le vezi privirea din ochi, simți că opinia ta este corectă, că înțelegerea ta este pură, că aceste lucruri sunt în acord cu adevărurile-principii și că ar trebui să acționezi într-un anumit fel, și ai o convingere fermă în acest sens. Dar de îndată ce le întâlnești privirea sau te fixează cu acea privire ticăloasă în ochi, fără să-ți dai seama îți trece un fior rece pe șira spinării. Deși nu rostesc cuvinte explicite, acea privire ticăloasă din ochii lor îți dă o sugestie psihologică, te induce în eroare, făcându-te instantaneu să te îndoiești de tine însuți: „Am spus ceva greșit? Am făcut ceva greșit? Unde am greșit?” Chestiunea și principiul în cauză sunt în mod evident foarte clare și fără echivoc, iar tu erai sigur că ar trebui să procedezi în acel mod și că așa este corect, dar după ce le întâlnești privirea, devii în schimb plin de îndoieli. Acest tip de privire este privirea unui diavol. Acesta este un aspect: privirea ticăloasă din ochii lor te face să te îndoiești. Un alt aspect este că, uneori, există un anumit sens în acea privire ticăloasă din ochii lor – disprețul. Ești tânăr, ai o experiență superficială, îți lipsește experiența de viață și s-ar putea chiar să ai unele defecte ale umanității, așa că, atunci când privirea lor o întâlnește pe a ta, îți pierzi imediat încrederea în sine, te prăbușești și te îndoiești imediat de tine însuți, simțindu-te de-a dreptul insignifiant, simțindu-te inferior lor și devenind mic în fața lor. Aceasta este privirea unui diavol. Această privire ticăloasă le zăpăcește uneori gândurile oamenilor, le tulbură uneori încrederea în sine și îi face alteori să se simtă negativi și abătuți.

Când vine vorba de discernerea celor reîncarnați din diavoli, dacă încă nu ai experiență în a-i discerne observând privirea din ochii lor, atunci observă la ce se gândesc în fiecare zi, vezi despre ce discută cu oamenii în fiecare zi și dacă există o comunicare normală. Dacă nu există o comunicare normală și majoritatea oamenilor nu-i înțeleg, iar principiul lor în interacțiunea cu majoritatea oamenilor este să nu scoată o vorbă și nici măcar cei mai apropiați lor nu știu la ce se gândesc în fiecare zi și nu le pot înțelege cu ușurință gândurile și opiniile precise sau nu pot pătrunde ce gândesc cu adevărat, atunci este clar că astfel de indivizi sunt într-adevăr calculați și insondabili. Tăcerea lor nu înseamnă că nu au gânduri și opinii; de fapt, gândurile lor reale sunt ascunse în mintea lor, pur și simplu nu le exprimă. Dacă nu le exprimă, cum poți descoperi că sunt vicleni? Au un fel de zâmbet șiret; afișează adesea un zâmbet fals. Când sunt cu fața la tine, afișează un zâmbet fals, dar când se întorc, fața le devine lipsită de expresie, lipsită de orice zâmbet. Indivizii de acest fel sunt terifianți, înfricoșători; sunt diavoli. Ai înțeles? (Da.) De exemplu, să presupunem că discuți ceva cu ei. După ce îți exprimi punctul de vedere, ei nu-și exprimă opinia, ci afișează un zâmbet șiret. Știi ce înseamnă un „zâmbet șiret”? Înseamnă că nu știi dacă acest zâmbet este unul de aprobare sau de dezaprobare și nu știi dacă înțeleg cu adevărat ce vrei să spui. Doar au un râset de felul „he he”. Nu spun că vorbele tale sunt corecte sau sunt greșite, nu spun că le înțeleg sau că nu le înțeleg și, prin urmare, nu poți să înțelegi ce înseamnă cu adevărat acest râset. Ți-au răspuns, dar este ca și cum nu ți-ar fi răspuns. Dacă nu ți-ar răspunde, ai presupune că poate nu au înțeles; în schimb, faptul că răspund în acest fel te lasă nedumerit. Nu știi dacă acest râset înseamnă ridiculizare, dispreț, batjocură sau acord și aprobare. Dacă îi întrebi care este părerea lor, au iarăși un râset de felul „he he”, spun: „Bine, bine”, iar după ce vorbesc, expresia lor se întunecă subit. Acest lucru pune imperceptibil o presiune uriașă asupra ta. Dacă statura ta este mică și nu ai o poziție fermă sau gânduri și opinii corecte, poți fi intimidat de ei. De aceea, acest zâmbet al lor se numește zâmbet șiret – viclenia și duplicitatea se numesc șiretenie. Nu-și dezvăluie cu ușurință opiniile. Consideră că este prea puțin să spună un cuvânt, că două cuvinte sunt prea multe și că, odată ce o opinie este exprimată clar sau se referă la ceva anume, este un eșec, o greșeală. Așadar, cea mai bună metodă pentru ei este să zâmbească și să te lase să speculezi – poți specula orice sens dorești, poți specula cum vrei, dar cel puțin simți că nu sunt ostili față de tine și, astfel, își ating scopul. Observă acele vulpi bătrâne care sunt intrigante și extrem de viclene și acei oameni care sunt perfizi și abili, folosind tactici lipsite de scrupule: nu spun multe, nici fețele lor nu sunt foarte expresive, dar privirea din ochii lor și zâmbetele lor sunt deviante. Toți oamenii normali corupți și cei reîncarnați din animale fug de cei reîncarnați din diavoli; nu sunt dispuși să interacționeze cu astfel de indivizi și li se pare înfricoșător să stea cu ei, acest lucru le dă fiori. De ce le dă fiori? Pentru că astfel de indivizi nu sunt oameni, sunt diavoli, iar diavolii sunt în stare de orice. Când oamenii normali interacționează cu cineva, nu-i dau fiori acelei persoane. Oamenii normali au conștiință și rațiune, acționează cu moderație și reținere și au standarde minime. Cel mult, când se enervează, pot să te ocărască puțin și să spună unele lucruri neplăcute, care îți rănesc întrucâtva stima de sine. Dar diavolii sunt diferiți; nu te ocărăsc și nu-ți rănesc stima de sine, dar îți fac rău. Se gândesc fără știrea ta cum să te inducă în eroare; sapă o groapă și te fac să sari singur în ea. După ce sari înăuntru, te privesc de sus, bucurându-se de necazul tău, prefăcându-se totodată că sunt persoane bune și spunând: „Te voi salva! Cum ai căzut înăuntru? Credeam că majoritatea oamenilor știu că există o groapă aici.” Ba chiar vor să se dea drept persoane bune, ducându-te de nas. Nu sunt înfricoșători indivizii de acest fel? Acea groapă a fost săpată de ei și au făcut-o special pentru tine; dacă tu nu sari în ea, cine o va face? După ce sari în groapă, îți întind mâna pentru a te salva și, în timp ce te salvează, îți spun: „De ce ai sărit?” În timp ce se bucură de necazul tău, fac și în așa fel încât să nu-ți dai seama că groapa a fost săpată de ei. Este clar că ei ți-au făcut rău, dar te determină să le fii profund recunoscător. Nu este aceasta devianță? (Ba da.) Este devianță absolută!

Există un lucru pe care cei reîncarnați din diavoli îl fac adesea și pe care l-a văzut toată lumea: diavolii se pricep cel mai bine să spună lucruri plăcute pentru a intra în grațiile oamenilor. De exemplu, când astfel de indivizi te văd lucrând, se ascund înăuntru și observă. Când ai terminat treaba, ies și spun: „O, ai lucrat! De ce nu m-ai anunțat? Aș fi putut să te ajut și să împărțim povara. Dacă este obositor, putem munci împreună. Data viitoare când lucrezi, anunță-mă și pe mine – este doar un lucru mărunt. Nu te sfii să-mi ceri ajutorul!” Aceste cuvinte te încălzesc la inimă și crezi că, deși nu te-au ajutat, au avut această intenție, iar cuvintele lor sunt de ajuns. Te păcălesc cu vorbele lor plăcute. Vezi tu, chiar sunt în stare să spună astfel de lucruri și nu le este rușine să le rostească. Așadar, cum poți să știi că vorbele lor sunt false? Data viitoare când îți termini sarcinile, vin și îți spun din nou cuvinte plăcute: „De ce nu m-ai anunțat că lucrezi? Nu-mi ceri niciodată ajutorul; chiar mă tratezi ca pe un străin. De ce ești atât de formal cu mine?” După ce se întâmplă asta de două sau de trei ori, știi că, de fapt, nu vor să te ajute cu lucrarea și doar spun niște lucruri plăcute pentru a te înșela și a-ți intra în grații. Când într-adevăr există ceva care necesită ajutorul lor, sunt de negăsit. Ce fel de indivizi sunt aceștia? Sunt diavoli, cu siguranță nu sunt umani. Cei reîncarnați din diavoli spun lucruri plăcute oricui le iese în cale pentru a-l înșela și a-și atinge propriile scopuri. Sunt plini de uneltiri viclene; nu sunt oameni, ci diavoli. Are vreun rost să interacționezi cu astfel de indivizi? Nici măcar n-ar trebui să le acorzi vreo atenție. Există astfel de indivizi în viața ta de zi cu zi? (Da.) Așa se comportă astfel de indivizi în această privință și la fel se comportă și în alte privințe – îi înșală mereu pe oameni. Atât de devianți sunt; nu sunt sinceri față de oameni.