Caracteristicile oamenilor reîncarnați din diavoli

Data trecută, am menționat că oamenii se împart în general în trei categorii. Cum se disting aceste trei categorii? Se disting în funcție de originea lor. Prima categorie constă din cei care s-au reîncarnat din animale, a doua categorie constă din cei care s-au reîncarnat din diavoli, iar a treia categorie, din cei care s-au reîncarnat din oameni. Am terminat discuția despre caracteristicile celor care s-au reîncarnat din animale, iar acum haideți să vorbim despre caracteristicile celor care s-au reîncarnat din diavoli. Ce caracteristici principale ale oamenilor care s-au reîncarnat din diavoli vă trec prin minte? (Sunt potrivnici față de Dumnezeu și de adevăr.) Aceasta este o afirmație destul de generală; trebuie să le descrieți manifestările esențiale și să deduceți caracteristicile oamenilor de acest fel folosindu-vă de dezvăluirile lor zilnice și de manifestările lor specifice în viață. Știți ce este o caracteristică? O caracteristică este o manifestare care reprezintă esența unui anumit tip de persoană. Dacă cineva deține caracteristicile unui anumit tip de persoană, are esența acelui tip de persoană, iar dacă cineva este o persoană de acel tip, va avea în mod natural acele caracteristici – nimeni nu face excepție. Aceasta este o caracteristică. Știți care sunt caracteristicile oamenilor reîncarnați din diavoli? (Sunt deosebit de scârbiți de adevăr și urăsc adevărul. Reacționează cu furie și repulsie la auzul adevărului.) A reacționa cu furie și repulsie la vederea adevărului este o manifestare specifică. La ce altceva vă puteți gândi? (Sunt ticăloși și perfizi. Nu știu dacă aceasta poate fi considerată o caracteristică.) Este întrucâtva relevant. (De asemenea, sunt cruzi și aroganți.) Cruzimea este o altă manifestare specifică. Aroganța este o caracteristică comună a oamenilor corupți, pe care nu o au doar cei reîncarnați din diavoli; și cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din oameni – aceste două tipuri – au această caracteristică. Pe lângă acele firi satanice corupte specifice, ce caracteristici specifice au cei reîncarnați din diavoli în ceea ce privește umanitatea lor? Cu alte cuvinte, ce caracteristici principale au dezvăluirile, spusele și faptele din viața lor de zi cu zi? (Ferocitate.) Aceasta este o caracteristică. Ce alte caracteristici există? Atât cei reîncarnați din diavoli, cât și cei reîncarnați din animale au unele caracteristici particulare și esențiale, dar caracteristicile acestor două tipuri sunt complet diferite. Caracteristicile celor reîncarnați din animale sunt înțelegerea denaturată, amorțeala, confuzia și nesăbuința. De ce aceste caracteristici? Aceste caracteristici sunt suficiente pentru a dovedi că, în ceea ce privește esența lor, indivizii de acest fel nu se ridică la nivelul caracteristicilor umane, nici la nivelul inteligenței adecvate sau al modului de gândire pe care le au oamenii. Prin urmare, aceste caracteristici foarte tipice dovedesc că oamenii de acest fel sunt reîncarnați din animale. Cei reîncarnați din diavoli sunt diferiți de cei care sunt reîncarnați din animale. Care sunt caracteristicile lor? Întrucât s-au reîncarnat din diavoli, sunt diavoli transformați în oameni. Esența lor lăuntrică este cea a unui diavol. Deși nu sunt animale – nu sunt nesăbuiți sau amorțiți și poate că nu au o înțelegere denaturată – nu sunt nici ființe umane și nu au gândirea normală a oamenilor. Întrucât s-au reîncarnat din diavoli, sunt cu siguranță complet în concordanță și identici cu diavolii în ceea ce privește esența și forma lor adevărată, fără nicio diferență. Așadar, care sunt caracteristicile celor reîncarnați din diavoli? Prima caracteristică este că mint în mod obișnuit. Indiferent cum mint, nu se înroșesc la față, nu le sare inima din piept și se comportă extrem de normal și de natural, fără să greșească sau să se dea de gol. Nimeni nu poate discerne care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false. A doua caracteristică este devianța. Tocmai ați menționat a treia caracteristică, și anume răutatea. Oamenii reîncarnați din diavoli au trei caracteristici – deși au cu o caracteristică mai puțin decât cei reîncarnați din animale, puterea distructivă și gradul de vătămare gravă pe care le provoacă oamenilor sunt mult mai mari decât suferința sau daunele provocate de cei reîncarnați din animale, deoarece sunt diavoli. În ceea ce privește gradul, mijloacele diavolilor de a-i răni grav pe oameni sunt mult mai severe decât cele ale animalelor. A-i prinde în capcană, a-i călca în picioare, a-i amorți, a-i induce în eroare și a-i răni grav pe oameni sunt lucruri înnăscute diavolilor; este natura-esență pe care o au. Cât despre animale, atât timp cât nu sunt feroce, nu au în general o mare putere distructivă asupra oamenilor; doar anumite animale îi rănesc oarecum grav pe oameni, mâncând carne de om sau făcându-le rău în mod instinctiv. Diavolii sunt diferiți. Nu contează dacă sunt diavoli mari sau mici – nu este nevoie să facem distincția între diferite tipuri de diavoli – toți le provoacă oamenilor aceeași suferință și vătămare gravă. Orice așa-zise diferențe se manifestă doar în privința mijloacelor sau metodelor, dar în ceea ce privește esența diavolilor, aceasta este mereu de a le provoca oamenilor o vătămare gravă. Indiferent dacă i-ai provocat sau nu, natura-esență pe care o au este mereu cea de a răni oamenii. Atât timp cât te apropii de ei, atât timp cât aspectele majore sau minore ale vieții tale au legătură cu ei, riști să fii rănit de ei. Dacă înțelegi unele adevăruri, deții unele adevăruri-realități și ai discernământ în privința acestor diavoli, atunci gradul în care vei fi rănit de ei este relativ diminuat sau redus. Dar dacă statura ta este mică, nu înțelegi adevărul și ești lipsit de adevăr și de viață, atunci gradul în care vei fi rănit poate fi dedus cu ușurință – indiferent cum vor să-ți facă rău, îți vor face rău în acel mod și indiferent în ce măsură vor să-ți facă rău, vei fi rănit în acea măsură. Acesta este răul provocat oamenilor de cei reîncarnați din diavoli. Vezi, când diavolii sunt la putere, chiar dacă îi susții, tot vei fi rănit de ei, iar dacă nu-i susții sau te opui lor, vei fi totuși rănit. Atât timp cât ești condus de ei, atât timp cât ești sub puterea lor, atât timp cât Îl urmezi pe Dumnezeu, dar nu ai dobândit adevărul sau nu ai fost câștigat întru totul de Dumnezeu, atunci ești, în mod categoric, adversarul învins al diavolilor, victima lor și nimeni nu face excepție. Acest lucru se referă la marii diavoli. Cât despre cei reîncarnați din diavoli, aceștia sunt diavoli mici din viața reală, sunt diverse tipuri de diavoli. Dacă locuiești cu ei, una dintre cele mai frecvente întâmplări va fi aceea că mint în mod obișnuit. Vei fi mereu păcălit de ei, vei fi mereu tras pe sfoară de ei; nu vei ști care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false și vei fi atât de tulburat, încât vei ajunge să te simți neliniștit în fiecare zi. „Este adevărat sau fals ce au spus? Încearcă să mă păcălească din nou? Cum pot să discern dacă spusele lor sunt corecte sau greșite?” Vezi, dacă locuiești cu ei, vei suferi profund din cauza răului pe care îl provoacă. Pur și simplu, această chestiune a minciunilor lor constante te va tulbura atât de mult, încât vei trăi într-un haos complet, iar inima ta nu va avea nicio zi de liniște, de pace sau de bucurie.

I. Prima caracteristică: faptul de a minți în mod obișnuit

Oamenii reîncarnați din diavoli mint în mod obișnuit și tot ceea ce fac este plin de viclenie. Indiferent ce spun în secret altora sau ce fac în culise, nu spun adevărul după aceea; în schimb, prezintă o altă poveste. Îi vorbesc pe alții de rău în fața ta și te vorbesc pe tine de rău în fața altora. Drept urmare, apar bariere între tine și acei oameni și aveți o părere proastă unul despre celălalt. De fapt, nu vă cunoașteți deloc și nu știți prea multe unul despre celălalt. Ați devenit inamici tocmai pentru că acest diavol a născocit lucruri pentru a semăna discordie între voi. Diavolul te-a jucat pe degete, dar tot nu știi ce se petrece și crezi că spusele diavolului sunt adevărate și că el este bun cu tine. Vezi, mincinoșii înrăiți pot păcăli oamenii în această măsură. Mint în permanență; deseori bârfesc, seamănă discordie și inventează în mod arbitrar zvonuri, exagerând și înflorind povești și făcând afirmații nefondate atunci când sunt cu tine. Acest lucru te tulbură până în punctul în care devii neliniștit și trebuie să discerni și să fii constant cu ochii în patru: „Ce lucruri rele a spus cutare despre mine? Cum ar trebui să-l tratez pe cutare?” Te tulbură atât de mult încât ești complet zăpăcit, afectându-ți ritmul vieții, rutina și starea actuală. Când ai o statură mică, nu înțelegi adevărul și nu ai dobândit încă adevărul, ești adesea supus influenței lor și chiar indus în eroare, tulburat, constrâns și încătușat de unele dintre minciunile lor. De exemplu, să presupunem că ești ales conducător de biserică și ți se spune: „Cutare a zis despre tine: «Tipul ăla crede că poate să fie conducător? De fapt, este o nulitate, dar tot are tupeul să aibă părtășie despre adevăr cu oamenii!»” În realitate, acea persoană nu a spus deloc asta; este ceea ce a vrut să spună acest diavol și aruncă vina pe altcineva. Un singur comentariu al său te face să te simți slab și vii înaintea lui Dumnezeu și te rogi: „O, Dumnezeule, statura mea este cu adevărat mică și nu pot să-mi asum această lucrare. Îți sunt îndatorat, nu mi-am făcut bine lucrarea. Vreau să demisionez, dar mă tem că ar fi o lipsă de loialitate. Ce ar trebui să fac?” Te-au tulburat atât de mult încât nu-ți poți continua lucrarea; chiar dacă o continui, faci acest lucru cu o emoție destul de negativă, pierzându-ți treptat simțul poverii față de lucrarea bisericii, până când, în cele din urmă, lucrarea se împotmolește. Ai fost tulburat, nu-i așa? (Așa e.) Este într-adevăr problematic să trăiești, să interacționezi și să lucrezi cu indivizi de acest tip. Există prea mult neadevăr în cuvintele lor, prea multă falsificare, prea multă voință proprie și prea multe motive proprii; toate spusele lor sunt minciuni. Trebuie să discerni în permanență: „Care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false? Ce au făcut cu adevărat în culise și ce nu au făcut? Sunt credincioși adevărați în Dumnezeu? Spun că își vor face cu siguranță datoria bine în viitor și că vor fi cu siguranță la înălțimea acestei promovări pe care le-a oferit-o casa lui Dumnezeu – chiar spun aceste cuvinte din toată inima? Vor acționa conform jurământului pe care l-au făcut și hotărârii pe care au exprimat-o?” Văzându-le comportamentul, mintea îți este năpădită de o serie de întrebări. Simți adesea că sunt înfricoșători, dar cuvintele lor sună destul de credibil și rezonabil. Totuși, noaptea, în visele tale, vezi că fața lor s-a transformat într-o față de diavol, că își arată colții și își scot ghearele și te întrebi: „Oare chiar sunt oameni? Care dintre cuvintele lor sunt adevărate și care sunt false? Cum se face că nu pot să le văd adevărata față? Indivizii de acest fel sunt prea înfricoșători!” Simți că sunt înfricoșători și nu sunt demni de încredere, dar când le verifici lucrarea, este în principiu acceptabilă, iar când îi asculți vorbind, nu remarci nicio greșeală. Cu toate acestea, pur și simplu nu poți să le vezi adevărata față – ai în sinea ta o suspiciune pe care nu o poți descrie și simți mereu în inima ta că pot cauza probleme, simți mereu că vorbele lor sunt nesincere și nu sunt în întregime adevărate. Poate că natura lor mincinoasă este dată în vileag într-o zi, iar sentimentele tale în ceea ce îi privește sunt confirmate: descoperi că suspiciunile și sentimentele pe care le-ai avut atunci față de ei erau corecte și că, deși cuvintele pe care le rosteau sunau foarte frumos și credibil, erau toate false și înșelătoare; în culise, pur și simplu nu făceau deloc o lucrare reală. Așadar, mai poți avea încredere în indivizii de acest fel? (Nu.) Deși simți în inima ta că nu mai poți avea încredere în ei, când îi întâlnești din nou și îi auzi vorbind, înțelegerea lor pare destul de pură, ceea ce spun sună frumos și nu găsești nicio problemă în cuvintele lor, iar la prima vedere pot, de asemenea, să îndure greutăți și să plătească un preț. Te gândești: „Ce se întâmplă aici? Poate i-am judecat greșit, poate am fost meschin. Voi avea încredere în ei încă o dată. Oricum, în momentul de față nu găsesc o persoană potrivită care să-i înlocuiască în această lucrare, așa că îi voi mai folosi o dată.” Apoi continui să-i folosești, iar rezultatul final este același: descoperi că ai fost înșelat din nou de ei. Vorbesc frumos, dar, de fapt, își desfășoară propriile afaceri în culise și nu fac nimic real. În cazul în care câștigă zece oameni într-o lună predicând Evanghelia, insistă să spună că au fost cincizeci. Pur și simplu nu vor să spună adevărul. Sunt niște mincinoși înrăiți, experți în minciună. Ai încredere în ei și îi folosești iar și iar și, drept urmare, ești păcălit iar și iar. Și cine suferă o pierdere în cele din urmă? Desigur, experimentând aceste lucruri, oamenii capătă discernământ față de ceilalți, perspicacitatea lor sporește, dobândesc experiență și devin mai buni în a-i judeca pe alții, dar ce suferă cu adevărat o pierdere? Lucrarea bisericii. Așadar, spune-Mi, oare doar această natură-esență în sine a oamenilor reîncarnați din diavoli – aceea de a fi mincinoși înrăiți – le provoacă mult rău altora? (Da.) Cât de mult rău provoacă? Te pot induce în eroare? (Da, putem fi induși în eroare și exploatați.) Poți fi indus în eroare, exploatat și tulburat – se poate ajunge în punctul în care să fii manipulat? (Da.) Dacă ești tânăr și lipsit de experiență, nu înțelegi adevărul și nu poți desluși lucrurile, poți fi manipulat de ei. Ce înseamnă să fii manipulat de ei? Înseamnă că ești neajutorat împotriva lor, ești controlat de ei, ești legat de mâini și de picioare de ei, modul tău de a gândi despre lucruri, gândurile și opiniile tale sunt influențate și determinate de ei, ceea ce faci în continuare decurge în întregime conform planului lor și cazi complet în capcana pe care au creat-o pentru tine – asta înseamnă să fii manipulat. Ei plănuiesc totul dinainte în culise, folosind tot soiul de tactici pentru a complota împotriva ta. Te citesc ca pe o carte deschisă – ce înțelegi și ce nu poți desluși, în privința căror chestiuni ai discernământ și în privința cărora nu ai, care sunt limitele tale, cum poți fi exploatat și ce cuvinte te pot induce în eroare. În cele din urmă, îți exploatează defectele și diversele puncte slabe pentru a născoci minciuni și a te păcăli. În inima ta, știi clar că faptele lor au fost greșite sau că există o problemă cu spusele lor și că au mințit, dar nu ai înțelepciunea de a gestiona situația; te simți abătut, dar ești neajutorat împotriva lor și nu poți decât să fii dus de nas de ei. Nu înseamnă că ești manipulat de ei? (Ba da.) În cele din urmă, direcția în care evoluează situația, până la rezultatul final, este în conformitate cu planul lor – asta înseamnă că ai fost manipulat de ei. Cu alte cuvinte, pierzi complet capacitatea de a controla direcția în care evoluează situația și ești total dus de nas de către ei. Până la urmă, obțin ceea ce vor, indiferent ce scop vor să atingă, ce vor să realizeze, pe cine vor să exploateze și cum vor să facă lucrurile. Spune-Mi, nu înseamnă că ești manipulat de ei? (Ba da.)

Spune-Mi, doar în ceea ce privește natura oamenilor reîncarnați din diavoli de a fi mincinoși înrăiți, sunt mari sau nu daunele pe care le provoacă aleșilor lui Dumnezeu și, în special, lucrării bisericii? (Sunt mari.) Daunele sunt imense! Așadar, pe lângă faptul că afectează viața cotidiană a unor indivizi, ce alt rău major le provoacă oamenilor? (Tulburarea cauzată de acțiunile oamenilor reîncarnați din diavoli celor din jurul lor este foarte gravă. Am întâlnit anterior o astfel de persoană; oriunde se afla, locul acela era plin de intrigi și lupte pentru putere și statut, apăreau bariere între oameni și, de asemenea, frații și surorile simțeau întuneric în inimile lor.) Acest lucru a dus la haos, nu-i așa? (Așa e.) Îi determină pe oameni să fie suspicioși unul față de celălalt, să se lupte între ei și să intre într-o stare de haos – acest rău este imens! Așadar, a dobândit apoi toată lumea discernământ în privința acestui diavol? (Da.) A fost înlăturat? (A fost înlăturat.) După ce a fost înlăturat, a făcut toată lumea un rezumat al situației? Principalele manifestări specifice ale minciunilor sale, minciunile pe care le-a spus, lucrurile pentru care a mințit, metodele și tonul vocii pe care le-a folosit când a mințit, scopul pe care a vrut să-l atingă – ați rezumat cu toții aceste metode și manifestări specifice? (Da. De exemplu, este un mincinos înrăit; cuvintele sale au natura de a confunda binele și răul, de a inversa albul și negrul și de a pretinde că persoanele pozitive sunt negative, iar cele negative sunt pozitive. Le aducea acuzații nefondate celor pe care îi invidia sau îi ura și, de asemenea, îi incita pe frați și pe surori să li se opună, creând haos. În plus, îi asuprea pe unii oameni buni sau pe cei care obțineau rezultate în îndatoririle lor, promovându-i totodată pe cei despre care avea o părere favorabilă și pe cei care îi intrau în grații.) Acesta este un antihrist, nu-i așa? (Așa e.) Care sunt principalele metode de a minți folosite de indivizii de acest fel? Inventează lucruri fără niciun temei, înfloresc și exagerează poveștile, dau vina pe alții, spun povești pentru a crea conflicte și seamănă discordie – ce altceva? (Pun paie pe foc.) Pun paie pe foc și ațâță conflictele. De exemplu, două persoane se înțeleg destul de bine, nedorind să se certe din niciun motiv sau să-și facă dușmani, dar indivizii de acest fel pun paie pe foc pentru a le face să se certe. Dacă le văd pe aceste două persoane certându-se, sunt fericiți și planul lor a avut atunci succes. Există câțiva indivizi de acest fel în fiecare grup. Toată lumea are firi corupte, dar oare cei reîncarnați din oameni ar face aceste lucruri? (Nu.) De ce nu? Care este diferența dintre ei și oamenii reîncarnați din diavoli? (Oamenii normali îndeplinesc standardul minim al conștiinței.) Așa este. Îndeplinesc standardul minim al conștiinței; în conduita lor, sunt ținuți în frâu de conștiință. Nu fac aceste lucruri corupte din punct de vedere moral, aceste lucruri care înseamnă pierderea integrității și demnității sau aceste lucruri care le fac rău altora și le aduc lor beneficii. A avea conștiință înseamnă a îndeplini un standard minim, iar acțiunile lor sunt ținute astfel în frâu. Așadar, acești oameni reîncarnați din diavoli au oare conștiință? (Nu.) Atunci, ce fel de inimi au? (Inimi răuvoitoare.) Au inimi răuvoitoare și ticăloase, așa că pot minți în mod obișnuit și, indiferent cum mint, nu sunt stânjeniți în sinea lor. De ce nu sunt stânjeniți? Pentru că sunt diavoli și nu au conștiință, așa că atunci când mint și fac rău, nu sunt stânjeniți și nici nu au remușcări. În schimb, dacă nu mint și dacă – acolo unde se află – nu fac ceva rău sau nu provoacă agitație și haos, iar toată lumea trăiește în pace și bucurie, trăind înaintea lui Dumnezeu, sunt supărați și nu se simt în largul lor. De ce nu se simt în largul lor? Pentru că toți vin înaintea lui Dumnezeu, cugetă la cuvintele Sale, acționează conform cuvintelor Sale și adevărurilor-principii, trăiesc în cadrul umanității normale și nu-i venerează pe ei; nu se remarcă în rândul oamenilor și nu se simt importanți, așa că se gândesc: „E atât de plictisitor să trăiești așa, nu este distractiv!” Ca să se distreze, să-și facă viața interesantă, să trăiască respectabil și să se simtă importanți, trebuie să provoace niște necazuri și probleme, să facă valuri și să creeze neliniște și haos printre oameni. Cum spune zicala? „Să agite spiritele.” Indivizilor de acest fel le place să agite spiritele oriunde s-ar afla; nu le place să stea la locul lor. Oamenii normali vor să stea la locul lor – să aibă vieți stabile și să facă ceea ce se cuvine să facă într-un mod obișnuit – nu le place să agite spiritele. Dar oamenii reîncarnați din diavoli nu stau la locul lor. De ce nu? Pentru că înlăuntrul indivizilor de acest fel trăiește un diavol, iar diavolilor le place să provoace probleme în orice grup s-ar afla. Chiar dacă nu i-ai provocat sau supărat, pur și simplu încep pe cont propriu să creeze necazuri – asta înseamnă că agită spiritele. Indiferent în ce grup se află indivizii de acest fel, fie că observi situația de departe, fie că întrebi despre circumstanțele membrilor săi, simți mereu că există o atmosferă demonică acolo. Din când în când, auzi că persoana A are un conflict cu persoana B, că persoana C nu se înțelege cu persoana D și se ignoră reciproc, că persoana E are dispute cu persoana F în cadrul lucrării, că persoana G se luptă mereu pentru statut și că lucrarea ei trebuie să fie refăcută mereu. Dacă vezi orice biserică în care există mereu o atmosferă haotică și tulbure, unde nu există pace, unde oamenii sunt mereu incapabili să se înțeleagă sau să coopereze armonios, există unul sau chiar mai mulți diavoli care provoacă tulburări în interiorul ei. Indiferent câți diavoli provoacă tulburări într-o biserică, toți ceilalți oameni care au un standard minim de conștiință și vor să acționeze conform adevărurilor-principii sunt profund afectați de ei. Odată ce diavolii de toate tipurile sunt înlăturați, când toți trăiesc viața bisericească și își îndeplinesc din nou îndatoririle împreună, atmosfera este diferită. Deși nu se poate spune că toată lumea este plină de înflăcărare, cel puțin toți simt că oamenii de acolo au o căldură umană și nu provoacă probleme; atmosfera de acolo nu este demonică, este o atmosferă umană. În locurile unde atmosfera este demonică, atunci când oamenii poartă o conversație, este ceva în neregulă cu privirea lor, precum și cu tonul vocii lor și cu atmosfera atunci când vorbesc. Nu se privesc în ochi când vorbesc; în plus, ceea ce spun este foarte simplu, niciunul dintre ei nu este dispus să vorbească din inimă și nu există comunicare verbală. E ca și cum ar exista un zid între ei. Nu există comunicare între ei; nutresc ură în inimile lor. Este posibil ca acești oameni să fie victime. Indiferent dacă acești oameni sunt victime sau agresori, pe scurt, există diavoli printre ei, care provoacă tulburări în acest grup, tulburând inimile oamenilor până în punctul în care sunt haotici și nu-și pot găsi liniștea. Când oamenii din acest grup locuiesc împreună, simt mereu că situația este nesatisfăcătoare și nu decurge bine, nu pot conviețui în armonie și, bineînțeles, o cooperare armonioasă este și mai puțin posibilă. Când vorbesc, acționează și își îndeplinesc îndatoririle în acest grup, oamenii simt mereu nemulțumire în sinea lor și există și bariere între ei. Aceasta fiindcă există diavoli care provoacă tulburări în acest grup și, prin urmare, toată lumea este constrânsă și nefericită.

Unii oameni au experimentat tulburări grave din partea diavolilor și au fost practic manipulați de aceștia. Când i-am văzut după o lună sau două, fețele lor arătau cumva ciudat, de parcă ar fi fost păcăliți. Nu cumva erau lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt și de prezența lui Dumnezeu? Cum de arătau atât de ciudat? Mai târziu, după o investigație atentă, am aflat că într-adevăr se întâmplase ceva: doi diavoli îi controlaseră pe toți acești oameni. În ce măsură i-au controlat diavolii? Au făcut tot ce au dorit; rânduielile de lucru emise de Cel de mai sus și principiile despre care a avut părtășie Cel de mai sus nu au putut fi implementate – toate existau doar cu numele. Cu acești doi diavoli blocând calea, nimeni nu îndrăznea să exprime o opinie sau să raporteze probleme. Ulterior, când au fost menționați acești doi diavoli, unii oameni s-au înfuriat atât de tare încât au izbucnit în lacrimi. De ce nu i-ai dat în vileag atunci? Deși existau atâți de mulți oameni acolo, nimeni nu a îndrăznit să ia atitudine și să-i dea în vileag pe diavoli – câtă putere trebuie să fi avut acei diavoli? La prima vedere par umani, dar esența lor este, de fapt, cea a unui diavol. Oriunde merg, indivizii de acest fel sunt temuți de ceilalți oameni. Este suficient ca oamenii să intre în contact cu ei pentru a se simți speriați, înfiorați. Dacă un copil întâlnește un individ de acest fel, va plânge de spaimă. Cât de mult se tem oamenii candizi când întâlnesc indivizi de acest fel? Când se află în fața lor, nu îndrăznesc să respire cu putere sau să vorbească zgomotos și chiar încearcă rapid să-i evite, ocolindu-i. Cineva a văzut că acești diavoli nu implementau lucrarea în conformitate cu rânduielile de lucru și a spus: „Nu este corect să procedezi așa; nu este în concordanță cu principiile despre care a avut părtășie Cel de mai sus.” Unul dintre acei diavoli a răspuns: „Eu iau deciziile aici. Dacă nu te conformezi, pot să te exclud chiar acum, indiferent dacă mă crezi sau nu!” Persoana respectivă s-a speriat atât de tare, încât s-a făcut albă la față și n-a mai îndrăznit să-și exprime opinia, spunând printre lacrimi: „Am greșit. Prefă-te pur și simplu că n-am spus nimic. Te rog din suflet, nu mă exclude!” Ceilalți au văzut asta și au spus: „Este prea redutabil, puterea lui este prea mare! Va exclude pe oricine nu ascultă de el! Ne-am câștigat cu greu șansa de a ne îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Dacă ne exclude, unde ne-am putea susține cauza? N-am fi terminați? N-am rămâne fără nicio speranță de mântuire? Chiar nu trebuie să ne exprimăm opiniile; nu trebuie să fim excluși din cauza unui moment de neglijență.” Uite cât de frică le era! În cele din urmă, când diavolii au fost dați în vileag, unii oameni au expus modul în care diavolii au semănat discordie și au format facțiuni, în timp ce alții au expus sofismele pe care le-au răspândit diavolii pentru a-i induce pe oameni în eroare. De fapt, acești oameni văzuseră clar răul făcut de diavoli la momentul respectiv; doar că nimeni nu îndrăznise să spună vreun cuvânt sau să se împotrivească. Unii chiar plângeau în timp ce vorbeau, părând destul de demni de milă, dar de ce nu s-au împotrivit când erau manipulați și controlați de diavoli? De ce au fost lipsiți de putere atunci? Acum că diavolii urmau să fie tratați de Cel de mai sus, și-au găsit puterea. Spune-Mi, dacă acești oameni care aveau o statură mică și nu înțelegeau adevărul n-ar fi fost vegheați și protejați de Dumnezeu și n-ar fi avut ocrotirea Lui, n-ar fi fost răniți grav de diavoli, ajungând să fie distruși? Nu este așa? (Ba da.) Vezi, oamenii nu se tem atât de mult de Dumnezeu, dar când diavolii și satanele îi chinuie, se sperie atât de tare încât tremură din toate încheieturile și nici măcar nu se pot plânge în mod coerent – cât de îngroziți sunt! Când Cel de mai sus i-a dat în vileag și i-a tratat pe acești doi diavoli, acei oameni au auzit vestea și s-au simțit în sfârșit eliberați. În acele câteva luni, fuseseră controlați de diavoli și trăiseră sub controlul Satanei, căzuseră în întuneric, fără nicio rază de speranță și strigau în neant. Viețile lor erau atât de jalnice! În cele din urmă, acești doi diavoli au fost îndepărtați și toată lumea a fost eliberată și fericită. M-am întrebat: „Cel de mai sus i-a îndepărtat de data aceasta pe acești doi diavoli, așadar, dacă acești oameni întâlnesc din nou diavoli care le fac rău și îi controlează, vor fi capabili să-i discearnă? Vor fi capabili să-i înlăture pe diavoli din funcțiile lor fără să fie nevoie să ia atitudine Cel de mai sus și să rezolve problema? Vor fi capabili să-i dea în vileag în mod colectiv pe diavoli, rezumându-le toate faptele rele și apoi înlăturându-i din funcțiile lor, fără să-i asculte, fără să fie constrânși de ei când își îndeplinesc îndatoririle și să-i dea afară din biserică?” Dar, judecând după statura lor, Mă tem că nu pot face acest lucru. Deși acești oameni cred cu sinceritate în Dumnezeu, au hotărârea de a suferi, sunt dispuși să-și facă datoria cu devotament și să urmărească adevărul, pur și simplu sunt prea lași. Când un singur diavol mic a venit să provoace tulburări, acești oameni, indiferent de vârsta lor, s-au retras și le-a fost teamă, au fost controlați cu toții de el și nu au îndrăznit să se împotrivească. Văzând aceasta, Mi-am dat brusc seama cât de demni de milă erau acești oameni. Dacă Dumnezeu nu ar proteja, nu ar avea grijă și nu ar veghea asupra oamenilor, această rasă umană nu ar avea nicio modalitate de a supraviețui. Priviți lucrurile care se întâmplă în viața reală: comportamentul diverșilor diavoli, scopurile lor, metodele și tacticile lor de a face lucruri sunt practic consecvente și ușor de discernut și, totuși, când apar diverși diavoli pentru a provoca perturbări și tulburări și pentru a-i constrânge, controla, încătușa și vătăma grav pe aleșii lui Dumnezeu, puțini oameni îndrăznesc să ia atitudine și să se împotrivească, nimeni nu ia inițiativa de a expune acești diavoli, de a-i îndepărta din funcție și nimeni nu-i înlătură din biserică; pur și simplu le permit diavolilor să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu și să tulbure și să saboteze lucrarea bisericii. Acești oameni demni de milă pur și simplu îndură totul; sunt supărați în inimile lor și varsă lacrimi amare în timp ce se roagă lui Dumnezeu, dar nu au soluții; nu au metode înțelepte și nu folosesc adevărul ca pe o armă puternică pentru a se împotrivi diavolilor, pentru a lupta împotriva lor și a-i trata. Nimeni nu face asta și nici nu îndrăznește să o facă; nimeni nu are măcar curajul să se lupte cu diavolii. În orice biserică, dacă apar oameni răi sau diavoli pentru a-i controla pe ceilalți și pentru a perturba și tulbura lucrarea bisericii, majoritatea oamenilor pur și simplu îndură. Până la urmă, casa lui Dumnezeu este cea care ia inițiativa de a se ocupa de aceste diverse tipuri de diavoli, punând capăt sorții lor în biserică, dând posibilitatea ca frații și surorile să fie protejați, să trăiască în mod normal viața bisericească, să mănânce și să bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal, astfel încât diversele aspecte ale lucrării bisericii să se desfășoare în mod ordonat. Acești oameni imaturi, ignoranți și slabi sunt protejați de inducerea în eroare și de vătămarea gravă de către oamenii răi și antihriști doar datorită faptului că Dumnezeu trimite oameni, iar casa lui Dumnezeu rânduiește și îndrumă personal realizarea acestei lucrări specifice. Cât de demni de milă sunt acești oameni nesăbuiți și ignoranți, care nu înțeleg adevărul! Pe scară largă, întreaga rasă umană a fost coruptă de Satana; în anumite medii de viață, oamenii sunt tulburați, controlați și vătămați grav de diverși diavoli. Unii oameni au o statură mică și o fundație superficială, prin urmare, atunci când se confruntă cu tulburări din partea oamenilor răi, nu pot să deslușească aceste lucruri. Ei cred mereu că oamenii răi n-ar trebui să existe în biserică și că nu există dragoste sau căldură umană între oameni. Unii nici măcar nu vor să-și mai îndeplinească îndatoririle, spunând: „Ar fi mai bine să credem în Dumnezeu acasă. De ce li se permite unor astfel de oameni să rămână în biserică?” Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot desluși aceste lucruri. Nu sunt capabili să învețe lecții din aceste chestiuni; nu știu că în spatele confruntării cu astfel de lucruri se află intențiile bune ale lui Dumnezeu; nu știu de partea cui ar trebui să stea și nu știu să abordeze aceste chestiuni folosind adevărurile-principii; nu sunt în stare să-și unească forțele cu adevărații frați și surori pentru a se opune diavolilor și a lupta cu ei. Nu înseamnă că au o statură mică? Nu este demn de milă? (Ba da.)

Prima caracteristică a tipului de individ reîncarnat dintr-un diavol, care se dezvăluie în viața lui de zi cu zi, este faptul că minte în mod obișnuit. Indiferent de vârstă, sex sau trecut, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu, atât timp cât spusele cuiva conțin mereu minciuni, atât timp cât acel individ este plin de minciuni și minte în mod obișnuit, atunci este reîncarnat dintr-un diavol; nu este o ființă umană. Și oamenii mint, fiindcă au firi corupte; înșelătoria și ticăloșia din firile corupte îi pot determina pe oameni să mintă. Însă gradul în care mint oamenii este diferit de cel al oamenilor reîncarnați din diavoli. Dacă cineva minte în mod obișnuit, acest fapt în sine este suficient pentru a dovedi că, în esența lui, nu este om, ci diavol. Datorită efectului pe care conștiința îl are asupra lor, este absolut imposibil ca oamenii să ajungă în punctul de a minți în mod obișnuit. Deși există și momente când oamenii mint și recurg la înșelăciune, minciunile lor sunt doar o dezvăluire normală a firii corupte; implică minciuni ocazionale în legătură cu anumite chestiuni. Deși, la prima vedere, minciunile oamenilor și minciunile diavolilor pot părea la fel, există o distincție în esență. Când mint, diavolii nu simt niciodată remușcări sau regrete. Mai mult, sunt mulțumiți de ei înșiși, sunt satisfăcuți și au un sentiment de împlinire în ceea ce privește minciunile pe care le spun și actele de înșelăciune pe care le comit. Dacă o minciună nu are succes, își vor intensifica eforturile spunând mai multe minciuni și folosind tactici înșelătoare mai avansate pentru a înșela mai mulți oameni. Dar oamenii normali cu firi corupte au conștiința încărcată și au remușcări după ce mint, simțindu-se prea rușinați pentru a trăi. Dacă au înșelat pe cineva, se simt întrucâtva jenați când îl întâlnesc din nou. Dacă li se cere să recunoască public că au mințit și promit că nu vor mai minți niciodată, ci vor spune doar adevărul, statura lor actuală nu este încă la acest nivel. Cu toate acestea, au o conștientizare lăuntrică; simt rușine, vinovăție și neliniște din cauza minciunilor pe care le-au spus; au mustrări de conștiință. Însă indivizii reîncarnați din diavoli mint în mod obișnuit. După ce mint, nu au nicio mustrare de conștiință și nicio senzație de vinovăție. De ce nu se simt vinovați? Pentru că sunt diavoli. A te simți vinovat față de oameni sau față de Dumnezeu, a simți acuzații în inima ta – aceasta este conștientizarea normală a unei ființe umane. Întrucât sunt diavoli, nu au o astfel de conștientizare. Prin urmare, pot continua să mintă și chiar să-și intensifice eforturile; vor continua să mintă și nu se vor schimba niciodată. Până la urmă, când se opresc minciunile lor? Se opresc abia după ultima suflare a vieții lor fizice, când nu mai pot vorbi. Dar spiritul diavolului mincinos din ei se reîncarnează într-o altă persoană, iar acea persoană va continua apoi să mintă. Prin urmare, natura mincinoasă a diavolilor nu se schimbă niciodată. Aceasta se numește a minți în mod obișnuit. Oamenii reîncarnați din diavoli înșală pe oricine și pot spune orice minciună. Pot minți în orice situație și despre orice chestiune, iar tacticile lor mincinoase sunt deosebit de sofisticate; nimeni nu-și poate da seama că mint. Vezi, când oamenii care mint adesea spun o minciună, este ca atunci când o persoană normală spune adevărul – totul pare foarte natural, fără defecte perceptibile. Ai putea crede că spun adevărul. Dacă le iei minciunile drept adevăr, vor râde de tine în sinea lor, gândindu-se: „Neghiobule, am spus-o doar în glumă și ai crezut că este adevărul? Chiar ești de-a dreptul nesăbuit!” Data viitoare când te vor vedea, vor minți și se vor juca din nou cu tine, doar ca să-ți vadă reacția după ce auzi minciuna. Dacă o consideri din nou adevăr, vor deveni și mai fericiți, vor căpăta un sentiment mai mare de împlinire și vor simți și mai mult că au succes în felul în care se poartă. Spune-Mi, sunt umani? Au o conștientizare umană? Au un simț omenesc al conștiinței? Evident că nu. Cu cât minciunile lor sunt mai eficiente, cu atât sunt mai mulțumiți și mai fericiți în sinea lor, cu atât este mai mare sentimentul lor de împlinire și cu atât se simt mai capabili. Dacă trece o zi în care nu au mințit pentru a înșela sau a se juca cu cineva, simt că ziua a fost neplăcută și lipsită de valoare și trebuie să găsească o ocazie de a înșela oameni. De exemplu, dacă un diavol vede două persoane care au o relație bună și cooperează armonios în îndatoririle lor, nu se simte în largul lui și se gândește: „Voi semăna discordie și voi lansa niște zvonuri ca să vă fac să vă certați și nu veți mai putea să fiți în relații bune una cu cealaltă nici dacă ați vrea.” Cu doar câteva cuvinte, acest diavol le prinde pe cele două persoane într-o plasă de încurcături, acestea având apoi dezacorduri și dispute, nemaifiind la fel de pline de armonie ca înainte, ceea ce îl face pe acest diavol să fie încântat, excepțional de fericit. Diavolii ascunși în biserică fac mereu astfel de lucruri. Diavolii din lumea non-credincioasă îi arestează cu cruzime pe frați și surori. Atât timp cât spui că nu mai crezi în Dumnezeu sau nu-L mai urmezi, te plângi de Dumnezeu ori Îl trădezi, sunt fericiți. Poți să faci orice – să mănânci, să bei, să preacurvești și să joci jocuri de noroc; poți să pornești incendii, să comiți crime și jafuri; poți să comiți orice infracțiune – atât timp cât nu crezi în Dumnezeu, sunt fericiți. Există o legătură între lucrurile pe care le fac diavolii printre oameni și lucrurile pe care le face Satana în tărâmul spiritual? Există asemănări? Acești diavoli urăsc în mod special pe oricine crede în Dumnezeu și merge pe calea cea dreaptă. Oricine urmărește adevărul, insistă mereu să acționeze conform principiilor, aduce adesea mărturie pentru Dumnezeu sau își face datoria cu devotament – când văd astfel de oameni, se înfurie și îi consideră inamici. Nu este invidie; este ură. Pentru a-și atinge scopul distrugerii, una dintre metodele pe care le adoptă este înșelăciunea prin minciună pentru a te tulbura, a te induce în eroare și a te trage în jos. Poate că asta nu le aduce niciun beneficiu, dar odată ce te-au tras în jos, astfel încât îți pierzi credința în Dumnezeu, devii negativ și slab și nu vrei să-ți faci datoria sau nu mai poți coopera în armonie cu alții, și-au atins scopul, sunt fericiți, iar grijile lor dispar. Nu asta fac diavolii? (Ba da.) Faptul că diavolii sunt mincinoși înrăiți este dincolo de orice îndoială. Indiferent de rasă, de aspect, fie că este înalt sau scund, gras sau slab, urât sau frumos, indiferent de nivelul de educație sau de personalitatea sa, indiferent dacă darurile sale sunt mari sau mici, dacă are puncte forte, care sunt interesele și hobbyurile sale – este suficient ca un individ să aibă o singură caracteristică, aceea de a putea minți în mod obișnuit, fără să se schimbe vreodată. Nu este vorba de minciuni ocazionale, nici de faptul că nu are de ales sau că este nevoit să dea dovadă de înțelepciune într-o anumită chestiune, ci, mai degrabă, indiferent de necesitate, indiferent de situație sau context, indiferent de chestiune, acel individ insistă să mintă, să inventeze, să joace feste și să recurgă la manevre meschine. Dacă are această caracteristică, atunci acest tip de individ este un diavol absolut. Să nu crezi în niciun caz că poate deveni o persoană bună și să nu crezi în niciun caz cuvintele frumoase care îi ies pe gură. Chiar dacă exprimă hotărâre sau depune jurăminte solemne, să nu-l crezi, pentru că este diavol și nu om. Chiar dacă diavolii depun jurăminte solemne, o fac doar pentru a gestiona temporar o situație; totul este o înșelăciune. Sunt în mod fundamental incapabili să acționeze conform jurămintelor pe care le depun. Dacă îi crezi, atunci ești nesăbuit; nu poți desluși esența diavolilor. Pot minți despre orice, așa că jurămintele solemne pe care le depun sunt și ele minciuni. Întrucât nu cred niciodată că Dumnezeu scrutează totul și nu cred că Dumnezeu va răsplăti fiecare persoană după faptele sale – nu cred că Dumnezeu poate acționa în acest fel, așa că își urmează pur și simplu voința în acțiunile lor, mințind și înșelând după bunul plac; sunt capabili să facă orice pentru a-și atinge scopurile. Aceasta este o caracteristică a diavolilor, fiind și natura-esență pe care o au. Acum vezi clar această chestiune, nu-i așa? (Așa e.)