IV. A patra caracteristică: prostia

Părtășia pe care am avut-o adineauri a fost despre a treia manifestare a oamenilor reîncarnați din animale: faptul că sunt confuzi. Mai există o altă manifestare, și anume că sunt proști. Prostia este, de asemenea, legată de inteligență – așadar, cât de proști sunt, de fapt, acești oameni? Ce manifestări demonstrează prostia? Unii oameni, când predică Evanghelia, spun: „Țineți cont de intențiile lui Dumnezeu! Dumnezeu nu are nici unde să-Și pună capul. Intențiile lui Dumnezeu sunt minuțioase! Lucrarea lui Dumnezeu nu este ușoară – este anevoioasă!” Când aud asta, non-credincioșii spun: „Ce bazaconii spui?” Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru non-credincioși. Ei nu cred în Dumnezeu, așa că nu știu la ce se referă aceste cuvinte, nici care este contextul lor. Așadar, nu este o prostie din partea ta să spui aceste lucruri? (Ba da.) În ce fel este o prostie? Sunt adresate publicului nepotrivit, nu-i așa? (Așa e.) Unii oameni confuzi, după ce sunt arestați, sunt interogați de polițiștii ticăloși: „Voi credeți în dumnezeu – ce vă spune dumnezeu să faceți? Nu știi că a crede în dumnezeu este ilegal? Ați încălcat legea. Statul nu permite o astfel de credință!” În realitate, acești polițiști ticăloși caută doar dovezi compromițătoare pe care să le folosească pentru a-i condamna pe credincioșii în Dumnezeu, dar acest tip de persoană proastă nu reușește să deslușească acest lucru. Ei spun: „Credința noastră în Dumnezeu nu este ilegală. Dumnezeu ne spune să fim oameni onești, să mergem pe calea cea dreaptă și să fim oameni buni.” Când aud asta, diavolii spun: „Din moment ce dumnezeu vă spune să fiți oameni onești, atunci spune-ne – cine sunt conducătorii bisericii voastre? Unde sunt ținuți banii bisericii voastre? Vorbește cu onestitate! Dacă nu vorbești cu onestitate, dumnezeul tău te va condamna!” Auzind asta, acest tip de persoană proastă rămâne năucită. Nu înseamnă acest lucru a fi prost? Cum poate cineva vorbi cu onestitate cu diavolii? Cum poate cineva să spună adevărul lui Dumnezeu diavolilor? Indiferent de situație, nu trebuie să le spună niciodată. Există și oameni proști care întreabă poliția: „De ce ne arestați mereu? De ce ne îngreunați mereu situația nouă, credincioșilor în Dumnezeu? De ce inventați mereu zvonuri despre noi?” Chiar nu știu de ce? Se așteaptă să primească un răspuns de la ei? Vor primi un răspuns? Să-i întrebi de ce – nu este absurd, nu înseamnă să fii prost? Însă acești oameni proști chiar pot să pună astfel de întrebări prostești. Pur și simplu nu înțeleg și continuă să întrebe: „De ce ne persecută mereu PCC? De ce ne arestează mereu pe noi, credincioșii în Dumnezeu, și chiar inventează zvonuri despre noi? Suntem în mod clar persecutați și nu ne putem întoarce acasă, dar ei spun că ne-am abandonat familiile. Acești diavoli nu-și bazează cuvintele pe fapte! Nu este aceasta doar o născocire? Noi creăm doar niște videoclipuri cu spectacole artistice ca să dăm mărturie pentru Dumnezeu și să propovăduim cuvintele Sale – de ce diavolii și satanele urăsc atât de mult acest lucru? Se duc mereu la mine acasă pentru a-mi amenința și intimida familia și rudele, chiar instalând camere de supraveghere – de ce?” Mai este nevoie să întrebi asta? Nu este o prostie să spui așa ceva? Dacă abia ai început să crezi în Dumnezeu, atunci ar fi normal să nu înțelegi ce se întâmplă. Dar tu crezi în Dumnezeu de atâția ani – cum de încă nu știi? Și dacă știi, atunci de ce întrebi? Unii oameni încă nu-și pot da seama: „Nu ne-am opus niciodată partidului sau statului, nu ne-am implicat niciodată în activități politice, nu am încercat niciodată să răsturnăm guvernul sau conducerea sa, nu am reprezentat niciodată nicio amenințare la adresa conducerii sale – așadar, de ce ne arestează și ne persecută mereu PCC? Ne ascundem mereu, neputând să mergem acasă sau să ne sunăm familiile, deși ne dorim acest lucru. Pur și simplu nu înțeleg – de ce ne îngreunează mereu situația PCC?” Dacă într-adevăr nu poți să deslușești acest lucru, atunci ești mult prea ignorant – ești cu adevărat prost. Să spunem că există o femeie care se căsătorește cu un soț non-credincios. Când se întâlneau, el a spus: „Voi crede și eu cu tine – vom intra împreună în împărăția cerurilor.” A vorbit atât de frumos, dar, în realitate, el este un neîncrezător, un diavol – doar o ducea de nas. Însă când ea se leapădă de toate ca să se consume pentru Dumnezeu, el se înfurie. Nu o lasă să participe la adunări, nu o lasă să-și facă datoria și nu o lasă să citească cuvintele lui Dumnezeu. Această femeie proastă încă se întreabă: „Nu era așa înainte. M-a iubit atât de mult, a avut atâta grijă de mine, m-a înțeles atât de bine și mi-a susținut pe deplin credința în Dumnezeu. De ce pare acum o persoană complet diferită? Și el credea înainte – de ce a devenit așa?” În cei câțiva ani în care este plecată de acasă, făcându-și datoria, ea cugetă constant la această problemă: „Soțul meu nu ar putea să-și caute altă femeie. Mă iubește cel mai mult. Eu sunt unica lui, sunt prima lui iubire. Nu ar iubi niciodată o altă femeie. În plus, soțul meu este un om candid și nu are mari abilități sau talente – cine ar vrea să fie cu el?” De fapt, chiar în timp ce gândește asta, se simte neliniștită în inima ei. Speră că soțul ei încă o așteaptă. Dar, în realitate, chiar și pe vremea când era încă acasă, pentru că era ocupată crezând în Dumnezeu și făcându-și datoria în fiecare zi, el își găsise deja o altă femeie. Totuși, ea crede că este imposibil: „Oricine altcineva și-ar putea căuta o altă femeie, dar nu el. Nu este genul acela de om! Când încă eram acasă, el chiar a spus că vrea să creadă în Dumnezeu!” Spuneți-Mi, nu este extrem de proastă? (Ba da.) În toți acești ani nu a fost acasă – nu numai că soțul ei și-a găsit pe altcineva, dar până și copiii și părinții ei au repudiat-o. Ea a încetat de mult să mai fie considerată un membru al acelei familii. Cine știe cum o insultă pe la spate sau cât de profund o urăsc. Totuși, ea nu poate să deslușească acest lucru – spuneți-Mi, nu este o prostie? (Ba da.) În ce măsură este ea proastă? Până într-atât încât îi lipsește complet inteligența umană normală; prin urmare, nu poate folosi gândirea umană normală pentru a privi oamenii și lucrurile. Își folosește mereu gândurile și punctele de vedere copilărești, denaturate și idioate pentru a privi și a evalua lucrurile. În cele din urmă, se găsește adesea prinsă în situații dificile, devenind foarte pasivă și acționând într-un mod foarte ignorant. Nu este o prostie? (Ba da.) Există unii oameni proști ca aceștia. A fi prost înseamnă că nu au inteligența umanității normale, așa că, atunci când privesc oamenii și lucrurile sau se ocupă de probleme, nu au principiile de bază ca sprijin, pentru a le permite să obțină rezultate bune, nu-i așa? (Așa e.)

În concluzie, dacă oamenii reîncarnați din animale sunt evaluați folosind adevărul drept standard, principala lor caracteristică este că, în esență, nu se ridică la înălțimea acestuia – este un standard înalt. Dacă sunt evaluați din perspectiva inteligenței umane normale, ei nu sunt în stare nici măcar să privească oamenii, evenimentele, lucrurile sau situațiile care apar în viața lor de zi cu zi cu o gândire umană normală. Strict vorbind, în viața de zi cu zi, astfel de oameni nu-și pot gestiona independent nici măcar hrana, îmbrăcămintea, adăpostul sau transportul și nici nu pot să reacționeze la aceste probleme și să le gestioneze în mod independent. Chiar dacă reușesc să supraviețuiască la limită, fără să moară de foame, din manifestările lor în gestionarea diverselor chestiuni, astfel de oameni par foarte idioți și stângaci, departe de a avea o adevărată umanitate normală. Să luăm unele animale, de exemplu – ele nici măcar nu știu singure câtă mâncare este potrivită să mănânce. Doar dacă oamenii le hrănesc la ore fixe și în cantități măsurate, pot mânca într-un mod sănătos. Să luăm câinii, de exemplu: dacă sunt lăsați să mănânce în voie, fără nicio restricție cantitativă, vor mânca prea mult. Vor continua să mănânce până când se vor sătura complet și vor fi fizic incapabili să mai mănânce. Așadar, o caracteristică foarte evidentă a oamenilor reîncarnați din animale este că nu pot gestiona independent multe aspecte ale propriei vieți. De ce nu o pot face independent? Deoarece nu știu niciodată care sunt principiile pentru a face astfel de lucruri, care sunt condițiile de bază sau ce limite nu ar trebui să depășească. Este la fel ca unele animale când mănâncă – nu știu câtă mâncare este potrivită. Dacă oamenii nu se ocupă de ele, vor mânca până se vor supraalimenta și vor muri. Dacă există cineva care se ocupă de ele și le hrănește, s-ar putea să-și mențină o stare de sănătate bună. Această caracteristică este, de asemenea, destul de evidentă la oamenii reîncarnați din animale. Așa cum spun unii oameni: „Mănâncă fără să știe dacă le este foame sau dacă sunt sătui și dorm fără să știe dacă este zi sau noapte.” Așadar, posedă astfel de oameni inteligența umanității? Este foarte clar că nu. Considerente precum modul în care ar trebui să mănânce pentru a-și regla starea de sănătate de-a lungul celor patru anotimpuri ale anului, pe măsură ce corpul lor experimentează diferite condiții, ce alimente sunt sănătoase și ce alimente sunt nesănătoase în fiecare anotimp, care moduri de viață sunt sănătoase și care sunt nesănătoase – o persoană normală, la vârsta de douăzeci de ani, s-ar putea să nu știe aceste lucruri, dar la treizeci de ani știe unele dintre ele, iar la patruzeci știe și mai multe. La cincizeci de ani, pe baza propriei condiții fizice actuale, își va fi format un set de reguli de viață care i se potrivesc, iar acest lucru va fi practic stabilit și fixat, fără alte schimbări majore. Dar oamenii reîncarnați din animale, chiar dacă trăiesc până la optzeci de ani, tot nu pot formula un set de reguli de viață. Fie mănâncă prea mult, fie prea puțin, și fie au indigestie, fie li se face rău la stomac. Nu au nicio idee ce obiceiuri de viață sau ce alimente provoacă anumite probleme de sănătate – pur și simplu mănâncă la întâmplare. Dacă le ceri să rezume un regim alimentar sau o abordare dietetică care li se potrivește, pe baza alimentelor potrivite sau nepotrivite pentru constituția lor și pe baza diverselor informații, nu o pot face. De exemplu, cineva spune pe internet că în cojile de ouă există mult calciu și că a le mânca poate suplimenta aportul de calciu, așa că se gândește: „Nu sunt foarte înalt pentru că am lipsă de calciu – voi mânca niște coji de ouă pentru a-mi suplimenta aportul de calciu.” Dar se dovedește că, după ce le mănâncă o vreme, nu pare să existe nicio îmbunătățire a nivelului de calciu. Spune-Mi, nu este acest lucru denaturat? Când dai peste informații online care spun că în cojile de ouă există mult calciu și pot fi folosite ca supliment de calciu, cum ar trebui să înțelegi acest lucru? Este foarte clar că oamenii care consumă coji de ouă sunt predispuși la a avea o înțelegere denaturată. Înțelegerea lor este incorectă, așa că practica lor este denaturată, extremă și idioată. Atunci care este modul corect de a înțelege acest lucru? Deși cojile de ouă pot fi bogate în calciu, nu sunt ceva ce putem mânca. Nu se știe încă dacă pot avea cu adevărat efectul unui supliment de calciu și, chiar dacă ar putea suplimenta nivelul de calciu, este, de asemenea, incert dacă organismul îl poate absorbi. Mai mult, există vreo dovadă că aceste coji de ouă pot fi un supliment de calciu? A fost verificată această aserțiune? În realitate, există multe lucruri care pot suplimenta aportul de calciu și toate au fost dovedite medical. Dacă refuzi să accepți aceste metode dovedite, atunci ești o persoană absurdă. Nu poți pur și simplu să iei tablete de calciu pentru a-ți suplimenta aportul de calciu? Aceasta este cea mai simplă metodă. Nu dăunează stomacului și nu deteriorează dinții, au un gust bun și poți simți efectele. Nu este aceasta înțelegerea corectă? (Ba da.) Dar cei cu o înțelegere denaturată nu percep astfel acest lucru – ei duc lucrurile la extrem. Ei cred: „Dacă cineva spune că cojile de ouă pot suplimenta aportul de calciu, atunci trebuie să fie în regulă să mănânci coji de ouă. Dacă trebuie să-ți suplimentezi aportul de calciu, trebuie să le mănânci.” Nici măcar nu iau în considerare dacă organismul le poate absorbi după ce le mănâncă. Acest lucru reflectă o înțelegere denaturată, înseamnă a fi extrem. Dacă cineva ar spune: „Coaja de banană este bogată în vitamine, iar consumul ei poate să-ți îmbunătățească frumusețea”, ați mânca-o? (Nu.) De ce nu? (Pentru că unele alimente create de Dumnezeu ar trebui consumate după ce au fost decojite, conform legilor naturii. A insista să mănânci coaja înseamnă a duce lucrurile la extrem. Dacă cineva vrea să-și suplimenteze aportul de vitamine pentru a-și îmbunătăți frumusețea, ar trebui să mănânce alimente care sunt în mod normal atât comestibile, cât și cu efecte de înfrumusețare.) Aceasta este înțelegerea corectă. Dar uitați-vă la acel prost extremist – el nu înțelege acest lucru în acest fel. Insistă să se forțeze să mănânce coaja și chiar spune: „Trebuie să mă răzvrătesc împotriva trupului meu. Trebuie să mănânc coajă de banană pentru a-mi suplimenta nivelul unui nutrient specific.” Dar nu se gândește: „Coaja de banană nu are gust bun. Nu este mâncare. Nu o voi mânca. De ce să nu mănânc pur și simplu altceva care, în schimb, conține acest nutrient?” Nu este aceasta înțelegerea corectă? (Ba da.) Dacă poți fi selectiv în acest fel, dacă poți înțelege lucrurile în acest fel, asta dovedește că ai inteligență umană. Dar dacă nu poți fi selectiv în acest fel și, de îndată ce auzi că în coaja de banană există un anumit nutrient, insiști să o mănânci chiar dacă are un gust rău – atunci ești un prost, ești cineva reîncarnat dintr-un animal și nu ai gândirea umanității normale. Orice erezie sau falsitate poate induce în eroare astfel de oameni și ei sunt pur și simplu incapabili să discearnă corectitudinea sau veridicitatea diverselor informații – sunt mereu păcăliți. Toate acestea constituie o manifestare a modului în care oamenii reîncarnați din animale tratează diverse chestiuni specifice – sunt extrem de proști, înțelegerea lor este denaturată și absurdă și duc totul la extrem. Când oamenii spun că cercetările sugerează că ceva este comestibil, asta nu înseamnă că trebuie să mănânci acel lucru, nici că nimic altceva nu-l poate înlocui. Dacă spui că adevărul nu poate fi înlocuit de nicio teorie, acest lucru este obiectiv și exact. Dar acești nutrienți sunt substanțe materiale – este imposibil să nu existe înlocuitori. Dumnezeu a creat o varietate bogată de alimente și există multe alimente care conțin diferiți nutrienți. Oamenii pot face alegeri precise pe baza constituției lor individuale, a grupei de vârstă și a stării actuale de sănătate – nu este nevoie să se respecte reglementări. După ce aud o informație, oamenii care merg la extreme nu o pot trata corect, nici nu o pot discerne. Sunt mereu induși în eroare de aceste lucruri și, în cele din urmă, spun: „Tot ce este pe internet este o minciună – niciun cuvânt nu este adevărat!” Vezi tu, acum merg la cealaltă extremă. Poți căuta informații online, dar trebuie să știi cum să folosești inteligența umană și modul corect de gândire umană pentru a le discerne, pentru a face o alegere corectă între ce să folosești și ce să respingi. Dacă ceva îți este benefic, poți să-l folosești; dacă nu îți este benefic sau nu ți se potrivește, poți să-l tratezi ca pe o referință sau ca pe un fel de cunoștințe generale. Oamenii cu gândire umană practică în acest fel. Cei care nu au gândire umană practică într-un mod care deviază fie la stânga, fie la dreapta – fie sunt înșelați, fie nu cred absolut nimic. Sunt incapabili să discearnă cu atenție asemenea chestiuni. Astfel de oameni par deosebit de încăpățânați, ridicoli, dezorientați și idioți în modul în care tratează diverse tipuri de informații sau gestionează problemele din viața reală. Oamenii care sunt atât de idioți, care nu pot distinge ce e corect de ce e incorect sau binele de rău – cum se descurcă în fiecare zi din viața lor? Doar privindu-i cum se comportă, și te îngrijorezi – mai poți avea vreo speranță că vor fi capabili să intre în adevărul-realitate?

O femeie s-a căsătorit cu un escroc mizerabil și își spune: „Soțul meu mă iubește atât de mult. Am găsit dragostea adevărată, m-am îndrăgostit”, și se simte foarte fericită. Dar alții se uită la soțul ei și văd că nici măcar nu este om – că este un diavol – și se întreabă cum de poate încă să fie atât de orbită și să se bucure atât de mult. Chiar și ei sunt neliniștiți pentru ea și își fac griji în locul ei. În cele din urmă, după ce are copii cu el, este dată la o parte și nu are niciun sprijin – viața ei devine insuportabil de dificilă! Din lucrurile prostești făcute de oamenii reîncarnați din animale, este clar că faptul că reușesc să trăiască și să supraviețuiască se datorează în mare parte harului lui Dumnezeu. Dumnezeu le dă suflare pentru a putea rămâne în viață și le dă hrană pentru a putea supraviețui. Păsările cerului, animalele mici și chiar furnicile de pe pământ au toate ce să mănânce – cu atât mai mult este valabil acest lucru pentru oameni! Din moment ce te-ai reîncarnat ca om, Dumnezeu îți dă mijloacele de a supraviețui. Fie te întreține cineva, fie ai un anumit punct forte care îți permite să-ți asiguri traiul. Acesta este harul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu te lasă să mori de foame, ci îți dă o cale de a supraviețui, astfel încât să poți trăi până la bătrânețe, să trăiești până la sfârșit. Fără harul lui Dumnezeu, având în vedere calibrul cu care se nasc cei reîncarnați din animale, lipsa gândirii lor normale și chiar și a celei mai mici abilități de a gestiona problemele, ei nu ar fi în stare nici măcar să-și câștige existența. Dintr-o altă perspectivă, oamenii reîncarnați din animale sunt, de fapt, destul de binecuvântați. Având în vedere abilitățile lor sub toate aspectele și inteligența lor, le-ar fi practic imposibil să-și câștige existența în această lume complexă și rea. Dar, pentru că Dumnezeu arată har și are milă față de toate ființele create, indiferent dacă te reîncarnezi dintr-un animal sau dintr-un om, în ochii lui Dumnezeu, dacă ești o ființă creată și El ți-a dat suflare, atunci El îți oferă în mod normal tot ce ai nevoie pentru a trăi și a supraviețui, permițând vieții tale să fie susținută și dându-ți posibilitatea să continui să trăiești. Așadar, dacă spui: „Am ieșit în lume și m-am luptat să fac bani, putând să mă întrețin, astfel încât să fiu bine hrănit și sănătos – nu mă descurc bine? Nu mă insulți numindu-mă prost?”, atunci greșești. Faptul că poți să faci bani și să te întreții nu înseamnă neapărat că acest lucru se datorează cu adevărat propriei tale abilități – nouăzeci și nouă la sută este harul lui Dumnezeu. Dumnezeu îți dă o oarecare vigoare și, astfel, îți permite să trudești pentru a câștiga bani pentru mâncare; El îți dă un anumit punct forte, împreună cu un trup sănătos și, astfel, îți permite să ai o slujbă, să câștigi bani, să întreții o familie și să supraviețuiești. Care este baza faptului că poți face aceste lucruri? Totul se bazează pe faptul că Dumnezeu îți oferă condiția înnăscută fundamentală, care îți dă posibilitatea să desfășori o muncă umană normală, permițându-ți în cele din urmă să te întreții și să-ți asiguri traiul. Pe scurt, indiferent de situație, fie că ești prost sau confuz, chiar acum, ca ființă creată cu înfățișarea exterioară a unui om, ar trebui să-ți cunoști identitatea și valoarea. Mai mult, ar trebui să înțelegi corect ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu, ceea ce ți-a oferit Dumnezeu și harul și mila lui Dumnezeu. Dacă te regăsești în mai multe dintre caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale și simți că aparții cu siguranță acestei categorii de oameni, ce ar trebui să faci? Acest lucru este ușor de gestionat: indiferent de originea ta, indiferent dacă posezi în mod natural inteligența umană și gândirea umană, realitatea este că acum ai o identitate umană. Din moment ce ai o identitate umană, ar trebui să îndeplinești datoria unui om – fă cât de mult poți, după puterile tale și, în cea mai mare măsură posibilă, realizează și fă bine ceea ce se cuvine să facă un om. Unii oameni spun: „Ai spus că oamenii reîncarnați din animale se caracterizează prin înțelegere denaturată, amorțeală, confuzie și prostie – asta înseamnă că nu au inteligență umană. Marea majoritate a acestor oameni nu înțeleg deloc adevărul – cum pot să-și facă datoria bine și în mod corespunzător?” Dacă nu ți se impun standarde stricte, poți reuși să o faci bine și în mod corespunzător, pentru că, la urma urmei, acum ai o identitate umană; atât timp cât ești ascultător și nu debitezi argumente distorsionate, poți realiza acest lucru. Dacă nu poți gestiona nici măcar aceste două aspecte, atunci spun că ești cu adevărat în pericol și va trebui să fii înlăturat din biserică. Dacă spui: „Pot gestiona aceste două aspecte. Nu voi debita argumente distorsionate și accept afirmațiile corecte. Orice mi se spune să fac, voi face; și oricum mi se spune să fac, așa voi face” – dacă poți într-adevăr practica în acest fel, atunci vei putea reuși să-ți faci datoria bine și în mod corespunzător. Unii oameni spun: „Mi-am făcut datoria bine și în mod corespunzător și vreau, de asemenea, să o fac conform adevărurilor-principii.” Dacă ai cu adevărat intenția de a te strădui să atingi adevărurile-principii, pe baza faptului că ești capabil să-ți faci datoria bine și în mod corespunzător, atunci orice nivel poți atinge este acceptabil – nu există cerințe. Atât timp cât nu ești încăpățânat, nu debitezi argumente distorsionate, nu continui să-ți scoți în evidență propriile motive, nu acționezi într-un mod confuz și nu refuzi să recunoști când ai făcut ceva prostesc, este suficient. Cât despre a acționa conform adevărurilor-principii, poți face atât cât ești în stare; orice crezi că poți face, fă pur și simplu. Cerințele pentru acest tip de persoane nu sunt mari, deoarece este oarecum dificil pentru ele să atingă adevărurile-principii. Așadar, pe baza condițiilor lor înnăscute, nu li se cere în mod strict să acționeze conform adevărurilor-principii. De ce nu li se cere? Pentru că sunt incapabile de acest lucru. Dacă insiști să le ceri să acționeze conform adevărurilor-principii, ar fi ca și cum ai forța un pește să trăiască pe uscat. Să luăm unele animale, de exemplu – dacă le ceri să mănânce cantitatea potrivită la fiecare masă și să nu mănânce în exces și să-și mărească stomacul, pot face acest lucru? Nu pot. Mănâncă cât de mult pot dintr-o dată, până când fizic nu mai pot mânca. Oamenii reîncarnați din animale sunt la fel. Dacă le ceri să acționeze conform adevărurilor-principii, nu o pot face. Înseamnă asta că astfel de oameni sunt abandonați? Nu, nu sunt abandonați. Dar a nu-i abandona nu înseamnă a le cere să înțeleagă și să priceapă adevărurile-principii. Înseamnă pur și simplu a-i trata corect, lăsându-i să facă ceea ce sunt capabili să facă. Nu înseamnă revocarea calificărilor lor de a-și face datoria, nici revocarea calificărilor lor de a urmări adevărul și, cu atât mai puțin, revocarea calificărilor lor de a obține mântuirea. Înseamnă doar că nu li se cere în mod strict să practice conform adevărurilor-principii, nici nu li se cere în mod strict să atingă adevărurile-principii în toate lucrurile. Adică, ar trebui să facă atât cât sunt capabili. Atât timp cât nu încearcă în mod deliberat să provoace tulburări, nu debitează argumente distorsionate, nici nu comit în mod nechibzuit fapte rele atunci când vine vorba de chestiuni cruciale de principiu, este suficient. Cerințele pentru astfel de oameni nu sunt mari. Înțelegeți? (Da.)

În ceea ce privește oamenii reîncarnați din animale, am avut părtășie despre unele dintre manifestările esenței lor. Desigur, există unele manifestări despre care nu am vorbit în prea multe detalii. Dacă ar fi să vorbim mai explicit despre ele, unii oameni s-ar putea să nu suporte, așa că am vorbit într-un mod mai general, lăsând unele lucruri nespuse. Indiferent din ce te-ai reîncarnat, în cele din urmă, acum ai o identitate umană. De vreme ce ai o identitate umană, îți pasă de imaginea și de demnitatea ta, așa că îți vom rezerva un pic de demnitate – nu vom vorbi în prea multe detalii despre acest aspect. Ceea ce am discutat deja este, în esență, felul în care stau lucrurile – compară-te cu asta. Să zicem că manifestările tale coincid cu cele ale oamenilor reîncarnați din animale și te simți destul de tulburat în inima ta – simțind că, de vreme ce ai acest fel de identitate, pe de o parte, valoarea ta a scăzut, iar pe de altă parte, integritatea ți-a fost insultată și demnitatea ți-a fost pusă la încercare. Nu știi cum să gestionezi relația ta cu Dumnezeu și simți brusc că statutul tău s-a prăbușit, că ești mai prejos decât alții; nu mai simți că ai ceva onorabil, că ai un caracter nobil sau o valoare demnă de cinste și, brusc, simți în inima ta că nu ai nicio speranță sau niciun sprijin și că destinația ta viitoare e în aer. Ar fi acestea manifestări bune? (Nu.) Atunci nu ar trebui să te schimbi? (Ba da.) De vreme ce aceste manifestări și acest fel de înțelegere nu sunt bune, atunci ce ar trebui făcut? Trebuie să găsim o cale de ieșire pentru oamenii ca aceștia, ca să-i facem să se simtă un pic mai bine. Nu este vorba despre a-i liniști, nici despre a-i păcăli – este vorba de a le permite să trateze această chestiune corect și să se străduiască să practice conform adevărurilor-principii. Așadar, ce ar trebui să facă? Cum ar trebui oamenii reîncarnați din animale să înțeleagă această chestiune? În primul rând, din perspectiva lui Dumnezeu, indiferent din ce s-a reîncarnat o persoană, aceasta este porunca lui Dumnezeu – oamenii nu au niciun cuvânt de spus în asta. Să zicem că ești unul dintre acești oameni. Dacă ți s-ar cere să alegi, ai alege să te reîncarnezi ca animal sau ca om? (Să mă reîncarnez ca om.) De ce ai alege asta? (Pentru că doar dacă m-aș reîncarna ca om aș putea avea oportunitatea de a auzi ce spune Dumnezeu și de a înțelege cuvintele Sale.) Și dacă te-ai reîncarna ca animal? (Nu aș avea nicio oportunitate de a auzi cuvintele lui Dumnezeu.) Asta înseamnă că nu ai avea niciodată șansa de a auzi glasul lui Dumnezeu. Așadar, de vreme ce știi că, pentru un animal, a se reîncarna ca om este un lucru bun, ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu cu atât mai mult – nu ar trebui să te plângi de El. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru că ți-a dat oportunitatea de a fi o ființă umană – care este, în plus, o șansă care apare o dată la o mie de ani. La urma urmei, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-i mântui pe oameni și, în timp ce majoritatea oamenilor nu au dobândit acest har al mântuirii, tu l-ai dobândit – ai avut norocul de a auzi glasul lui Dumnezeu și de a-L auzi pe Dumnezeu exprimând adevărul. Aceasta este binecuvântarea ta. Este un lucru pe care, ca formă de viață creată, nu l-ai fi putut obține nici de-a lungul câtorva vieți sau a mai multor epoci, chiar dacă ai fi implorat pentru el. Dumnezeu te-a ales tocmai pe tine în această epocă, permițându-ți să te reîncarnezi ca om, să trăiești în casa Lui și, împreună cu omenirea, să faci datoria unei ființe create, transformându-ți identitatea din cea a unui animal în cea a unui membru al omenirii și permițându-ți să faci datoria unei ființe umane. Ce mare onoare și privilegiu este acesta! E un lucru pe care multe forme de viață creată și l-ar putea doar dori, dar nu l-ar obține niciodată – și totuși tu l-ai obținut și te bucuri de el astăzi. Această oportunitate este incredibil de rară; pentru orice formă de viață creată, este o oportunitate care apare o dată la o mie de ani. Deci, nu numai că nu ar trebui să te cufunzi în demoralizare și să te plângi și să fii supărat sau să crezi că statutul tău este mai prejos decât al altora, ci, dimpotrivă, ar trebui, de fapt, să te simți norocos. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu – să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care ți-a dat-o, să-I mulțumești pentru înălțarea ta, pentru că ceea ce a făcut El este atât de măreț: ceea ce a făcut El este cu adevărat har și milă față de ființele create. După ce accepți acest har de la Dumnezeu, ar trebui să fii recunoscător că El ți-a schimbat identitatea și categoria. Dar nu poți doar să-I mulțumești și să te oprești aici – dincolo de a-I mulțumi, trebuie să te gândești și cum să fructifici această oportunitate. Indiferent care a fost identitatea ta originală, acum că poți să-ți faci datoria de ființă umană, aceasta este o bună oportunitate de a-ți schimba identitatea și de a-ți schimba categoria ca ființă creată. Așadar, cum poți face această schimbare? Primul punct-cheie este să-ți faci bine datoria. Dacă, din cauza diverselor limitări ale condițiilor tale înnăscute, ești capabil doar să trudești și să faci muncă fizică, să faci muncă murdară și obositoare și dacă, pe baza identității și valorii tale, datoria pe care o faci nu poate depăși acest nivel, fără nicio posibilitate de ușurare sau îmbunătățire, atunci ce ar trebui să faci? Ce principiu ar trebui să respecți? Dacă, indiferent la ce manifestări ne uităm, fie că este inteligența ta, caracterul tău sau condițiile tale înnăscute, valoarea ta printre oameni va fi mereu aceeași – vei fi mereu o persoană fără valoare, proastă, confuză, amorțită, cu mintea înceată, cu o înțelegere denaturată, iar valoarea ta nu va crește niciodată – atunci cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Acest lucru este de cea mai mare importanță. Să presupunem că valoarea ta nu va crește niciodată și nu vei avea niciodată nicio demnitate printre oameni. În ochii lui Dumnezeu, ești fixat pentru totdeauna la locul tău – pur și simplu, asta ești tu. Cei din categoria ta pot avea caracteristici evidente vizibile la suprafață și nu te vei schimba niciodată dintr-un animal într-un om adevărat. Nu ai nicio speranță de a dobândi mântuirea, pentru că nu poți înțelege adevărul și nici măcar nu ai inteligență umană. Nu înțelegi adevărurile viziunilor și, în casa lui Dumnezeu, nu știi cum să predici Evanghelia, nu corespunzi niciunui fel de datorie care implică abilități profesionale și nu te ridici la nivelul ei – vei fi mereu blocat în sarcini murdare și obositoare și nu ai nicio cale de a-ți schimba situația. Presupunând că așa ești tu, ce ai face? Ai înceta să crezi în Dumnezeu? Ai renunța la tine însuți? Ar ajunge unii oameni chiar să-și ia viața? Ar spune ei: „Nu mai vreau să trăiesc. Oricum nu am nicio cale de ieșire – ce rost are să trăiesc așa?” Dacă, indiferent cât de mult efort depui, cât de sârguincios ești, cât de mult te străduiești sau ce preț mare plătești, valoarea ta nu se va schimba niciodată, iar în casa lui Dumnezeu vei fi mereu doar cineva care trudește și transpiră, o persoană de condiție joasă, fără demnitate, pe care toată lumea o disprețuiește, atunci, când vine vorba de modul în care îți tratezi datoria, însărcinarea dată de Dumnezeu și diferitele cerințe ale Creatorului, ce mod de practicare ar trebui să alegi? Acest lucru este cel mai important. În principiu și în teorie, valoarea și identitatea ta sunt stabilite, dar, de fapt, chiar acum, printre oameni și în ochii lui Dumnezeu, adevărata ta identitate este cea a unui om. De ce spun că este cea a unui om? Deoarece datoria pe care o poți face, dezvăluirile tale zilnice și diversele abilități instinctive ale condițiilor tale înnăscute se încadrează în sfera de bază a ceea ce este normal pentru o ființă umană – ai aceste condiții de bază ale unei ființe umane. Doar din acest punct de vedere, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Animalele nu înțeleg adevărurile-principii, nu știu cum să-și facă bine datoria, cum să se țină de datoria lor sau cum să-și facă datoria cu devotament și să persiste în a presta un serviciu până la sfârșit – animalele nu înțeleg aceste lucruri. Dar acum, ca om, tu înțelegi, tu știi, așa că ar trebui să realizezi aceste lucruri. Deoarece ești capabil să realizezi aceste lucruri, Dumnezeu va avea cerințe de la tine pe baza acestui principiu. Dar dacă, fiind nemulțumit de identitatea ta și simțind că Dumnezeu este nedrept, te descurajezi și te plângi de El, simți că viața ta este umilitoare și lipsită de demnitate, și apoi renunți la a-ți face datoria, refuzând să faci chiar și ceea ce ești capabil să faci – atunci ești complet răzvrătit. În ochii lui Dumnezeu, nu ești o ființă creată care corespunde standardului; ești o aberație. Așadar, ce ar trebui să faci? Indiferent dacă valoarea ta este onorabilă sau joasă și indiferent de unde provii sau ce probleme au condițiile tale înnăscute, pe scurt, orice ești capabil să faci, fă tot ce poți și fă-l cât mai bine. În cazul în care, chiar și după ce faci tot ce poți, nu te ridici nici acum la înălțimea adevărurilor-principii, Dumnezeu are un standard minim care este cerut de la toate tipurile de oameni: atât timp cât îți dai toată silința, îți arăți sinceritatea și îți oferi loialitatea, vei corespunde standardului. Dumnezeu nu cere fiecărei persoane să ajungă la suta la sută – șaizeci la sută este suficient. Ce vrea Dumnezeu? Ceea ce vrea Dumnezeu este o atitudine – dacă atitudinea ta este de a dori să faci datoria unei ființe create, de a face bine lucrurile pe care ar trebui să le faci și să le realizezi, fără regrete, atunci această atitudine este acceptată de Dumnezeu. Dumnezeu va aproba această atitudine și te va proteja, astfel încât să ajungi la capătul drumului. Unii oameni spun: „Ce se va întâmpla când voi ajunge la capătul drumului?” Nu îți voi spune acum – îți voi spune mai târziu. Când vei ajunge la capătul drumului, vei ști. Pe scurt, ceea ce contează cel mai mult acum este cum tratezi această chestiune, cum tratezi datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu și cum faci bine datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Indiferent care este această datorie, atât timp cât este ceva ce ți-a fost atribuit de casa lui Dumnezeu, trebuie să-ți dai toată silința să o faci. Când îți recunoști propriile probleme, ar trebui să faci tot posibilul să nu debitezi argumente distorsionate, să nu faci lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu și să nu spui lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu; în schimb, ar trebui să faci lucruri care sunt benefice oamenilor și casei lui Dumnezeu și să spui lucruri care sunt benefice oamenilor și casei lui Dumnezeu. Unii dintre voi spun: „Încă nu sunt capabil de acest lucru acum.” Atunci nu te grăbi – nu fi nerăbdător. Dacă nu poți să-l faci astăzi, atunci fă-l mâine. Dacă nu poți să-l faci anul acesta, încearcă să-l faci anul viitor. Pur și simplu, nu te grăbi. Dar dacă, până în momentul în care se anunță finalurile oamenilor, tot nu ai realizat acest lucru, atunci va trebui, pur și simplu, să suporți singur consecințele. Nimeni nu va plăti pentru comportamentul tău. Înțelegi? (Da.) Această chestiune ar trebui să fie ușor de rezolvat – totul depinde de raționalitatea unei persoane și de faptul că poate sau nu să înțeleagă aceste cuvinte. Dacă le poți înțelege, atunci aceste lucruri vor fi destul de ușor de rezolvat. Chiar dacă câțiva indivizi spun că este cam dificil, atât timp cât se străduiesc în această direcție, în cele din urmă vor obține unele rezultate. Dacă nu mergi pe această cale, poate că vei putea totuși să supraviețuiești, dar în ceea ce privește finalul care te va aștepta în cele din urmă – este greu de spus; nimeni nu-l poate garanta și nimeni nu îți va oferi nicio certitudine în acest sens.

Cum vă simțiți după ce ați auzit subiectul de astăzi? Probabil că vă simțiți destul de afectați emoțional, nu-i așa? Acesta este unul dintre subiectele pe care oamenii sunt cel mai puțin dispuși să le înfrunte de când au început să creadă în Dumnezeu, nu-i așa? Nu este oare chiar mai supărător și mai greu de acceptat decât subiectul despre a fi un prestator de servicii? Este greu de acceptat? Chiar puteți să acceptați, nu-i așa? (Așa e.) Dacă oamenii sunt siguri de identitatea lui Dumnezeu și și-au găsit propriul loc, atunci aceste cuvinte și acest tip de problemă nu ar trebui să fie prea dificile pentru oameni – doar câțiva indivizi ar putea avea unele dificultăți cu ele. Însă majoritatea oamenilor, după ce aud acest lucru, probabil că nu vor continua să cerceteze adevărata lor valoare și identitate. Chiar dacă într-adevăr corespund unor manifestări ale oamenilor reîncarnați din animale, vor fi capabili să trateze corect acest lucru și, după un timp, se vor simți bine, nu-i așa? (Așa e.) Prin urmare, părtășia noastră de azi se încheie aici. La revedere!

20 ianuarie 2024