III. A treia caracteristică: confuzia

Pe lângă cele două caracteristici, și anume înțelegerea denaturată și amorțeala, oamenii care se reîncarnează din animale mai au o caracteristică: sunt deosebit de confuzi. În trecut, când am avut părtășie despre adevăr, am vorbit doar despre cadrul general și direcția – părtășia a fost relativ generală. Cât despre diversele detalii ale adevărului, nu am avut părtășie despre ele în mod specific, ci doar am discutat despre unele afirmații și conținuturi conceptuale. De-a lungul acestor ani de părtășie, s-a avut părtășie despre diverse aspecte ale adevărului în mod specific și în detaliu. Totuși, în cazul oamenilor care se reîncarnează din animale, când ascultă cuvintele care sunt rostite acum în părtășie, ei cred că sunt, mai mult sau mai puțin, la fel cu ceea ce s-a vorbit în părtășie înainte și că doar formulările s-au schimbat oarecum, conținutul a devenit ceva mai bogat, iar cantitatea de părtășie a crescut semnificativ comparativ cu înainte. Și astfel se întreabă de ce, de-a lungul acestei perioade lungi de ascultare, doar devin din ce în ce mai nedumeriți. Au ascultat predici timp de atâția ani, dar nu s-au ales cu nimic din asta. Când vine vorba de cum să se poarte cineva, cum să-i trateze pe alții, cum să se cunoască pe sine, cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu pentru a dobândi cunoaștere despre Dumnezeu și, în special, cum să-L trateze pe Dumnezeu și cuvintele Lui, de la început nu au putut să înțeleagă aceste lucruri și, nici măcar acum, tot nu le pot înțelege. Acesta nu este un grad scăzut de confuzie, ci unul sever. Indiferent cât de specific sunt explicate diversele aspecte ale adevărului, ei le confundă pe toate. Ceea ce pricep sunt doar câteva sloganuri și doctrine, precum: „Trebuie să ne consumăm pentru Dumnezeu, să-I fim loiali și să ne îndeplinim bine îndatoririle!” Ei se agață de câteva reglementări, sloganuri și teorii și cred că practică adevărul. Cu cât ai părtășie mai în detaliu, cu atât devin mai dezorientați și cu atât mai mult simt că este peste puterile lor, că era mai bine înainte, când părtășia era simplă. În plus, cu cât este mai detaliată explicația, cu atât mai multe dificultăți au: „Cum să-mi pot aminti ceva atât de detaliat? A practica era destul de simplu. De ce acum, cu cât avem mai multă părtășie, cu atât mai multe afirmații sunt? De ce, cu cât se spune mai mult, cu atât mai puțin știu cum să practic? A face o datorie era destul de simplu – însemna doar să te lepezi, să te consumi, să alergi de colo-colo, predicând mult Evanghelia și aducând multă mărturie pentru Dumnezeu. Acum, adevărurile despre îndeplinirea datoriei au fost explicate în detaliu, la fel ca toate celelalte aspecte ale adevărului, dar cu cât aceste lucruri sunt explicate mai mult, cu atât le înțeleg mai puțin și cu atât mi se par mai greu de înțeles.” Cu cât explicația este mai detaliată, cu atât aceste adevăruri sunt mai greu de înțeles pentru acei oameni – nu înseamnă asta a fi confuz? Sunt extrem de confuzi, nu-i așa? Deși diverse aspecte ale adevărului au fost explicate în detaliu, ei încă sunt confuzi și mereu dezorientați în privința unor termeni conceptuali și definitorii. De exemplu, ei nu știu și nu pot să deslușească ce sunt oamenii răi sau ce sunt conducătorii falși; de asemenea, nu știu ce este umanitatea bună și ce este umanitatea rea, nici nu cunosc diferența dintre a practica adevărurile-principii și a adera la reglementări. Aceste probleme specifice sunt toate o dezorientare pentru ei. Ei nu înțeleg nici măcar aceste lucruri conceptuale – gândirea lor este dezordonată. Mai mult, indiferent ce fac, nu pot găsi principiile, nu au pași de urmat, nu au planuri concrete și nu știu ce metode ar trebui să folosească sau ce rezultate ar trebui să obțină; de asemenea, nu pot vedea clar ce consecințe va avea un anumit mod de a acționa. În mintea lor, ei gândesc: „De ce să-mi bat capul cu aceste lucruri? Dacă nu știu cum să fac ceva, o voi face orbește – oricum, atât timp cât inima mea este sinceră față de Dumnezeu, este suficient.” Vezi tu, astfel de oameni sunt incredibil de confuzi, nu-i așa? Ei cred în Dumnezeu de mulți ani, totuși, nu știu ce aspecte ale adevărului au ajuns să înțeleagă, nici nu știu dacă au practicat adevărul. Când sunt întrebați dacă au dobândit intrare în viață, ei spun: „Ei bine, cred în Dumnezeu de mulți ani și m-am lepădat de familie.” Toate aceste lucruri le sunt neclare – asta înseamnă a fi extrem de confuz. În timpul cântărilor și dansurilor de la adunări, sunt plini de energie, dar când vine vremea predicilor și a părtășiei despre adevăr, devin somnoroși, vine Moș Ene pe la gene și pot chiar să adoarmă. Când vine vorba de a munci, sunt dispuși să depună efort și spun: „Să ne îndeplinim bine îndatoririle și să-I oferim loialitatea noastră lui Dumnezeu!” Dar când vine vorba de părtășia despre adevăr, dacă sunt întrebați: „Ai avut vreun câștig recent? Ai recunoscut ce firi corupte ai dezvăluit? După ce le-ai recunoscut, ai găsit o cale de a le rezolva?”, ei răspund: „Habar n-am. Le-am recunoscut puțin, dar nu știu dacă ceea ce am recunoscut este corect sau nu. Oricum, am continuat să practic în felul acesta, dar nu știu dacă este corect sau nu.” Nu pot să deslușească nimic, iar mințile lor sunt dezorientate și neclare. Nu știu la ce se pricep, nici nu știu ce le lipsește. În timpul părtășiei despre cum să ajungi la cunoașterea firilor corupte, ei admit că au firi corupte, că și ei mint și că uneori sunt alunecoși și delăsători. Dar când se confruntă cu situații reale, dacă îi întrebi: „De ce ai fost alunecos și delăsător? De ce te-ai dedat la înșelătorie?”, ei spun: „N-am făcut asta! N-am făcut-o intenționat – am crezut că acesta este modul potrivit de a proceda, așa că am procedat în acest fel.” Să presupunem că cineva îi dă în vileag, spunând: „Ai crezut că a proceda așa era potrivit, dar au existat intenții sau uneltiri personale în sinea ta? Știi tu cum să reflectezi asupra ta? Știi tu ce consecințe va avea faptul că procedezi așa?” Ei răspund: „Atât timp cât nu am avut intenții rele, este în regulă.” „A nu avea intenții rele este același lucru cu a acționa în concordanță cu adevărurile-principii?” „Habar n-am.” Ei nu știu nimic. Au ascultat atât de multe adevăruri și atât de multă părtășie, iar în viața lor de zi cu zi au întâlnit tot felul de probleme care au legătură cu adevărul, dar tot nu le este clar și sunt nelămuriți în privința fiecărui adevăr. Nu pot să spună care lucruri sunt adevăruri și care nu sunt, nici nu știu cum să practice adevărul atunci când se confruntă cu situații. Nu le este clar dacă acțiunile și comportamentele lor sunt în acord cu adevărurile-principii și pur și simplu fac lucrurile așa cum consideră ei că este bine. Nu înseamnă asta a fi confuz? (Ba da.) Nu au principii în nimic din ceea ce fac, nici nu au principii în modul în care tratează vreo persoană. De exemplu, când vine vorba de tratarea oamenilor răi, unii dintre aceștia au anumite puncte forte sau competențe profesionale și, deocamdată, încă pot să presteze un serviciu – atunci, unor astfel de oameni li se poate permite să presteze un serviciu. Dar unii oameni pur și simplu nu pot să înțeleagă acest lucru: „Oare lui Dumnezeu nu-I displac oamenii răi? Atunci de ce mai sunt folosiți?” Când ai părtășie cu ei că aceasta este înțelepciune și, de asemenea, un principiu, ei cugetă la asta și își spun: „Ce principiu? Nu înseamnă asta doar a-i înșela pe oameni? Nu înseamnă asta a-i exploata pe oameni?” Așa o percep ei. Spuneți-Mi, au ei gândirea umanității normale? Nu știu cum să identifice principiile pentru a acționa în conformitate cu circumstanțele reale – pot ei să atingă nivelul inteligenței umane normale? (Nu.) Cei cu gândirea umanității normale și cu inteligență normală pot să înțeleagă și să priceapă cu toții această chestiune, dar oamenii reîncarnați din animale nu pot pricepe nici măcar această chestiune simplă. Atunci, cum ar putea ei oare să înțeleagă adevărul? Un lucru pe care îl spun adesea este: „Data trecută, ai spus asta despre această chestiune. De ce astăzi spui altceva? Cuvintele tale nu sunt de încredere – cum poți să le schimbi pur și simplu oricând?” Ei nu știu că stadiul acestei chestiuni este diferit acum, așa că și abordarea pentru gestionarea ei trebuie să se schimbe. Principiile și obiectivele, însă, rămân aceleași. Doar metoda de gestionare a chestiunii s-a schimbat – este ajustată în conformitate cu circumstanțele specifice, adaptându-se și răspunzând ori de câte ori este necesar, pe baza stadiului acestei chestiuni, pentru a obține rezultate mai bune. Când se confruntă cu astfel de chestiuni, oamenii reîncarnați din animale nu le pot desluși. Ei cred că adevărurile-principii sunt reglementări și că trebuie respectate fără nicio schimbare, în orice moment. Așadar, când tu, pe baza adevărurilor-principii, ajustezi metoda de a face ceva, ei nu pricep sau nu înțeleg acest lucru și nu-l pot accepta. Unii dintre ei pot chiar să te condamne și să găsească o pârghie împotriva ta. În sinea lor, nu pot vedea clar esența sau natura niciunui lucru. Gândurile lor sunt confuze. Când privesc ceva, doar aplică reglementări; nu știu niciodată cum să evalueze pe baza adevărurilor-principii, nici nu știu cum să adopte metode diferite pentru a rezolva și a răspunde la ceva în funcție de cum evoluează lucrurile. La oamenii care s-au reîncarnat din animale, această caracteristică de a fi confuz este foarte evidentă, nu-i așa? (Ba da.)

Oamenii care se reîncarnează din animale sunt incapabili să-i discearnă pe ceilalți. Când văd pe cineva care vorbește destul de onest, dar face lucrurile într-un mod oarecum viclean, ei nu pot desluși ce fel de persoană este, de fapt, dacă este cu adevărat cineva care urmărește adevărul. Când se confruntă cu situații complexe care necesită gândire dialectică, sunt derutați și incapabili să le înțeleagă, și nu știu cum să le evalueze. Gândirea lor este dezorientată; este ca un ghem încâlcit, iar ei nu-și pot descurca niciodată propriile gânduri. Indiferent de câte ori le spui principiile, ei nu știu cum să aplice adevărurile-principii pentru a discerne diferiți oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, când vine vorba de raportarea problemelor, ei nu pot să raporteze lucrurile cu exactitate, pe baza situației reale. Unii conducători sunt capabili să facă lucrare concretă, dar în anumite cazuri pot exista unele abateri în îndeplinirea lucrării lor, iar ei pot manifesta unele dezvăluiri ale firilor corupte; totuși, în ceea ce privește umanitatea și capacitatea lor de lucru, practic, ei corespund standardului. Însă unii oameni confuzi nu se uită la faptul că acești conducători pot face lucrare concretă, nici nu se uită la meritele umanității lor – în schimb, aleg exclusiv defectele, neajunsurile și unele probleme banale, minore de-ale lor, pentru a le raporta. În mod contrar, acei antihriști și oameni răi adevărați, acei oameni care comit mari rele, sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă și rostesc doar cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe ceilalți, fac lucrurile cu mare fast la exterior, dar în realitate, umanitatea lor nu este conform standardului, calea pe care au ales-o este greșită, umanitatea lor este cea a oamenilor răi și a antihriștilor, iar calea pe care merg este cea a antihriștilor, a neurmăririi adevărului, și totuși acești indivizi confuzi nu pot desluși aceste lucruri. Ei văd că acești oameni fac mare spectacol atunci când își îndeplinesc lucrarea și presupun că au talent pentru conducere și aptitudini organizatorice, că pot face bine lucrarea. Cât despre ce rezultate produce de fapt lucrarea lor, dacă s-au pocăit și s-au schimbat sau dacă umanitatea lor este conform standardului, ei nu știu nimic din toate acestea. Chiar dacă sunt induși în eroare și controlați de antihriști, nu vor fi conștienți de acest lucru; îi vor urma și îi vor asculta pe antihriști, dar vor crede în continuare că Îl urmează pe Dumnezeu, că predică Evanghelia și dau mărturie pentru Dumnezeu. În realitate, antihriștii vor fi preluat de mult controlul asupra lor; ei nu vor crede în Dumnezeu, ci vor urma oameni, vor urma diavoli și satane – totuși, nu vor ști acest lucru. În sinea lor, vor fi de mult plini de întuneric, vor fi pierdut de mult prezența lui Dumnezeu și vor fi pierdut de mult lucrarea Duhului Sfânt. Deoarece sunt foarte amorțiți, deoarece înțelegerea lor este denaturată și deoarece nu înțeleg niciun adevăr-principiu, ei nu pot să deslușească lucrurile și nu sunt capabili să-i discearnă pe oameni. Nu numai că nu raportează problemele, nici nu-i îndepărtează pe antihriști, ba chiar îi apără. În schimb, când vine vorba de conducători și lucrători care sunt cu adevărat capabili să facă lucrare concretă, dacă observă defecte minore sau probleme mici, insistă să le raporteze și să ridice aceste probleme, chiar dacă nu sunt chestiuni de principiu. Sunt extrem de confuzi! Nu pot să deslușească nicio chestiune de principiu – chiar și atunci când vine vorba de persoanele cu care ar trebui să interacționeze în viața de zi cu zi, de la cine pot obține ajutor și beneficii sau de cine ar trebui să se ferească, nu pot să discearnă sau să deslușească aceste lucruri. Unii dintre ei se înțeleg foarte bine cu neîncrezătorii și non-credincioșii, crezând că acești oameni sunt cunoscători, au calibru și, prin urmare, îi pot ajuta, și că merită foarte mult să se asocieze cu ei. Ba chiar îi laudă frecvent pe cei pe care îi idolatrizează, spunând cât de capabili sunt și cât de mult prestigiu au. Se închină diavolilor ca unor idoli – nu înseamnă asta a fi confuz? (Ba da.)

La ce se referă mai exact faptul de a fi confuz? (La a avea calibru slab.) Asta în termeni generali – mai exact, a fi confuz înseamnă că o persoană nu are gânduri și puncte de vedere exacte pentru a discerne ceva și că, atunci când privește ceva, nu are principii sau o bază, iar părerea sa despre acel lucru este dezorientată. Acesta este un aspect. În plus, oamenii de acest tip nu pot distinge binele de rău și albul de negru – adesea confundă lucrurile negative cu cele pozitive și numesc lucrurile pozitive negative. Nu pot discerne ce sunt lucrurile pozitive și ce sunt lucrurile negative. De exemplu, unii oameni spun: „Dumnezeul în care credeți voi este doar o persoană.” Ei cugetă la asta și spun: „Nu, nu este corect. Cel în care cred eu este dumnezeu. Dacă ar fi doar o persoană, cum ar putea să exprime adevărul? Cel în care cred eu este dumnezeu – sunt sigur de asta.” În această privință, nu sunt confuzi. Dar când cineva spune: „Dumnezeul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani, a evadat în SUA ca să trăiască pe picior mare acolo”, ei devin nedumeriți și sunt induși în eroare. Dacă o persoană inteligentă ar auzi aceste cuvinte, ar discerne că acesta este un zvon nefondat. Cum ar putea fi numit acest lucru „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? La trecerea frontierei, toată lumea este supusă unui control strict, iar suma de bani lichizi pe care o poate transporta fiecare persoană este reglementată. A lua acea sumă mică de bani s-ar putea considera „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? Mai mult, ai cui sunt banii? Dacă cineva a deturnat sau a confiscat banii altora, asta ar fi „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani” – dar dacă sunt banii proprii, se poate numi asta „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? Asta nu înseamnă „a-și lua tălpășița cu banii”, ci a transporta bani în mod normal. Acesta este un aspect. Mai mult, ce înseamnă „a-și lua tălpășița”? Un fugar care evadează după ce a comis o infracțiune se numește „a-și lua tălpășița”. A comis Hristos întrupat o infracțiune? El a exprimat pur și simplu multe adevăruri și Și-a îndeplinit lucrarea de judecată în China continentală, câștigând un grup de oameni care L-au urmat și, pentru aceasta, a suferit reprimarea brutală și arestările frenetice ale PCC. În cele din urmă, nu a avut de ales decât să-i ducă pe unii oameni în afara țării pentru a continua lucrarea lui Dumnezeu în străinătate. Cum se poate numi asta „a-și lua tălpășița cu o grămadă de bani”? A fost o călătorie normală, trecând prin vamă și luând un avion spre Statele Unite într-un mod complet normal. A părăsit țara pentru că era vânat de PCC, neavând unde să Se odihnească și niciun loc unde să stea. Sub conducerea dictatorială a PCC, nu numai că nu există libertate religioasă, dar credința în Dumnezeu duce și la arestare și persecuție; în ceea ce-L privește pe Hristos, care exprimă adevărul pentru a mântui omenirea, dacă ar fi fost prins, S-ar fi confruntat cu pedeapsa cu moartea și cu răstignirea. Doar datorită necesităților lucrării a ales Hristos să meargă într-o țară democratică și liberă și a obținut un pașaport și o viză pe căi normale, înainte de a ajunge în Statele Unite. În SUA, El nu are prieteni sau rude, nu este familiarizat cu locul și trăiește o viață obișnuită, hrănindu-Se cu mâncăruri simple, gătite în casă – nu există niciun fel de „a trăi pe picior mare”. Nu este „a trăi pe picior mare” doar formularea celor cu motive ascunse? Nu este o minciună? Hristos trăiește viața unui om obișnuit în SUA: Se hrănește cu mâncăruri gătite în casă, nu a mâncat niciodată într-un restaurant de lux pentru a Se bucura de o masă îmbelșugată, cu atât mai puțin să stea vreodată într-un hotel de lux și foarte rar pleacă în călătorii – doar călătoriile în zonele din apropiere sunt suficiente. Niciunul dintre aceste lucruri nu Îl atrage în mod deosebit. Unii oameni iubesc să mănânce și vor să încerce tot ce nu au mai mâncat, ajungând chiar să comande mâncare prin transport aerian doar pentru a o încerca. Am făcut Eu vreodată asta? Niciodată. Chiar și așa, unii oameni cu motive ascunse au inventat lucruri nefondate în legătură cu asta! Acești oameni sunt diavoli. S-au născut ca dușmani ai lui Dumnezeu, iar faptul că acționează astfel reflectă natura lor înnăscută; ei se bazează în principal pe minciună pentru a-i înșela pe oameni și a-L defăima pe Dumnezeu. Faptul că sunt diavoli nu poate fi pus la îndoială. Așadar, ce fel de persoană este cea care poate crede minciunile acestor diavoli? Desigur, trebuie să fie și ea un diavol – doar diavolii cred cuvintele diavolilor. Unii oameni spun: „Hristosul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani”, iar ei cred și acceptă imediat acest lucru pe deplin. Unii oameni spun: „Hristosul în care credeți voi a fugit în SUA și trăiește pe picior mare acolo, mâncând atât de multe delicatese încât s-a săturat de ele, stând în hoteluri de lux, plimbându-se cu mașini de lux, având bucătar personal și însoțitori și mergând în străinătate pentru a vizita locuri pitorești renumite – își petrece tot timpul trăind pe picior mare.” Odată ce sunt spălați pe creier de Satana, acești oameni confuzi cred imediat. Eu spun că astfel de oameni ar trebui predați Satanei – nu sunt vrednici să creadă în Dumnezeu. Indiferent cât de multe predici au auzit, pur și simplu nu înțeleg și încă pot crede aceste zvonuri. Astfel de oameni nu sunt umani. Dacă nu sunt umani, ce sunt? Sunt animale. Deși nu sunt oameni răi, sunt extrem de confuzi, incapabili să deosebească binele de rău, pozitivul de negativ, ce e corect de ce e greșit, adevărul de ticăloșie și de argumentele denaturate. Astfel de oameni ar trebui înlăturați – dacă nu pleacă de bunăvoie, trebuie să fie înlăturați din biserică. Ar trebui dați afară imediat, iar noi îi vom expedia cu bucurie. PCC are propria sa descriere pentru îndepărtarea oamenilor din biserică, spunând că îndepărtarea și excluderea oamenilor este o demonstrație de forță. Vezi tu, diavolii și satanele înțeleg fiecare chestiune într-un mod atât de absurd. Acest lucru doar expune faptul că multe dintre acțiunile PCC sunt făcute pentru a-și demonstra forța; astfel, interpretează înlăturarea oamenilor din biserică drept o demonstrație de forță. Presupune că alții gândesc la fel ca el. Nu va înțelege niciodată că biserica face acest lucru bazându-se în întregime pe adevăr și pe cuvintele lui Dumnezeu – curățirea bisericii face parte din decretele sale administrative. Nu sunt diavolii ticăloși? (Ba da.) Sunt cu adevărat ticăloși! Și există o mulțime de oameni confuzi – indiferent cât de ticăloși sunt diavolii, oamenii confuzi nu pot vedea că sunt ticăloși. Când diavolii fabrică zvonuri despre Dumnezeu, Îl insultă și Îl hulesc, ei cred fiecare cuvânt. Dar oricât de reale și pozitive sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei nu le cred. Indiferent cât de mult beneficiu aduc cuvintele lui Dumnezeu oamenilor, ei nu pot vedea acest lucru. Cu toate acestea, în momentul în care Satana rostește un singur cuvânt, ei sunt induși în eroare și îl cred fără îndoială. S-ar putea spune că sunt de teapa Satanei, dar Satana chiar nu-i vrea. De ce? Pentru că proștii ca ei, asemenea idioți fără margini, sunt prea nesăbuiți chiar și pentru Satana. Tu ești incapabil să faci ceva, așa că tot ce face Satana este să te inducă în eroare să nu crezi în Dumnezeu și să-L trădezi – Satana nu vrea pe cineva ca tine. Ce ai putea face tu? Ai tu abilitățile necesare pentru a desfășura activități de spionaj? Tu nu ai nici măcar inteligență umană. Ți-ai dezvălui identitatea înainte de a termina trei propoziții. Chiar dacă ai vrea să fii spion pentru PCC, PCC nu te-ar vrea. Pentru că ești nesăbuit, confuz, atât de ușor de înșelat și nu ai inteligență umană, chiar și Satana te desconsideră și nu te vrea. Așadar, când casa lui Dumnezeu îți cere să-ți faci datoria, Dumnezeu te înalță – nu te simți nedreptățit. Crezi tot ce spune Satana, însă indiferent cât de multă lucrare a făcut Dumnezeu sau câte cuvinte a rostit, tu nu crezi în ele. Tu nu ai o credință adevărată în Dumnezeu și rămâi plin de îndoieli. Satana rostește un singur cuvânt, iar tu ești capturat de el. Ce fel de nenorocit ești tu? Ce demnitate ai tu? Ce valoare ai tu? Nu ești decât o persoană confuză, însă te crezi destul de bun și te consideri nobil. Nu poți discerne nici măcar astfel de minciuni evidente ale Satanei și nu poți recunoaște scopul Satanei din spatele lor – nu este aceasta o confuzie extremă? PCC spune: „Hristosul în care credeți voi și-a luat tălpășița cu o grămadă de bani și trăiește pe picior mare în SUA.” Când acești oameni confuzi aud asta, inima le tresare: „Așa să fie? Cum de n-am știut despre asta? Și-a luat tălpășița cu toți banii pe care i-am oferit? Nu au fost folosiți pentru lucrarea bisericii, nu-i așa? Au fost cheltuiți pentru plăcerea lui personală, nu-i așa? Au fost folosiți pentru a cumpăra mâncare bună, haine rafinate și bijuterii prețioase pentru el, nu-i așa? Eu nici măcar nu am apucat să mă bucur de ei – i-a folosit pentru propria lui plăcere. Refuz categoric să accept asta. Nu mai cred! Trebuie să-mi recuperez banii!” Dacă regreți că ai oferit bani, casa lui Dumnezeu ți-i poate returna, dar din acel moment, vei fi complet rupt de casa lui Dumnezeu. Ai ascultat predici timp de atâția ani – cât de mult adevăr ai primit gratuit? Te-ai bucurat de harul, binecuvântările, protecția și grija lui Dumnezeu timp de atâția ani – ai cheltuit vreun singur cent? Ți-a cerut Dumnezeu vreodată bani? Harul, binecuvântările, grija și protecția lui Dumnezeu – inclusiv propria ta viață – ți-au fost toate dăruite de Dumnezeu. Poți cumpăra cu bani ceea ce dăruiește Dumnezeu? Ce ai putea tu da în schimb? Poți să dai acele câteva monede murdare ale tale pentru asta? Aceste lucruri sunt comori neprețuite – nu poți da nimic în schimbul lor; nimeni nu poate! Îți sunt dăruite pentru că Dumnezeu este dispus să o facă, pentru că Dumnezeu îți arată har și te tratează ca pe o ființă creată. Nu sunt lucruri pe care le-ai cumpărat cu bani, nici lucruri pe care le-ai obținut în schimbul plății unui preț. Oamenii confuzi nu pot desluși aceste lucruri. În inimile lor, sunt mereu confuzi; se gândesc mereu: „Oare are dumnezeu vreun secret întunecat? În afară de a ține predici, nu sunt multe alte lucruri care ar trebui să ne fie clarificate și explicate? N-ar trebui să existe vreo explicație, vreo justificare? N-ar trebui ca viața lui privată și cuvintele și acțiunile lui din culise să fie dezvăluite tuturor?” Mulți oameni confuzi au această mentalitate – s-ar putea să nu spună astfel de lucruri cu voce tare, dar asta gândesc în inimile lor. Trebuie Dumnezeu să dezvăluie omenirii corupte tot ceea ce face El? Dumnezeu a exprimat deja atât de multe adevăruri și aceasta este cea mai mare dezvăluire – îi dezvăluie pe toți oamenii. Dacă nu crezi că tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul, atunci nu ai nicio cunoaștere despre Dumnezeu. Dacă faci comentarii arbitrare despre Dumnezeu, Îl ataci și I te împotrivești. Dumnezeu a făcut deja public tot adevărul, astfel încât oamenii să-l poată folosi pentru a privi lucrurile. Cum ar trebui să privească cineva oamenii, cum ar trebui să privească lucrurile și ce puncte de vedere și principii ar trebui să aibă în modul de a se purta și a acționa – toate acestea se află în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă încă nu știi și nu ești lămurit în această privință, este pentru că ești confuz – ești un individ confuz. Oamenii confuzi nu sunt vrednici să cunoască treburile lui Dumnezeu și ale casei lui Dumnezeu – diavolii cu atât mai puțin – pentru că oamenii confuzi și diavolii nu au nicio înțelegere a adevărului; ei tind să aplice orbește reglementări față de aceste treburi, să emită judecăți oarbe despre ele și să le condamne orbește. Nu au discernământ și nu au principii. Se poate spune cu certitudine: oamenii confuzi și diavolii nu sunt vrednici să stea în casa lui Dumnezeu – ar trebui să dispară! Oamenii confuzi și oamenii absurzi nu au condițiile de bază pentru a înțelege adevărul, nici nu posedă condițiile de bază pentru a dobândi mântuirea – pot fi capturați de Satana oricând și oriunde. Spuneți-Mi, când a ținut Dumnezeu vreodată predici sau a explicat adevărul animalelor? Prin urmare, faptul că oamenii pot auzi atât de multe predici, indiferent dacă pot înțelege adevărul sau nu, se datorează în întregime harului și înălțării lui Dumnezeu. Dacă te îndoiești mereu de Dumnezeu, gândindu-te: „Chiar este Dumnezeul adevărat Cel în care cred eu? Chiar există Dumnezeu? Chiar este Dumnezeu suveran peste toate lucrurile? Chiar este Dumnezeu bun cu oamenii sau doar Se preface? Chiar este Dumnezeu adevărul și chiar poate El să mântuiască oamenii?” – dacă gândești astfel și Îl tratezi pe Dumnezeu cu o asemenea atitudine, atunci meriți moartea. Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu va pregăti un anumit mediu prin care să te predea Satanei, iar relația ta cu Dumnezeu va fi complet ruptă. Relația dintre tine și Dumnezeu nu va mai fi una dintre o ființă creată și Creator și, din acel moment, nu vei mai avea nimic de-a face cu Dumnezeu.