Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

6. Diversele manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Părtășia noastră din această perioadă a fost despre un subiect specific legat de principiul de practică al „renunțării” în cadrul modului de a urmări adevărul – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. După ce am avut părtășie de mai multe ori despre acest subiect, aveți acum puțin discernământ în ceea ce privește unele manifestări și dezvăluiri specifice referitoare la aceste trei aspecte – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte? (Discernământul meu în privința acestor lucruri este oarecum mai bun decât înainte. Anterior, confundam adesea caracterul și firile corupte, dar datorită ultimelor părtășii ale lui Dumnezeu, pot să le deosebesc acum într-o oarecare măsură.) De ce este necesar să diferențiem aceste lucruri? (Ca să știm care probleme din sinea noastră trebuie rezolvate și pe care trebuie doar să le abordăm corect.) Bine spus. Părtășia atât de detaliată clarifică distincțiile dintre condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte, iar oamenii capătă o înțelegere mai clară asupra firilor corupte și asupra manifestărilor unui caracter extrem de slab, acestea fiind două lucruri separate. În special, oamenii sunt capabili să distingă între caracterul rău, firile corupte și condițiile înnăscute. Nu vor considera anumite defecte ale umanității drept firi corupte și, desigur, nu vor considera nici anumite inadecvări și defecte ale condițiilor înnăscute drept firi corupte. Când au acest discernământ, oamenii capătă o idee tot mai clară despre diversele manifestări ale firilor corupte și nu mai fac din țânțar armăsar când vine vorba de problemele care nu implică firi corupte. Totodată, au și o înțelegere mai clară cu privire la ceea ce sunt de fapt firile corupte. Așadar, puteți explica în mod clar ce sunt mai exact firile corupte? Au firile corupte vreo legătură cu condițiile înnăscute? Sunt ele influențate de condițiile înnăscute? (Nu.) Să presupunem că o persoană este frumoasă, are pielea deschisă la culoare și trăsături bine proporționate – se poate spune că, întrucât are un aspect plăcut, nu are firi corupte, că umanitatea ei este la fel de desăvârșită și de pură ca aspectul ei, că nu este deloc arogantă sau ticăloasă, ci excepțional de sfântă? Se poate spune acest lucru? (Nu.) După ce am avut părtășie în acest mod, deosebirile dintre aceste trei aspecte – firile corupte, condițiile înnăscute și umanitatea – sunt practic clare acum, nu-i așa? (Așa e.) Sunt ușor de discernut.

Priceperea în afaceri

Data trecută, am avut părtășie despre dragostea pentru afaceri. În cadrul cărui aspect ar trebui să fie clasificată această manifestare a dragostei și a plăcerii de a face afaceri? (În cadrul condițiilor înnăscute.) De ce este considerată o condiție înnăscută? (Este un interes și un hobby, deci poate fi considerată o condiție înnăscută.) Pe de o parte, este un interes și un hobby; pe de altă parte, dacă un individ iubește să facă afaceri și se pricepe de minune la afaceri – are un talent natural în acest domeniu fără să urmeze studii profesionale și este capabil să îl înțeleagă și să știe cum să facă bani, să genereze profit, să profite de oportunități de afaceri și așa mai departe fără îndrumarea altora – atunci acest individ are un punct forte în domeniul afacerilor în cadrul condițiilor sale înnăscute. Dacă un individ are în mod înnăscut acest punct forte, atunci este cu siguranță o condiție înnăscută, iar condițiile înnăscute au puțin de-a face cu influențele primite după naștere. Vezi, unii oameni încep să învețe să facă afaceri la 15 sau 16 ani, când sunt încă la școală. Oricând au ceva bun, se gândesc la modalități de a-l vinde. Își vând chiar și cadourile de aniversare primite de la părinții lor. Nu-și cheltuiesc banii de buzunar, ci îi economisesc în schimb pe toți pentru a face afaceri. Când ajung la 18 sau 19 ani, sunt deja capabili să conducă mici afaceri. Notele lor la școală sunt doar medii, dar au simțul afacerilor, sunt rapizi în calcule și au un talent deosebit pentru afaceri – acesta este un punct forte. Dragostea pentru afaceri se încadrează în categoriile punctelor forte sau ale intereselor și hobbyurilor din cadrul condițiilor înnăscute. În orice caz, este un aspect al condițiilor înnăscute și aici este clasificată manifestarea dragostei pentru afaceri. Unii oameni nu au neapărat un hobby sau un punct forte legat de afaceri. Aceștia se bazează în principal pe înșelarea și escrocarea oamenilor atunci când fac afaceri. Nu câștigă bani muncind din greu și străduindu-se sau folosind mijloace și metode de afaceri legitime, ci folosesc în schimb frauda și înșelăciunea în toate formele și exploatarea lacunelor legale pentru a-și atinge scopul de a avea profit și de a câștiga bani. Ce fel de problemă este aceasta? Astfel de oameni își desfășoară constant afacerile în felul acesta – implică acest lucru substanța umanității lor? (Da.) Este o astfel de umanitate bună sau rea? (Este rea.) De ce este rea? Când vine vorba de umanitatea acestor oameni, în general, ei au un caracter rău. Scopul oamenilor în afaceri este întotdeauna să câștige bani. În cazul în care câștigi bani făcând afaceri în mod legitim, aceasta este o abilitate pe care o ai și este un beneficiu adus de punctul forte pe care ți l-a dat Dumnezeu. Dar dacă cineva nu obține bani și profit făcând afaceri în mod legitim, ci prin fraudă și înșelăciune în toate formele, atunci astfel de oameni sunt lipsiți de integritate și au un caracter josnic. Au astfel de oameni conștiință? (Nu.) În termeni colocviali, conștiința lor este de-a dreptul putredă – nu au deloc conștiință. De ce spunem că nu au conștiință? (În general, oamenii care au conștiință simt remușcări după ce înșală și escrochează alte persoane și nu mai fac aceste lucruri. Însă celor lipsiți de conștiință le pasă doar să obțină profit. Conștiința lor nu are deloc percepție morală, așa că fac în continuare acele lucruri.) Nu au funcția conștiinței; se poate spune și că nu au conștiință. Dacă ar avea conștiință, aceasta ar funcționa, iar atunci, după ce ar escroca pe cineva o dată, ar avea mustrări de conștiință. Chiar dacă ar obține profit, s-ar simți groaznic în sinea lor. Când ar cheltui banii, s-ar înroși la față și s-ar simți neliniștiți în sinea lor, simțind că au făcut ceva murdar și josnic. Astfel, de atunci înainte, nu ar mai escroca pe nimeni; indiferent cât de mare ar fi potențialul profit, nu ar mai face-o niciodată – aceasta este funcția conștiinței. Dar cei care se pricep să-i înșele, să-i păcălească și să-i escrocheze pe alții vor face asta oricând doresc. După ce reușesc, nu se simt rău în inima lor când cheltuiesc banii. Odată ce au pus mâna pe bani, se consideră deștepți și geniali și se simt încântați și deosebit de mândri de succesul strategiilor lor de escrocare. Vând bunuri cu greutate mai mică decât cea declarată, vând medicamente false, ginseng fals, carne injectată cu apă – tot ceea ce vând este falsificat și înșelător. Fiecare afacere pe care o desfășoară implică tactici de escrocare și capcane, iar toți banii pe care îi câștigă sunt obținuți prin mijloace frauduloase. Indiferent ce afacere desfășoară, nu o conduc niciodată respectând regulile și practicând prețuri corecte. Vezi, unii oameni se specializează în a-și escroca clienții obișnuiți atunci când fac afaceri. De exemplu, dacă cumperi frecvent de la ei și știu că ai bani, îți vor cere 100 de yuani pentru un produs pe care îl vând altora cu 10 yuani. Ba chiar vor spune: „Nu vând produsul acesta nimănui altcuiva – îl păstrez doar pentru tine. Vezi ce relație solidă avem? Faci o afacere bună, nu-i așa?” Îi escrochează pe oameni și chiar îi fac să se simtă recunoscători – ce escroci pricepuți sunt! Oamenii care nu au niciun fel de mustrări de conștiință nu au nicio remușcare sau percepție morală în conștiința lor indiferent ce fac, prin urmare se poate spune că astfel de oameni nu au conștiință. Indiferent cum este rațiunea lor, judecând doar după conștiința lor, acești oameni sunt lipsiți de umanitate și au un caracter josnic. Cât de josnic? Nu au conștiință și nu au umanitate. Cu alte cuvinte, nu au percepția morală, funcția și constrângerile conștiinței pe care le au oamenii normali. Fără aceste constrângeri, sunt în stare să facă orice. Când fac afaceri, pot recurge la înșelăciune și escrocherie; pot truca lucruri și încălca regulile în orice tranzacție. Pot comite orice faptă imorală. Chiar și atunci când construiesc case, folosesc materiale de calitate inferioară. Vezi – care este cauza acelor clădiri înclinate și a prăbușirilor unor clădiri în China continentală? Este că, pentru a obține profituri exorbitante, constructorii au folosit proporții necorespunzătoare de amestecare a betonului și tehnici defectuoase de utilizare a armăturii de oțel, afectând deja starea clădirilor. Drept urmare, la scurt timp după mutarea oamenilor, unele clădiri se prăbușesc. Dacă s-ar produce un cutremur cu magnitudinea cinci sau șase, majoritatea clădirilor s-ar prăbuși, iar consecințele ar fi de neimaginat. Acei contractori fără scrupule nu au deloc conștiință – când văd oameni murind, își caută imediat susținătorii pentru a lua contramăsuri și a gestiona situația. Dacă susținătorii lor sunt suficient de puternici și iau contramăsuri, problema poate fi mușamalizată cu succes. Acele câteva decese sunt șterse cu buretele cu niște cheltuieli de înmormântare și nimeni nu va putea să-i tragă câtuși de puțin la răspundere. Conștiința lor nu are deloc percepție morală; să nu mai vorbim de câteva decese – pentru ei nu ar însemna nimic nici dacă ar muri zeci, sute sau zeci de mii de oameni. În ochii lor, viețile oamenilor nu sunt diferite de cele ale furnicilor – nu înseamnă nimic. Spune-Mi, au conștiință asemenea oameni? Se poate spune că oamenii fără conștiință nu au umanitate. Așadar, acțiunile lor de a-i înșela și de a-i escroca pe alții când fac afaceri sunt dezvăluiri ale unor firi corupte? (Da.) Există aici firi corupte specifice. Ce firi corupte? (Ferocitate și înșelătorie.) Firile lor corupte caracteristice și reprezentative sunt înșelătoria și ticăloșia. Cei care pot recurge la fraudă și amăgire în toate formele sunt deosebit de înșelători. Uneori, mijloacele pe care le folosesc pentru a-i escroca și păcăli pe oameni sunt unele la care nu te-ai aștepta niciodată și s-ar putea chiar să te simți destul de fericit în timp ce ești escrocat de ei, crezând că ești tratat destul de bine. Abia după mult timp te trezești și îți dai brusc seama că ai fost dus de nas. Și când mergi să-i cauți, au dispărut deja fără urmă. Cât de sofisticate sunt mijloacele lor de a-i escroca pe oameni! În anii 1980 și 1990, industria și comerțul erau relativ dezvoltate în Guangdong, China. Unele electrocasnice comparativ avansate nu ajunseseră încă în zonele continentale, așa că unii locuitori din acele regiuni mergeau în Guangdong pentru a le cumpăra, așa încât să țină pasul cu vremurile. Când vânzătorii și-au dat seama că acești clienți provin din zonele continentale, au început să considere că aceasta era șansa lor de a-i escroca. Locuitorii din zonele continentale cumpărau magnetofoane, televizoare și alte electrocasnice. După efectuarea plății, vânzătorii chiar îi informau ce perioadă de garanție au și le spuneau că, dacă există probleme cu electrocasnicele, pot să se întoarcă pentru a le schimba, făcându-i pe clienți să creadă că serviciul post-vânzare este destul de bun. Înainte de a pleca, vânzătorii le spuneau că trebuie să împacheteze electrocasnicele și apoi le duceau în spate pentru a le ambala. Dar, când clienții ajungeau acasă și deschideau ambalajul, nu găseau înăuntru decât cărămizi și pietre în loc de electrocasnice – abia atunci își dădeau seama că vânzătorii le schimbaseră și că fuseseră escrocați. Drumul înapoi pentru a-i găsi ar fi fost prea lung și ar fi presupus și cheltuieli mari de călătorie, așa că nu puteau decât să accepte pierderea și să învețe o lecție din această experiență – când cumperi ceva, trebuie să faci plata cu o mână și să iei marfa cu cealaltă, iar totul trebuie inspectat personal pentru a fi sigur că primești ceea ce ai plătit. Lucruri de acest fel li se întâmplă deseori oamenilor care merg frecvent în călătorii de afaceri. În zilele noastre, astfel de incidente nu mai sunt doar întâmplări ocazionale într-un singur oraș, ci au devenit obișnuite. Incidentele de fraudă și de înșelăciune în toate formele sunt tot mai numeroase și tot mai mulți oameni care fac afaceri recurg la escrocherii. De ce nu erau atât de multe înainte? Pur și simplu pentru că, în acele vremuri, unii oameni nu descoperiseră încă aceste tactici de escrocare. Odată ce aceste tactici de escrocare s-au răspândit în societate, comercianții au început să se imite unii pe alții și să urmeze acest exemplu unul după altul, începând cu toții să facă asta. Au început cu toții să facă asta – oare poate însemna că le-a fost coruptă conștiința mai târziu? Nu, acești oameni nu au în mod inerent multă conștiință. Doar că anterior, ținând cont de nivelul lor de experiență sau de cunoștințe, nu-și dăduseră încă seama cum să-i escrocheze și să-i păcălească pe alții în acest fel. Mai târziu, odată cu coruperea climatului social, au devenit tot mai nemiloși și lipsiți de scrupule în săvârșirea unor astfel de lucruri, iar natura acțiunilor lor a devenit tot mai abjectă.

Oamenii de felul acesta folosesc mijloace de înșelăciune și de escrocherie când fac afaceri, așadar îi vor înșela și escroca pe ceilalți și în timp ce fac alte lucruri? (Da.) Mijloacele și metodele lor de a face afaceri și atitudinea lor față de lucruri precum înșelăciunea și escrocheria le reprezintă umanitatea. Au acest fel de umanitate, prin urmare, orice fac – chiar dacă nu-i înșală și nu-i escrochează pe alții – nu va fi mai bun de atât. Deoarece acest fel de umanitate este baza pe care fac aceste lucruri, indiferent ce fac, natura acțiunilor lor este practic aceeași – sunt pur și simplu lipsiți de percepția morală a conștiinței. Când acești oameni devin funcționari, vorbesc și acționează la fel ca atunci când fac afaceri – nu au funcția conștiinței, înșală și escrochează, rănesc și omoară oameni și încalcă legea; sunt capabili să facă orice lucru contrar umanității, moralității și justiției morale. Se comportă astfel atât în afaceri, cât și în politică. Dacă se implică în cercetarea științifică, se poate schimba umanitatea lor pentru că domeniul în care sunt implicați este diferit? Nu. Spune-Mi, au astfel de oameni un avantaj când vine vorba de îndeplinirea activităților generale în biserică? Unii oameni spun: „Cutare a fost pe vremuri un șef important sau un director general în lumea seculară. Mijloacele lui de a face afaceri sunt deosebit de inteligente, dar puțin lipsite de etică – uneori îi înșală și îi escrochează pe oameni. Nu știu dacă este potrivit sau nu să fie promovat un astfel de individ pentru a se ocupa de activitățile generale în biserică.” Spune-Mi, este acest tip de persoană o persoană bună? Este o persoană cu adevărat talentată? (Nu.) Unii oameni consideră mereu că acești indivizi sunt talentați și îi recomandă pe toți acești indivizi care au puțin prestigiu în societate, spunând că cineva a fost director general sau director executiv, că altcineva a fost printre primii zece tineri excepționali din societate sau un muncitor exemplar și că alții au diplome de masterat sau de doctorat, că au lucrat ca avocați sau jurnaliști ori ca funcționari publici sau demnitari. De fapt, cei care îi recomandă pe acești indivizi sunt lipsiți de înțelegere spirituală și nu înțeleg adevărul. Ei simt doar că diversele aspecte ale lucrării din casa lui Dumnezeu trebuie să fie gestionate de acești indivizi talentați și de aceste elite din toate categoriile sociale, prin urmare recomandă ca acești indivizi să-și asume rolul de supraveghetori pentru aceste aspecte ale lucrării. După ce au devenit supraveghetori, acești indivizi nu doar că nu au reușit să se ocupe bine de lucrare, dar au și făcut un dezastru complet, ducând la instalarea haosului peste tot în lucrarea bisericii – a fost o prostie absolută! Tot ce au putut face acești indivizi a fost să îndrăznească să acționeze cu o nechibzuință irezonabilă, să se dezlănțuie comițând fapte rele, să fie nesăbuiți și insolenți și să se ocupe cu tupeu de o anumită lucrare – în afară de asta, nu au putut face cu adevărat și în conformitate cu adevărurile-principii nici măcar un singur aspect al lucrării. Cea mai mare caracteristică a acestor oameni este că nu caută niciodată adevărul în ceea ce fac și nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. De ce sunt în stare să devină supraveghetori? Un motiv este că se consideră elite, indivizi talentați și stâlpi ai societății din toate categoriile sociale, prin urmare cred că trebuie să-și asume funcții cheie, să preia responsabilități majore și să joace roluri importante după ce ajung în casa lui Dumnezeu, că trebuie să aibă prestigiu și să li se acorde respect, iar casa lui Dumnezeu nu se poate descurca fără ei. Așadar, se aruncă în lumina reflectoarelor, încercând să devină supraveghetori și să-și asume lucrarea. Un alt motiv este că și casa lui Dumnezeu le oferă oportunități. Întrucât sunt dispuși să facă lucrarea, li se permite să încerce – indiferent dacă sunt competenți sau nu, trebuie să fie puși la încercare. Dar acești indivizi nu au niciun talent autentic sau cunoștințe reale. Lăsând deoparte întrebarea dacă înțeleg adevărul și dacă pot acționa conform adevărurilor-principii – doar în ceea ce privește calibrul, talentele, perspicacitatea și capacitatea lor de a înțelege diverse chestiuni, capacitatea lor de a privi lucrurile și de a se ocupa de afaceri, cei mai mulți dintre ei nu au talent autentic sau cunoștințe reale. Nu au un talent autentic sau cunoștințe reale, prin urmare de ce sunt totuși atât de dornici și de proactivi în a-și asuma responsabilități majore și a se ocupa de lucrare? Pentru că ambiția și vanitatea lor își fac simțită prezența și, pe deasupra, sunt nerușinați – nu-și cunosc adevărata măsură, ci vor mereu să se dea mari. Drept urmare, nu reușesc să facă bine lucrarea și doar se fac de râs. De ce spun asta? Pentru că, după ce acești indivizi și-au asumat aceste roluri, fiecare parte a lucrării pe care au făcut-o a fost dezorganizată, fiind un dezastru complet. Ca să o descriu într-un singur cuvânt, a fost un „haos”. Nu au avut niciun principiu în folosirea oamenilor și în gestionarea chestiunilor, au cheltuit ofrandele în mod irezonabil, nu au urmărit și nu s-au ocupat prompt de diversele aspecte ale lucrării. Chiar și o activitate generală de-a dreptul elementară a depășit capacitatea celor mai mulți dintre ei; au lăsat totul într-o neorânduială completă. Agricultură, creșterea găinilor, creșterea oilor – niciunul dintre ei nu a fost competent în asemenea sarcini. Nu le era clar ce să planteze și în ce anotimp, când să are, să fertilizeze și să plivească solul sau când să recolteze. Și-au transformat toată lucrarea într-un haos. Dacă acești oameni nu ar fi fost folosiți de la bun început de casa lui Dumnezeu, ar fi simțit că nu primesc oportunități și sunt disprețuiți de casa lui Dumnezeu. Așa că li s-au oferit oportunități – și care a fost rezultatul folosirii lor? Și-au lăsat lucrarea într-o dezordine completă și, în cele din urmă, casa lui Dumnezeu tot a fost nevoită să strângă după ei. Fiecare aspect al lucrării pe care l-au făcut a necesitat instruirea și verificarea de către Cel de mai sus – Cel de mai sus a trebuit să ofere instruire chiar și pentru chestiuni mărunte, precum menținerea curățeniei la interior și la exterior. În cele din urmă, se poate considera că, practic, lucrarea a intrat acum pe făgașul cel bun doar prin stricta supraveghere, planificare și coordonare de către Cel de mai sus, care a instruit și a dirijat totul de la zero, pas cu pas. Fără să mai menționăm altceva – vorbind doar despre problemele de la ferme, trebuia cel puțin să existe oameni potriviți pentru a se ocupa de curățenie. Majoritatea oamenilor erau ca niște animale sălbatice, aruncând gunoi peste tot, vorbind fără să țină cont de impactul asupra mediului, țipând și urlând – erau pur și simplu întocmai ca non-credincioșii. Nici măcar unul dintre acești indivizi așa-ziși talentați, când s-a confruntat cu aceste chestiuni generale specifice, nu a putut gestiona bine lucrurile în mod sistematic. Nu a putut să se ocupe bine nici măcar de chestiunile mărunte, precum gestionarea curățeniei și a mediului înconjurător. Aceste chestiuni externe nu implică adevărul și oricine are puțin calibru și puțină conștiință ar trebui să fie capabil să le gestioneze bine – dacă cineva nu poate gestiona bine nici măcar aceste chestiuni externe, atunci este pur și simplu inutil. Acei oameni voiau să fie funcționari și să ia decizii, în ciuda faptului că nu au conștiință și rațiune sau calibru și talent. Când nu li s-a permis să fie funcționari, au devenit sfidători, s-au certat și nu au cedat în fața nimănui. Nu sunt diavoli? După expunerea și eliminarea acestor diavoli de către casa lui Dumnezeu, au fost aleși oameni potriviți pentru gestionarea fermei. Datorită îndrumării și planificării de către Cel de mai sus, ferma este acum construită deosebit de bine, fiind pe placul tuturor. Și localnicii o admiră cu adevărat și o aprobă cu căldură. Unii dintre ei au spus: „N-am văzut niciodată o fermă gestionată așa încât să fie atât de curată și de frumoasă. Noi n-am putea să o transformăm în această măsură nici în zece ani. Cum ați putut să o gestionați atât de bine și atât de rapid? De câți ani ați avut nevoie ca să o transformați așa?” De fapt, această schimbare atât de mare a durat doar un an, transformând un teren necultivat în ceea ce frații și surorile consideră un parc, o grădină. Unii chiar au spus că acest loc pare un tărâm de basm, un tablou. Planificarea și construcția adecvate fac într-adevăr diferența. Acest loc era inițial plin de mizerie și de noroi și peste tot erau gunoaie și dezordine. Mai târziu, prin curățenie și reglementare, s-a îmbunătățit treptat. În timp, toată lumea s-a obișnuit cu acest tip de mediu de viață, până într-atât încât, dacă devine puțin murdar sau dezordonat, unii oameni nici măcar nu se obișnuiesc cu el. Vezi, prin acest tip de gestionare, majoritatea oamenilor beneficiază și capătă obiceiuri bune de viață. Doar sub instruirea personală a Celui de mai sus s-a putut realiza acest tip de construcție. În schimb, absolut niciunul dintre acești indivizi așa-ziși talentați nu poate face nimic real. Ei nu pot gestiona bine nici măcar curățenia elementară. Nu știu cum să aranjeze o cameră așa încât să arate adecvat și nu pot vedea în profunzime ce fel de persoană este potrivită pentru o anumită datorie. Ce fel de lucrare își pot asuma acești oameni? Nu pot face absolut nicio lucrare. Nu-și pot gestiona nici măcar propriul mediu de viață – cum ar putea fi considerați oameni talentați? Nu au nici măcar acel strop de inteligență, nu pot vorbi clar, privesc lucrurile inexact și nu au o judecată independentă. Aceasta arată că sunt „oameni talentați” între ghilimele, nu oameni cu un talent autentic și cunoștințe reale. Oamenii talentați trebuie să aibă în primul rând anumite calități în umanitatea lor, cum ar fi capacitatea de a aprecia lucrurile, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și perspicacitate. Dacă nu au aceste calități, doar se fac de rușine când se ocupă de chestiuni specifice și dacă nu pot să gestioneze și să planifice nici măcar o singură grădină sau unul ori două pogoane de pământ – nici să le utilizeze eficient – atunci astfel de oameni nu au niciun fel de talent. Nu ți se cere să gestionezi întregul pământ, ți se dau doar unul sau două pogoane de pământ pe care să le gestionezi bine, adică să le organizezi, astfel încât să devină frumoase și curate și să se transforme într-un mediu elegant – ce minunat ar fi pentru oameni să trăiască acolo, nici păsările n-ar fi dispuse să plece odată ce ar sosi. Acești oameni așa-ziși talentați nu sunt nimic. Nu pot face nicio lucrare concretă. Nu au absolut niciun talent – au lipsuri în umanitatea lor. Nu pot să facă nimic bine, însă tot vor să se dea mari, să fie conducători și lucrători și tot vor să ocupe poziții cheie și să fie supraveghetori. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă.

Să revenim la subiectul plăcerii de a-i înșela și escroca pe oameni în afaceri. Ce fel de problemă este înșelarea și escrocarea oamenilor? Un aspect al problemei este că umanitatea unor asemenea oameni este rea; aceștia nu au conștiință sau rațiune. Atunci, judecând după comportamentul lor, ce firi corupte dezvăluie ei? În primul rând, firea unor astfel de oameni este înșelătoare și ticăloasă; în al doilea rând, sunt scârbiți de adevăr și intransigenți. Când îi înșală pe alții, cruzimea de care dau dovadă este ferocitate – indiferent dacă persoana pe care o vizează este bogată sau săracă, dacă are sau nu bani, o escrochează la fel, fără nicio milă. Firile corupte ale unor astfel de oameni sunt destul de grave în fiecare aspect. Spune-Mi, este ușor ca astfel de oameni să dobândească mântuirea? (Nu.) Judecând după firile lor corupte, nu le este ușor să dobândească mântuirea. Atunci, în ceea ce privește umanitatea lor, ce aspect le îngreunează dobândirea mântuirii? Există o cauză principală? (Nu au conștiință.) Așa este, oamenilor fără conștiință nu le este ușor să dobândească mântuirea. Funcția conștiinței a dispărut deja din ei, nu mai există. Fără funcția conștiinței, nu au condiția fundamentală pentru a accepta și a practica adevărul. Prin urmare, le este foarte dificil să dobândească mântuirea; se poate spune și că nu pot dobândi mântuirea. De asemenea, este posibil ca oamenii de acest fel să fie dispuși să muncească și să poată face asta într-o oarecare măsură și, în cele din urmă, deoarece munca lor este conform standardului și îndeplinește cerințele lui Dumnezeu, aceștia vor deveni muncitori loiali și vor supraviețui. Și acesta este harul lui Dumnezeu. Deși muncitorii loiali pot supraviețui, asta nu înseamnă că au dobândit mântuirea. A supraviețui și a dobândi mântuirea sunt două concepte diferite. Există o diferență și o distincție între ele. Principiile, limitele, direcția și scopurile acțiunilor unei persoane sunt, în mare măsură, legate de tipul umanității sale – bună sau rea. Dacă o persoană iubește lucrurile pozitive sau are întrucâtva simțul dreptății, aceasta arată că există percepție morală în conștiința sa – arată că această persoană are puțină conștiință. În conduita personală, unii oameni nu au simțul dreptății, nici nu fac alegeri pozitive. Pur și simplu le place să facă lucruri ticăloase și sunt foarte dezgustați de lucrurile pozitive. Mai ales când cineva vorbește puțin despre modurile pozitive de a acționa, despre cum trebuie oamenii să aibă umanitate, conștiință și limite morale în conduita personală și să respecte regulile, consideră că le face morală. A-i spune „a face morală” este o exprimare frumoasă; în realitate, te disprețuiesc și te batjocoresc. Consideră că este un eșec să te porți în acest fel: „Privește cât de jalnică este viața ta. Nu știi cum să recurgi la fraudă și înșelăciune în toate formele, nici cum să obții avantaje prin viclenie. În conduita ta, respecți mereu regulile, ești atât de timid. În vremurile noastre, cei îndrăzneți se îndoapă, iar cei timizi mor de foame. Dacă ești timid, nu vei reuși!” Consideră că ești pur și simplu timid dacă ai conștiință și principii în conduita ta și că, îndrăznind să recurgă la fraudă și înșelăciune în toate formele, ei sunt îndrăzneți. Dar motivul chiar este că sunt îndrăzneți? Unii oameni care cred în Dumnezeu în țara marelui balaur roșu nu se tem să sufere persecuții și să fie arestați și persistă totuși în credința în Dumnezeu. Are aceasta vreo legătură cu îndrăzneala sau timiditatea? (Nu.) Are legătură cu ceea ce urmăresc ei – în umanitatea lor, au nevoia și tânjesc să creadă în Dumnezeu. Nu este vorba de îndrăzneală sau de timiditate. Unii oameni recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele când fac afaceri. De multe ori, riscă să fie căutați și arestați, să li se confiște proprietățile sau să dea faliment și să li se închidă afacerea, dar continuă totuși să-i escrocheze pe alții. Chiar dacă escrocheriile lor duc la decese, nu le pasă. Când fac afaceri, unii oameni îi escrochează pe alții prin înființarea unei companii-fantomă – în realitate, această companie nu există câtuși de puțin, nu are o activitate reală și nici nu produce bunuri. Aceștia se bazează doar pe vorbele lor iscusite pentru a-i escroca pe oameni, determinându-i să dea comenzi peste tot. După ce alții le plătesc un avans, își iau imediat tălpășița, dispărând fără nicio urmă. Îi escrochează pe oameni în felul acesta, tranzacție după tranzacție, iar după ce îi ușurează de bani, întreaga lor familie trăiește în lux, ospătându-se cu cele mai bune mâncăruri și băuturi. În ce măsură recurg unii oameni la escrocherii? Escrochează chiar și instituții și agenții de nivel înalt. Uneori, atârnă doar de un fir de ață și este posibil ca altcineva să-și dea seama de șiretlicurile lor și să-i dea în vileag. De fapt, știu în adâncul inimii că acțiunile lor îi vor pune în pericol, dar nu le pasă. Dacă scapă nepedepsiți printr-un noroc, vor continua să-i escrocheze pe oameni cu următoarea ocazie. Atât timp cât câștigă bani prin escrocheriile lor, cred că au câștigat, că „au obținut faima și succesul”. Dar dacă le ceri să creadă în Dumnezeu, nu îndrăznesc. Spun: „Dacă am credință în Dumnezeu, voi fi condamnat și arestat de guvern. Nu îndrăznesc să cred!” Totuși, când vine vorba să recurgă la fraudă și înșelăciune în toate formele, nu se tem să fie arestați. Dacă mergi la adunări, chiar îți spun: „Ești cu adevărat curajos. În prezent, statul îi arestează și îi persecută cu înverșunare pe credincioși; cum de mai îndrăznești să mergi la adunări?” Spui: „Noi, cei care credem în Dumnezeu și mergem pe calea cea dreaptă, nu ne temem să fim arestați. Este extrem de periculos să conduceți companii-fantomă și să comiteți escrocherii – tu de ce nu te temi?” Ei spun: „Noi, oamenii de afaceri, nu ne temem să ne asumăm riscuri. Dar voi sunteți foarte curajoși dacă îndrăzniți în continuare să participați la adunări când guvernul încearcă din greu să-i aresteze pe credincioși!” Când văd că sunt arestați credincioșii în Dumnezeu, nu îndrăznesc să creadă, dar nu se tem să fie arestați pentru că recurg la escrocherii când fac afaceri. Ce fel de mizerabili sunt aceștia? Nu arată acest lucru deosebirea din umanitatea oamenilor? Există tocmai această deosebire între oameni. Firile corupte ale oamenilor sunt la fel – toți au aceleași firi corupte – dar, judecând după deosebirile din umanitatea lor, unii oameni nu vor fi niciodată capabili să creadă în Dumnezeu; nu pot fi niciodată membri ai casei Sale. Chiar dacă astfel de oameni cred în Dumnezeu, nu pot dobândi niciodată mântuirea. Din ce perspectivă se poate vedea acest lucru? Se poate vedea din umanitatea lor. Unii oameni sprijină credința în Dumnezeu a soțiilor lor, dar când acestea îi îndeamnă să creadă, ei spun că este prea periculos și nu îndrăznesc. Totuși, în afaceri, recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele și nu le pasă, oricât de mare ar fi pericolul cu care se confruntă. Sunt capabili să încalce orice lege și îndrăznesc să folosească orice tactică. Nu le pasă, indiferent cât de atent monitorizează guvernul sau ce condamnări și pedepse se dau conform legii. Nu au limite în modul în care se poartă, nu le pasă de consecințe atunci când acționează și cred că totul este în regulă atât timp cât pot face profit. Dacă un astfel de individ crede în Dumnezeu, nu poate obține adevărul și nu poate dobândi mântuirea – asta pentru că nu iubește adevărul, ci doar banii. Cât timp face afaceri, îi va înșela și escroca pe alții și va truca lucrurile – inima lui neagră se manifestă. Cineva cu acest tip de caracter este complet pierdut; Dumnezeu nu mântuiește acest tip de individ. Unii oameni spun: „Ce se întâmplă dacă un astfel de individ câștigă mulți bani și îi oferă casei lui Dumnezeu?” Casa lui Dumnezeu nu acceptă astfel de bani; casa lui Dumnezeu nu acceptă bani care nu sunt câștigați prin mijloace legitime. Un astfel de individ va recurge la fraudă și înșelăciune în toate formele imediat ce face afaceri – are o umanitate foarte slabă. Cât de slabă? Dacă îi ceri să-și cerceteze conștiința, spune: „Nu simt nimic. Nu știu unde este conștiința mea. Nu știu nici ce este conștiința sau cât costă pe kilogram.” În acel moment, înțelegi: „Nu-i de mirare că face bani mai rapid decât alți oameni din același domeniu. Nu-i de mirare că toți clienții merg să cumpere de la el. Acest individ folosește tactici necinstite – recurge la practici dubioase când face afaceri, iar comportamentul lui fraudulos chiar este grav!” Dar nu doar că nu consideră asta drept ceva rușinos, ci se mai și laudă și se mândrește, spunând: „Uitați-vă la voi, faceți afaceri serioase și cinstite. Ați înșelat pe cineva o dată și v-ați speriat atât de tare încât vă sare inima din piept. Uitați-vă la mine – nu mă tem! Atât timp cât Camera de Comerț și Industrie și poliția nu obțin nicio dovadă, totul este în regulă. Vrei să mă dai în judecată? N-ai nicio dovadă! Privește cât de ingenios îi escrochez pe oameni! Poți să o faci? Nu poți! Te trădezi imediat ce înșeli pe cineva. Nu ai tacticile pe care le am eu. Calibrul tău este slab!” Ce fel de individ este acesta? Este un individ rău. Există vreo speranță de a-l răscumpăra? Nu poate fi răscumpărat. Astfel de oameni nu pot fi mântuiți nu pentru că au firi corupte, ci pentru că umanitatea lor este prea slabă. În ce sens este slabă? În sensul că nu au umanitate și nici conștiință; și-au pierdut conștiința. Ce înseamnă a-și pierde conștiința? Înseamnă a face lucruri fără limitele conștiinței. Aceste limite se bazează pe conștiință – conștiința constituie limitele. Indiferent pe cine păcălești recurgând la fraudă și înșelăciune în toate formele când faci afaceri, fie că este o persoană rea sau una bună, în orice caz, fapta în sine contravine moralității, conștiinței și umanității. După ce faci un astfel de lucru, vei avea mustrări de conștiință pentru totdeauna. Va deveni o pată pe viață. Dacă ești cu adevărat uman, nu ar trebui să faci niciodată așa ceva. Indiferent cine este ținta escrocheriilor tale și indiferent ce sumă de bani obții astfel – chiar dacă escrochezi oameni malefici și răi – tot este escrocherie. De aceea, indiferent de circumstanțe sau de persoanele cu care interacționezi, nu ar trebui să-i escrochezi niciodată pe oameni. Aceasta înseamnă să ai limitele conștiinței în conduita personală și este forța restrictivă care provine din funcția conștiinței. Dacă ai funcția conștiinței, atunci vei avea limite în ceea ce faci. Dacă nu ai funcția conștiinței, vei încălca acele limite și vei fi capabil de orice. Se poate spune că astfel de indivizi nu au câtuși de puțin conștiință și rațiune și că sunt mai răi decât fiarele. Dacă unii oameni consideră că această afirmație este prea dură, să o formulăm altfel: o persoană care nu are nicio fărâmă de rațiune este ca o fiară. Nu sunt oamenii lipsiți de umanitate niște fiare? Dacă cineva este om, dar nu are umanitate, care este atunci esența sa? Nu cumva este cea a unei fiare? Deosebirea dintre el și o fiară este că poate merge în două picioare și are un limbaj, în timp ce fiarele nu au capacitatea de a folosi limbajul uman. Pentru a obține profit, ești în stare să folosești tot soiul de mijloace și de metode de a recurge la fraudă și înșelăciune în toate formele, în timp ce fiarele nu au astfel de mijloace. Așadar, a spune că oamenii de acest fel sunt echivalenți cu fiarele este, de fapt, o atitudine indulgentă față de ei – în realitate, astfel de oameni sunt cu adevărat mai răi decât fiarele. Pot cei care sunt mai răi decât fiarele să dobândească mântuirea? Nu acceptă deloc adevărul – iubesc doar banii. Aceasta este o problemă a naturii lor și nimeni nu o poate schimba. A te aștepta ca astfel de oameni să accepte adevărul este ca și cum te-ai aștepta ca un cocoș să facă ouă – nu se va întâmpla niciodată. Prin urmare, în rândul omenirii corupte, excluzându-i pe cei care comit crime pentru profit sau recurg la fapte penale și încalcă legea, se poate considera că acești oameni care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele au cea mai rea umanitate – sunt drojdia societății, degenerații omenirii. În această epocă actuală de mare prosperitate economică, există un număr excepțional de mare de astfel de oameni care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele când fac afaceri. Însă, indiferent câți astfel de oameni există, în orice caz, asemenea manifestări sunt suficiente pentru a ilustra o problemă a umanității. Cum este conștiința unei persoane, precum și dacă persoana are limitele conștiinței – acesta este un indicator pentru evaluarea umanității ei. Cum ar putea fi mântuit cineva care nici măcar nu are umanitate? Cel puțin, umanitatea cuiva trebuie să conțină condițiile pentru acceptarea adevărului. Cei care recurg la fraudă și înșelăciune în toate formele nu au în mod fundamental în umanitatea lor condițiile de a accepta adevărul. Așadar, dacă le ceri să accepte adevărul pentru a se elibera de firile lor corupte, le va fi imposibil să facă asta. Doar cei care au conștiință și rațiune pot să accepte adevărul și să se elibereze de firile lor corupte și, astfel, să dobândească mântuirea, deoarece conștiința lor are un anumit nivel de percepție morală și, atunci când se poartă și acționează, conștiința lor poate îndeplini o anumită funcție. Când ai părtășie despre adevăr cu astfel de oameni și discuți despre modul de a intra în adevăr, de a alunga firile corupte, care lucruri sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și care nu sunt și cum ar trebui să acționeze oamenii, aceștia pot accepta și se pot supune. Este adecvat să ai părtășie despre adevăr cu astfel de oameni – sunt destinatarii potriviți. Dacă ai părtășie despre adevăr cu cei ale căror mijloace principale de a face afaceri sunt înșelarea și escrocarea altora, este ca și cum ai vorbi cu pereții. Așadar, când vine vorba de astfel de oameni care fac afaceri, observă doar dacă folosesc mijloace legitime în afaceri și în tranzacțiile și interacțiunile lor cu ceilalți, dacă au restricțiile și limitele conștiinței și dacă le poate funcționa conștiința în tranzacțiile și interacțiunile lor cu ceilalți. În cazul în care conștiința unei persoane poate să funcționeze și să exercite o forță restrictivă asupra ei, atunci persoana este acceptabilă și vrednică de a interacționa cu ea. Unor astfel de persoane li se poate predica Evanghelia și li se poate spune adevărul în părtășie. Dacă sunt capabile să accepte adevărul, atunci există speranța să dobândească mântuirea. Aici se încheie discuția noastră despre dragostea pentru afaceri.