Toată lumea vrea să obțină binecuvântări. Nimeni nu vrea să fie distrus și trimis în iad, dar mulți oameni nu se pot abține să nu facă în mod repetat rău, călătorind cu mare viteză pe calea care duce în iad. Unii oameni ignoră în repetate rânduri ocaziile oferite de casa lui Dumnezeu de a-și face datoria, nu țin cont atunci când Duhul Sfânt îi mișcă și le aduce reproșuri și ignoră ajutorul și așteptările casei lui Dumnezeu. Ei insistă să fie superficiali, să se dezlănțuie făcând lucruri rele, să acționeze arbitrar și nechibzuit și să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, fără să reflecteze câtuși de puțin asupra lor înșiși. Nu sunt pur și simplu niște oameni incorigibili, nerușinați? Faci constant rău în felul acesta. Nu se pune problema că alții te obligă să faci asta – este evident alegerea ta personală, ceva ce-ți place personal și ești bucuros să faci. Dacă cineva spune că mergi pe calea împotrivirii față de Dumnezeu, o cale care duce în iad, te simți supărat și negativ. Față de ce te simți negativ? Nu ți-ai făcut-o cu mâna ta și nu ai cules ce ai semănat? Nu meriți asta? Unii oameni spun: „Fac rău în mod involuntar. De fiecare dată, vreau să fac lucrurile bine, dar după ce termin, constat că acțiunile mele nu au consecințe prea bune.” Ai făcut rău, ai provocat perturbări și tulburări și ai adus pierderi lucrării bisericii. Chiar dacă nu ești tras la răspundere pentru fărădelegile tale, acestea au lăsat în urma lor riscuri ascunse și ai putea să le comiți din nou în viitor. Acest lucru este foarte periculos. Este întocmai precum calea pe care a mers cineva – oriunde a mers, este inevitabil să lase urme. Recunoști fărădelegile pe care le-ai comis? Simți remușcări din cauza lor? Te simți îndatorat și trist? Plângi amar din cauza lor? Te-ai întors? Îți urăști cu adevărat faptele rele? Ai renunțat la răul care este în mâinile tale și te-ai căit în mod sincer înaintea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Și eu mă urăsc pe mine însumi. Mi-am dat palme peste față de nenumărate ori când eram singur și, de asemenea, am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu, plângând amar în rugăciune.” Poate că ai parcurs aceste procese, dar Dumnezeu nu Se uită la ele. El Se uită la manifestările tale. Când apare din nou aceeași situație sau îți revine din nou aceeași datorie, cum o tratezi? Ai sinceritate și loialitate? Poți plăti un preț? Poți acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu? Care sunt manifestările întoarcerii tale? Ai renunțat la răul care este în mâinile tale? Continui încă să faci lucrurile rele pe care le-ai făcut în trecut? Încă minți, încă acționezi arbitrar și nechibzuit, încă nesocotești rânduielile de lucru și adevărurile-principii, încă acționezi conform propriilor ambiții și dorințe și încă uneltești cu oamenii răi pentru a perturba și tulbura lucrarea bisericii? Dacă încă acționezi așa, atunci căința și plânsetele tale amare sunt false și superficiale. Cum este caracterizată căința superficială, falsă? (Drept ipocrizie.) Este caracterizată drept ipocrizie? Este caracterizată drept înșelăciune. Este corectă această afirmație? (Da.) În ochii lui Dumnezeu, astfel de plânsete amare și o astfel de căință sunt înșelăciune. De exemplu, Dumnezeu spune: „Oferă-Mi patru kilograme și jumătate de orez din recolta de anul acesta.” Unii oameni nu sunt dispuși să le ofere și vor să le păstreze ca să le mănânce ei înșiși, așa că iau patru kilograme și jumătate de coji de orez și le pun pe altar. Când sunt întrebați ce este, spun că este orez nedecorticat. Dumnezeu spune: „Nu ți-am cerut orez?” Ei spun: „Orezul nedecorticat este tot orez.” Este aceasta înșelăciune? (Da.) Aceasta este o înșelăciune nerușinată. După ce faci rău, îți mărturisești păcatul, spui în mod repetat că te simți îndatorat față de Dumnezeu și chiar plângi amarnic, dar, după aceea, te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și continui să faci lucrurile ca înainte. Dumnezeu caracterizează acest tip de comportament drept înșelăciune. În ochii lui Dumnezeu, acest tip de comportament înșelător este echivalent cu faptele rele. Dacă ai într-adevăr tăria de a te schimba și de a acționa în conformitate cu adevărurile-principii, nu este nevoie să iei hotărâri sau să plângi amar. Fă-o mai întâi – fă un jurământ lui Dumnezeu atunci când poți să o faci. Dacă nu poți să o faci, atunci nu trebuie în niciun caz să faci un jurământ. Dacă faci un jurământ, Dumnezeu îl va lua în serios și va cere rezultatul jurământului tău. Dacă nu poți să-l îndeplinești, aceasta este o înșelăciune în ochii lui Dumnezeu – a-L înșela pe Dumnezeu devine o altă faptă rea înregistrată împotriva ta. Așadar, dacă nu te poți căi cu adevărat și în schimb Îl înșeli pe Dumnezeu cu jurămintele tale, atunci calea pe care mergi este una care duce la pierzanie. Fiecare dintre faptele tale rele este o lovitură dată porților iadului; poate că una dintre aceste lovituri le va deschide în cele din urmă și atunci va fi sosit ceasul morții tale. Se poate spune că, pentru unii oameni, din momentul în care au început să creadă în Dumnezeu și până acum, toate faptele și comportamentele lor au fost acelea de a acumula constant fapte rele și a bate constant la porțile iadului și, în același timp, de a acumula mânia lui Dumnezeu; ei așteaptă ca pedeapsa Lui să se pogoare asupra lor. Alții progresează însă într-o direcție pozitivă și corectă în procesul credinței în Dumnezeu. Calea pe care merg este drumul spre Împărăția Cerurilor. În această perioadă, deși sunt răzvrătiți și dezvăluie firi corupte și, desigur, au și noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu și au propria voință în îndeplinirea datoriei lor, în timp ce dezvăluie aceste manifestări sau recurg la aceste comportamente, de asemenea, ei acceptă continuu adevărul și se eliberează continuu de firile lor corupte și le transformă; s-au schimbat cu adevărat și au manifestările și realitatea acceptării și supunerii față de adevăr. Deși au comis pe vremuri multe fărădelegi și au făcut unele lucruri pe care Dumnezeu le detestă și le condamnă, astfel de oameni se eliberează treptat de firile lor corupte și nu mai fac rău după ce înțeleg adevărul și se schimbă. Îl mișcă pe Dumnezeu cu schimbarea lor, cu determinarea și hotărârea lor de a îndura greutăți și de a plăti un preț pentru adevăr. În același timp, eforturile și acțiunile lor, precum și faptele bune pe care le pregătesc câștigă treptat acceptarea și aprobarea lui Dumnezeu, iar El Își amintește și aceste lucruri. Judecând după manifestările lor generale, astfel de oameni sunt practic – așa cum spuneți adesea – persoane corecte. Calea pe care merg aceste persoane corecte este calea care duce în Împărăția Cerurilor, calea care duce la mântuire. Astfel de oameni merg pe calea mântuirii. Desigur, manifestările acestor oameni nu sunt practic rezultatul îndemnurilor, supravegherii, gestionării sau emondării de către alții, nici al reglementării decretelor administrative ale bisericii. În schimb, aceștia se schimbă în mod proactiv și, în intrarea lor în viață, au propriile planuri și intenții personale, precum și propria hotărâre proactivă. Calea pe care merg acești oameni este calea corectă. Ei pregătesc fapte bune pentru propria destinație cu aceste manifestări pozitive, proactive. Ceea ce urmăresc în mod personal, subiectiv, determină calea pe care merg și atitudinea lui Dumnezeu față de ei. În cele din urmă, prin ceea ce urmăresc în mod personal, subiectiv, sunt capabili să primească de la Dumnezeu un verdict adecvat și o destinație adecvată.

Spuneți-Mi, cum ar trebui oamenii să îndeplinească fapte juste și în ce stare și condiție trebuie să facă acest lucru, pentru a fi considerat drept pregătire a faptelor bune? Cel puțin, trebuie să aibă o atitudine pozitivă și proactivă și, în timp ce își fac datoria, trebuie să fie loiali, să fie capabili să acționeze conform adevărurilor-principii și să protejeze interesele casei lui Dumnezeu. Este esențial să fii pozitiv și proactiv. Dacă ești mereu pasiv, este ceva problematic. Este ca și cum nu ai fi membru al casei lui Dumnezeu; nu-ți faci datoria, ci mai degrabă nu ai de ales decât să o faci la cererea unui angajator pentru a primi un salariu – nu o faci de bunăvoie. Chiar dacă faci câte ceva, este de nevoie și o faci pasiv. Dacă interesele tale nu ar fi implicate, pur și simplu nu ai face-o sau, dacă nimeni nu te-ar supraveghea, categoric nu ai face-o. Astfel de acțiuni negative și pasive nu sunt fapte bune. Prin urmare, oamenii de acest fel sunt foarte nesăbuiți. Sunt foarte pasivi în a face lucruri pozitive și în a face ceea ce se cuvine să facă – nu fac lucrurile care le trec prin minte, nici lucrurile de care sunt capabili și care necesită timp și energie, ci doar așteaptă și privesc de pe margine, crezând că este mai bine dacă le fac alții. Acest lucru este problematic, iar lor le este foarte greu să-și facă datoria bine. În primul rând, nu este vorba de faptul că ai un calibru inadecvat; în al doilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai destulă experiență; în al treilea rând, nu este vorba de faptul că nu ai condițiile potrivite pentru a face acest lucru. Ai calibrul necesar pentru a face această lucrare și, dacă investești timp și energie, vei fi capabil să o faci, dar nu o faci, nu reușești să pregătești fapte bune. Acest lucru este foarte regretabil. De ce spun că este regretabil? Pentru că, dacă rememorezi asta după mulți ani, vei regreta și, dacă vei dori să te întorci în acel an, în acea lună și în acea zi, pentru a face acea lucrare, lucrurile se vor fi schimbat și acel timp va fi trecut deja. Nu vei mai primi o a doua șansă ca aceea; când acea oportunitate trece, trece, când este pierdută, este pierdută. Dacă pierzi plăcerile trupești, cum ar fi să mănânci mâncare bună sau să porți haine frumoase, asta nu contează prea mult, deoarece aceste lucruri sunt deșarte și nu au niciun impact asupra intrării tale în viață, asupra pregătirii tale de fapte bune sau asupra destinației tale. Cu toate acestea, dacă ceva are legătură cu atitudinea lui Dumnezeu față de tine și cu evaluarea pe care ți-o face sau chiar cu calea pe care mergi și destinația ta, atunci pierderea oportunității de a face acel lucru este foarte regretabilă. Asta se datorează faptului că va lăsa în urmă o pată și va da naștere unor regrete pe viitoarea ta cale de existență, iar în toată viața ta, nu vei mai avea niciodată o altă șansă de a compensa. Nu este acest lucru regretabil? Dacă ai un calibru prea slab și nu poți întreprinde această lucrare, atunci nu este regretabil – casa lui Dumnezeu poate rândui ca altcineva să o facă. Dacă ești capabil să faci asta bine, dar nu o faci, este extrem de regretabil. Aceasta este o oportunitate care ți-a fost dată de Dumnezeu, dar tu nu o iei în serios, nu profiți de această oportunitate și o lași să îți scape printre degete – este prea regretabil! Pentru tine, este regretabil; pentru Dumnezeu, este dezamăgitor. Dumnezeu ți-a dat un calibru suficient și condiții superioare, permițându-ți să vezi unele lucruri clar și să fii competent pentru această lucrare. Totuși, nu ai atitudinea corectă față de datoria ta, nu ai sinceritate, cu atât mai puțin ai devotament, și nu vrei să te străduiești din răsputeri să o faci bine. Acest lucru Îl dezamăgește profund pe Dumnezeu. Așadar, dacă ești leneș și simți mereu că lucrarea care ți se încredințează este supărătoare și nu vrei să o faci, și te plângi în sinea ta: „De ce mi se cere mie să o fac și nu altcuiva?”, atunci acesta este un gând nesăbuit. Când o datorie îți revine ție, nu este un eveniment nefericit, este o onoare și este înălțarea dată de Dumnezeu. Ar trebui să o accepți cu bucurie și să faci datoria pe care se cuvine să o faci; nu te va epuiza. Dimpotrivă, dacă îți faci bine datoria, înțelegi adevărul și rezolvi problemele, te vei simți împăcat și echilibrat în inima ta și nu Îl vei fi dezamăgit pe Dumnezeu. Înaintea lui Dumnezeu, vei avea credință și vei putea să te porți ținând fruntea sus. Dacă nu ți-ai făcut bine datoria și ești mereu superficial, aceasta este o fărădelege și, chiar dacă nu ai provocat nicio pierdere, această fărădelege va lăsa un regret pe viață în inima ta. Această fărădelege va fi ca o gaură neagră fără fund; ori de câte ori te vei gândi la ea, vei simți durere și neliniște, o agonie care străpunge inima. Nu numai că nu vei avea pace sau bucurie, ci, dimpotrivă, durerea remușcării și a chinului te va însoți întreaga viață și nu va putea fi niciodată ștearsă. Nu este acesta un regret veșnic? Și cum e din perspectiva lui Dumnezeu? Dumnezeu folosește adevărurile-principii pentru a caracteriza această chestiune, deci natura ei este mult mai gravă decât ceea ce simți tu. Înțelegi? (Da.) Astfel, Dumnezeu va lua în considerare în mod cuprinzător performanțele tale obișnuite și atitudinea ta față de adevăr și datorie, pentru a vedea calea pe care mergi. Să presupunem că atitudinea ta față de adevăr și datorie este întotdeauna superficială și faci promisiuni la suprafață, dar nu le pui în practică în culise și pierzi timpul și tărăgănezi lucrurile și nu ai o atitudine pozitivă de a fi atent la intențiile lui Dumnezeu. Chiar dacă la prima vedere nu provoci perturbări și tulburări, nu faci rău, nu acționezi arbitrar și nechibzuit și nu te dezlănțui comițând nelegiuiri și pari a fi o persoană care respectă regulile și destul de bine crescută, nu faci în mod pozitiv și proactiv ceea ce îți cere Dumnezeu, ci, în schimb, ești viclean și leneș și eviți să faci lucrare reală. În acest caz, pe ce cale mergi cu adevărat? Chiar dacă nu este calea unui antihrist, este cel puțin calea unui conducător fals.

Unii oameni par să fie supuși în îndeplinirea datoriei lor, făcând tot ce rânduiește Cel de mai sus. Dar, când sunt întrebați: „Îți faci datoria cu superficialitate? O faci conform principiilor?”, nu pot da niciun răspuns precis, spunând doar: „Fac ceea ce îmi spune Cel de mai sus și nu îndrăznesc să mă dezlănțui comițând fapte rele.” Când sunt întrebați dacă și-au îndeplinit responsabilitatea, ei spun: „Păi fac ceea ce trebuie să fac.” Au mereu acest tip de atitudine în îndeplinirea datoriei lor, fără grabă și cu indiferență. Deși nu au apărut probleme evidente, dacă este evaluată conform adevărurilor-principii, îndeplinirea datoriei lor este ineficientă și nu este conform standardului. Dar lor nu le pasă. Acționează în continuare în același mod superficial ca în trecut și sunt tot la fel de pasivi când vine vorba de lucrurile pe care ar trebui să ia inițiativa de a le face – nu s-au schimbat deloc. Nu sunt nerușinat de încăpățânați? Ei păstrează întotdeauna această atitudine: „Tu poți avea o mie de planuri geniale, dar eu am propriul set de reguli. Așa sunt eu. Să vedem ce-mi poți face. Aceasta este atitudinea mea!” Nu a făcut nimic extrem de perfid sau de rău, dar nici prea multe fapte bune nu a făcut. Pe ce cale ai spune că merge? Este bun acest tip de atitudine față de credința în Dumnezeu și față de datoria sa? (Nu.) În Apocalipsa din Biblie, Dumnezeu spune: „Dar fiindcă ești căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!” (Apocalipsa 3:16). A fi căldicel, nici în clocot, nici rece – este bună această atitudine? (Nu.) Oamenii de acest fel au și propriul set de calcule în minte: „Atât timp cât nu fac rău și nu perturb lucrarea bisericii în îndeplinirea datoriei mele, nu voi fi condamnat. Dacă este prea obositor să-mi fac bine datoria și necesită prea multă suferință, nu o voi face. Nu mă voi obosi, dar nici nu voi face greșeli majore. Astfel, nu voi fi îndepărtat sau eliminat, fiind totuși mult mai bun decât cei care nu îndeplinesc o datorie. Așa că rămân căldicel, nici în clocot, nici rece. Orice mi-ai cere să fac, o voi face. Dar, dacă nu-mi spui să fac ceva, nu voi interveni. Astfel, nu voi obosi și, pe deasupra, oamenii nu-mi vor putea găsi niciun defect. Această abordare este grozavă!” Este bun acest mod de a se purta? (Nu.) Știi că nu este bun, așadar cum ar trebui să se schimbe practica ta? Dacă nu cauți niciodată să mergi pe calea urmăririi adevărului și încă insiști să trăiești după filosofiile Satanei, atunci ești condamnat să nu ai nicio speranță de a dobândi mântuirea. Dacă te porți în acest fel în lume, atunci vei avea într-adevăr un avantaj. Filosofia și atitudinea ta față de interacțiunile lumești te vor proteja și nici nu-i vei ofensa pe oameni. Mai mult, acei oameni din înalta societate cu prestigiu și reputație nu vor simți că ești o amenințare pentru ei și te vor aprecia cu toții foarte mult. Nici acei oameni lipsiți de statut din clasa inferioară nu vor îndrăzni să te ofenseze. Așadar, vei fi destul de popular – atât pentru oamenii din clasa inferioară, cât și pentru cei din înalta societate, vei fi cineva pe care vor căuta să-l câștige de partea lor, vei fi o marfă la mare căutare și vei putea să navighezi cu ușurință în toate cercurile, înalte și joase, bune și rele. Totuși, dacă folosești în continuare acest tip de atitudine față de interacțiunile lumești în casa lui Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu, nu va funcționa. Toate diversele principii care implică adevărul necesită o atitudine din partea ta, iar această atitudine este fie corectă, fie greșită, fie albă, fie neagră, fie adevărată, fie falsă – este deosebit de clară și deosebit de principială. Necesită poziția și punctul tău de vedere precis, și nu o cale de mijloc. Cei care adoptă calea de mijloc nu pot rămâne fermi în fața adevărului. Nu gândi astfel: „Privește cât de ingenios este modul meu de a trăi. Am învățat să mă protejez folosind această metodă de când eram copil și, privind în urmă la viața mea de până acum, simt că această metodă este extrem de practică. După ce am ajuns să cred în Dumnezeu, încă trăiesc după această metodă. În anii mei de credință în Dumnezeu, nu am fost emondat, nu am avut eșecuri semnificative în îndeplinirea datoriei mele, nu am fost supus vreunei rafinări sau unor încercări majore și Dumnezeu nu m-a condamnat sau nu m-a disprețuit și respins niciodată. Privește cât de mult succes am în conduita mea, cât de priceput sunt la asta!” Te înșeli! Nu știi cum să te porți – folosești o metodă dibace pentru a aborda fiecare chestiune și pentru a aborda adevărul. Această metodă este întru totul greșită și nu poți rămâne ferm făcând asta. Nu avea mentalitatea de a te baza pe noroc, gândindu-te: „Obișnuiam să fac asta și aveam mereu succes. Nu am eșuat niciodată, nu m-am făcut de rușine și nu mi-am arătat niciodată ignoranța. Acum că am credință în Dumnezeu, voi stărui în continuare în această strategie extrem de sofisticată pentru interacțiuni lumești.” Spun că este o nesăbuință din partea ta! De ce rostește Dumnezeu atât de multe cuvinte pentru a-i mântui pe oameni? Tocmai pentru a le da posibilitatea, sub îndrumarea acestor cuvinte, să înțeleagă care este calea cea dreaptă în viață și pe ce fel de cale ar trebui să meargă; pentru a te lăsa să alegi – nu pentru a te lăsa să înaintezi fără efort, în mod oportunist. Dacă ar fi să te lase să înaintezi fără efort, în mod oportunist, Dumnezeu nu ar rosti aceste cuvinte și nu ar face această lucrare. De ce sunt explicate atât de clar toate lucrurile contrare adevărului în părtășia noastră despre diverse chestiuni? Tocmai pentru a-ți spune care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, astfel încât să le poți distinge clar și să le poți vedea limpede. Lucrurile pozitive și cele negative sunt întru totul deschise, dezvăluite și transparente înaintea lui Dumnezeu – nu sunt neclare. Prin urmare, Dumnezeu îți cere să ai claritate în orice faci și în alegerea căii tale – atitudinea ta trebuie să fie clară, iar gândurile și punctele tale de vedere trebuie să fie clare; nu trebuie să existe nimic ambiguu. Ceea ce implică adevărul și adevărurile-principii nu conține nimic ambiguu – negrul este negru, albul este alb, da este da, nu este nu. O minciună, chiar dacă este spusă de o mie de ori, este tot minciună și nu poate niciodată să devină adevărul. Adevărul, chiar dacă puțini îl acceptă în lume sau dacă multe națiuni îl resping și îl condamnă, rămâne adevărul. Adevărul este întotdeauna adevărul și categoric nu va deveni un sofism sau o erezie. Indiferent câți oameni urmează lucruri negative care sunt ale Satanei sau de câți ani au devenit o tendință lumească, ele sunt tot lucruri negative și sunt tot ale Satanei – nu se vor transforma niciodată în lucruri pozitive. Pe de altă parte, lucrurile pozitive, chiar dacă sunt atacate, suprimate și condamnate în această lume, rămân lucruri pozitive și nu vor deveni niciodată lucruri negative. Dumnezeu este veșnic Dumnezeu, este veșnic întruchiparea dreptății și este veșnic reprezentantul tuturor lucrurilor pozitive. Statutul lui Dumnezeu este neschimbător și esența Lui este neschimbătoare. În schimb, Satana este veșnic Satana, este veșnic întruchiparea răului, este veșnic reprezentantul axei răului, este veșnic negativ și nu va deveni niciodată un lucru pozitiv.

Unii oameni spun: „Trebuie să fii flexibil ca să trăiești în biserică. Nu te înclina prea mult în nicio direcție. Nu accepta adevărul, dar nici nu fi scârbit de el; nu ofensa persoanele pozitive sau pe cele negative. Cel mai bine este să fii pur și simplu neutru. Nu mă opun lucrurilor pozitive și nu le critic pe cele negative. Nu-i lingușesc pe oamenii care urmăresc adevărul și nu încerc să le intru în grații, nici nu mă apropii de ei. În plus, nu mă distanțez nici de antihriști. Ce poți să-mi faci? Privește cât de clar înțeleg viața!” Este aceasta o înțelegere clară? Nu este o înțelegere clară; este nesăbuință. Aceasta înseamnă a fi confuz și a nu putea distinge între bine și rău. O astfel de persoană este o persoană confuză. Îți spun, acest tip de persoană cu două fețe pur și simplu nu este deloc bună. Care va fi rezultatul final al unui asemenea mod de a trăi? (Nu va avea niciun final și nicio destinație.) Își va fi distrus propria destinație. Deși nu se opune lucrurilor pozitive, în esență, nici nu a acceptat lucrurile pozitive. A nu te opune nu este același lucru cu a accepta, iar a nu critica lucrurile negative nu este același lucru cu a renunța la ele. Crezi că, neacceptând lucrurile pozitive și necriticându-le pe cele negative, ai renunțat la lucrurile și la punctele de vedere negative? Nu poți renunța la ele. Gândurile și punctele de vedere negative ale oamenilor, precum și gândurile și punctele de vedere ticăloase care sunt ale Satanei pot fi abandonate și desființate treptat doar acceptând lucrurile pozitive și acceptând adevărul; doar atunci pot oamenii să accepte gândurile și punctele de vedere pozitive, alături de practicile, perspectivele, înțelegerea și criteriile care se aliniază la adevărurile-principii. Cu alte cuvinte, dacă vrei să accepți gândurile și punctele de vedere pozitive, dacă vrei să accepți adevărul, dacă vrei ca adevărul să intre în tine și să devină viața ta, trebuie mai întâi să golești tot ce se află înlăuntrul tău, iar apoi să accepți adevărul și să-i permiți adevărului să intre în tine și să dețină puterea în inima ta. Aceasta înseamnă să ai adevărul ca viață. Așa se practică urmărirea adevărului. Scopul principal al credinței în Dumnezeu este dobândirea adevărului. Trebuie să fii capabil să discerni diversele gânduri și puncte de vedere contrare adevărului. Mai ales dacă ești genul de persoană care urmează filosofia Satanei, trebuie să renunți la gândurile și punctele de vedere șirete ale căii de mijloc și să te răzvrătești în mod conștient împotriva lor. Când astfel de gânduri și puncte de vedere apar în situațiile pe care le întâlnești, trebuie să-ți dai seama că sunt greșite și să te gândești: „Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Ce cere Dumnezeu? Oricare ar fi modul de acțiune care este în acord cu adevărurile-principii, voi lua inițiativa și mă voi strădui să acționez ca atare, nelăsând gândurile și punctele de vedere ale căii de mijloc să mă guverneze sau să mă împiedice să practic adevărul. În schimb, trebuie să las cuvintele lui Dumnezeu, adevărul, să devină criteriile pentru conduita și acțiunile mele și pentru îndeplinirea datoriei mele.” O astfel de practicare va aduce un rezultat diferit. Chiar dacă este o chestiune foarte neînsemnată, care nu merită să fie ținută minte de Dumnezeu, cel puțin Dumnezeu nu o va condamna. Pe măsură ce acțiunile tale se acumulează strop cu strop în acest mod, faptele tale bune vor fi pregătite treptat, puțin câte puțin. Dacă acțiunile tale pot fi considerate fapte bune în ochii lui Dumnezeu, atunci vei avea speranță. Vei începe să ai o direcție și un scop corecte și pozitive și vei începe să devii o persoană pozitivă, o persoană corectă. Astfel, te vei fi distanțat de calea distrugerii care duce în iad și te vei fi îndreptat gradual către calea care duce în Împărăția Cerurilor. Acesta este un rezultat bun al unei persoane capabile să se schimbe. Este ceva ușor de realizat? Depinde de măsura în care acea persoană iubește adevărul. Dacă faci o greșeală și spui doar: „Chiar mă urăsc! Cum am putut să fac un lucru atât de josnic, atât de oribil? Chiar îmi vine să-mi dau câteva palme peste ochi!”, doar să te urăști nu este de niciun folos. Lucrul esențial este că, atunci când faci o greșeală, trebuie să fii capabil să discerni ce este în neregulă, ce te-a determinat să o faci, de ce nu ești capabil să practici adevărul, care este cauza principală și care sunt baza și principiile acțiunilor tale. Lucrul esențial este, de asemenea, dacă, atunci când te confrunți cu o anumită problemă, acționezi în mod conștient conform cuvintelor lui Dumnezeu și te răzvrătești în mod conștient împotriva gândurilor și opiniilor tale satanice, a ambițiilor și dorințelor tale, a intențiilor și planurilor tale. Dacă ai făcut conștient toate aceste lucruri, atunci ai pregătit fapte bune, iar asta este grozav și ai câștigat ceva. Este bun acest tip de rezultat? Este acesta rezultatul pe care doriți să-l vedeți? Este ceea ce doriți să urmăriți? (Da.) Ce fel de punct de vedere au cei mai mulți oameni acum? Acesta: „Nu fac rău și nu provoc perturbări și tulburări. Atât timp cât nu sunt îndepărtat din biserica cu datorie full-time, totul este în regulă. Deși n-am pregătit multe fapte bune și nu sunt foarte loial în datoria mea, nu am multă sinceritate și nu practic cu seriozitate conform adevărurilor-principii, atât timp cât nu fac rău și nu provoc perturbări și tulburări, nu este suficient?” Cum este acest punct de vedere? Este un gând și un punct de vedere degenerat – unul care nu caută progresul. Nu trebuie în niciun caz să crezi că, atât timp cât nu faci rău și nu provoci perturbări și tulburări, ești o persoană bună, o persoană nobilă, poți rămâne ferm, iar ceea ce faci se aliniază la adevăr. Îți spun, este greșit – este un mod nesăbuit de a gândi! A nu face rău nu este echivalent cu a pregăti fapte bune. A nu face rău și a pregăti fapte bune sunt două concepte diferite. A îndeplini o datorie fără a face rău este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată; este o manifestare pe care ar trebui să o aibă cei care au conștiința și rațiunea umanității normale. De exemplu, unii oameni spun: „Sunt oameni care comit crime, dar eu nu am făcut asta; omul acela a furat lucruri de la alții, dar eu nu am făcut-o. Asta înseamnă că sunt o persoană bună.” Merită să te lauzi cu asta? Este afirmația lor corectă? (Nu este.) Aceasta înseamnă să confunzi conceptele. A nu fi hoț, a nu comite crime sau incendii și a nu te implica în relații sexuale ilicite nu este același lucru cu a fi o persoană bună. A nu comite rău sau a nu încălca legea este un concept diferit de acela de a fi o persoană bună. A fi o persoană bună are propriile standarde. A nu face rău și a pregăti fapte bune sunt, de asemenea, două concepte separate. A-ți îndeplini datoria fără să faci rău este ceva ce ar trebui să realizezi ca o persoană normală. Dar pregătirea faptelor bune înseamnă că trebuie să practici adevărul în mod proactiv și pozitiv și să-ți faci bine datoria conform cerințelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Trebuie să ai loialitate, să fii dispus să înduri greutăți și să plătești un preț, să fii dispus să-ți asumi responsabilitatea și să fii capabil să acționezi pozitiv și proactiv. Acțiunile realizate conform acestor principii sunt, practic, toate fapte bune. Indiferent dacă sunt chestiuni mari sau mici, dacă sunt demne de ținut minte de oameni sau nu, dacă sunt stimate de oameni ori considerate nesemnificative, sau dacă oamenii cred că sunt demne de atenție, în ochii lui Dumnezeu, toate sunt fapte bune. Dacă ai pregătit fapte bune, acest lucru îți va aduce în cele din urmă binecuvântări, nu dezastre. Unii oameni nu pregătesc absolut nicio faptă bună și se mulțumesc doar cu următoarele: „Fac orice mi se spune să fac și mă duc oriunde mi se spune să mă duc. Niciodată nu vorbesc sau nu acționez într-un mod arbitrar și niciodată nu stârnesc probleme în mod răutăcios și nu provoc perturbări și tulburări. Chiar sunt ascultător și bine educat.” Ei au mereu acest tip de atitudine. Nu caută în mod activ adevărul și nu respectă principiile în îndeplinirea datoriei lor. Când își descoperă propriile abateri și greșeli, nu le corectează și nu le schimbă cu promptitudine. Când descoperă că au fost răzvrătiți și au dezvăluit firi corupte, nu reflectează niciodată asupra lor înșiși, nici nu caută în mod activ adevărul pentru a rezolva problema; în schimb, fac doar ce vor. Deși nu au comis niciun rău mare care ar cauza pierderi intereselor casei lui Dumnezeu, au afectat totuși progresul lucrării bisericii. În cel mai bun caz, îndeplinirea datoriei lor este doar muncă, iar munca, prin natura ei, nu se ridică la nivelul unei fapte bune. Așadar, cum se definesc în cele din urmă faptele bune? Este atunci când ceea ce faci este cel puțin util pentru intrarea ta în viață și cea a fraților și a surorilor și benefic pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă este benefic pentru tine, pentru ceilalți și pentru casa lui Dumnezeu, atunci performanța ta este eficientă înaintea lui Dumnezeu și aprobată de El. Dumnezeu îți va da un punctaj. Așadar, evaluează aceste lucruri: câte fapte bune ai pregătit de-a lungul anilor? Pot aceste fapte bune să compenseze fărădelegile tale? După ce le compensezi, câte fapte bune rămân? Trebuie să îți acorzi un punctaj și să ai o înțelegere fermă a acestui lucru; nu trebuie să fii dezorientat în această privință.

Spuneți-Mi, este necesară părtășia Mea despre aceste chestiuni? (Da.) Trebuie să vă spun aceste cuvinte și să vă dau câteva sfaturi. Scopul sfaturilor nu este de a vă spulbera entuziasmul, nici de a râde de voi, cu atât mai puțin de a vă condamna, ci de a vă reaminti, de a trage un semnal de alarmă, astfel încât să știți – chiar acum, în prezent, în momentul de față – în ce situație vă aflați, care este starea voastră și care sunt potențialele pericole. Aceste lucruri trebuie să fie clare în inimile voastre. În credința lor în Dumnezeu, oamenii trebuie să-și examineze constant și frecvent starea în fața lui Dumnezeu. Trebuie să știe constant și limpede care este relația lor cu Dumnezeu, dacă există conflicte și bariere între ei și Dumnezeu, dacă au noțiuni și înțelegeri greșite despre El, dacă au cerințe irezonabile de la Dumnezeu și cum privește Dumnezeu manifestările lor generale. Oamenii trebuie să înțeleagă și să cunoască aceste lucruri; este foarte benefic pentru intrarea lor în viață. Scopul practicării în acest fel este de a se asigura că oamenii pot acționa cu exactitate conform intențiilor lui Dumnezeu. Nu merge pe calea greșită, nu te simți mulțumit de tine însuți și nu te înșela pe tine însuți și pe alții. A nu merge pe calea greșită înseamnă să nu-ți urmezi propria cale deviată. Crezi că ai performanțe destul de bune în credința ta în Dumnezeu, așadar continui să mergi pe această cale. Se dovedește însă că te-ai abătut de la calea cea dreaptă; Dumnezeu te-a abandonat de mult, iar Duhul Sfânt nu mai lucrează în tine. Dumnezeu te detestă, însă tu tot crezi că te descurci bine în credința ta: „Am câștigat lucruri din credința în Dumnezeu. Pot să îndur greutăți acum, nu fac rău acum, știu cum să evit să provoc perturbări și știu acum de ce sunt îndepărtați sau izolați cei care provoacă perturbări și tulburări și de ce nu li se permite să facă o datorie.” Nu este suficient să știi aceste lucruri. Trebuie să știi cum să acționezi astfel încât să urmezi calea lui Dumnezeu, cum să practici astfel încât să mergi pe calea cea dreaptă și cum să acționezi astfel încât să poți dobândi mântuirea. Toate acestea sunt foarte importante; trebuie să faci evaluări și să tragi concluzii la intervale regulate. Încheiem aici acest subiect. Să continuăm părtășia despre subiectul asupra căruia am avut părtășie în această perioadă.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.