A fi sordid

Haideți să vorbim despre o altă manifestare: a fi sordid. Ce fel de problemă este aceasta? (Este o problemă ce ține de caracterul abject.) A fi sordid se încadrează la caracterul abject și este clasificat la umanitate. Este a fi sordid oarecum similar cu a fi infam? (Da.) Și aceasta este o manifestare a caracterului abject. A fi sordid înseamnă a acționa fără respectarea regulilor, într-un mod ascuns, nu numai făcând lucruri fără principii sau limite de conștiință și moralitate, ci și făcându-le într-o manieră deosebit de detestabilă și josnică. Care sunt manifestările faptului de a fi sordid? De exemplu, o persoană sordidă vede că cineva a cumpărat o mașină frumoasă, pe care ea însăși nu și-o poate permite. Când trece pe lângă persoana respectivă, la exterior, o salută, spunând: „Frumoasă mașină! Trebuie să fii bogat!” Cuvintele sale sună plăcut, dar de îndată ce proprietarul mașinii pleacă, persoana sordidă scuipă pe mașină – pfiu! Nu asta înseamnă a fi sordid? (Ba da.) Ce fel de comportament este să scuipi? (A fi sordid.) Asta înseamnă a fi sordid. A fi sordid înseamnă a fi deosebit de detestabil, murdar și josnic – înseamnă a acționa într-un mod rușinos, provocând batjocura și disprețul celorlalți, făcându-i să creadă că ai un caracter josnic și că ești o rușine. De exemplu, unii oameni văd că vecinul are un câine bun și, în sinea lor, sunt invidioși: „Familia lui are un câine atât de bun. De ce nu am cumpărat eu câinele acela?” Așa că găsesc o cale de a ucide câinele și, după aceea, sunt în culmea fericirii. Odată ce ajung acasă, sărbătoresc, deschid șampania și organizează un festin, simțindu-se mai fericiți ca niciodată. Spuneți-Mi, sunt acestea persoane îngrozitoare sau nu? (Sunt.) Asta înseamnă să fii sordid. Atât timp cât altora li se întâmplă ceva bun și sunt fericiți, ei se întristează și se gândesc la modalități de a le strica ploile. Când văd că alții întâmpină dezastre, se bucură de nenorocirea lor. Asemenea oameni sunt foarte sordizi.

Gândurile oamenilor sordizi sunt foarte negative. În ce fel sunt negative? De exemplu, când îi oferi ceva unei persoane, în circumstanțe normale, aceasta s-ar simți recunoscătoare, spunând: „Lucrul acesta e destul de bun. Înainte, îți plăcea foarte mult, dar acum nu mai ai nevoie de el. Nu l-ai dat altcuiva, ci mi l-ai dat mie imediat – chiar suntem prieteni!” Orice persoană care are conștiință și rațiune ar gândi în felul acesta; ar înțelege această chestiune într-un mod pozitiv. Dar gândirea oamenilor sordizi este denaturată. Aceștia și-ar spune în sinea lor: „Mi-ai dat lucrul acesta doar pentru că nu mai ai nevoie de el. Dacă mai aveai nevoie de el, mi l-ai fi dat? Păstrezi lucrurile de calitate pentru tine și mie mi le dai pe cele proaste – cine vrea așa ceva? Încerci să scapi de mine ca de un cerșetor? Crezi că eu nu știu ce e de calitate? Mi l-ai dat doar pentru că nu mai ai nevoie de el și încă te aștepți să fiu recunoscător. Mă crezi idiot?” Vezi tu, într-o chestiune atât de simplă, ei gândesc într-un mod detestabil, murdar și josnic. Dacă le dai ceva, îți vei crea singur probleme. De ce îți vei crea probleme? Pentru că persoana căreia i-a dat acel lucru este una sordidă – cineva cu gânduri detestabile, murdare și josnice. Asemenea persoane gândesc negativ despre oricine. Când se uită la cineva, nu-l văd pe baza principiilor, nici pe baza caracterului acelei persoane sau a principiilor de conduită personală pe care le cunosc din anii mulți petrecuți cu persoana respectivă. Dimpotrivă, îi privesc pe ceilalți pe baza propriilor gânduri și puncte de vedere extreme și încăpățânate. Asemenea oameni sunt foarte sordizi. Dacă nu te asociezi cu ei sau nu le dai nimic, lucrurile rămân pașnice. Dar dacă te asociezi într-adevăr cu ei și îi ajuți, ajungi adesea să fii judecat și criticat de ei. Când văd că folosești un lucru de calitate, mereu îl vor. Dacă nu li-l dai, cred că ești zgârcit și avar. Asemenea oameni sunt foarte problematici și este foarte dificil să te înțelegi cu ei. Poate că nu spun nimic explicit, dar în adâncul sufletului, în secret, concurează mereu cu tine, nutrind gânduri nefavorabile despre tine în inimile lor. În termeni simpli, asemenea oameni au inimi și gânduri mizerabile. Cred că termenul „mizerabil” este destul de potrivit pentru a descrie gândurile și inima unei persoane drept murdare – înseamnă că persoana respectivă nu este curată, pozitivă sau bună la inimă. Oricât de pozitiv ar fi un lucru, atunci când vorbește despre el, se transformă în ceva negativ. Indiferent câte lucruri bune faci pentru ea, nu numai că nu le apreciază, dar te și desconsideră și îți înscenează lucruri, spunând că ai intenții rele. Dacă îi oferi vreun beneficiu, va chibzui dacă încerci să o exploatezi. Dacă ești indiferent față de ea, va crede că, întrucât ești bogat și puternic, îi desconsideri pe cei săraci. Va considera că îți lipsește latura umană, că nu știi cum să te înțelegi cu oamenii și că ești incapabil să ții cont de sentimentele altora. Dacă te distanțezi de acea persoană, nici asta nu va merge – tot va avea ceva de spus despre asta. Asemenea oameni sunt foarte problematici. Indiferent cum interacționezi cu ei, nu-i poți mulțumi niciodată. Nu știi ce vor gândi și nu știi ce necazuri vor decurge din lucrurile pe care le faci cu intenții bune. Așadar, există un singur mod de a trata asemenea oameni – păstrează distanța și nu interacționa cu ei. Când îți faci prieteni, nu alege astfel de oameni, pentru că sunt prea sordizi; dacă te asociezi cu ei, asta îți va aduce mari necazuri și multă tulburare și toată această tulburare și toate aceste necazuri sunt complet inutile. Au raționalitate oamenii sordizi? (Nu.) Ce înseamnă să spunem că nu au raționalitate? (Nu au conștiință sau rațiune și nici limite morale.) Care sunt detaliile acestui lucru? (Nu au gândirea oamenilor normali.) A nu avea gândirea oamenilor normali este un aspect. Spuneți-Mi, au rușine asemenea oameni? (Nu.) Nu au rușine, nu au gândirea umanității normale și rostesc numai raționamente denaturate și false. Raționamentul lor are ca țintă protejarea propriilor interese – este un raționament complet denaturat. Dacă le dai ceva, spun că îi desconsideri și le dai numai lucruri de care nu ai nevoie. Dacă nu le dai nimic, atunci spun că ești prea zgârcit. Nu sunt asemenea cuvinte un raționament denaturat? (Ba da.) Ei pur și simplu nu pot înțelege lucrurile corect și gândesc într-un mod foarte negativ – este un raționament denaturat. Non-credincioșii spun adesea că oamenii trebuie să se poarte în mod rațional – dacă cineva este irațional și rostește numai raționamente denaturate, atunci nu este un om bun. Dacă cineva îți dă ceva înseamnă că te apreciază într-o oarecare măsură; dacă nu-ți oferă nimic, și acest lucru este justificat – poate să-și dea bunurile oricui dorește. Dacă tot îi găsești vină când îți dă ceva, dar spui că e zgârcit când nu o face, nu înseamnă că ești absurd? Nu sunt sordizi oamenii care au asemenea raționamente denaturate? (Ba da.) Sunt extrem de sordizi! Oamenii sordizi sunt absurzi, așa că niciun raționament nu-i convinge. Pentru ei, a acționa conform conștiinței și rațiunii sau pe baza adevărurilor-principii pur și simplu nu are sens. A fi sordid este oarecum similar cu a fi infam, nu-i așa? (Ba da.) De exemplu, unii oameni cheltuiesc bani ca să cumpere ceva și au mereu senzația că prețul nu merită, de parcă au suferit o pierdere. Apoi chibzuiesc: „Ai profitat de mine, așa că trebuie să găsesc o cale de a-ți provoca o pierdere – abia atunci mă voi simți echilibrat în sinea mea.” Asemenea oameni, care sunt detestabili și sordizi, chibzuiesc mereu cum să profite de alții. Dacă au senzația că au suferit o pierdere, le îngreunează situația altora; vor mereu să se asigure că nu ies în pierdere și abia atunci se simt mulțumiți. Dacă profită de altcineva, sărbătoresc și sunt atât de fericiți încât se trezesc râzând din vis. Suma de bani pe care o cheltuiești pe ceva este alegerea ta – nimeni nu te-a forțat să-i dai banii tăi. De vreme ce ai cumpărat acel lucru de bunăvoie, de ce continui să fii ranchiunos și să încerci să profiți de alții și să eviți să suferi o pierdere? Nu sunt astfel de oameni foarte sordizi? (Ba da.) Când merg la supermarket ca să cumpere alimente și consideră că sunt prea scumpe, ca să nu sufere o pierdere, iau câteva pungi de plastic în plus. Dacă se întâmplă să fie de Anul Nou sau în timpul unei sărbători, iar supermarketul oferă calendare gratis, trebuie să ia câteva în plus și abia atunci se simt mulțumiți. Când profită de alții, se simt încântați și chiar se laudă peste tot cu cât de capabili și pricepuți sunt. Spuneți-Mi, ce fel de mentalitate au asemenea oameni? Indiferent care este aceasta, ei evaluează mereu lucrurile uitându-se dacă pot să profite și să evite să sufere o pierdere. Numai tipul acesta de gând și punct de vedere este foarte sordid și detestabil. Desigur, există și o latură tiranică a acestui lucru, precum și una rea. Asemenea persoane sunt dificil de abordat și sunt pretențioase. În astfel de oameni se văd multe defecte ale umanității – modurile lor de a gândi, din perspectiva umanității, nu se conformează deloc bunului simț sau altor reguli de comportament și se situează sub nivelul etic de bază al umanității normale; desigur, nu se conformează nici conștiinței și rațiunii umanității. Sunt foarte denaturate, foarte josnice și, de asemenea, foarte tiranice. Nu sunt văzute adesea astfel de persoane în grupuri de oameni? (Ba da.) Oamenii sordizi au un caracter abject și sunt foarte dificil de abordat. Atât timp cât un lucru le implică interesele, fie că e vorba de interese materiale, fie de mândria și statutul lor, purtarea lor în această privință va fi dezvăluită; va fi afișată deosebit de clar. Vor începe să rostească raționamente denaturate și false, devenind complet insensibili la rațiune. În regulă, aici se încheie discuția noastră despre oamenii sordizi.

Egoismul

O altă manifestare este egoismul. Este bun egoismul? (Nu.) Atunci, mai întâi, spuneți-Mi, este înnăscut egoismul? (Nu.) Egoismul nu este înnăscut, așadar, ce fel de problemă este? (Un defect al umanității.) (Cred că este o problemă de caracter.) Egoismul ar trebui clasificat în funcție de situație. Unele cazuri de egoism sunt manifestări ale instinctului uman; sunt un fel de instinct uman, un drept pe care oamenii se cuvine să-l aibă, dreptul de a-și proteja interesele. Dacă aceasta este o manifestare a instinctului uman, atunci este ceva ce oamenii ar trebui să aibă. Acest tip de egoism este o manifestare a protejării drepturilor umane și a drepturilor și intereselor legitime. Acest tip de egoism este justificat; nu este un defect al umanității. Cu toate acestea, există un alt fel de manifestare care este mai gravă decât acest fel de egoism – implică lezarea intereselor altora și acesta este un defect al umanității; s-a transformat într-o problemă de caracter. Aceste probleme trebuie discernute: care manifestări ale egoismului sunt justificate, care manifestări ale egoismului sunt un defect de umanitate și care manifestări ale egoismului implică o problemă de caracter. Dacă aceste probleme pot fi văzute clar, atunci omul va ști cum să practice în concordanță cu principiile. De exemplu, oamenii vor să aibă mare grijă de viețile lor, să-și îndeplinească pe deplin responsabilitățile și obligațiile și să se descurce bine, fără să se preocupe de ceilalți, făcând-o fără să lezeze interesele celorlalți – din perspectiva umanității, și acesta este un tip de egoism, nu-i așa? Totuși, din altă perspectivă, aceasta este și o reacție instinctivă pe care o au oamenii. Desigur, este și un drept înnăscut dat oamenilor de către Dumnezeu – adică, ai dreptul ca mai întâi să ai grijă de tine, fără să te preocupi de ceilalți. Menținându-ți propria viață umană, îți menții supraviețuirea. Acest lucru este justificat. Desigur, din perspectiva umanității, să-ți pese numai de tine și să nu te preocupi de ceilalți este, de asemenea, o manifestare a egoismului. Cu toate acestea, acest tip de egoism este o manifestare normală a umanității și este justificat. Deși, dintr-o perspectivă umană, este văzut ca un defect al umanității, de fapt, nu este un defect al umanității. A-ți păsa numai de tine – a fi bine hrănit și îmbrăcat gros, a-ți face bine lucrarea, a-ți îndeplini obligațiile și nimic mai mult – fără a fi capabil să ai grijă de alții sau fără să vrei s-o faci, este un drept pe care îl ai și este, de asemenea, un instinct care ți-a fost dat de Dumnezeu. Din perspectiva condițiilor înnăscute, dacă o persoană nu știe nici măcar să aibă grijă de ea însăși, dacă îi lipsește acest instinct înnăscut, atunci nu corespunde standardului de a fi adult. Acest tip de egoism este o reacție instinctivă pe care o au oamenii. Deși nu le pasă decât de ei înșiși, își protejează doar propriile drepturi și interese, se îngrijesc doar de propriile necesități de bază pentru a trăi, precum și de aspectele din sfera lor de viață și de lucru, totuși, atât timp cât nu lezează interesele altora, acest tip de egoism nu este condamnat. Tipul de egoism care chiar ajunge la nivelul caracterului abject, pe lângă a se preocupa doar de sine, implică și încălcarea sau lezarea intereselor și drepturilor altora, încălcându-le drepturile omului. Acesta este adevăratul egoism și aceasta este o problemă a caracterului abject. Dacă, pentru a-ți proteja propriile interese, reputația, statutul și mândria, nu te dai în lături de la nimic pentru a acapara sau a lua cu forța interesele altora – a-ți însuși interesele altora, ținând cont doar de tine și nu de alții, ba chiar fără să le lași o modalitate de supraviețuire – acest tip de egoism indică un caracter abject. De exemplu, noaptea, când toată lumea doarme, tu te simți entuziasmat și nu poți să dormi, așa că vrei să cânți un cântec. Pe măsură ce te lași dus de val, începi să cânți tare, chiar punând muzică și dansând în timp ce cânți. Propria dispoziție ți se îmbunătățește și te simți fericit, dar îi trezești pe toți, împiedicându-i să doarmă. Cum se numește asta? (Egoism.) Acest tip de comportament se numește egoism. Indică acest comportament un caracter abject? (Da.) De ce indică acest comportament un caracter abject? (Pentru că această persoană nu ține cont de alții și le afectează odihna.) Pentru a te face fericit pe tine însuți, nu eziți să sacrifici timpul de odihnă și de somn al celorlalți, forțându-i pe toți să cânte și să petreacă împreună cu tine. Pentru a-ți atinge propriile obiective și pentru a-ți proteja propriile interese, încalci interesele și drepturile altora. Cu alte cuvinte, condiția pentru a-ți proteja propriile interese este să sacrifici interesele și drepturile altor oameni. Acest tip de manifestare se numește egoism. Motivul pentru care acest tip de egoism indică un caracter detestabil și abject este că acesta afectează interesele celorlalți. Folosești mijloace nepotrivite pentru a-ți proteja interesele, afectând și subminând totodată interesele celorlalți – acesta se numește egoism. De exemplu, când toată lumea mănâncă împreună, unor oameni le pasă doar să obțină carne și chiar mănâncă și porțiile de carne ale celorlalți. Sunt egoiști asemenea oameni care mănâncă mai multă carne? (Da.) Sunt necuviincioși în felul în care se poartă, ținând cont doar de ei înșiși și ignorându-i pe ceilalți – acesta se numește egoism. De ce se numește această situație egoism? De ce este considerat un caracter abject? Deoarece, pentru a-și proteja propriile interese, încalcă interesele altora, confiscându-le bunurile și însușindu-și-le. Acesta se numește egoism, iar acest tip de egoism indică o umanitate detestabilă și un caracter abject. Prin urmare, dacă îți aperi propriile drepturi și interese, încălcând și afectând interesele altora, atunci ești o persoană egoistă, o persoană cu un caracter abject. Se poate spune și că ești o persoană cu umanitate rea. Totuși, dacă nu ai afectat interesele altora, nu le-ai distrus sau afectat relațiile și ți-a păsat numai de tine, fără să te preocupi de ceilalți, atunci acest tip de egoism este încă oarecum justificabil. Cel mult, se poate spune că nu ești foarte amabil și că ești meschin și egocentric, dar nu ești o persoană rea; acest lucru nu se ridică la nivelul unui caracter abject. Există vreo diferență în natura acestor două tipuri de egoism? (Da.) Prin discernerea caracterului oamenilor pe baza gradului lor de egoism și a esenței modului în care acționează, se poate observa că oamenii au un caracter diferit – există diferențe.

Pe unii oameni nu îi preocupă niciodată treburile altora și se concentrează doar asupra propriilor probleme. Asemenea oameni pot părea că nu sunt foarte buni la inimă, nu foarte prietenoși și calzi în interacțiunile cu ceilalți. Totuși, nu provoacă niciodată tulburări, nu scornesc niciodată minciuni sau zvonuri despre ceilalți, nu abuzează de bunurile altora, nici nu le confiscă. Desigur, ei nu-și dau niciodată bunurile altora. Pot părea foarte zgârciți și avari, dar nu lezează niciodată interesele altora și sunt foarte principiali în felul în care se poartă. Astfel de oameni au o regulă de bază, și anume: „Nu profit de tine, iar tu nu ar trebui să te gândești să profiți de mine. Nu te exploatez niciodată, iar tu nu ar trebui să te gândești să mă exploatezi.” Sunt foarte principiali. Deși sunt indiferenți cu ceilalți, nu sunt dornici să-i ajute, nu interacționează cu ceilalți și nu se arată prea prietenoși sau entuziaști față de ei, asemenea oameni nu-i rănesc niciodată pe ceilalți. Chiar dacă au mai multe lucruri de același fel, nu le dau altora. Când văd că alții au lucruri de calitate, pot fi uneori invidioși sau geloși, dar nu au intenția să le ia cu lăcomie; de asemenea, nu profită în secret de ceilalți și nici nu le încalcă interesele pentru beneficiul propriu. Judecând după punctele menționate mai sus, ei nu sunt răi. Așadar, înseamnă asta că umanitatea lor este bună? Dacă umanitatea lor este bună sau nu depinde de conștiința și rațiunea lor, de atitudinea lor față de acceptarea adevărului și de atitudinea lor față de lucrurile pozitive – acesta este un alt aspect. Dar, cel puțin, judecând după atitudinea și maniera pe care le adoptă în relațiile cu ceilalți, ei nu sunt răuvoitori față de aceștia. La prima vedere, par foarte egoiști, păsându-le doar de ei înșiși, trăind în lumea lor mică și nefiind preocupați de treburile altora. Totuși, nu lezează niciodată interesele altora, așadar, caracterul lor este încă acceptabil. Adică, atunci când interacționezi cu ei sau ai schimburi materiale sau sociale cu ei, cel puțin nu-ți vor leza interesele. Dacă le ceri sfaturi sau să-ți dea idei, te vor ajuta, dar dacă nu le ceri, nu vor lua inițiativa să ajute. Judecând după această manifestare, asemenea oameni pot părea destul de distanți, dar judecând după faptul că nu profită niciodată de alții, nici nu le lezează interesele, ei au totuși umanitate și sunt relativ decenți. Este această perspectivă corectă și obiectivă? (Da.) Prin urmare, nu toți oamenii egoiști sunt răi sau oameni cu un caracter slab. Trebuie să te uiți și dacă egoismul lor a ajuns la punctul în care lezează interesele altora sau le confiscă bunurile, precum și la principiile lor de a se purta și de a interacționa cu lumea, care este esența caracterului lor și dacă au limite și principii în felul în care se poartă. Unii oameni, la prima vedere, par foarte generoși și buni la inimă în felul în care se înțeleg cu alții. De asemenea, dăruiesc altora, îi ajută și fac lucruri pentru ei. Dacă ai nevoie de ajutor la ceva, atât timp cât văd asta, îți dau o mână de ajutor, fără să fie nevoie ca tu să le-o ceri. Judecând după aceste manifestări, par destul de amabili. Totuși, dacă îi ofensezi sau, fără să vrei, faci ceva care le lezează interesele, nu vor trece cu vederea, vor ține ranchiună, vor aduce în discuție vechi răfuieli și nu se vor odihni până nu te vor zdrobi. Aceștia sunt oameni răi, cu o umanitate mult mai rea decât cei care par egoiști la prima vedere. Înțelegeți? (Da.) Care dintre aceste două tipuri este mai frecvent întâlnit printre oameni? Ce tip preferați? Majoritatea oamenilor nu îi plac pe cei indiferenți și egoiști. Unii oameni, când te văd în dificultate, vor lua inițiativa să te ajute. Chiar dacă nu le-o ceri, tot vor verifica dacă ai nevoie de ajutor. Dacă da, te vor ajuta. Asemenea oameni au iubire pentru ceilalți și sunt înclinați să dăruiască altora și să-i ajute. Alții, când văd că ești în dificultate, nu vor lua inițiativa să te ajute, dar, atât timp cât spui ceva și le-o ceri, tot vor ajuta. Deși asemenea oameni sunt puțin pasivi, tot nu sunt răi și pot fi considerați oameni buni. Mai există un tip de persoană: oricât de mare ar fi dificultatea cu care te confrunți, nu va ajuta. Chiar dacă îi ceri asta, va găsi scuze și motive să refuze. Acest tip de persoană este cea mai egoistă. Unii oameni spun adesea în mod deschis: „Dacă ai nevoie de ajutor, doar anunță-mă!” Când nu se întâmplă nimic, par deosebit de buni la inimă, anticipativi și pozitivi. Dar când chiar le ceri ajutorul cu ceva, după ce te ajută, vor începe să facă aluzii la răsplată, spunând lucruri precum: „Dacă tot veni vorba, atâția bani am cheltuit pe cadouri pentru șeful meu.” Vezi tu, la prima vedere, par destul de buni la inimă, oferindu-se să-ți presteze servicii și să facă lucruri pentru tine, fără să ceară nimic în schimb. Dar după ce au ajutat, nu vei fi niciodată capabil să răsplătești pe deplin favoarea personală. Ce perfizi sunt asemenea oameni! Ar trebui să te asociezi cu astfel de oameni? (Nu.) Eu pur și simplu nu Mă asociez cu asemenea oameni. Ei vorbesc mieros, arătând căldură și grijă deosebite. În față, îți spun lucruri frumoase, dar, pe la spate, îți fac lucruri rele. Nu au deloc principii în ceea ce fac; sunt doar tigri zâmbitori, care ascund pumnale în spatele zâmbetelor. Când nu se întâmplă nimic, râd și glumesc mereu cu tine, comportându-se de parcă ați fi foarte apropiați. Dar când ai cu adevărat nevoie de ajutorul lor, nu sunt de găsit nicăieri. Chiar și în cazul lucrurilor pe care le pot face cu mare ușurință, vor găsi metode și scuze să le evite. Chiar dacă este ceva care necesită puțin efort, tot cer favoruri personale de la tine. Când fac ceva pentru tine, se vor gândi la tot soiul de modalități de a te face să le dai ceva în schimb. Nu vei fi capabil niciodată să le răsplătești pe deplin această favoare personală. Pe de altă parte, cei care, la prima vedere, par destul de reci și egoiști, au adesea limite în felul în care se poartă și sunt foarte meticuloși în acțiunile lor. Deși pot părea indiferenți față de tine, nu vor complota niciodată împotriva ta. Dacă le ceri cu adevărat să te ajute cu ceva, cu siguranță o vor face cu multă seriozitate. După aceea, dacă îi răsplătești cu o mică favoare personală sau cu ceva material, vor trata acest lucru cum se cuvine. Totuși, dacă nu le dai nimic, nu-ți vor cere nimic și nici nu vor continua să menționeze ce au făcut pentru a cere favoruri sau răsplată. Asemenea oameni sunt sinceri; ceea ce par a fi la exterior este exact ceea ce sunt pe interior. Cu toate acestea, adeseori, nimănui nu-i plac astfel de oameni, spunând că sunt egoiști, că e greu să te înțelegi cu ei, că sunt reci și le lipsește latura umană și că nu vor să aibă niciun contact cu ei. De fapt, unii dintre acești oameni au o umanitate decentă. Uitați-vă în jurul vostru și vedeți cine este tipul acesta de persoană. Deși nu sunt elocvenți, deși personalitatea lor este mai degrabă rece și, la prima vedere, par lipsiți de latura umană și nu știu cum să interacționeze sau să inițieze conversații cu alții, ei sunt destul de principiali în felul în care se poartă. Deși poate că nu sunt foarte amabili, nu există rea-voință în inimile lor; cel puțin, nu au intenții rele față de majoritatea oamenilor. Ceea ce par a fi la exterior este exact ceea ce sunt pe interior. Nu folosesc tactici sau filosofii pentru interacțiuni lumești pentru a câștiga oamenii de partea lor. Astfel de oameni sunt simpli. Așa stau lucrurile? (Da.) Prin urmare, acum, nu ai o bază în care ar trebui să-i tratezi corect pe oamenii egoiști? Pe ce bază ar trebui să-i tratezi? Nu poate fi pe baza sentimentelor sau preferințelor tale, nici în funcție de faptul că îți plac sau nu acești oameni, dacă te înțelegi cu ei, dacă îți sunt de ajutor sau benefici sau pe baza atitudinii pe care o au față de tine – nu poate fi pe baza acestor lucruri. În schimb, ar trebui să fie pe baza caracterului lor, a umanității-esență pe care o au și a atitudinii lor față de oameni, față de adevăr și față de lucrurile pozitive. Pe baza acestor factori ar trebui să-i tratezi pe oamenii egoiști. Dacă sunt cu adevărat oameni răi, tratează-i în consecință. Dacă par egoiști la exterior, dar umanitatea lor nu este rea, atunci nu ar trebui să-i tratezi ca pe niște oameni răi sau ca pe niște oameni cu umanitate rea. Chiar dacă nu-ți plac acești oameni sau dacă nu se pricep să se asocieze cu alții sau să mențină relații, nu-i poți considera oameni răi sau oameni lipsiți de umanitate, doar pentru că par a fi egoiști la exterior. Aceasta este o prejudecată față de acești oameni. Așadar, acum, nu ai un principiu pentru felul în care să-i tratezi pe oamenii egoiști? Nu se poate generaliza; mai degrabă, ar trebui să se bazeze pe umanitatea-esență a lor și pe atitudinea lor față de adevăr și de datoria lor, precum și pe atitudinea cu care se poartă – acesta este principiul pe baza căruia ar trebui să-i tratezi. Aici se încheie părtășia noastră pe tema egoismului.