6. Diverse manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Infamia

Anterior, am avut părtășie despre multe manifestări specifice referitoare la umanitate, condiții înnăscute și firi corupte. Astăzi, vom continua să avem părtășie despre câteva manifestări specifice referitoare la aceste trei aspecte. Vom începe cu prima manifestare: infamia. Ce înseamnă acest termen? (Înseamnă că o persoană nu este cumpătată, integră și cuviincioasă și că este secretoasă și tainică.) (Înseamnă că purtarea și comportamentul cuiva par relativ ticăloase.) Relativ ticăloase – pare puțin abstract. Majoritatea oamenilor nu-și pot imagina cum anume se manifestă această ticăloșie. Mai sunt și altele? (Infamia înseamnă că purtarea și comportamentul cuiva sunt relativ de joasă speță.) Câte aspecte ați menționat? A fi secretos și tainic, ticălos, de joasă speță, detestabil și condamnabil – nu acestea sunt manifestările? (Ba da.) Atunci, poate fi înlocuit conceptul de „infamie” cu „a fi detestabil și de joasă speță”? (Poate.) Sub care aspect pot fi categorisite aceste aspecte ale infamiei? (Sub caracterul abject.) Este acesta un defect al umanității? (Nu.) Această manifestare are o natură mult mai gravă decât un defect al umanității, așa că nu poate fi catalogată ca un defect al umanității. Infamia este o manifestare a caracterului abject. Dacă cineva acționează într-o manieră infamă, deși nu se poate spune că această persoană este una rea, privind lucrurile din perspectiva manifestărilor infamiei, aceasta îi face mereu pe oameni să se simtă scârbiți și dezgustați. Asemenea oameni, care dau dovadă de infamie, cu siguranță fac lucrurile într-o manieră vicleană și tainică, fără să fie deloc deschiși, comportându-se într-un mod relativ josnic și făcând mereu lucruri detestabile. Adică, atunci când fac ceva, ei folosesc metode detestabile, nerușinate și condamnabile, metode care nu sunt integre sau deschise. Când văd asta, majoritatea oamenilor simt dezgust și aversiune. Asta arată că sunt detestabili și meschini. Cea mai proeminentă caracteristică a lor este faptul că sunt deosebit de mizerabili, josnici și detestabili. Orice ar face sau orice ar spune, nu pot fi integri și deschiși; întotdeauna recurg la niște manevre dubioase și se implică în lucruri condamnabile. De exemplu, credința în Dumnezeu este recunoscută în mod universal drept o chestiune foarte cuviincioasă, un lucru pe care oamenii îl înțeleg și îl aprobă. Însă, atunci când cred în Dumnezeu, acești oameni acționează ca și cum ar fi mers pe calea greșită, de parcă este ceva condamnabil. Acestea sunt tipurile de oameni care sunt detestabili și infami. Ce rol joacă, de obicei, oamenii infami în rândul celorlalți? (Sunt personaje negative, oameni vrednici de dispreț.) Ei joacă un rol negativ. Ce caracteristici au asemenea oameni? Este posibil ca, după înfățișarea lor, să nu-ți poți da seama că sunt foarte răi sau să nu poți vedea că au vreo intenție rea în ceea ce fac. Totuși, după ce interacționezi cu ei o perioadă de timp, simți că vorbesc și acționează mereu într-un mod care nu este integru și deschis. Ceea ce spun sună plăcut, dar ceea ce fac în culise este altceva. Simți mereu că intențiile lor nu sunt corecte sau că nu vorbesc despre lucrurile pe care intenționează să le facă, lăsându-te perplex. În final, ajungi să simți că nu te poți baza deloc pe asemenea oameni și că fac doar lucruri detestabile, necinstite, și-ți strică mereu treburile. Aceștia sunt oameni infami. Nu-i vei vedea exprimându-și în mod deschis părerile diferite sau dând glas public obiecțiilor. În fața celorlalți, este posibil chiar să spună ceva ce sună plăcut, cum ar fi: „Nu putem face acel lucru; trebuie să acționăm conform conștiinței.” Cu toate acestea, în culise, manipulează lucrurile, instigându-i pe unii oameni lipsiți de discernământ, nesăbuiți și ignoranți să acționeze conform propriilor intenții. În final, ceea ce voiau să realizeze se împlinește, ei se bucură de rezultatele acestei realizări și, totuși, nimeni nu-și dă seama că a fost mâna lor. Vezi că ei nu spun sau nu fac nimic în prezența celorlalți, totuși, evenimentele se desfășoară, în cele din urmă, în direcția pe care au manipulat-o ei. Din această perspectivă, asemenea oameni sunt și oarecum perfizi. Există oameni infami în jurul vostru? Sunt, în general, oamenii infami ușor de discernut și de deslușit de către ceilalți? (Nu.) Acești oameni se ascund destul de bine. Problema cu ei este una de caracter; ei au o umanitate-esență precară. Ați întâlnit oameni infami? Vă sunt clare principalele manifestări ale unor asemenea oameni? (Nu foarte clare.) De acum înainte, trebuie să fiți atenți și să observați ce fel de oameni din jurul vostru dezvăluie adesea diverse manifestări ale infamiei. Sunt manifestările în această privință relativ abstracte și ascunse? (Da.) Chiar dacă există asemenea oameni în jurul tău, întrucât sunt dificil de discernut, nu-ți va fi ușor să-i observi. Atunci când, într-o zi, veți identifica o asemenea persoană, o puteți observa și îi puteți consemna manifestările, de la început până la sfârșit, pentru a vedea care sunt cu adevărat caracteristicile și esența sa, iar apoi le puteți sintetiza. Deocamdată, ne vom opri aici cu privire la tema manifestărilor infamiei.

Desfrânarea

Următoarea manifestare este desfrânarea. Mai întâi, uitați-vă: la care aspect se încadrează desfrânarea? (La caracterul abject.) Se încadrează la caracterul abject. Atunci, la ce fel de probleme se referă, în general, desfrânarea? (La probleme legate de conduita interpersonală a unei persoane.) Este destul de corect; desfrânarea implică, în general, probleme legate de conduita interpersonală dintre bărbați și femei. Așadar, desfrânarea se aplică bărbaților sau femeilor? (Atât bărbaților, cât și femeilor.) Nu se aplică unui singur gen. Există astfel de bărbați și există și astfel de femei. Prin urmare, nu doar bărbații pot fi desfrânați. Dacă femeile au probleme legate de conduita interpersonală, și aceea este desfrânare. Așadar, care sunt manifestările specifice ale desfrânării? A-ți plăcea mereu să socializezi cu sexul opus și a face paradă – ce fel de problemă este aceasta? Nu este desfrânare, într-o oarecare măsură? (Ba da.) Vederea sexului opus îi entuziasmează pe asemenea oameni. Cu cât există mai multe persoane de sex opus, cu atât mai entuziasmați devin și cu atât mai mult vor să facă paradă. Mai ales în cazul unor oameni, în ce măsură fac paradă? A-și dezveli pieptul și a-și expune spatele, a face gesturi provocatoare, a spune cuvinte provocatoare – nu sunt acestea manifestări ale desfrânării? (Ba da.) Atât timp cât în preajmă sunt membri ai sexului opus, indiferent de vârstă sau dacă sunt persoane pe care le plac, se îmbracă ostentativ, seducător sau fermecător pentru a atrage sexul opus. Nu este aceasta o manifestare a desfrânării? (Ba da.) Aceasta este cea mai frecventă manifestare. Aceste fenomene au devenit deja ceva obișnuit și nu sunt văzute ca neobișnuite în rândul non-credincioșilor. Ei nu le consideră a fi desfrânare, ci dimpotrivă, le văd ca fiind foarte normale și adecvate. Ei cred că ambele sexe ar trebui să se îmbrace frumos pentru a deveni persoane atractive și admirate de sexul opus, astfel încât membrii sexului opus să fie ispitiți să le facă curte. Sunt desfrânate asemenea gânduri și puncte de vedere? (Da.) Vor mereu să fie centrul atenției pentru cei de sex opus, dorindu-și mereu să-i atragă și să devină interesanți pentru ei; indiferent de starea lor civilă sau de vârstă, au mereu aceste gânduri și acțiuni, iar viața lor este acaparată de o asemenea gândire – nu este aceasta desfrânare? (Ba da.) Acestea sunt câteva manifestări pe care majoritatea oamenilor le consideră relativ acceptabile și nu prea desfrânate – pur și simplu le place să se etaleze și să facă paradă în fața sexului opus. De exemplu, a purta haine frumoase, a se da cu puțin parfum, a se îmbrăca oarecum ademenitor, a spune cuvinte provocatoare sau a-și etala farmecele – aceste manifestări desfrânate sunt lucruri pe care majoritatea oamenilor le consideră tolerabile. O manifestare mai gravă a desfrânării este că, indiferent de mediul în care văd membri ai sexului opus, asemenea oameni îndrăznesc să-și permită familiarități și să-i atingă. Se apropie, cu nonșalanță, și-i ating fără să se gândească dacă cealaltă persoană consimte, purtându-se ca și cum ar fi fost mereu apropiați. Se pricep mai ales să observe expresiile și reacțiile celorlalți. Dacă văd că o persoană nu dă înapoi și este relativ docilă, îndrăznesc să-i atingă, cu nonșalanță, capul sau spatele sau chiar se așază aproape de ea sau, dacă cealaltă persoană nu se împotrivește, o țin de mână. Unele femei se pot așeza direct în poala bărbaților, fără să le pese de ce ar putea gândi ceilalți când văd asta. Acest lucru nu mai înseamnă a face paradă, ci a devenit ceva mai însemnat. Nu este aceasta desfrânare? (Ba da.) Pot să accepte majoritatea oamenilor o asemenea desfrânare? (Nu o pot accepta.) Unii oameni nu cred că e mare lucru și chiar spun: „Asta nu este desfrânare. Este foarte normal ca bărbații și femeile să-și arate reciproc afecțiunea. Altfel, care este scopul vieții? Bărbații ar trebui să se bucure de femei, iar femeile ar trebui să se bucure de bărbați – doar atunci este viața interesantă.” Dacă nicio persoană de sex opus nu face astfel de gesturi desfrânate față de ei, se gândesc: „Oare e din cauză că nu am farmec deloc? De ce nu pot atrage sexul opus?” Apoi se simt dezamăgiți. Când întâlnesc o persoană desfrânată care le face avansuri, asemenea oameni se simt foarte mulțumiți și încântați în sinea lor. Cel puțin, se simt satisfăcuți fizic și mental, crezând că, dacă cineva este interesat de ei, asta înseamnă că viața lor merită trăită. Prin urmare, unii oameni pot accepta o astfel de desfrânare. De exemplu, să presupunem că o persoană o place pe alta și are sentimente față de ea; dacă cea din urmă o ignoră și se arată complet dezinteresată, cea dintâi se simte foarte dezamăgită. Însă, dacă acea persoană o atinge ocazional, o tachinează, îi mângâie mâna sau se așază suficient de aproape încât să-i simtă căldura corpului – sau, mergând și mai departe, dacă este un bărbat care și-a permis familiarități cu o femeie, atunci ea se gândește: „Ah, ce frumos, mă place! Chiar dacă nu putem fi uniți ca unul în această lume, faptul că mă tratează cu desfrânare mă face, cel puțin, să simt că viața mea merită trăită!” Vezi tu, unii oameni, în loc să o disprețuiască, acceptă o asemenea desfrânare din adâncul inimii. Atitudinea lor depinde de faptul că le place sau nu persoana de sex opus care face aceste lucruri. Dacă o plac și nu simt repulsie față de ea sau chiar tânjesc după ea în inimile lor, atunci nu disprețuiesc asemenea persoane desfrânate sau asemenea acțiuni desfrânate. Dimpotrivă, le pot accepta și primi în inimile lor, oferindu-le un loc acolo. Astfel, unii oameni acceptă, în sinea lor, asemenea indivizi desfrânați. Întrucât oamenii desfrânați nu sunt buni, nu înseamnă asta că aceia care pot accepta un asemenea comportament desfrânat sunt și ei desfrânați? (Ba da.) Și ei sunt desfrânați. Există câteva manifestări mai grave decât acest fel de desfrânare – nu numai că fac puțină paradă, nu numai că schimbă priviri furișe sau se mângâie, ci merg și mai departe. Mințile acestor oameni sunt complet dominate de astfel de lucruri desfrânate. Dacă asta se întâmplă în cadrul unei relații, este o manifestare normală. Însă, dacă vârsta și circumstanțele reale ale cuiva nu o permit, iar acea persoană continuă să se gândească exclusiv la astfel de lucruri când vede sexul opus, atunci care este esența acestei manifestări? Înseamnă că, atunci când se întâlnește cu sexul opus, are mereu un fel de dorință și poftă sau un anumit obiectiv în minte – nu numai că vrea să-și satisfacă vreo nevoie psihologică și gata; mai degrabă, vrea să ia măsuri concrete și să facă progrese substanțiale. În inima sa, aleargă mereu după aceste lucruri; pe lângă faptul că se gândește la lucruri desfrânate, în ceea ce privește comportamentul pe care îl are, începe și să încerce să ia legătura cu membri potriviți ai sexului opus, pentru a se deda și a-și da frâu liber dorințelor sexuale. Nu sunt desfrânați astfel de oameni? (Ba da.) Comparativ cu cele două tipuri anterioare de oameni desfrânați, nu este foarte periculos și înspăimântător acest tip de persoană desfrânată? (Ba da.) Asemenea oameni desfrânați pot trece oricând la acțiune – asta arată deja că sunt foarte ticăloși și desfrânați. Cât despre nivelurile următoare, nu le vom discuta mai departe.

Așadar, dintre aceste trei tipuri de desfrânare, pe care îl puteți accepta? Cu alte cuvinte, care dintre ele vă face să credeți că o persoană care se comportă în felul acela este normală, nu reprezintă o problemă majoră și că este cineva față de care nu simțiți prea mult dezgust sau dispreț și pe care îl puteți accepta într-o oarecare măsură? Ce nivel de desfrânare puteți accepta? (Nu putem accepta niciun nivel.) De ce nu puteți accepta niciun nivel de desfrânare? (Natura ultimului tip de desfrânare este destul de abjectă și, cu toate că primul tip de desfrânare implică numai a face paradă în fața sexului opus, acest lucru le provoacă tulburări celor din jur.) Primul tip de persoană nu are în inima sa un simț clar al diferenței de gen. Majoritatea oamenilor sunt atenți la limitele dintre bărbați și femei atunci când interacționează cu sexul opus. Mai ales când este vorba despre femei care interacționează cu bărbații, ele ar trebui să rămână rezervate și să mențină unele limite în fața bărbaților. Totuși, unor femei le place să interacționeze cu sexul opus și se entuziasmează când văd pe cineva care le atrage. De îndată ce au ocazia, găsesc o scuză să stabilească o legătură. Oricine caută în mod voit să interacționeze cu sexul opus are ceva anormal în inima sa. Deși primul tip de desfrânare nu presupune comportamente desfrânate însemnate sau nu duce la evenimente concrete, nici nu implică agresiuni sexuale, pe baza manifestărilor pe care le au, în ceea ce privește conduita interpersonală, acestor oameni le lipsesc limitele clare dintre bărbați și femei. Cu alte cuvinte, în inimile lor, nu au limite clare și nu înțeleg că oamenii normali ar trebui să aibă simțul rușinii și să nu-i facă pe ceilalți să-i desconsidere. Dacă cineva are manifestări desfrânate fără să simtă nimic în privința aceasta, nu este o persoană normală și cel puțin îi lipsesc conștiința și rațiunea oamenilor normali. Indiferent dacă este bărbat sau femeie, trebuie să respecte limitele dintre genuri și trebuie să îi fie clar, în inima sa, că aceste limite nu pot fi încălcate. Dumnezeu a creat bărbații și femeile cu diferențe înnăscute; nu este posibil să se estompeze linia dintre ele. Dacă unei persoane îi lipsesc mereu limitele clare dintre bărbați și femei și face mereu paradă în fața sexului opus, aceasta nu este doar o destrăbălare obișnuită sau o lipsă de înfrânare – implică o problemă ce ține de conduita interpersonală. Indiferent dacă lucrurile pe care le face implică sau nu probleme însemnate, atât timp cât implică probleme de conduită interpersonală, aceste manifestări nu sunt compatibile cu simțul omenesc al rușinii. În special în problemele dintre bărbați și femei, dacă o persoană nu cunoaște rușinea sau este lipsită de simțul rușinii, atunci este în mare pericol. Dacă poți să-ți etalezi, în mod voit, farmecele în fața sexului opus și încerci să-l atragi, este foarte probabil să ajungi la următorul nivel de desfrânare. Este posibil să începi prin a face paradă, dar asta poate duce cu ușurință la atingeri și, de la atingeri, poate duce cu ușurință la ceva mai însemnat, care în cele din urmă, îți poate scăpa de sub control. Vezi tu, indiferent de nivelul de desfrânare, atât timp cât intră în sfera desfrânării, implică o problemă de conduită interpersonală. Odată ce implică o problemă de conduită interpersonală, nu există nicio diferență între nivelurile de gravitate. Asta pentru că astfel de probleme pot escalada – începând cu a face paradă și a fi lipsit de simțul rușinii, poate progresa cu ușurință la contact fizic, la apariția afecțiunii și apoi la inseparabilitate. De acolo, poate escalada și mai mult, scăpând de sub control, iar atunci va fi prea târziu pentru regrete. Odată ce devine realitate, este greu de încheiat în mod adecvat. Așadar, indiferent ce manifestări de desfrânare ai, atât timp cât implică o problemă de conduită interpersonală, dacă nu te înfrânezi și îți lipsește simțul rușinii – dacă ești complet indiferent la ceea ce spun ceilalți despre tine, la felul în care te evaluează oamenii sau la felul în care te vede Dumnezeu – atunci ești în mare pericol. Ce înseamnă să fii în mare pericol? Înseamnă că, pornind de la acțiuni și manifestări obișnuite ale desfrânării, este foarte ușor să degenerezi și să faci lucruri absurde, care te vor face să regreți toată viața. Înțelegi? (Da.) Prin urmare, dacă nu poți desluși esența problemei desfrânării și nu reușești să o rezolvi la timp, ai necazuri mari. Dacă prezinți asemenea manifestări sau îți place să urmărești asemenea lucruri, asta dovedește că ai o problemă foarte gravă în umanitatea ta. Ce problemă? Lipsa simțului rușinii. Problema conduitei interpersonale are legătură cu simțul rușinii unei persoane. Dacă îți lipsește simțul rușinii, atunci nu ai nicio limită când faci asemenea lucruri. Orice îți trece prin minte, poți pune în practică. Gândurile și dorințele tale nu vor fi nici controlate, nici limitate. Atât timp cât mediul este potrivit, gândurile și dorințele tale vor profita de ocazie pentru a se manifesta, vor crește treptat și vor ajunge în punctul în care vor irupe. Asta va duce la consecințe înspăimântătoare.

Dacă în jurul vostru există astfel de oameni desfrânați, a căror problemă a desfrânării nu se limitează la o singură remarcă provocatoare ocazională și a căror desfrânare nu se adresează doar câtorva persoane specifice – ci, mai degrabă, se comportă adesea în felul acesta, fără niciun simț al rușinii, iar problema rămâne nerezolvată chiar și atunci când ceilalți îi disprețuiesc, le atrag atenția sau îi avertizează, ei continuând să fie desfrânați, iar desfrânarea lor devenind din ce în ce mai gravă – și dacă întâlniți asemenea oameni, atunci trebuie să-i evitați. De ce ar trebui să-i evitați? Pentru că oamenii desfrânați nu au nicio rușine. Au vreo reținere în acțiunile lor oamenii fără rușine? Se pot înfrâna? (Nu.) Nu se pot înfrâna, așa că trebuie să eviți asemenea oameni; fă tot ce poți pentru a evita să te asociezi cu ei. Dacă lucrarea te obligă să ai contact cu ei și acest lucru nu poate fi evitat, atunci păstrează o atitudine strict profesională, dar cel mai bine este să ai mai multe persoane prezente atunci când interacționezi cu ei. Nu interacționa singur cu ei și nu le oferi nicio oportunitate pe care să o exploateze. Fă tot ce poți să eviți să fii singur cu ei, ca să nu cazi în ispită și să nu-i dai Satanei o oportunitate pe care s-o exploateze. Indiferent ce fel de comportament desfrânat este, atât timp cât observi că asemenea oameni nu au rușine în conduita lor interpersonală, că pot să flirteze cu orice membru al sexului opus și că sunt chiar atât de desfrânați încât pot face glume obscene în prezența multor membri ai sexului opus, vorbind ca și cum ar fi absolut normal, făcându-i pe cei care ascultă să roșească, să fie jenați și să nu poată suporta să asculte, în vreme ce ei înșiși nu simt nimic, nu-și dau seama și nu le pasă, atunci astfel de oameni trebuie evitați. Înțelegeți? (Da.) Mai ales când, atunci când interacționezi singur cu ei, îți acordă grijă și atenție deosebită și, mai mult decât atât, sunt toleranți față de neajunsurile și defectele tale, încep să te atingă adesea sau, la exterior, se prezintă ca fiind domni și rafinați, totuși cuvintele lor comportă mereu o nuanță obscenă – asemenea oameni sunt foarte periculoși, iar voi trebuie să vă păziți de ei. Există, de asemenea, unii oameni care, în chestiuni despre care, în mod evident, ar putea avea părtășie cu cineva de același sex sau despre care ar putea întreba persoane de același sex, sau în cazul unei lucrări care ar putea fi gestionată cu cineva de același sex, nu fac acest lucru, ci insistă să caute pe cineva de sex opus. Când pun ochii pe un membru al sexului opus, indiferent care ar fi el, îi pun mereu întrebări, îl sâcâie, inițiază conversații inutile și inventează lucruri cu care să-l deranjeze, punând mereu întrebări inutile care nu trebuie puse și făcând mari eforturi să creeze ocazii pentru a interacționa singuri cu această persoană. Scopul pentru care caută ocazii este de a-și satisface propriile dorințe. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, ce ar trebui să faci când întâlnești asemenea oameni? (Să stăm departe de ei.) Ar trebui să te gândești la un mod de a-i refuza; explică-le lucrurile foarte clar. Să nu stai, pur și simplu, departe de ei, în tăcere, și să crezi că este suficient. Dacă te sâcâie ocazional, o dată, este posibil să nu poți stabili dacă se poartă indecent. Dar dacă te sâcâie în mod repetat, trebuie să le explici clar lucrurile. Ce ar trebui să spui? Le poți spune: „Nu m-ai sâcâit doar o dată sau de două ori – unde vrei să ajungi? Fii clar! Chiar avem o astfel de relație profesională? Există atât de mulți oameni pe care i-ai putea întreba, totuși, insiști să mă întrebi pe mine și să vii la mine – chiar suntem atât de apropiați? Nu face asta! Nu sunt interesat și nu-mi place să interacționez cu oamenii în felul acesta. Te rog să nu mă mai deranjezi de acum! Nu sunt deloc interesat de tine. Dacă vei continua să mă hărțuiești în felul acesta în viitor, nu voi fi amabil!” Ce atitudine ar trebui adoptată față de asemenea oameni? (Să stăm departe de ei și să-i refuzăm.) Dacă asemenea oameni rămân incorigibili în ciuda avertismentelor repetate, cum ar trebui să fie tratați? Ar trebui să fie tratați conform reglementărilor administrative ale bisericii, fiind izolați și îndepărtați. Unii indivizi sunt persoane care caută să facă pe plac altora, care nu îndrăznesc să-i ofenseze pe alții și, în sinea lor, se tem de asemenea persoane desfrânate. Acest lucru este problematic. Ei doar pot fi jucați pe degete de acestea. Asemenea oameni desfrânați trebuie să fie tratați cu seriozitate. Atitudinea ta față de ei ar trebui să fie mai rece, dar nu este nevoie să te superi – pur și simplu, vorbește calm: „Să nu facem astfel de jocuri puerile! Pot să văd clar unde vrei să ajungi. Astfel de jocuri n-o să-ți meargă cu mine. Nu te plac, așa că te rog să nu mă mai deranjezi! Dacă mă tot sâcâi, am destule moduri de a te face să încetezi!” Nu înseamnă asta să-i refuzi? (Ba da.) Veți fi în stare să îi refuzați în felul acesta? (După ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu, da. Înainte să vorbească Dumnezeu, nu am fi îndrăznit să-i refuzăm în felul acesta.) Desigur, acesta este doar un exemplu. Asemenea situații nu se limitează la femei care sunt hărțuite de bărbați; includ și situații în care bărbații sunt hărțuiți de femei. Pe scurt, indiferent dacă ești un bărbat sau o femeie care este hărțuită, dacă poți vedea clar că asemenea oameni desfrânați chiar nu participă normal la interacțiuni, conversații sincere sau consultări cu tine, atunci îi poți refuza. Când interacționezi cu asemenea oameni, este foarte ușor să le detectezi intențiile și ar trebui să te păzești. Ar trebui să le spui: „Nu ne cunoaștem îndeaproape, așa că ar fi bine să nu mă hărțuiești!” Dacă te hărțuiesc în mod repetat, iar tu tot te simți prea jenat ca să-i refuzi, temându-te că le-ai putea răni sentimentele, crezând că, în calitate de frate sau soră, ar trebui să fii tolerant cu ei, ar trebui să înțelegi consecințele unei astfel de toleranțe. Dacă îi placi și ești dispus să te asociezi cu ei, asta este libertatea ta. Desigur, nu este o nesăbuință să simpatizezi sau chiar să placi o persoană desfrânată? Dacă se poate comporta într-o manieră desfrânată față de tine, poate face același lucru și față de alții. Să te asociezi cu astfel de oameni înseamnă să-ți sapi singur groapa – îți cauți moartea cu lumânarea. Prin urmare, când e vorba de astfel de oameni, ar trebui să-i refuzi direct; explică-le clar situația și spune-le să păstreze distanța. Nu este foarte simplu? (Ba da.) Oamenii cu adevărat desfrânați sunt cei cărora le lipsește rușinea din umanitate. Desigur, indiferent dacă sunt bărbați sau femei, este posibil ca oamenii să aibă, ocazional, niște manifestări ușor anormale atunci când întâlnesc sexul opus. Atât timp cât nu este un obicei, nu duce la acțiuni sau la consecințe și poate fi corectat atunci când o persoană își dă seama că este nepotrivit după o perioadă de timp, acest lucru nu poate fi clasificat drept desfrânare. Aceste manifestări ușor anormale nu ar trebui să fie generalizate. A fi desfrânat este o manifestare a lipsei rușinii din umanitatea cuiva. Principala manifestare a unor asemenea oameni este că ei nu au rușine în conduita interpersonală – sunt nestăpâniți, neînfrânați și deosebit de depravați. Acest lucru este clasificat ca manifestarea desfrânării din umanitatea cuiva. Acum, știți cum să tratați și să gestionați astfel de persoane? (Da.) Aici se încheie discuția noastră pe tema desfrânării.