Acum că am avut părtășie și am disecat aceste noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu, vă este puțin mai clar cum să priviți comportamentele precum faptul dacă oamenii îndură sau nu greutăți, plătesc un preț și se stăpânesc atunci când își îndeplinesc îndatoririle, dacă le face sau nu plăcere să mănânce mâncare bună, să se îmbrace frumos și așa mai departe, precum și care sunt principiile cerute de Dumnezeu de la oameni și care anume este rezultatul pe care vrea să-l obțină asupra acestora prin lucrarea Sa? Rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină asupra oamenilor nu este acela de a vedea tot timpul că ai pasiune pentru lucrarea ta. Adică, Dumnezeu nu vrea să-ți vadă entuziasmul sau hotărârea de a îndura greutăți și de a plăti un preț. În ochii lui Dumnezeu, dacă nu înțelegi adevărul, atunci aceste manifestări sunt doar un impuls de moment. Cu alte cuvinte, sunt doar entuziasmul tău. Ce este, în esență, entuziasmul? Este impetuozitatea ta sau, pentru a fi mai exacți, este o abordare emoțională a lucrurilor. Dumnezeu nu vrea entuziasmul oamenilor, abordarea emoțională a lucrurilor, impulsurile lor temporare sau acest tip de stare plină de pasiune. Ce vrea Dumnezeu? (Vrea ca oamenii să fie în stare să înțeleagă adevărul.) Cel puțin, vrea să fii capabil să iubești și să înțelegi adevărul și, atunci când te confrunți cu diverse chestiuni, să nu respecți o reglementare, o formalitate sau un comportament, ci să respecți în schimb adevărurile-principii; de asemenea, în datoria pe care o faci și în toate lucrurile, vrea să fii capabil să cauți adevărurile-principii și să practici conform acestora, făcând din cuvintele și adevărul lui Dumnezeu realitatea ta – acesta este rezultatul pe care lucrarea lui Dumnezeu este menită să-l obțină. Cât privește întrebarea dacă, în viața ta personală, vrei să mergi la culcare devreme și să te trezești devreme, să mergi la culcare târziu și să te trezești târziu, ce fel de înzestrări ai sau cât de elocvent ești, nimic din toate acestea nu contează pentru Dumnezeu. Indiferent dacă ai sau nu hotărârea de a îndura greutăți sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, Dumnezeu nu prețuiește aceste lucruri. Unii spun: „De dragul credinței mele în Dumnezeu, nu mi-am cumpărat haine frumoase de câțiva ani și n-am fost la coafor de peste zece ani.” Chiar dacă nu mănânci bine, nu porți haine frumoase și înduri o mulțime de greutăți întreaga ta viață, ce contează? Asta vrea Dumnezeu? Oare scopul final al predicii și părtășiei lui Dumnezeu pentru a le oferi oamenilor un număr mare de adevăruri este doar cel de a te transforma într-un ascet? Este doar de a te transforma într-un mizerabil vrednic de milă, într-un cerșetor sau un tânăr furios? Nu. Ceea ce vrea Dumnezeu să facă este să-Și lucreze cuvintele și adevărurile-principii în oameni. Prin urmare, când mulți cred că lui Dumnezeu Îi place să-i vadă pe oameni îndurând mai multe greutăți și plătind un preț mai mare și că Îi place să-i vadă ducând o viață extrem de cumpătată, grea și simplă, având extrem de multă hotărâre și aspirații și fiind extrem de pasionați sau având o stăpânire de sine extraordinară, cunoscându-și cu adevărat locul și comportându-se cum se cuvine, acestea sunt doar noțiunile și închipuirile lor despre lucrarea lui Dumnezeu. Să presupunem că, timp de mulți ani din viața ta, mănânci doar o masă pe zi și dormi trei ore pe noapte, nu poți să mănânci mâncare bună sau să porți haine frumoase și faci ceea ce crezi că se cuvine să faci timp de mulți ani, îndurând nenumărate greutăți și luând nenumărate hotărâri. După cum spuneți voi, „rămâneți fideli aspirației inițiale”, îndurați greutăți, vă consumați pentru Dumnezeu și Îi dedicați întreaga voastră viață. Totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, dacă nu depui niciodată efort în privința cuvintelor lui Dumnezeu sau a adevărului și nu cauți adevărurile-principii în tot ce faci, atunci vei fi cu siguranță abandonat. Vrei să dobândești mântuirea îndurând greutăți și plătind un preț, fără să-ți schimbi vreodată aspirația inițială, consumându-te pentru Dumnezeu toată viața și oferindu-I tot ce ai. Acesta este doar un vis – este o iluzie deșartă. Chiar dacă mănânci mălai și mămăligă toată viața și nu mănânci niciodată mâncare bună sau nu te bucuri de lucruri frumoase, nu va fi de niciun folos. Dumnezeu nu Se uită niciodată la comportamentul unei persoane, nici la ce reguli pare aceasta să urmeze sau dacă pare să ducă o viață simplă și modestă. Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este calea pe care te afli, ce principii respecți în fiecare chestiune pe care o întâlnești și dacă respecți adevărurile-principii când te ocupi de probleme. Dacă nu respecți adevărurile-principii, indiferent cât de bine respecți acele condiții și reglementări fixe, nu va fi de niciun folos. Va arăta doar că ești o persoană care trăiește pe baza noțiunilor și închipuirilor, o persoană care trăiește pe baza dorințelor complet subiective și plăcute, care nu are absolut nicio legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și nimic de-a face cu modurile în care Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de mântuire asupra oamenilor – o persoană care este departe de lucrarea Lui. Prin urmare, dacă vrei să câștigi ceva din lucrarea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să lucrezi din greu în privința adevărului; nu trebuie să muncești deloc sau să depui vreun efort în privința propriilor noțiuni și închipuiri – este inutil să faci asta. Unii Mă întreabă: „Crezi că arăt mai decent și mai adecvat cu părul lung sau cu părul scurt?” Drept răspuns, îi întreb: „Îți place să ai părul lung sau scurt?” Ei spun: „Îmi place să am părul lung. Dar cred că părul lung nu este decent și adecvat și că lui Dumnezeu nu-I place.” La care Eu răspund: „Când a spus Dumnezeu asta? Are vreo legătură cu adevărul?” Sunt alții care Mă întreabă: „Pot să iau câte o gustare?” Iar Eu răspund: „Să iei câte o gustare este o nevoie a umanității normale? Stipulează Dumnezeu că oamenii nu pot lua câte o gustare? Condamnă El acest lucru?” Iar ei spun: „Cred că Dumnezeu îl condamnă, pentru că a lua câte o gustare este o desfrânare.” Ce înseamnă „desfrânare”? Dacă ai impresia că a lua câte o gustare este o desfrânare, atunci dacă nu iei nicio gustare înseamnă că nu ești desfrânat? Faptul că nu iei nicio gustare înseamnă că înțelegi și practici adevărul? Poți să înțelegi când mă exprim astfel, nu-i așa? (Da.) Noțiunile și închipuirile nu sunt adevărul și nu au nicio legătură cu adevărul. Dacă ești deștept, ar trebui să te grăbești să examinezi ce noțiuni și închipuiri mai ai, ce practici, gânduri și puncte de vedere ale fariseilor ai încă și să renunți la ele fără întârziere. Scopul renunțării la aceste lucruri nu este de a te face să devii desfrânat și indulgent cu tine însuți, ci de a te face să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărurile-principii și pentru a ajunge să câștigi adevărul drept viața ta. Dumnezeu nu vrea să vadă că duci o viață de cerșetor și de ascet. Unii spun: „Lui Dumnezeu nu-I place ca oamenii să fie cerșetori, deci înseamnă asta că-I place să fie bogați?” Lui Dumnezeu nu-I place nici ca oamenii să fie bogați. Unii spun: „Faptul că lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să îndure dificultăți fizice este o noțiune și o închipuire umană. Așadar, dacă lui Dumnezeu nu-I place ca oamenii să îndure greutăți, înseamnă că-I place ca aceștia să trăiască în confort?” Greșit, și aceasta este noțiunea și închipuirea ta. Care este, atunci, modalitatea corectă de a acționa? (Lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să poată veni înaintea Lui și să caute adevărurile-principii, indiferent ce li se întâmplă.) Adevărurile-principii nu pot fi uitate, indiferent de moment. Unii spun: „Lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să ia hotărâri înaintea Sa și să aibă hotărârea de a îndura greutăți.” Alții spun: „Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii care nu sunt dispuși să îndure greutăți.” Este corect sau greșit să spună aceste lucruri? Care afirmație este corectă și care este greșită? (Amândouă sunt greșite.) Unii oameni îndură întotdeauna greutăți de dragul statutului, faimei și câștigului propriu – au o hotărâre fermă de a îndura greutăți. Sunt aceste manifestări pe placul lui Dumnezeu? (Nu.) Unii oameni nu sunt dispuși să îndure greutăți când vine vorba de chestiuni personale, dar sunt dispuși să îndure greutăți de dragul de a-și îndeplini datoria și pentru adevăr și sunt dispuși să îndure puține greutăți pentru a acționa conform adevărurilor-principii. Care dintre aceste manifestări este mai bună? (A îndura greutăți de dragul adevărurilor-principii.) Ce se poate vedea din aceste lucruri? Că este corect să acționezi conform adevărurilor-principii și să practici adevărul. Fie că este vorba de chestiuni privind îndeplinirea datoriei tale sau de chestiuni din viața ta personală, faptul că înduri sau nu greutăți nu este un standard sau un principiu. Care sunt principiile? Principiile sunt cerințele lui Dumnezeu, cuvintele Sale și adevărul. Dacă practici conform adevărurilor-principii, chiar dacă nu înduri greutăți în acest sens, ceea ce faci este corect și Dumnezeu aprobă; dacă nu acționezi conform adevărurilor-principii, chiar dacă înduri o mulțime de greutăți sau experimentezi multă umilință în acest timp, este în zadar și Dumnezeu nu-ți aprobă acțiunile. Este întocmai așa cum unii oameni aud un ordin de la un antihrist și apoi fac ce li se spune, implementând lucrarea conform preferințelor antihristului, vorbind mult, îndurând și făcându-și de lucru, până în punctul în care corpul lor ajunge să fie gârbovit și distrus din cauza epuizării fizice. Aprobă Dumnezeu acest lucru? Își va aminti de el? (Nu-l aprobă și nu-Și va aminti de el.) Care este, așadar, atitudinea lui Dumnezeu? (Dumnezeu detestă astfel de oameni.) Ce a spus El? „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Așa e.) Indiferent câte greutăți ai îndurat sau cât de mare este prețul pe care l-ai plătit, chiar dacă te folosești de acestea pentru a-ți etala contribuțiile, Dumnezeu nu Se uită la aceste lucruri. Se uită doar dacă ai făcut aceste lucruri conform adevărurilor-principii și dacă I-ai urmat cuvintele – folosește acest principiu pentru a te evalua. Dacă nu urmezi cuvintele lui Dumnezeu, ci acționezi în schimb conform propriilor idei, indiferent câte greutăți înduri sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, totul va fi zadarnic. Nu doar că Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru, dar îl va și condamna. Asta ar însemna să-ți provoci singur distrugerea, nu-i așa? (Așa e.) Astfel de oameni vor fi eliminați în cele din urmă – merită asta, nu-i așa? (Așa e.) Dumnezeu a rostit mii și mii de cuvinte și ți-a spus adevărurile-principii, dar pur și simplu nu asculți. Ai mereu propriile idei și speri din tot sufletul să înlocuiești adevărul cu noțiunile și închipuirile tale și, astfel, să obții aprobarea lui Dumnezeu, să intri în Împărăție și să fii binecuvântat și răsplătit. Nu înseamnă asta că te joci cu moartea? Nu sunt oare astfel de oameni de teapa lui Pavel? (Ba da.) Prin urmare, dacă oamenii vor să renunțe la barierele dintre ei și Dumnezeu și la ostilitatea lor față de Dumnezeu, ar trebui să aibă o înțelegere exactă a lucrării Sale. Nu ar trebui să speculeze în legătură cu Dumnezeu, să-I evalueze lucrarea sau să-și evalueze comportamentul și practicile proprii pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și apoi să gestioneze totul pe baza acestor noțiuni și închipuiri. Rezultatul final al acestei abordări va fi că nu vor obține nimic, iar în cazuri grave, vor perturba și tulbura lucrarea bisericii, vor ofensa firea lui Dumnezeu și vor fi pedepsiți. Prin urmare, când abordează lucrarea Sa, oamenii ar trebui să renunțe la diversele lor noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ar trebui să-și examineze și să-și disece propriile noțiuni și închipuiri și apoi să renunțe la ele, să ajungă să caute intențiile lui Dumnezeu și adevărul și să folosească adevărurile-principii pentru a-și înlocui noțiunile, închipuirile, principiile și practicile greșite. Doar în acest mod poți porni pe calea mântuirii. În caz contrar, este imposibil să fii mântuit, este exclus! Acesta este un tip de noțiune și de închipuire pe care îl au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Să ne încheiem părtășia aici.

C. Noțiunile și închipuirile oamenilor privind modul în care Dumnezeu îl purifică și îl mântuiește pe om

Oamenii au un alt tip de noțiune și de închipuire despre lucrarea lui Dumnezeu, și anume că, în viața lor de zi cu zi, când sunt slabi, când se ivesc înlăuntrul lor diverse tipuri de răzvrătire față de Dumnezeu sau când fac lucruri de răzvrătire și de opoziție față de Dumnezeu, conform noțiunilor și închipuirilor lor, cred că ar trebui să fie disciplinați, certați sau chiar pedepsiți, blestemați și așa mai departe. De exemplu, oamenii spun uneori ceva greșit, dezvăluie unele noțiuni sau au anumite opinii și o oarecare sfidare față de ceva și, după un timp, se gândesc: „Am dezvăluit această răzvrătire și trădare, dar de ce nu am fost disciplinat pentru asta? Nu am bășici pe limbă, nu am coșmaruri noaptea și nu mă simt neliniștit în inima mea. De ce oare? Cum de nu simt lucrarea Duhului Sfânt?” Conform noțiunilor și închipuirilor lor, sunt de părere că, întrucât Dumnezeu a venit să-i mântuiască și întrucât lucrarea Lui nu trebuie doar să-i cucerească, ci și să-i transforme, să-i purifice și să schimbe tot felul de gânduri și puncte de vedere pe care le au și care nu sunt în concordanță cu adevărul, dacă în gândurile lor există unele lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul sau care sunt mârșave, murdare sau ticăloase, atunci ar trebui să fie disciplinați, dojeniți sau chiar pedepsiți pentru asta, gândindu-se: „Cum se pot schimba oamenii și cum pot fi sfințiți dacă nu sunt disciplinați frecvent?” Care sunt noțiunile și închipuirile oamenilor aici? Acelea că ar trebui să fie frecvent disciplinați, dojeniți, certați și pedepsiți și chiar mustrați și judecați și că numai atunci pot obține schimbarea firii. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi, când dezvăluie mârșăvie, ticăloșie și corupție, oamenii fac acest lucru într-un mod foarte natural, își dau seama de asta și chiar se simt liniștiți trăind astfel, nu simt că sunt disciplinați sau pedepsiți, considerând că acest lucru este ceva anormal. Oamenii cred că, dacă dezvăluie corupție, ar trebui cel puțin să se simtă dojeniți, să se îmbolnăvească, să aibă bășici la gură, să se înece sau să-și muște limba când mănâncă și că ar trebui să li se înroșească sau să li se umfle ochii dacă privesc ceva ce nu ar trebui să privească. Spuneți-Mi, face Dumnezeu aceste lucruri? (Nu.) Categoric nu le face? (Când oamenii nu înțeleg adevărul, este posibil ca Dumnezeu să îi disciplineze și să îi dojenească puțin în funcție de statura lor, astfel încât să poată reflecta asupra lor înșiși și să pătrundă în adevăr. Cu toate acestea, când oamenii înțeleg adevărul și știu limpede în inima lor că au făcut ceva greșit, Dumnezeu sigur nu-i va disciplina în acel caz, deoarece speră că pot să caute adevărul și să se folosească de cuvintele Sale și de adevăr pentru a-și evalua acțiunile și comportamentul propriu.) A fost o părtășie foarte bună. Conform noțiunilor și închipuirilor lor, oamenii cred că, ori de câte ori dezvăluie corupție și răzvrătire, Dumnezeu ar trebui să-i disciplineze și că, în special, când oamenii răi fac rău, pedeapsa lui Dumnezeu ar trebui să se abată imediat asupra lor, astfel încât oamenii răi să fie pedepsiți în mod sigur. Dar, în viața reală, rareori văd aceste pedepse având loc. Într-o privință, când dezvăluie diverse tipuri de corupție și de răzvrătire, oamenii nu sunt disciplinați sau certați, iar în altă privință, când oamenii răi fac rău, nu sunt pedepsiți. Acest lucru dă naștere în adâncul inimilor oamenilor la anumite noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, iar unii chiar își vor pierde credința și vor evalua lucrarea Lui pe baza acestor lucruri exterioare și vor emite judecăți despre lucrarea Lui. Acestea sunt noțiuni și închipuiri ale oamenilor, nu-i așa? Când oamenii dezvăluie corupție și răzvrătire, trebuie Dumnezeu să-i disciplineze sau să-i mustre și să-i judece? (Nu.) Unii spun: „Când îi mântuiește pe oameni, Dumnezeu trebuie să-i mântuiască pe deplin. Care este scopul lucrării lui Dumnezeu? Nu este acela de a purifica oamenii? Prin urmare, când aceștia dezvăluie corupție și răzvrătire, Dumnezeu ar trebui să-i disciplineze și să-i dojenească – aceasta înseamnă să fie responsabil față de ei. În caz contrar, nu-I pasă de oameni, nu-i iubește cu adevărat și nu are milă față de ei.” Nu gândesc oamenii așa? (Ba da.) Care sunt adevărurile care ar trebui înțelese aici? Oare faptul de a fi disciplinat, certat și pedepsit sunt procese esențiale pentru ca oamenii să înțeleagă adevărul și să intre în adevărul-realitate? Sunt mijloace și modalități necesare pentru ca Dumnezeu să-i mântuiască pe oameni și să-i transforme? Unii nu găsesc răspunsul și se gândesc: „Dacă Dumnezeu chiar există și Își face lucrarea pentru a mântui oamenii, atunci de ce nu-i disciplinează atunci când dezvăluie corupție sau se răzvrătesc împotriva Lui? De ce nu-i pedepsește pe oamenii răi pentru că fac rău?” Când Dumnezeu nu-i disciplinează pe oameni sau când oamenii răi nu sunt pedepsiți pentru că fac rău, nu-i va determina acest lucru pe unii să pună la îndoială existența lui Dumnezeu și rezultatele lucrării Sale? Dacă disciplinarea și pedepsirea frecventă ar putea înlocui căutarea adevărului de către oameni sau le-ar da posibilitatea să intre în adevărul-realitate, atunci disciplinarea și pedepsirea ar fi principala modalitate prin care ar lucra Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni și un mijloc necesar în acest sens. Dar, ținând cont de nivelul actual de corupție al oamenilor, ar putea fi transformată imediat natura lor satanică prin disciplinarea și pedepsirea de către Dumnezeu? Ar putea ajunge imediat oamenii să se căiască în mod real? Ar putea să intre imediat în adevărul-realitate? (Nu, n-ar putea.) Le-ar depăși capacitatea. Prin urmare, în această etapă a lucrării lui Dumnezeu, în timp ce exprimă adevăruri pentru a le oferi viață oamenilor, El nu face nimic supranatural – cu excepția lucrării Duhului Sfânt de luminare și îndrumare a oamenilor – și chiar face rareori lucruri precum certarea, disciplinarea sau pedepsirea lor. Certarea, disciplinarea și pedepsirea oamenilor nu sunt o parte predominantă a lucrării lui Dumnezeu, dar El face totuși aceste lucruri. Adică, în cazul anumitor persoane sau chestiuni speciale ori în anumite medii speciale, pentru a obține anumite rezultate speciale sau din anumite motive speciale, Dumnezeu va face lucrarea de disciplinare, certare sau pedepsire a oamenilor. Dar, în general, în această etapă a lucrării Sale, modul predominant în care lucrează este să vorbească și să exprime adevărul pentru a le oferi oamenilor ceea ce au nevoie pe calea lor de urmărire a adevărului, iar scopul acestui lucru este de a le da posibilitatea să înțeleagă adevărurile-principii și să intre în adevărul-realitate. Acum că Dumnezeu a exprimat un număr mare de adevăruri, rareori face această lucrare de disciplinare, certare și chiar de pedepsire pe care a făcut-o în trecut. Așadar, se cuvine ca oamenii să se concentreze mai mult asupra diverselor adevăruri-principii pe care ar trebui să le pună în practică atunci când întâmpină chestiuni în viața de zi cu zi, în loc să se concentreze asupra întrebării dacă Dumnezeu îi disciplinează, îi împiedică sau face așa încât lucrurile să meargă bine pentru ei într-o anumită chestiune și alte asemenea modalități și practici. De vreme ce Dumnezeu folosește rareori metode precum disciplinarea, certarea și pedepsirea, nu se poate spune că nu le folosește niciodată, ci doar că le folosește rar. Ce vreau să spun prin sintagma „le folosește rar”? Ocazional, în anumite circumstanțe speciale, va folosi metodele de disciplinare, certare sau pedepsire pentru a face o lucrare – într-un mod ușor sau reprezentativ și simbolic – care îi ajută pe oameni să înțeleagă adevărul și să practice în conformitate cu adevărurile-principii. Cu alte cuvinte, folosește aceste modalități pentru a-i ajuta să intre în adevărul-realitate, dar asta este tot. Atunci, de ce Dumnezeu nu folosește mult aceste metode în lucrarea Sa? De ce nu lucrează predominant în aceste moduri? Într-o privință, din cauză că, în această etapă a lucrării Sale, le-a spus și le-a oferit deja oamenilor diversele adevăruri pe care ar trebui să le înțeleagă, iar ei au auzit deja aceste adevăruri și au deja o înțelegere și o cunoaștere a acestora în sfera capacității lor de înțelegere. Acesta este un motiv. Celălalt motiv se referă la factorii subiectivi ai oamenilor. Ei au conștiința umanității normale și, sub efectul acestei conștiințe, vor evalua dacă firile corupte pe care le dezvăluie sau acțiunile, gândurile și punctele lor de vedere sunt pozitive sau negative. În sinea oamenilor există măcar standardul de conștiință după care să evalueze toate acestea. Dacă îți folosești conștiința pentru a evalua un anumit lucru și stabilești că este pozitiv, atunci ar trebui să-l faci și nu este cazul să-ți reproșezi dacă ești puțin lent sau întârzii în realizarea acestuia. Dacă îți folosești conștiința pentru a evalua acel lucru și stabilești că este negativ și ceva ce n-ar trebui făcut, atunci ar trebui să te abții și să nu-l spui sau să-l faci. Totuși, dacă nu ai sentimente ghidate de conștiința și rațiunea ta, nu ești o ființă umană. Dacă nu ai nici măcar conștiință și rațiune, atunci îți este imposibil să evaluezi dacă ceva este corect sau greșit, pozitiv sau negativ și, astfel, nu ar avea niciun sens ca Dumnezeu să te disciplineze și să te pedepsească. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu lucrează asupra celor care nu sunt supuși efectelor conștiinței și nu mântuiește asemenea oameni. Ce include faptul că „nu-i mântuiește”? Nici măcar nu vrea să-i disciplineze; nu-i disciplinează și nici nu-i ceartă. Sunt unii care întreabă: „Dacă cineva face rău, va fi pedepsit de Dumnezeu?” Dumnezeu nu-l va pedepsi direct, deoarece biserica are decrete administrative. Dacă este o persoană rea care provoacă tulburări sau perturbări, atunci îndepărtarea sau excluderea sa va pune capăt problemei. Chiar dacă nu îndeplinește condițiile pentru a fi îndepărtată sau exclusă, va fi trimisă într-un grup B. Dacă cineva risipește ofrandele lui Dumnezeu, este mai grav, iar persoana trebuie să ramburseze orice datorează, apoi trebuie să fie tratată în mod corespunzător. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu și principiul după care îi tratează pe oameni. Este simplu, nu-i așa? (Da, este.) Crezi că faptul că te-a ales Dumnezeu înseamnă că trebuie să te facă să fii complet și că nu Se va opri până când nu te va face? Este cazul doar pentru cei care au conștiință și rațiune și care urmăresc adevărul – este cazul doar pentru cei care pot fi mântuiți. Cât despre cei care nici măcar nu au o percepție a conștiinței, nu trebuie decât să fie tratați și abordați conform decretelor administrative ale bisericii – Dumnezeu nu-i va disciplina. Ce rost are să fie disciplinați? Disciplinarea oamenilor care nu au umanitate normală și conștiință echivalează cu încercarea de a forța un pește să trăiască pe uscat sau un porc să zboare, este ca și cum ai arunca mărgăritare înaintea porcilor și a le da celor necurați să mănânce lucruri sfinte – Dumnezeu categoric nu face asta. Prin urmare, în această chestiune, oamenii nu ar trebui să gândească: „Am fost ales de Dumnezeu, sunt una dintre oile Lui și, chiar dacă greșesc și fac rău, Dumnezeu nu mă va abandona.” Această afirmație nu are temei – este greu de spus dacă ești o oaie sau un lup. Cum evaluezi dacă ești una dintre oile lui Dumnezeu? Depinde dacă ești conștient de acest lucru și dacă simți reproșuri și mustrări în conștiința ta când faci ceva împotriva umanității și conștiinței. Dacă simți mustrări, te vei schimba și, chiar dacă nu înțelegi adevărul, vei fi capabil să acționezi conform standardului conștiinței. Cel puțin, vei fi capabil să acționezi în concordanță cu umanitatea normală. Dacă ai aceste manifestări, atunci ești una dintre oile lui Dumnezeu. Când întâmpini ceva ce se împotrivește conștiinței umanității normale și încalcă justiția morală, dacă nu ai nici cel mai mic simț al dreptății și nu simți dezgust sau ură față de răul pe care l-ai făcut sau față de tulburarea provocată de oamenii răi, iar în conștiința ta nu simți deloc mustrări, atunci nu ești una dintre oile lui Dumnezeu, ești un lup, ești o fiară și ești un diavol. Acesta este standardul după care poți evalua dacă ești una dintre oile lui Dumnezeu sau un lup. Dacă nu ești una dintre oile lui Dumnezeu și totuși încă evaluezi în mod constant lucrarea Sa folosind idei, noțiuni și închipuiri precum: „Am dezvăluit corupție și răzvrătire, dar Dumnezeu nu m-a disciplinat; ar trebui să mă disciplineze”, atunci ești un neghiob. Categoric nu ești una dintre oile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are nicio intenție de a te mântui, așadar ești calificat să-I evaluezi și să-I judeci lucrarea? Dacă asta nu este prostie, ce este? Poți evalua această chestiune, nu-i așa? (Acum pot.)