Sunt unii oameni care, deși cred în Dumnezeu, nu se consumă de bunăvoie și cu bucurie pentru El, îndeplinindu-și în schimb datoria fără tragere de inimă. Ei se gândesc doar să muncească pentru a primi binecuvântări, dar nu sunt dispuși să se străduiască pentru a obține adevărul. Când își îndeplinesc îndatoririle, se poartă adesea superficial și nu sunt meticuloși, mulțumindu-se doar să obțină unele rezultate, astfel încât să nu fie îndepărtați. Dar, indiferent dacă oamenii cred cu adevărat în El și se consumă pentru El, Dumnezeu le dă ocazia să se căiască. Dumnezeu nu te va condamna pentru că nu înțelegi adevărul sau te porți superficial când îți îndeplinești datoria. Dumnezeu te va scruta în permanență pentru a vedea dacă poți să accepți adevărul, să te căiești cu adevărat și să mergi pe calea corectă în viață. Depinde de felul în care alegi. Unii oameni nu înțelegeau niciun adevăr când au început să-și îndeplinească îndatoririle, dar pentru că ascultă adesea predici și se adună și au părtășie deseori, ajung treptat să înțeleagă adevărul. Inimile lor devin tot mai luminoase, iar ei văd că le lipsesc prea multe, că nu au deloc adevăr și nu au principii în îndeplinirea îndatoririlor lor, făcând doar puțină lucrare conform propriilor dorințe. Ei simt că îndeplinirea îndatoririlor în acest fel nu este conformă cu intențiile lui Dumnezeu, iar inimile lor devin pline de remușcări. Încep să se străduiască să capete adevărul și obțin rezultate tot mai bune când își îndeplinesc îndatoririle. Astfel, într-o privință, dobândesc intrarea în viață, iar în alta, devin treptat calificați să-și îndeplinească îndatoririle. Aceasta e o persoană care poate accepta adevărul în timp ce-și îndeplinește îndatoririle. Pe măsură ce, treptat, înțelege mai clar adevărul, ea poate vedea limpede propriile dezvăluiri ale corupției. Poate să se roage lui Dumnezeu și să se bazeze pe Dumnezeu în inima ei, să fie dispusă să se elibereze de corupția sa, să pună adevărul în practică și să meargă pe calea urmăririi adevărului. Aceasta e creșterea treptată a vieții pe parcursul îndeplinirii datoriei. Toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu ajung să înțeleagă adevărul și să pătrundă în adevărul-realitate în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Dacă cineva nu iubește adevărul, poate exista o asemenea schimbare? Categoric nu. Unii oameni sunt deosebit de aroganți și încrezuți. Când vin în casa lui Dumnezeu, mai ales după ce și-au făcut datoria, amploarea acestei probleme devine evidentă. Stând cu brațele încrucișate pe piept sau cu mâinile în șolduri, ei dau dovadă de sfidare și nemulțumire. De ce sunt atât de aroganți? În inimile lor, își spun: „Ca să cred în dumnezeu și să-mi fac datoria, m-am lepădat de lume, de familia și slujba mea. Nu este mare acest preț? M-am lepădat de foarte multe pentru dumnezeu. N-ar trebui să-mi dea dumnezeu o compensație? În plus, potrivit statutului și veniturilor mele în societate, n-ar trebui să-mi acorde casa lui dumnezeu cel puțin același tratament? Acum că îmi îndeplinesc datoria, nu poate dumnezeu să-mi acorde o favoare specială? Sunt un talent special, mult mai bun decât oamenii de rând. Ar trebui să am statut în casa lui dumnezeu. Dacă alții pot să conducă, atunci pot și eu. Statutul meu n-ar trebui să fie mai prejos decât al celorlalți și ar trebui să mă bucur de un tratament mai bun decât oamenii de rând. Cel mai important, poate dumnezeu să mă asigure că voi primi binecuvântări și voi avea o destinație bună în viitor?” Din gândurile lor lăuntrice, putem vedea că au venit să încheie un târg cu Dumnezeu, nu să se consume sincer pentru El. Ei gândesc așa cum gândea Pavel, dorind să-și facă datoria în schimbul binecuvântărilor lui Dumnezeu. Dar rațiunea lor este mult mai rea decât a lui Pavel – este mult inferioară rațiunii lui Pavel. De ce spun asta? Pentru că Pavel a suferit într-adevăr mult de-a lungul anilor în care a răspândit Evanghelia, iar roadele răspândirii Evangheliei de către el au fost mult mai bune decât ale oamenilor de rând. Cel puțin, a străbătut cea mai mare parte a Europei; a înființat multe biserici în toată Europa. În această privință, rațiunea și truda antihriștilor obișnuiți nu se pot compara cu ale lui Pavel. Dar persoana pe care tocmai am menționat-o devine incredibil de arogantă după ce și-a făcut datoria. Nu înseamnă că este prea lipsită de rațiune? Este complet irezonabilă și, asemenea unui bandit, nu poate să renunțe după ce profită de ocazia de a primi binecuvântări. Astfel de oameni mereu caută în mod deliberat ocazii de a se face remarcați în casa lui Dumnezeu, chiar și numai devenind conducător de echipă sau supraveghetor. Pe scurt, când vin în casa lui Dumnezeu, nu sunt dispuși să fie adepți de rând. Indiferent cine poate admite că este o ființă creată obișnuită, că este doar o ființă creată de rând, la fel ca toate celelalte ființe vii, ei nu vor accepta niciodată acest punct de vedere – nu vor permite niciodată să fie nedreptățiți în acest fel. Ei cred că ar trebui să beneficieze de tratament special și că Dumnezeu ar trebui să le dea har și binecuvântări speciale. În plus, vor să se bucure de beneficiile speciale ale statutului în casa lui Dumnezeu. Nu permit casei lui Dumnezeu să se îndoiască de talentele lor și cu atât mai puțin le permit oamenilor să pună întrebări despre lucrarea lor – toată lumea trebuie să aibă încredere absolută în ei, pentru că s-au lepădat de toate pentru Dumnezeu și Îi sunt întru totul loiali. Nu este aceasta o cerere irezonabilă? Are această persoană rațiune? Câți astfel de oameni există? Ce procent din biserică pot reprezenta? Astfel de oameni cred mereu că au abilități și talent, prin urmare se laudă cât de străluciți sunt. Așadar, ce înseamnă acest așa-zis talent? Înseamnă că pot să-și dea importanță, să spună o mulțime de prostii, să schimbe felul în care vorbesc în funcție de interlocutor și că se pricep mai bine să amăgească decât oamenii obișnuiți. Ei cred că acestea înseamnă talent și abilitate și vor să folosească această abilitate pentru a se da mari și a juca la cacealma. Ce înseamnă adevăratul talent? Înseamnă să ai aptitudini speciale. Când a creat omul, Dumnezeu a dat diferitelor tipuri de oameni specializări diferite. Unii sunt buni la literatură, alții sunt buni la medicină, unii sunt buni la studii, alții sunt buni la cercetarea științifică și așa mai departe. Specializările oamenilor sunt date de Dumnezeu și nu sunt un motiv de laudă. Indiferent ce specializare are cineva, nu înseamnă că înțelege adevărul și, cu siguranță, nu înseamnă că deține adevărul-realitate. Oamenii au anumite specializări și, dacă au credință în Dumnezeu, ar trebui să folosească aceste specializări pentru a-și îndeplini îndatoririle. Acest lucru e acceptabil pentru Dumnezeu. A te lăuda cu o anumită specializare sau a dori să o folosești ca să închei târguri cu Dumnezeu înseamnă să fii prea lipsit de rațiune. Dumnezeu nu acordă favoruri unor asemenea oameni. Unii au o anumită aptitudine, prin urmare, când vin în casa lui Dumnezeu, simt că sunt mai presus decât ceilalți, vor să se bucure de tratament special și au impresia că sunt asigurați pe viață. Ei consideră această aptitudine drept un fel de capital – câtă aroganță! Așadar, cum ar trebui să privești aceste înzestrări și specializări? Dacă aceste lucruri sunt utile în casa lui Dumnezeu, atunci sunt doar instrumente cu care să-ți îndeplinești datoria. Nu au nicio legătură cu adevărul. Oricâte ai avea, înzestrările și talentele sunt doar specializări umane și nu au nicio legătură cu adevărul. Înzestrările și specializările tale nu înseamnă că înțelegi adevărul și, cu siguranță, nu înseamnă că deții adevărul-realitate. Dacă îți folosești înzestrările și specializările ca să-ți faci datoria și îți faci bine datoria, atunci au fost folosite la locul potrivit și utilizarea lor este aprobată de Dumnezeu. Dar dacă îți folosești înzestrările și specializările ca să te dai mare, să oferi mărturie pentru tine însuți și să-ți întemeiezi o împărăție independentă, atunci păcatele tale vor fi mari, iar tu vei deveni un nelegiuit care se împotrivește lui Dumnezeu. Înzestrările sunt dăruite de Dumnezeu. Dacă nu le poți folosi ca să-ți faci datoria și să oferi mărturie pentru Dumnezeu, atunci ai fi prea lipsit de scrupule și de rațiune și foarte îndatorat lui Dumnezeu – aceasta e o răzvrătire scandaloasă! Dar oricât de bine ți-ai pune în practică înzestrările și specializările, nu înseamnă că deții adevărul-realitate. Practicarea adevărului și acționarea cu principii înseamnă că deții adevărul-realitate. Înzestrările și talentele sunt mereu înzestrări și talente. Nu au nicio legătură cu adevărul. Indiferent câte înzestrări și talente ai și cât de înaltă este reputația sau statutul tău, nu va însemna niciodată că deții adevărul-realitate. Înzestrările și talentele nu vor deveni niciodată adevăr. Nu au nicio legătură cu adevărul. Dar antihriștii nu gândesc așa și prețuiesc foarte mult tocmai aceste lucruri. De exemplu, unii oameni au talent actoricesc. După ce au jucat rolul principal într-un film realizat în casa lui Dumnezeu, încep să-și dea aere. Nici măcar trei persoane care să-i ajute să se machieze nu sunt de ajuns să le satisfacă nevoile. Înainte erau oameni obișnuiți, dar acum că au credință în Dumnezeu, după ce și-au făcut datoria ca actori, încep să-și dea aere. Nu se joacă ei cu moartea? Cred că exact asta fac! Nu au o înfățișare specială, iar talentele lor actoricești sunt mediocre. Pur și simplu se potrivesc să joace anumite roluri, așa că li se oferă un alt rol – nu înseamnă că sunt înălțați? Când li se dă șansa de a-și face datoria, chiar își dau aere. Când joacă, le ordonă oamenilor din jur să-i servească aducând ceai și turnând apă, spre furia tuturor fraților și surorilor care au văzut. Am spus: „Înlăturați-i!” Și, astfel, biserica i-a înlăturat. N-ar trebui înlăturați acești oameni? Au crezut că biserica nu poate face filme fără ei, așa că au îndrăznit să-și dea aere. Nu se așteptau la această consecință. Acest lucru a fost determinat de natura lor. Asemenea oameni prețuiesc cunoașterea, talentul, învățarea și experiența. Ei acordă prea multă importanță acestor lucruri, dar ignoră cel mai prețios lucru – adevărul. Nu realizează că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu. Dacă nu urmăresc adevărul, oricât de vaste le sunt cunoștințele sau cât de mare este elocvența lor, nu vor fi capabili să reziste. Mai devreme sau mai târziu, vor fi dați în vileag și eliminați. Le este ușor oamenilor să înțeleagă această puțină doctrină? Cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu-și dau seama nici măcar de acest lucru sunt doar oameni confuzi, fără pic de valoare. Dacă ar fi puțin rezonabili, n-ar fi atât de aroganți. Astfel de oameni sunt diavoli și satane care se dau singuri de gol. Am subliniat acum direct această chestiune, astfel încât să o puteți înțelege clar; astfel încât să puteți distinge puțin această chestiune și să vă dați seama de ea. Dacă n-aș sublinia-o clar, ați putea să o distingeți astfel? Ați putea să-i îndepărtați? Oamenii nu pot vedea problema, așa că trebuie să fiu direct. Dacă n-aș fi direct, problema n-ar putea fi rezolvată. Nicio problemă nu poate fi rezolvată bazându-vă doar pe puținele doctrine pe care le înțelegeți.

Antihriștii cred mereu că au talente speciale. Se consideră absolvenți de facultate, foarte învățați și care dețin vaste cunoștințe. Își prețuiesc și apreciază foarte mult cunoștințele și teoriile spirituale pe care le învață și chiar tratează aceste lucruri ca pe adevăr. Chiar mai mult, iau frecvent această cunoaștere și experiență pe care o consideră corectă și o folosesc pentru a-i instrui, induce în eroare sau condiționa pe cei din jurul lor. În special, vorbesc adesea despre trecutul lor „glorios”, pe care îl folosesc pentru a-i convinge pe alții și pentru a-i face să-i stimeze și să li se închine. Și care este acest trecut „glorios” al lor? Unii dintre ei vor spune: „Pe vremuri, eram lector la o universitate. Toți studenții mei erau masteranzi sau doctoranzi. De fiecare dată când susțineam un curs, nu era nici măcar un loc liber; toți studenții stăteau în liniște deplină, privindu-mă cu adorație și admirație în ochii lor. Nici măcar nu aveam emoții. Cât de măreț și de impresionant era totul! M-am născut cu atât de mult talent și curaj!” Alții vor spune: „Am învățat să conduc când aveam 14 ani. Acum conduc de peste 40 de ani și abilitățile mele de șofer sunt impecabile.” Ce vor să spună prin asta? Vor să spună: „Voi conduceți doar de câteva zile. Ce știți voi? Un șofer experimentat ca mine conduce de o viață. Am o bogată experiență. Pe viitor, ar trebui să mă întrebi dacă e ceva ce nu înțelegi. Trebuie să asculți ce am de spus.” Când au o aptitudine de vreun fel, antihriștii se consideră remarcabili, se declară misterioși, se dau în spectacol și oferă mărturie pentru ei înșiși, făcându-i pe ceilalți să-i stimeze și să li se închine. Când asemenea oameni au puțină putere sau o înzestrare, acest lucru îi face să creadă că sunt mai buni decât alții și aspiră să-i conducă. Atunci când alții apelează la ei pentru răspunsuri, antihriștii le dau lecții privindu-i de sus, iar dacă acei oameni tot nu înțeleg după aceea, pun asta doar pe seama faptului că au un calibru slab, deși, în realitate, antihriștii sunt cei care nu au oferit o explicație clară. De exemplu, când vede că cineva nu poate să repare un aparat stricat, un antihrist va spune: „Cum de nu știi încă să faci asta? Nu ți-am spus deja cum să faci? Am explicat atât de clar, dar tot nu pricepi. Ai într-adevăr un calibru slab. De fiecare dată când îți arăt cum să procedezi, tu nu reușești să înveți.” Totuși, când persoana respectivă îi cere să repare aparatul, se va uita la el îndelung și nici el nu va ști să-l repare și chiar va ascunde de acea persoană faptul că nu știe să-l repare. După ce o expediază pe acea persoană, antihristul va cerceta în secret și va încerca să-și dea seama cum să repare aparatul, dar tot nu va reuși. Va ajunge să demonteze aparatul, făcând o mizerie de nedescris și nereușind să-l monteze la loc. Apoi, de teamă ca alții să nu vadă acest lucru, va ascunde piesele. Este o rușine să nu știi să faci unele lucruri? Există cineva care poate să facă orice? Nu este nicio rușine să nu știi să faci unele lucruri. Nu uita că ești doar o persoană obișnuită. Nimeni nu te stimează și nu se închină la tine. O persoană obișnuită este doar atât: o persoană obișnuită. Dacă nu știi să faci ceva, spune pur și simplu că nu știi să o faci. De ce ai încerca să te deghizezi? Oamenii vor fi dezgustați de tine dacă te deghizezi mereu. Mai devreme sau mai târziu, te vei da de gol și, în acel moment, îți vei pierde demnitatea și integritatea. Aceasta este firea antihriștilor – ei se consideră mereu buni la toate, oameni care pot să facă orice, care sunt capabili și competenți în toate privințele. Nu le va aduce acest lucru necazuri? Ce ar face dacă ar avea o atitudine sinceră? Ar spune: „Nu stăpânesc foarte bine aceste cunoștințe tehnice; am doar puțină experiență. Am aplicat tot ce știu, dar nu înțeleg aceste probleme noi cu care ne confruntăm. Prin urmare, trebuie să deprindem niște cunoștințe profesionale dacă vrem să ne facem datoria bine. Dacă stăpânim cunoștințele profesionale, vom putea să ne îndeplinim datoria în mod eficient. Dumnezeu ne-a încredințat această datorie, așa că avem responsabilitatea să o facem bine. Ar trebui să mergem și să deprindem aceste cunoștințe profesionale având o atitudine de asumare a responsabilității pentru datoria noastră.” Aceasta înseamnă să practici adevărul. O persoană cu firea unui antihrist nu ar face asta. Dacă are un strop de rațiune, cineva va spune: „Știu doar atât. Nu e nevoie să mă stimezi, iar eu nu am de ce să-mi dau aere – nu va simplifica aceasta lucrurile? E groaznic să ne deghizăm mereu. Dacă există ceva ce nu știm, putem să învățăm împreună și apoi să lucrăm în mod armonios ca să ne facem bine datoria. Trebuie să avem o atitudine responsabilă.” Văzând asta, oamenii și-ar spune: „Această persoană este mai bună decât noi; atunci când se confruntă cu o problemă, nu se forțează orbește dincolo de limitele ei, nici nu o transmite altora sau evită responsabilitatea. În schimb, și-o asumă și o abordează cu o atitudine serioasă și responsabilă. Aceasta este o persoană bună, serioasă și responsabilă față de lucrarea și datoria sa. Este demnă de încredere. Casa lui Dumnezeu a avut dreptate să-i încredințeze această sarcină importantă. Dumnezeu scrutează cu adevărat adâncurile inimii oamenilor!” Făcându-și datoria în acest fel, își va îmbunătăți aptitudinile și va câștiga aprobarea tuturor. Cum ia naștere această aprobare? În primul rând, își abordează datoria cu o atitudine serioasă și responsabilă; în al doilea rând, este în stare să fie o persoană onestă și are o atitudine practică și studioasă; în al treilea rând, nu poate fi exclus faptul că are îndrumarea și luminarea Duhului Sfânt. O asemenea persoană are binecuvântarea lui Dumnezeu; este ceea ce poate obține cineva care are conștiință și rațiune. Deși are firi corupte, defecte și neajunsuri și nu știe să facă multe lucruri, încă se află pe calea corectă de practicare. Nu se deghizează și nu amăgește; are o atitudine serioasă și responsabilă față de datoria sa, precum și o atitudine pioasă și năzuință față de adevăr. Antihriștii nu vor putea niciodată să facă aceste lucruri, deoarece modul lor de gândire va fi mereu diferit față de aceia care iubesc și urmăresc adevărul. De ce gândesc ei diferit? Pentru că natura Satanei se află în ei; trăiesc conform firii Satanei pentru a-și atinge scopul de a prelua puterea. Caută mereu să folosească diverse metode de a recurge la uneltiri și vicleșuguri, inducând oamenii în eroare prin orice mijloace, ca să li se închine și să-i urmeze. Prin urmare, ca să-i păcălească pe oameni, găsesc tot felul de metode de a se deghiza, de a înșela, minți și amăgi, pentru a-i face pe alții să creadă că au dreptate în toate privințele, că sunt capabili în toate și că pot face orice; că sunt mai deștepți decât alții, sunt mai înțelepți decât alții, înțeleg mai mult decât alții; că sunt mai buni decât alții la toate și sunt mai presus decât ceilalți în orice privință – chiar și că sunt cei mai buni din orice grup. Au o astfel de nevoie; aceasta este firea antihriștilor. Astfel, ei învață să se prefacă a fi ceva ce nu sunt, prilejuind fiecare dintre aceste diverse practici și manifestări.

Gândiți-vă la următoarele: ce fire au oamenii cărora le place să se prefacă a fi ceva ce nu sunt? Ce se prefac ei că sunt? Nu se prefac că sunt un diavol sau o figură negativă; se prefac că sunt ceva elevat, bun, frumos și blând, ceva ce oamenii stimează și admiră – se prefac că sunt aceste lucruri pe care oamenii le laudă sau le aprobă. Ei se prefac că știu și înțeleg totul; se prefac că dețin adevărul, că sunt o figură pozitivă și că sunt adevărul-realitate. Nu înseamnă aceasta că-și caută propria distrugere? Au ei acea realitate? Au acea esență? Nu. Spunem că se prefac tocmai pentru că nu le au. Așadar, ar spune cineva că este întruchiparea adevărului deoarece deține adevărul-realitate? Are susținere această afirmație? (Nu, nu are.) Chiar dacă ai anumite adevăruri-realități, nu ești în niciun caz întruchiparea adevărului. Prin urmare, oricine se preface că este întruchiparea adevărului este un individ arogant și un tip absurd! O persoană care deține doar o mică parte din adevărul-realitate, dar îndrăznește să se prefacă a fi întruchiparea adevărului este asemenea unei singure picături de apă care se preface a fi o mare întinsă, nemărginită. Nu este aceasta culmea aroganței? Nu este aceasta o nerușinare sfidătoare? Pentru ca o persoană să se prefacă a fi întruchiparea adevărului, trebuie să aibă capitalul necesar. Și ce folosesc antihriștii pentru a se preface că sunt întruchiparea adevărului? Acele lucruri pe care tocmai le-am menționat: cunoștințe, experiență și lecții. Sunt incluse aici aptitudinile și talentele speciale pe care oamenii le dobândesc învățând, precum și înzestrările cu care se nasc. Unii oameni au darul de a vorbi în limbi, în timp ce alții au darul sau elocvența pentru predicare. Alții și-au dezvoltat sau stăpânesc anumite aptitudini profesionale speciale. De exemplu, unii se remarcă în mod deosebit în dans, muzică, arte plastice, limbi străine sau literatură; în timp ce alții sunt experți în politică, însemnând că se pricep deosebit de bine să manipuleze oameni, excelează în diplomație și așa mai departe. Pe scurt, sunt incluși oameni cu talente speciale din toate categoriile sociale. Acești oameni cu talente sau înzestrări speciale poate că nu au în mod neapărat un anumit statut sau o carieră stabilă în societate. Unii trăiesc în locuințe mici, dar pot să vorbească despre o gamă variată de chestiuni, din trecut până în prezent, în mod clar și logic și într-o manieră deosebit de elocventă. Dacă oamenii cu aceste talente speciale au firea unui antihrist, nu se vor mulțumi cu starea actuală a lucrurilor atunci când vin în casa lui Dumnezeu; vor avea anumite ambiții și dorințe și vor fi treptat dezvăluiți.

În ceea ce privește faptul că antihriștii se prefac că sunt întruchiparea adevărului, odată ce au dobândit puțină experiență și cunoaștere și au învățat câteva lecții, tocmai am discutat despre amploarea unor asemenea cunoștințe, experiențe și lecții. Și pe ce anume s-a axat această discuție? (Pe prefăcătorie.) Așa este. Punctul central este faptul că antihriștii se prefac că sunt întruchiparea adevărului. Cunoașterea, experiența, lecțiile – niciunul dintre aceste lucruri nu este adevărul; nu au absolut nicio legătură cu adevărul. Aceste lucruri chiar se împotrivesc adevărului și sunt condamnate de Dumnezeu. Să luăm cunoașterea, de exemplu. Istoria este considerată o formă de cunoaștere? (Da.) Cum au apărut cunoștințele și cărțile de istorie despre istoria omenirii, istoria anumitor țări sau grupuri etnice, istoria modernă, istoria antică sau chiar anumite istorii neoficiale? (Au fost scrise de oameni.) Lucrurile scrise de oameni sunt așadar în acord cu istoria adevărată? Nu sunt ideile și opiniile oamenilor în dezacord cu principiile, căile și mijloacele acțiunilor lui Dumnezeu? Au vreo legătură aceste cuvinte rostite de om cu adevărata istorie? (Nu.) Nu există nicio legătură. Prin urmare, oricât de exacte sunt consemnările din cărțile de istorie, ele sunt doar cunoștințe. Oricât de elocvenți sunt acei istorici și oricât de logic și clar povestesc aceste evenimente istorice, care e concluzia la care vei ajunge după ce-i asculți? (Vom afla despre acele evenimente.) Da, vei afla despre acele evenimente. Dar oare povestesc ei aceste istorii doar cu scopul de a te informa despre acele evenimente? Ei au o anumită idee cu care vor să te îndoctrineze. Și pe ce anume se axează îndoctrinarea lor? Aceasta trebuie să analizăm și să disecăm. Dați-Mi voie să vă ofer un exemplu ca să puteți înțelege cu ce vor să îndoctrineze oamenii. După ce au trecut în revistă istoria din vremurile străvechi și până în prezent, oamenii au ajuns în cele din urmă la o zicală; au observat un fapt din istoria omenirii, și anume: „Câștigătorii iau coroana, iar învinșii nu primesc nimic.” Este aceasta cunoaștere? (Da.) Această cunoaștere provine din faptele istorice. Are această zicală vreo legătură cu mijloacele și căile prin care Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor? (Nu.) De fapt, este opusul; le contrazice și se împotrivește lor. Ai fost așadar îndoctrinat cu această zicală și, dacă nu înțelegi adevărul sau dacă ești un non-credincios, ce ai putea crede după ce o auzi? Cum ai percepe această zicală? În primul rând, istoricii sau cărțile de istorie prezintă toate evenimentele de acest tip, folosind destule dovezi și evenimente istorice pentru a demonstra exactitatea zicalei. La început, poate că doar ai învățat această zicală dintr-o carte și știi doar despre existența ei. Poate că o înțelegi doar la un nivel sau într-o anumită măsură până când devii conștient de aceste evenimente. Dar odată ce auzi aceste fapte istorice, vei recunoaște și vei confirma mai profund zicala. Categoric nu vei spune: „Unele lucruri nu sunt așa.” În schimb, vei spune: „Așa este; privind istoria din vremuri străvechi și până în prezent, omenirea s-a dezvoltat în acest mod – învingătorii iau coroana, iar învinșii nu primesc nimic!” Când percepi chestiunea într-un asemenea mod, ce opinii și atitudini vei avea față de comportamentul, cariera și viața ta de zi cu zi, precum și față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău? Oare o astfel de percepție îți va schimba atitudinea? (Da.) O va schimba mai mult decât orice altceva. Cum îți va schimba așadar atitudinea? Va orienta și schimba direcția vieții tale și metodele tale pentru interacțiunile lumești? Poate ai crezut anterior că „Armonia este o comoară, toleranța este excelență” și „Cei buni au o viață liniștită”. Acum vei gândi: „Întrucât «câștigătorii iau coroana, iar învinșii nu primesc nimic», dacă vreau să devin o oficialitate, va trebui să mă gândesc cu atenție la persoana cutare. Nu este de partea mea, așa că nu pot să o promovez, chiar dacă merită să fie promovată.” În timp ce te gândești la lucruri în acest fel, atitudinea ta se va schimba – și se va schimba rapid. Cum va lua naștere această schimbare? Va fi cauzată de faptul că ai acceptat ideea și punctul de vedere potrivit cărora „Câștigătorii iau coroana, iar învinșii nu primesc nimic”. Faptul că vei auzi multe date nu va face decât să susțină și mai mult corectitudinea acestui punct de vedere în viața umană reală. Vei fi ferm convins că ar trebui să aplici acest punct de vedere în acțiunile și comportamentul tău pentru a-ți urmări viața și perspectivele viitoare. Nu te vor fi schimbat atunci ideea și punctul acesta de vedere? (Ba da.) Și în timp ce te schimbă, te vor și corupe. Așa stau lucrurile. Astfel de cunoștințe te schimbă și te corup. Așadar, când privim cauza principală a acestei probleme, indiferent cât de precis sunt prezentate aceste istorii, ele sunt în cele din urmă rezumate în această zicală, iar tu ești îndoctrinat cu această idee. Este această cunoaștere întruchiparea adevărului sau logica Satanei? (Logica Satanei.) Corect. Am explicat acest lucru cu suficiente detalii? (Da.) Acum este clar. Dacă nu crezi în Dumnezeu, nu vei înțelege acest lucru nici după două vieți – cu cât trăiești mai mult, cu atât vei simți mai mult că ești nesăbuit, vei crede că nu ești destul de necruțător și că ar trebui să fii mai necruțător, mai viclean, mai sinistru și o persoană mai rea și mai diabolică. Îți vei spune în sinea ta: „Dacă el poate ucide, atunci eu trebuie să provoc incendii. Dacă ucide o persoană, eu trebuie să ucid 10. Dacă ucide fără să lase nicio urmă, eu le voi face rău oamenilor fără știrea lor – ba chiar îi voi face pe urmașii lor să-mi mulțumească timp de trei generații!” Aceasta este influența pe care filosofia, cunoașterea, experiența și lecțiile Satanei au avut-o asupra omenirii. În realitate, este doar abuz și corupție. Prin urmare, indiferent ce fel de cunoaștere este predicată sau răspândită în această lume, te va îndoctrina cu o idee sau un punct de vedere. Dacă nu poți discerne acest lucru, vei fi otrăvit. La urma urmei, un lucru este sigur acum: nu contează dacă această cunoaștere provine de la oamenii de rând sau din surse oficiale, dacă este venerată de o minoritate sau de majoritate – nicio parte a ei nu este relevantă pentru adevăr. Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Corectitudinea sa nu este determinată de numărul de oameni care o recunosc. Realitatea lucrurilor pozitive este în sine adevărul. Nimeni nu poate schimba acest lucru și nimeni nu-l poate tăgădui. Adevărul va fi întotdeauna adevărul.

Să vorbim despre faptul că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. De când a început să conducă omenirea, Dumnezeu a păstrat, de asemenea, o istorie și o consemnare. Cum vede El istoria omenirii? Dumnezeu Își dorește ca oamenii să vadă adevărul, iar evaluările și concluziile la care ajung ei despre lucruri nu sunt adevărul. Dar de ce nu văd ființele umane istoria pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului? Pentru că ființele umane sunt scârbite de adevăr, urăsc adevărul și nu acceptă absolut nicio fărâmă de adevăr. De aceea, sunt capabili să inventeze un set de teorii înșelătoare, ridicole și absurde. De exemplu, Domnul Isus a fost conceput de Duhul Sfânt. Acesta e un lucru pozitiv. Ce spune însă Satana despre asta? Satana nu recunoaște concepția de către Duhul Sfânt și chiar hulește, spunând că Domnul Isus este un bastard, că S-a născut din om. Satana ia cel mai murdar cuvânt al omenirii, o expresie pe care oamenii o desconsideră și o disprețuiesc și o aplică nașterii Domnului Isus. Nu este o denaturare a faptelor? (Ba da.) Concepția prin Duhul Sfânt este lucrarea lui Dumnezeu. Și indiferent de forma pe care o ia, un lucru este sigur despre lucrarea Lui: este adevărul, adevărul de neclintit. Așadar, de ce nu acceptă Satana un fapt atât de evident, un fapt care a fost predestinat și mărturisit de Dumnezeu? De ce ignoră Satana acest lucru și chiar Îl descrie pe Domnul Isus ca pe un copil nelegitim care s-a născut din om? (Pentru că urăște adevărul, urăște lucrurile pozitive.) Îl discreditează intenționat pe Dumnezeu! Satana este extrem de conștient de acest fapt; îl vede cât se poate de limpede în tărâmul spiritual. Deci de ce face acest lucru? Care este motivul lui, care este intenția lui? De ce răspândește o asemenea afirmație? Îl denigrează și Îl discreditează în mod intenționat pe Dumnezeu. Care e scopul discreditării Lui? De a-i face pe oameni să creadă că Isus este un copil nelegitim, să găsească acest lucru rușinos și, astfel, să nu creadă în El. Satana se gândește: „Dacă oamenii nu au credință în tine, atunci nu vei putea să-ți finalizezi lucrarea, nu-i așa?” În realitate, adevărul va fi întotdeauna adevărul. Chiar dacă întreaga omenire l-a respins la acel moment, două mii de ani mai târziu, Domnul Isus are în cele din urmă adepți și oameni care Îl slăvesc în toată lumea, crucea se află la loc de cinste peste tot și Satana a eșuat. A funcționat afirmația Satanei? (Nu, nu a funcționat.) Prin urmare, nu este adevărul; nu are susținere și discreditarea Lui este inutilă. Indiferent dacă această faptă a lui Dumnezeu se potrivește cu noțiunile și închipuirile oamenilor sau dacă este contrară culturii tradiționale, zicalelor sau eticii morale a omenirii, lui Dumnezeu nu-I pasă. De ce nu-I pasă? Cu ce are legătură acest lucru? Întrucât Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, pot aceste cuvinte diavolești ale Satanei să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu vă puteți da seama, nu-i așa? (Nu.) Spuneți-Mi, nu este totul în mâinile lui Dumnezeu? (Ba da.) Ar putea afirmația diavolească a Satanei, doar acele câteva cuvinte, să distrugă planul de gestionare al lui Dumnezeu? Este posibil? (Nu, nu este.) Satana vrea să reușească, dar poate să o facă? Adevărul va fi întotdeauna adevărul. Aceasta e puterea adevărului. Puterea adevărului e ceva ce nimeni, nici măcar Satana, nu poate schimba. Chiar și acum, Satana continuă să răspândească acea afirmație. Funcționează? Nu. Lucrarea din Epoca Harului s-a încheiat; Evanghelia Domnului Isus a fost răspândită până la capătul pământului și noua lucrare de judecată din zilele de pe urmă a început de mulți ani. Satana a eșuat de mult timp și a fost umilit. Are așadar vreun rost acum ca Satana să fie mânios și frustrat? Nu, nu are niciun rost. Prin urmare, indiferent de opinie, de cât de înalt este nivelul de cunoaștere sau de numărul de oameni în rândul cărora se aplică și se răspândește opinia, toate acestea nu au niciun rost; nu vor rezista. Lucrarea lui Dumnezeu este de neoprit; nici măcar Satana nu o poate opri. O mână de oameni neînsemnați chiar cred că pot opri lucrarea lui Dumnezeu? E o iluzie! Mulți dintre voi ați crescut cu aceste zvonuri, acceptând opiniile înșelătoare ale Satanei; mințile v-au fost umplute de lucruri precum logica, filosofiile, cunoștințele și știința Satanei. Și ce s-a întâmplat apoi? Când cuvintele lui Dumnezeu au venit la voi, tot ați auzit glasul lui Dumnezeu și v-ați întors înaintea Sa. Zvonurile și cuvintele diavolești ale Satanei au fost inutile. Nu au oprit câtuși de puțin progresul lucrării lui Dumnezeu. Aleșii Lui din toate țările au început să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ei mănâncă și beau zilnic cuvintele lui Dumnezeu, ascultă predici și au părtășie. Își îndeplinesc îndatoririle pentru Dumnezeu și aduc mărturie pentru El. Satana se gândește la acestea, spunând: „De ce nu funcționează numeroasele mele cuvinte înșelătoare? Am făcut atâtea lucruri ca să-i suprim, să-i arestez și să-i maltratez pe aleșii lui dumnezeu, de ce n-au avut deloc un mare efect? De ce crește în schimb numărul credincioșilor în dumnezeu?” Atunci știe, în inima lui, că Dumnezeu este cu adevărat atotputernic, după care este pe deplin umilit – de unde și zicala: „Satana va fi întotdeauna învins de mâinile lui Dumnezeu.” Este acesta un fapt? (Da.) Într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care pot înfăptui orice! Satana și toți regii diavolilor prestează un serviciu pentru Dumnezeu. În mâinile Lui, sunt obiecte care fac servicii și contraste. Au vreo legătură cu noi aceste obiecte care fac servicii și aceste contraste? (Nu.) Nu au. Trebuie doar să ne concentrăm pe credința în Dumnezeu, nu avem nicio legătură cu ei. Fie că sunt regi sau bandiți, ei îi aparțin Satanei și vor fi distruși. Trebuie doar să-L urmăm pe Dumnezeu din toată inima, trădându-l veșnic pe Satana și mergând doar cu Dumnezeu. Acesta este lucrul corect de făcut.

Am dat un exemplu de cunoaștere și experiență, așa că ar trebui să înțelegeți aceste lucruri ceva mai precis acum. Care este scopul părtășiei despre acestea? Într-o privință, este de a vă îngădui să folosiți aceste fapte și exemple pentru a-i discerne pe antihriști și, de asemenea, pentru a recunoaște acest aspect al firii antihriștilor în voi înșivă. În altă privință, oare acest tip de discuție nu poate să-i împiedice pe unii oameni să se poarte în mod nesăbuit? (Ba da.) În trecut, anumiți oameni erau predispuși să se bazeze pe experiență și pe metode de modă veche în îndeplinirea datoriei lor și se agățau de propriile metode de a face lucrurile, perturbând și tulburând lucrarea casei lui Dumnezeu și fiind, în consecință, tratați. Își prețuiau mai presus de orice experiența și practicile lor învechite, fără să țină vreodată cont de cele mai importante lucruri: ce le spusese sau le ceruse Dumnezeu oamenilor sau cum să respecte adevărurile-principii. În plus, se agățau cu încăpățânare de practicile lor învechite și, mai mult, foloseau o logică absurdă ca bază pentru aceasta: „Am procedat mereu așa”, „Întotdeauna s-a făcut așa acolo de unde suntem noi. Așa au procedat strămoșii noștri.” De ce subliniau mereu astfel de lucruri? Aceasta dovedea că nu acceptau lucruri noi; că nu acceptau adevărul. Nu-și puteau da seama de stângăcia, înapoierea și ridicolul acestor metode învechite. Nu știau că există noi moduri de a face lucrurile, moduri mai avansate, mai precise și mai potrivite. Se agățau mereu de modurile lor depășite, bazându-se pe vechea lor experiență, crezând că erau destul de avansați; că practicau adevărul. Nu sunt niște tipuri absurde? „Întotdeauna s-a făcut așa acolo de unde suntem noi”, „Așa am procedat anterior”, „Am procedat mereu așa” – pot aceste metode vechi, aceste arhaisme, să înlocuiască adevărurile-principii? Dacă face lucrurile ca pe vremuri, înseamnă că cineva practică adevărul? Acei oameni nu au înțeles nimic și nici nu și-au putut da seama de nimic. Nu sunt niște demodați bătrâni care se agață de vechile metode și se încăpățânează? Oamenilor de acest fel le este prea greu să accepte adevărul! Spune-Mi, indiferent dacă un lucru este nou sau vechi, cum îl abordezi? Cum te ocupi de el? Pe ce bază te ocupi de el? Dacă toată lumea are doar cunoștințe limitate despre ceva, cum îl abordezi într-o manieră corectă și în conformitate cu principiile? Mai întâi trebuie să întrebi pe cineva cu o relativă expertiză în acest domeniu. Atât timp cât găsești pe cineva priceput, vei avea o cale. Dacă nu poți găsi pe cineva priceput, poți rezolva pe deplin problema intrând pe internet pentru a căuta sfaturi sau informații. Și, în timp ce cauți, tot trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să ridici privirea la El; lasă-L pe Dumnezeu să deschidă o cale înainte. Cum numim acest lucru? Acestea se numesc principii de practicare. Unii dintre voi se gândesc: „Sunt un profesionist în acest domeniu și am multă experiență. Am primit chiar și premii pentru activitatea mea, prin urmare am acest capital. Din moment ce această lucrare mi-a fost încredințată, eu sunt persoana responsabilă. Am autoritatea de a lua decizii și totul depinde de mine. Toată lumea ar trebui să-mi respecte poruncile și să asculte de mine. Nimic din ce spune altcineva nu contează și oricine nu este de acord cu mine ar trebui să tacă!” Este corect acest mod de gândire? Cu siguranță nu e corect. Atitudinea ta și firea pe care o dezvălui sunt problematice. În inima ta, crezi că acceptarea acestei însărcinări îți dă dreptul de a exercita puterea. Vrei să iei deciziile și nimeni altcineva nu are voie să aibă ceva de spus. Este ca și cum nu ai avea nevoie de un partener pentru lucrare sau nimeni n-ar avea voie să-și exprime opiniile; totul decurge așa cum spui tu, totul depinde de tine. Ce fel de fire este aceasta? Nu este prea arogantă și lipsită de rațiune? Aceasta este firea unui antihrist. S-ar putea să ai un calibru ușor mai bun decât alții, să ai puțină percepție și puțină experiență în această chestiune. Totuși, există un lucru care trebuie să-ți fie clar: niciunul din aceste lucruri pe care le ai nu este adevărul. Dacă te consideri de un calibru ceva mai bun, crezând că ai puțină percepție, puțin talent și câteva cunoștințe, dacă privești aceste lucruri ca fiind adevărul și crezi că tu însuți ești adevărul, gândind că toată lumea trebuie să-ți respecte poruncile și să asculte de rânduielile tale, nu este aceasta firea unui antihrist? Dacă într-adevăr faci lucrurile în acest fel, atunci nu ești nimic altceva decât un antihrist. Ce este în neregulă cu faptul că-ți tratezi înzestrările ca pe adevăr? Calibrul, percepția, talentele și cunoștințele pe care le deții nu sunt greșite. Așadar, ce disecăm aici? Ceea ce disecăm este firea ta – o fire coruptă pe care o porți în spatele acestor lucruri; o fire arogantă, o fire neprihănită de sine. Când îți tratezi înzestrările ca pe adevăr, crezi că deții adevărul deoarece ai aceste înzestrări. Înlocuiești adevărul cu astfel de înzestrări, deci ce fel de fire este aceasta? Nu este firea unui antihrist? Toți antihriștii își tratează gândurile, învățarea, înzestrările și talentele proprii ca pe adevăr. Ei cred că, având aceste înzestrări, dețin adevărul. Prin urmare, le cer altora să asculte de ei, să le respecte poruncile și să se supună puterii lor. Aici greșesc antihriștii. Chiar deții adevărul? Nu ai o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, nici o inimă cu frică de Dumnezeu și ești chiar mai puțin o persoană care se supune Lui și nu deții câtuși de puțin adevărul, însă ești arogant, încrezut și neprihănit de sine, crezând că deții adevărul, că alții ar trebui să asculte de tine și să-ți respecte poruncile. Ești un antihrist autentic.