O disecare a modului în care antihriștii ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu

IV. O disecare a faptului că antihriștii se prefac că sunt întruchiparea adevărului, odată ce au dobândit puțină experiență și cunoaștere

Ultima dată, am avut părtășie despre al optulea aspect al manifestărilor antihriștilor – ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu. Al optulea aspect este împărțit în patru subteme în total. Am terminat părtășia despre primele trei subteme, deci care este a patra? (Antihriștii se prefac că sunt întruchiparea adevărului, odată ce au dobândit puțină experiență și cunoaștere și au învățat câteva lecții.) Aceasta este a patra subtemă a celui de-al optulea aspect. Desigur, ea implică și un aspect al manifestărilor care constituie subiectul celui de-al optulea aspect – sunt legate între ele. Care este acest subiect? Faptul că ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu. Să împărțim această subtemă și să vorbim despre ea puțin câte puțin. Ce sunt experiența, cunoașterea și, respectiv, lecțiile? Ce fel de oameni au aceste lucruri? Ce fel de oameni preferă să se înzestreze cu ele? Ce fel de oameni pun accent pe înzestrarea cu aceste lucruri în detrimentul adevărului? Ce fel de oameni consideră aceste lucruri drept adevărul? Mai întâi, un lucru este cert: indiferent de calibrul acestor oameni și indiferent cum este percepția lor, ei au o mare dragoste pentru cunoaștere, iar dragostea lor pentru cunoaștere le depășește dragostea pentru adevărul-realitate. Scopul și direcția pe care le urmăresc în credința lor în Dumnezeu este să dobândească așa-zisa experiență și cunoaștere. Ei vor să folosească această cunoaștere și experiență pentru a se înarma și a se „ambala”, astfel încât să devină mai rafinați, mai stilați, mai cultivați și mai capabili să fie stimați și venerați. Cu această cunoaștere și experiență, ei cred că viața lor este mai valoroasă, mai împlinită și mai plină de încredere în sine. În viziunea lor, cred în Dumnezeu pentru a se înzestra cu această cunoaștere și cu zicalele referitoare la teologie și la diverse aspecte ale logicii, cunoașterii și lecțiilor. Ei cred că, înzestrându-se cu aceste lucruri, pot ocupa un loc în casa lui Dumnezeu și în acest grup de oameni. Prin urmare, tot ce este în gândurile lor, ce venerează și urmăresc în inimile lor în fiecare zi este legat de cunoaștere, experiență și așa mai departe.

Să vedem mai întâi ce fel de cunoaștere, experiență și lecții există, precum și despre care dintre aceste tipuri se poate spune că se prefac a fi întruchiparea adevărului. În primul rând, se poate spune cu certitudine că aceste lucruri nu au nicio legătură cu adevărul, nu sunt în conformitate cu adevărul și se împotrivesc adevărului. Acestea pot fi lucruri care sunt corecte conform noțiunilor oamenilor, lucruri care, potrivit noțiunilor lor, sunt pozitive, frumoase și bune. Dar, de fapt, în ochii lui Dumnezeu, aceste lucruri nu au legătură cu adevărul și chiar sunt, practic, sursa condamnării adevărului de către oameni, cauza principală și sursa împotrivirii lor față de Dumnezeu și a noțiunilor lor despre El. Experiența, cunoașterea și lecțiile – există o diferență de vârstă și gen între cei care dobândesc aceste lucruri? (Nu, nu există.) Cel mai probabil nu există. Unii oameni sunt înzestrați. Ce sunt înzestrările? De exemplu, după ce unii oameni ascultă o teorie sau o zicală și înțeleg conceptele cheie sau de bază ale unei astfel de teorii, mintea lor reacționează foarte rapid. Ei știu imediat cum să explice o astfel de teorie sau zicală și cum să o transforme în limbaj propriu, pe care îl folosesc pentru a vorbi cu alții. După ce ascultă aceste lucruri, le rețin rapid; nu înseamnă că sunt foarte receptivi, ci au numai o memorie excelentă, ceea ce este un fel de înzestrare specială. Există cineva care are o astfel de înzestrare? (Da.) Există astfel de oameni care, după ce spui un lucru, îl pot folosi imediat pentru a face deducții despre altceva. Când li se prezintă informații despre un aspect al unui subiect, aceștia le pot aplica în alte domenii. Se pricep foarte bine să folosească subiectul aflat în discuție pentru a-și prezenta propriile idei. Sunt foarte buni când vine vorba de lucruri logice și lingvistice, precum chestiunile externe și teoriile. Altfel spus, excelează la jocurile de cuvinte și la folosirea teoriilor pentru a-i atrage și a-i convinge pe alții. Există unii oameni cu acest tip de înzestrare. Sunt foarte elocvenți, cu gândire și reacții extrem de agile. După ce aud un aspect al adevărului, cu istețimea și înzestrările lor mărunte, ei înțeleg acest aspect al adevărului ca pe un tip de cunoaștere și de învățare și apoi folosesc acest tip de învățare pentru a avea părtășie cu alții și a face așa-zisa lucrare de udare și de păstorire. Ce efect are acest lucru asupra oamenilor? Există vreun rezultat bun? (Nu, nu există.) De ce? (Nu este ceva practic, iar oamenii nu au nicio cale de practicare după ce ascultă.) După ce ascultă ce au spus acești oameni, alții cred că tot ce au zis este corect, că nu există niciun cuvânt greșit și niciun cuvânt care să încalce principiile – sunt toate corecte. Dar, când le pun în practică, simt că aceste cuvinte sunt goale, că nu există niciun scop sau direcție atunci când practică și că aceste cuvinte nu pot fi folosite ca principii de practicare. Așadar, ce sunt aceste cuvinte? (Doctrine.) Sunt un fel de doctrină, un fel de cunoaștere. Astfel de manifestări ale antihriștilor sunt foarte evidente și vizibile. Ei consideră adevărul drept cunoaștere, drept ceva academic, drept teorie. Deși înțeleg lucrurile doar pe jumătate, le cer mereu celorlalți să facă una sau alta. Când ceilalți nu înțeleg și cer explicații detaliate, antihriștii nu pot explica în mod clar și, în schimb, răspund printr-o dezaprobare: „Nu iubești adevărul. Dacă ai iubi adevărul, ai putea să înțelegi ce spun și ai avea o cale de practicare.” După ce aud asta, unii oameni, care sunt confuzi și lipsiți de discernământ, se gândesc: „Așa este. Dacă aș iubi realmente adevărul, aș putea să le înțeleg cuvintele.” Oamenii care nu au discernământ simt că spusele acestei persoane sunt corecte – că nu înțeleg adevărul. Ei își asumă responsabilitatea și sunt astfel induși în eroare de antihriști, pierzându-și direcția.

Să vorbim acum despre experiență. Experiența este o metodă care a fost rezumată pe parcursul unei perioade lungi de trecere prin situații. Oamenii care au lucrat două zile au vreo experiență? (Nu.) Atunci cei care au lucrat 10 sau 20 de ani cu siguranță au experiență. Unii simt că au experiență după ce au lucrat mulți ani și că știu totul când vine vorba de ceea ce ar trebui să facă atunci când li se întâmplă anumite chestiuni, cum să trateze anumite tipuri de oameni și ce fel de doctrine ar trebui să le spună unor anumite tipuri de oameni. Drept urmare, când se întâmplă într-o zi ceva nou, despre care nu știu, își răsfoiesc însemnările din ultimii 20 de ani de muncă, reflectează la ele și apoi aplică fără discernământ aceste zicale și practici din trecut. Când acționează astfel, cei care nu înțeleg adevărul tot mai cred că faptele lor sunt în conformitate cu adevărul, iar cei care înțeleg adevărul se uită și spun: „Această persoană acționează orbește. Nu are principii în lucrarea sa; se bazează în întregime pe experiență și nu înțelege intenția lui Dumnezeu, nici cum să acționeze într-un mod care protejează interesele casei lui Dumnezeu și se conformează principiilor casei Sale în ceea ce privește modul de a-i trata pe oameni. Ea aplică regulile orbește.” Există o problemă aici. Dacă o persoană obișnuită a lucrat doar o scurtă perioadă de timp, poate nu are capitalul de a spune: „Am experiență; nu mă tem. Am lucrat atâția ani. Ce tip de persoană nu am văzut și cu ce chestiuni nu m-am confruntat?” Dar acești oameni îndrăznesc să spună asta. Chiar dacă ai avut de-a face cu o mulțime de lucruri și multe tipuri de oameni, poți garanta că acționezi în conformitate cu adevărurile-principii când te ocupi de fiecare chestiune și abordezi fiecare persoană? De fapt, nu este ceva ce îndrăznești să garantezi. Dar pentru aceia care consideră experiența și rutina drept adevăr, dacă cineva ridică o obiecție împotriva lor, ei spun: „Lucrez de atât de mulți ani. Am traversat mai multe poduri decât poți număra, dar tot îndrăznești să mă contrazici? Mai bine du-te acasă și roagă-te!” În fața lor, nimeni nu îndrăznește să spună cuvântul „nu”, să prezinte opinii diferite sau să dea glas unei opoziții. Ce este acest comportament? Aceasta înseamnă să consideri experiența drept adevăr și să te crezi întruchiparea adevărului. Unii spun: „Nu mă consider întruchiparea adevărului – cine ar îndrăzni să poarte un asemenea titlu? Numai dumnezeu este adevărul. Nu m-am purtat niciodată așa și nici nu am gândit niciodată așa.” În mod subiectiv, nu gândești în acel mod și nici nu intenționezi să te porți așa. Dar, în mod obiectiv, modurile tale de a face lucrurile, comportamentul tău și esența acțiunilor tale te caracterizează în ultimă instanță drept cineva care se consideră întruchiparea adevărului. De ce îi pui pe oameni să asculte de sugestiile tale cuvânt cu cuvânt? Dacă nu te consideri Dumnezeu și ești doar o persoană obișnuită, ești calificat să-i faci pe alții să asculte de tine? (Nu, nu sunt.) Există o circumstanță în care oamenii pot asculta de tine, și anume dacă înțelegi adevărul – dacă ești o persoană care înțelege adevărul. Dar chiar și dacă ești o persoană care înțelege adevărul, tot ești doar o persoană obișnuită și poate o persoană obișnuită să fie întruchiparea adevărului? (Nu, nu poate.) Dacă cineva poate descifra toate cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu și toate adevărurile pe care El îi cere omului să le înțeleagă, poate acea persoană să devină întruchiparea adevărului? (Nu, nu poate.) Unii spun: „Aceasta poate fi din cauză că nu a fost desăvârșită. Petru a fost un om desăvârșit. Ar putea Petru să fie numit întruchiparea adevărului?” A fi desăvârșit nu te face întruchiparea adevărului și știi de ce? (Există o diferență de esență.) Există o diferență de esență; acesta e un aspect. Dacă omul poate deveni întruchiparea adevărului – aceasta e o chestiune pe care trebuie să o discutăm. De ce se spune că omul nu poate fi în niciun caz întruchiparea adevărului? Ține întruchiparea adevărului doar de esență? Unii spun: „Omul se naște ca ființă creată, iar Cel din ceruri este în mod inerent Creatorul. Nu e nevoie să ne certăm pe această temă – Dumnezeu va fi întotdeauna întruchiparea adevărului. Atunci, întrucât Hristos înțelege adevărul și deține adevărul, de aceea este El întruchiparea adevărului? Dacă am dobândit toate adevărurile de la Dumnezeu, putem să ne numim și noi întruchiparea adevărului?” Alții spun: „Nu puteți. Credeam în trecut că, dacă oamenii ar înțelege mai multe adevăruri, ar putea să devină hristos și să devină dumnezeu. Acum știu că această esență nu poate fi înlocuită și schimbată.” Înțelegerea lor a ajuns în acest punct. Așadar, sunteți capabili să înțelegeți și mai mult această chestiune? Ar trebui să înțelegeți această chestiune imediat ce-Mi termin părtășia cu voi. Când vorbim despre întruchiparea adevărului, ce anume este această „întruchipare”? Acest termen este puțin abstract, așa că haideți să-l exprimăm în cei mai simpli termeni. Dumnezeu Însuși este adevărul și El are toate adevărurile. Dumnezeu este sursa adevărului. Toate lucrurile pozitive și toate adevărurile vin de la Dumnezeu. El poate judeca asupra corectitudinii și nedreptății tuturor lucrurilor și tuturor evenimentelor; El poate judeca lucrurile care s-au întâmplat, care se întâmplă acum și lucrurile viitoare încă necunoscute omului. Dumnezeu este singurul Judecător ce poate judeca corectitudinea și nedreptatea în toate și asta înseamnă că nedreptatea și corectitudinea tuturor lucrurilor pot fi judecate doar de Dumnezeu. El cunoaște criteriile pentru toate lucrurile. El poate exprima adevăruri oriunde și oricând. Dumnezeu este întruchiparea adevărului, ceea ce înseamnă că El Însuși este înzestrat cu esența adevărului. Chiar dacă omul înțelege multe adevăruri și este desăvârșit de Dumnezeu, după aceea mai are el ceva de-a face cu întruchiparea adevărului? Nu. Acesta este un lucru sigur. Când omul este desăvârșit, el va avea, cu privire la lucrarea actuală a lui Dumnezeu și la diversele standarde pe care Dumnezeu le cere de la om, o judecată și metode de practicare precise și va înțelege pe deplin intențiile lui Dumnezeu. Va putea să facă diferența între ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la om, între ce este bine și ce este greșit. Totuși, există anumite lucruri care rămân de neatins și neclare pentru om, lucruri pe care le poate cunoaște doar după ce Dumnezeu i le spune. Ar putea omul să cunoască sau să prezică lucruri încă necunoscute, lucruri pe care Dumnezeu nu i le-a spus încă? Categoric nu. Mai mult, chiar dacă omul ar obține adevărul de la Dumnezeu, ar avea adevărul-realitate și ar ști esența multor adevăruri și ar avea abilitatea de a discerne între bine și rău, ar avea el abilitatea de a controla și a stăpâni toate lucrurile? Nu ar avea această abilitate. Aceasta este diferența dintre Dumnezeu și om. Ființele create pot dobândi adevărul doar de la sursa adevărului. Pot dobândi adevărul de la om? Este omul adevărul? Poate omul să ofere adevărul? Nu poate și aici stă diferența. Poți doar să primești adevărul, nu să îl oferi. Poți fi numită o persoană care deține adevărul? Poți fi numit întruchiparea adevărului? Categoric nu! Care exact este esența întruchipării adevărului? Este sursa ce asigură adevărul, sursa conducerii și suveranității asupra tuturor lucrurilor și, de asemenea, este și singurul criteriu și standard după care toate lucrurile și evenimentele sunt judecate. Aceasta este întruchiparea adevărului. Antihriștii refuză adesea să accepte acest aspect. În opinia lor, cunoașterea este putere, experiența e o armă cu care oamenii se pot echipa pentru a deveni puternici și, atunci când oamenii au experiență, cunoaștere și aceste lecții, pot controla totul. Pot să controleze soarta oamenilor, să le controleze și să le influențeze gândurile și chiar să le influențeze comportamentul. De altfel, unii oameni vor crede că aceste lucruri îi pot instrui pe alții, le pot schimba părerile și firile. Ce fel de gânduri sunt acestea? (Gândurile antihriștilor.) Acestea sunt gândurile antihriștilor. De ce poate Dumnezeu să fie suveran peste soarta omenirii? El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive, iar cuvintele Sale sunt realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Care este esența lui Dumnezeu? Esența Lui este adevărul, de aceea El este capabil să fie suveran peste soarta omenirii. Antihriștii nu văd și nu recunosc acest aspect, cu atât mai puțin îl acceptă. Ei consideră drept adevăr acele lucruri care vin de la oameni, din cunoaștere și din societate și care sunt apreciate de omenirea rea și încearcă să folosească aceste lucruri pentru a-i induce în eroare și a-i controla pe oameni și pentru a câștiga un loc în biserică și printre aleșii lui Dumnezeu. În ce scop îi induc în eroare pe oameni? În ce scop studiază și se echipează cu aceste lucruri? Pentru a-i face pe oameni să li se supună și să le asculte cuvintele. În ce scop îi determină pe oameni să le asculte cuvintele? (Pentru a-i controla.) Așa este, scopul lor este de a-i controla. Aceasta înseamnă că, atunci când rostesc niște cuvinte, oamenii le vor respecta și vor fi manipulați de ele, devenind instrumentele și sclavii lor. Întrucât le acceptă punctele de vedere și așa-zisa experiență, cunoștințele și lecțiile, acești oameni li se închină apoi. Faptul că li se închină nu înseamnă că-i ascultă? (Ba da.) Faptul că-i ascultă nu înseamnă că acești oameni pot fi manipulați cu ușurință? Nu au reușit oare antihriștii? (Ba da.) Odată ce-i ascultă, nu înseamnă că au fost luați de la Dumnezeu? (Ba da.) Aceasta îi face pe antihriști fericiți; este scopul lor. De fapt, în adâncul inimii lor, ei nu sunt neapărat convinși fără nicio îndoială că sunt întruchiparea adevărului și că sunt adevărul, dar gândesc așa și acționează așa. De ce gândesc și acționează așa? Cred că experiența lor, cunoștințele și tot ce provine din înzestrările lor sunt corecte și vor să folosească aceste lucruri pentru a-i controla pe oameni și a-i ține strâns în mâinile lor. Unele dintre cunoștințele, experiența și lecțiile lor sunt în mod evident cuvinte diavolești menite să păcălească oamenii. Unele, deși nu în mod evident, au șiretlicuri, intrigi viclene și conspirații ascunse în interior, iar cei care nu-și pot da seama de ele vor fi induși în eroare. Care sunt consecințele inducerii în eroare? Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu și nu mai înțeleg adevărul, considerând cunoașterea, experiența și lecțiile umane drept adevăr și lăsând deoparte cuvintele lui Dumnezeu. Ei devin foarte nelămuriți cu privire la cuvintele Lui, dar le pasă foarte mult de această cunoaștere și experiență și le apreciază, chiar depunând efort pentru practicarea și aplicarea lor. Acesta e scopul acțiunilor antihriștilor. Dacă nu ar avea o asemenea ambiție de a manipula oamenii, de a-i controla și de a-i face ascultători, s-ar echipa ei cu aceste lucruri? N-ar depune niciun efort în acest sens. Au un scop; scopul lor este foarte clar. Care e acest scop clar? (De a controla oamenii.) Este de a controla oamenii. Indiferent dacă vor să controleze un grup întreg de oameni sau doar o parte dintre ei, ar fi capabili să controleze pe cineva fără o bază teoretică? Trebuie să găsească mai întâi un ansamblu de gânduri și teorii care să corespundă cel mai bine noțiunilor și închipuirilor oamenilor și să fie cele mai potrivite pentru gusturile lor și să folosească orice mijloc posibil pentru a le răspândi în rândul oamenilor. Aceasta înseamnă că-i spală pe creier, fac o muncă psihologică asupra lor, îi îndoctrinează constant și îi determină constant să asculte, să se familiarizeze și să accepte aceste gânduri și puncte de vedere. De fapt, oamenii sunt îndoctrinați și spălați pe creier în mod pasiv și acceptă în mod inconștient aceste opinii. Întrucât nu au capacitatea interioară de a distinge binele de rău, înainte de a înțelege adevărul, oamenii nu au capacitatea de a se împotrivi acestor lucruri – nu au anticorpi pentru aceasta. Când acceptă aceste păreri false, oamenii sunt capturați rapid de ele. Ce înseamnă „capturați”? Înseamnă că, după ce acceptă aceste păreri, oamenii devin tot mai hotărâți să creadă că aceste lucruri sunt corecte și folosesc în mod constant aceste păreri pentru a se convinge pe ei înșiși și pe alții. Au fost induși în eroare și controlați, acesta fiind modul în care Satana își atinge scopul când îi induce în eroare pe oameni.

Unii oameni care au deprins niște aptitudini profesionale speciale în lume sau cei care au un anumit statut social în societate au același gând după ce vin în casa lui Dumnezeu, fapt care dă naștere unei manifestări comune în rândul lor. Care este acest gând? Ei se consideră elita societății. Ce este elita? E constituită din oamenii care se fac remarcați în cadrul grupurilor. Ei au primit o educație superioară specială, iar talentele, calibrul și înzestrările lor sunt mai presus decât ale celorlalți. Ce înseamnă că sunt mai presus decât ale celorlalți? Înseamnă că, dintr-un grup de oameni, ei au o gândire, o inteligență și o elocvență remarcabile și au o capacitate specială de a înțelege anumite lucruri și aptitudini. Aceasta înseamnă să fii mai presus decât ceilalți, iar acești oameni sunt cunoscuți drept elita societății. Fiecare țară cultivă acest tip de persoană. Care este scopul cultivării lor? De a face țara să se dezvolte mai rapid. Când astfel de oameni se dedică unor diferite funcții, dezvoltarea este accelerată în toate categoriile sociale. Statutul unor astfel de oameni în societate este înalt sau modest? (Înalt.) Cu siguranță nu au un statut obișnuit. Au unele talente speciale, au acumulat niște cunoștințe speciale și au primit o educație specială. Calibrul, talentele și cunoștințele învățate de ei sunt mai vaste decât cele ale oamenilor obișnuiți. Care este mentalitatea acestor oameni dacă vin la biserică? Care e primul lor gând? Mai întâi, își spun: „Un urs slăbit tot este mai puternic decât o căprioară. Deși nu urmăresc lumea și nu mă bucur de renume acolo după ce am început să cred în dumnezeu, ținând cont de educația specială pe care am primit-o, precum și de cunoștințele pe care le-am acumulat și de talentele cu care sunt înzestrat, ar trebui să fiu un conducător în rândul vostru. În casa lui dumnezeu, ar trebui să fiu un stâlp și un pilon principal. Ar trebui să fiu cel care conduce și îndrumă.” Nu gândesc ei așa? Pe ce se bazează această gândire? Dacă ar fi niște bieți fermieri, ar îndrăzni să gândească așa? (Nu ar îndrăzni.) De ce nu? (Nu au capital.) Nu au capitalul de a gândi așa. Prin urmare, ce fel de oameni pot gândi așa? Toți sunt oameni cu anumite cunoștințe, talente, înzestrări și așa-zis calibru. Când vin în casa lui Dumnezeu, își spun: „Nu mai urmăresc lumea. Lumea este prea rea, așa că voi veni în casa lui dumnezeu și voi urmări acolo. În casa lui dumnezeu, pot câștiga cel puțin poziția de conducător sau de lucrător.” Au intenții bune? (Nu au.) De ce nu au intenții bune? Lucrurile pe care le-au învățat și statutul lor social le fac foarte mult rău. Dacă nu urmăresc adevărul, nu vor coborî niciodată dintr-o astfel de poziție în viața lor. Vor simți mereu că sunt sus, în nori, când, de fapt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu diferă deloc de ființele create obișnuite. Se vor plasa mereu pe ei înșiși sus, în nori. Nu este oare periculos? Dacă vor cădea, vor cădea cu putere, iar viața lor ar putea fi în pericol! De ce simt asemenea oameni că ar trebui să aibă un statut înalt, să fie venerați, că ar trebui să aibă mulți oameni care să se învârtească în jurul lor, să fie consultați în orice privință, iar opiniile să le fie ascultate, că lumea ar trebui să se gândească la ei și că ar trebui să fie puși pe primul loc în toate? De ce se gândesc la atât de mulți „ar trebui”? Pentru că acordă o mare importanță statutului lor social, cunoștințelor și lucrurilor speciale pe care le-au învățat. Ei cred: „Oricât de mult și oricât de sus s-ar spune adevărul, aceste lucruri ale mele tot sunt valoroase; sunt mai valoroase decât adevărul și nu pot fi înlocuite de adevăr. În societate, sunt șeful unei companii. Gestionez mii de oameni. Când îmi mișc brațele, toată lumea trebuie să mă asculte. Am o putere foarte mare – deci gândește-te numai ce fel de poziție și statut am! Dintre acești oameni mici din casa lui Dumnezeu, câți îmi sunt superiori? Când mă uit în jur, nu văd mulți oameni speciali. Dacă ar fi să-i gestionez, n-ar fi o problemă; n-ar fi mare lucru!” Să presupunem că le spui: „În regulă. E bine că ai această ambiție. Îți voi satisface dorința, te voi recomanda drept conducător al bisericii. Adu-i pe acești oameni înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să știe cum să parcurgă cuvintele Sale și să pună adevărul în practică, susține-i pe cei slabi, pe cei negativi și pe cei care nu-și fac datoria.” Ei vor spune: „E ușor. Când mă ocupam de afaceri, făceam toată această muncă psihologică. E ceva la care mă pricep.” Ce se întâmplă după ce le sunt încredințați peste treizeci de oameni dintr-o biserică? În mai puțin de două luni, cei care erau slabi devin mai slabi, cei care erau negativi devin mai negativi, iar cei care răspândesc Evanghelia nu pot câștiga oameni. Cei care nu știu cum să parcurgă cuvântul lui Dumnezeu devin somnoroși imediat ce vine timpul pentru adunare și nici măcar nu doresc să asculte predicile Celui de mai sus. Când sunt întrebați: „Nu ești destul de capabil?”, ei spun: „Ba da, am fost șef. Capacitățile mele sunt evidente!” Indiferent ce fel de șef ești în lume, este inutil. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci ești un profan în lucrarea bisericii. Dacă acestor oameni li se permite să-și asume lucrarea evanghelică, se vor ocupa doar de formalități inutile și superficiale, nu vor obține niciun rezultat, iar o biserică în care sunt zeci de oameni nu va fi udată bine. Ce se întâmplă aici? Astfel de oameni pricepuți au fost pe vremuri șefi de corporații și directori în societate, deci de ce nu-și pot demonstra aptitudinile când vin în casa lui Dumnezeu? (Duhul Sfânt nu îi păstrează.) Faptul că Duhul Sfânt nu îi păstrează e un aspect, dar care este motivul principal? Ei nu înțeleg adevărul, așadar, când vine vorba de stările oamenilor, de firile lor corupte, de cerințele lui Dumnezeu pentru om, de cuvintele Lui care îl dau în vileag pe om și de felul în care vorbește Dumnezeu, le lipsește înțelegerea spirituală, nu-și pot da seama ce se întâmplă cu aceste lucruri și acționează pur și simplu orbește și superficial. Ei cred că lucrarea bisericii este ca administrarea unei afaceri în lume și că, atât timp cât inspiră mințile oamenilor și le trezesc entuziasmul, vor fi făcut o treabă bună. Sunt de părere că ar trebui, într-o privință, să facă o muncă psihologică, iar în alta, să-și folosească în mod eficient metodele consacrate de abordare a lucrurilor din lume, încercând să-i mituiască pe cei care sunt mai presus decât ei și să-i cumpere pe subalternii lor. Cred că, atât timp cât te asiguri că oamenii primesc bani, ei te vor asculta și te vor urma – cred că este așa de simplu. Lucrurile exterioare nu au legătură cu adevărul. În credința în Dumnezeu, tot ce face cineva are legătură cu adevărul și cu schimbările firii. Folosirea acelorași metode din lume va funcționa oare? (Nu.) Nu va funcționa. Când vine vorba de modul în care să abordeze stările oamenilor, slăbiciunile lor, în care să-i susțină bine pe oameni, cum să abordeze noțiunile lor despre Dumnezeu, cum să-i facă să se cunoască pe ei înșiși atunci când își dezvăluie firile corupte și cum să-i facă să fie onești, sunt complet neștiutori și chiar vorbesc prostii și impun reguli orbește. De exemplu, dacă cineva spune ceva de amator și lipsit de înțelegere spirituală, vor spune că acea persoană are un calibru slab și nu urmărește adevărul. Pur și simplu aplică reguli orbește și procedează într-un fel sau în altul până când ceilalți nu au niciun drum de urmat, tulburându-i și făcându-i să-și piardă motivația. Cei care își fac datoria nu mai au energie pentru ea, iar cei negativi devin și mai negativi. Unii oameni spun că ar fi mai bine să parcurgă cuvintele lui Dumnezeu acasă dacă o astfel de persoană conduce biserica lor. Care a fost cauza? Când conduc o biserică, îi fac pe oameni să-și piardă motivația, să nu mai vrea să creadă în Dumnezeu. De ce nu vor oamenii să creadă? Pentru că aveau inițial o mică viziune clară, dar acțiunile acestei persoane îi tulbură și îi derutează. Nu exista niciun adevăr în inima acestor oameni la început – doar înțelegerea doctrinelor. După ce sunt tulburați de această persoană, devin și mai confuzi și nu mai pot pricepe lucrarea Duhului Sfânt. Existența lui Dumnezeu Însuși devine și ea puțin neclară. Așadar, ce fel de metode folosesc pentru a-i aduce pe oameni în acest punct? De exemplu, afirmația că „Omul a fost creat de Dumnezeu” este adevărul? (Da.) Trebuie să-ți folosești pătrunderea, înțelegerea și experiența reală pentru a dovedi această afirmație, astfel încât frații și surorile să creadă cu mai multă tărie că această afirmație este adevărul și este corectă și să fie convinși că omenirea vine de la Dumnezeu, întărindu-le astfel credința în El. Odată ce o persoană are credință în Dumnezeu, când acceptă disciplinarea sau suferă o greutate sau o persecuție, va avea putere în inima sa. Aceasta e o realitate. Dar ce spun acești oameni? „Există o emisiune TV care spune că s-a descoperit că oamenii trăiau în triburi acum 100 de milioane de ani.” Când își etalează cunoștințele și vorbesc astfel despre istorie, toți cei care îi aud sunt nedumeriți: „Nu se spune că omul a fost creat de Dumnezeu? Când spui asta, nu pare așa. Omul se trage din maimuță?” Uite, unde au adus oamenii? Nu le fac ei rău? (Ba da.) Ori de câte ori au ocazia, își etalează cunoștințele și vorbesc despre istorie, filosofie și despre modul în care tratează și conspiră cu oficialii guvernamentali din lume, dându-se pur și simplu mari cu aceste lucruri. Când se dau mari în acest fel și când aud aceste lucruri unii frați și surori, care sunt tineri în statură, slabi și a căror credință este mică, unde merg inimile lor? (Aleargă spre lume.) Așa este. Care e echivalentul acestui lucru? Acești oameni care le-au fost încredințați sunt pierduți de ei. Sunt în mod evident niște profani. Nu doar că nu înțeleg chestiunile privind intrarea în viață, dar nu înțeleg nici care este slujba lor, cu atât mai puțin chestiunile spirituale din viață sau schimbările firii. Nu înțeleg nimic din toate acestea, dar se prefac totuși că înțeleg adevărul și vor să fie păstori care îi conduc pe aleșii lui Dumnezeu. Nu este absurd? Dacă nu înțelegi chestiunile spirituale din viață, ce ar trebui să faci când ești ales conducător? Spui: „Sunt un profan și nu am condus niciodată o biserică. Trebuie să caut și să văd ce stipulează rânduielile de lucru în această privință, să găsesc oameni care înțeleg acest lucru, cu care să am părtășie despre modul în care ar trebui să îndeplinim lucrarea sau să găsesc frați și surori care înțeleg adevărul și să colaborez cu ei.” Este aceasta atitudinea corectă? (Da.) Dar unii oameni nu procedează așa. Își dau aere și spun: „Vrei să colaborez cu alții – cine are calificări mai avansate decât mine? Cine are un statut social mai înalt decât al meu? Sunt destul de renumit în societate. Oricine face cunoștință cu mine trebuie să-mi arate puțin respect.” Doar se laudă și își etalează abilitățile astfel. Când conduc o biserică în acest fel, mai au frații și surorile vreo speranță să pătrundă în adevărul-realitate? (Nu.) Nu au. Și chiar dacă lucrurile stau așa, acești oameni tot îi pun pe alții să le raporteze totul. Acești diavoli au mers puțin la facultate, au puțină cunoaștere și, în consecință, îndrăznesc să facă pe grozavii și să înșele în societatea seculară și să facă tot soiul de lucruri rele. Au unele mijloace de supraviețuire, prin urmare vor să vină în casa lui Dumnezeu pentru a realiza ceva. Ca să obțină statut și să aducă glorie strămoșilor lor, vor chiar să se prefacă a fi întruchiparea adevărului, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să-i asculte și să-i urmeze. Ce înseamnă pentru ei „întruchiparea adevărului”? Înseamnă: „Cu toții trebuie să-mi susțineți fiecare gând, abordare și opinie ca și cum ar fi adevărul. Am creat o regulă pentru tine: toate facturile, chiar și cele mai mici de cinci dolari, trebuie să-mi fie raportate.” Alții spun: „N-ar trebui să fie necesar să raportăm cinci dolari. Avem și noi o sferă de autoritate. Nu putem să acționăm doar potrivit principiului?” Ce cred ei? „Cum ar putea să fie în regulă? E ceva important. Eu sunt conducătorul. Doar eu am ultimul cuvânt!” Deși nu o spun, așa gândesc ei în sinea lor. Așa îi controlează pe oameni. Pot să facă orice este rău sau îi înșală pe alții. Când îi înșală și le fac rău altora, nu clipesc, inima lor nu bate mai repede și nu se simt deloc neliniștiți în sinea lor. Când li se oferă o poziție în casa lui Dumnezeu, îndrăznesc să o accepte. Odată ce o acceptă, nu vor să se retragă și doresc să se prefacă a fi întruchiparea adevărului pentru a-i face pe alții să asculte de ei. Există astfel de oameni? (Da.)