Supliment:

O zi din viața lui Xiaojia

Haideți să trecem la următorul subiect. Care ar trebui să fie acesta? Probabil că ar trebui să spun o poveste. Poveștile, și ele, au legătură cu adevărul și criteriile pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. Ascultați felul în care această poveste se referă la adevăr și la criteriile pentru conduita umană. Ea vorbește despre o zi din viața lui Xiaojia. Eroul nostru este Xiaojia și oare pe ce perioadă se întinde povestea? (O zi.) O zi. Unii ar putea spune: „Merită oare să povestești despre evenimentele unei singure zile?” Ei bine, depinde de ceea ce povestești. Dacă este vorba doar despre cleveteală, despre ce este bine și ce este rău, atunci nu merită povestit. Dar dacă are legătură cu adevărul, atunci nu contează că este doar o zi – chiar și evenimentele dintr-un minut merită povestite, nu-i așa? (Așa este.)

Xiaojia este un om pasionat de ceea ce urmărește și plin de entuziasm când vine vorba de îndeplinirea datoriei sale, iar povestea lui începe într-o dimineață, devreme, chiar după trezire. După ce se ridică din pat, citi cuvântul lui Dumnezeu și își practică devoționalele, Xiaojia se duse să ia micul-dejun și apucă un castron cu terci și niște legume. Apoi zări câteva ouă și se gândi: „Ar trebui să iau vreo două. Două ouă pe zi sunt destul de hrănitoare.” Însă, când întinse mâna după ele, ezită: „Să iau două sau unul? O să fie rău dacă văd ceilalți că iau două. Lăcomia ar fi prea mare și vor crede că sunt un mâncău. Mai bine iau doar unul.” Își retrase mâna înainte să apuce încă un ou. Chiar atunci, altcineva veni să ia un ou, iar lui Xiaojia îi stătu inima în loc. Se gândi: „De fapt, mai bine să nu mănânc ouă. Am terci și legume, și câteva chifle gătite pe abur, e destul pentru micul-dejun. Nu ar trebui să fiu așa de lacom. De ce aș vrea să mănânc ouă? Ce groaznic ar fi dacă m-ar vedea ceilalți! Oare asta nu ar însemna că mă răsfăț? Nu voi lua niciunul.” Cu acest gând, Xiaojia puse oul la loc și, câteva minute mai târziu, după ce termină de mâncat, începu să-și facă datoria. Se ocupă de sarcina curentă, terminând un lucru după celălalt. Timpul trecu repede și, cât ai clipi, veni vremea prânzului. Toți ceilalți merseră să mănânce, dar Xiaojia se uită la ceas și văzu că este ora 12:40. „Stai puțin. Nu ar trebui să mă grăbesc la masă odată cu toată lumea. Dacă dau năvală ca toți ceilalți, nu voi fi ca ei? Nu voi părea un mâncău? O să mai aștept puțin.” Își continuă treaba, dar stomacul nu-i dădu pace și începu să facă gălăgie. Își apăsă burta cu mâinile și privi în gol spre calculator, gândindu-se: „Mor de foame! Ce o fi azi de mâncare la prânz? Oare o fi ceva carne? Ar fi grozav dacă aș putea mânca puțină carne!” Îi chiorăiau mațele fără încetare în timp ce se gândea și abia reuși să aștepte până când toți ceilalți reveniseră de la masa de prânz. Cineva spuse: „Cum de nu ai luat prânzul? Du-te repede, se răcește mâncarea.” Xiaojia spuse: „Nicio grijă. Nu am terminat ce aveam de făcut. Mă voi duce când termin.” „Nu ar fi mai bine să îți continui treaba după ce mănânci?” „E în regulă. Voi termina curând.” Așa că Xiaojia îndură foamea și își continuă lucrul. De fapt, îi era foarte foame atunci și nu mai avea chef să lucreze, dar tot își învinse foamea și îi dădu înainte cu prefăcătoria. După o vreme, se uită iar la ceas, văzu că este ora 13:30 și se gândi: „Ajunge. Acum cred că ar trebui să mă duc să mănânc.” Chiar când era pe punctul de a se ridica să meargă la masă, o soră îi aduse o tavă cu mâncare și spuse: „E așa de târziu! Cum de nu ai mers să mănânci? Nu contează cât ești de ocupat, tot trebuie să mănânci, și o să te îmbolnăvești de stomac dacă nu mănânci la timp.” El răspunse: „Este în regulă. Voi mânca după ce termin.” „Nu este nevoie să te duci tu. Ți-am adus eu mâncarea, așa că grăbește-te și mănâncă.” „De ce atâta grabă? Nici măcar nu îmi este încă foame.” Chiar când spuse că nu îi este foame, mațele îi chiorăiră cu un sunet ca de tunet. Xiaojia își încleștă mâinile peste burtă, zâmbi rușinat și îi spuse surorii: „Altă dată să nu te mai îngrijești să îmi aduci de mâncare.” „Dar dacă n-o fac, mâncarea doar se va răci și va trebui să fie încălzită din nou. Deja a fost reîncălzită o dată.” „Ei bine, atunci îți mulțumesc!” Salivând, Xiaojia își luă mâncarea de la soră. Privind tava, era foarte fericit: două chifle gătite pe abur, legume, carne și supă. Xiaojia avu încă un gând când văzu chiflele gătite pe abur și îi spuse surorii: „Nu pot să mănânc două chifle. Sunt prea ocupat zilele acestea, nu pot dormi bine și nu prea am poftă de mâncare. Nu este o risipă dacă îmi dai două chifle? Ia una înapoi.” „Este în regulă. Poți să o trimiți înapoi de chiar nu o poți termina”, răspunse sora înainte de a pleca. Xiaojia se gândi în sinea lui: „Pleacă mai repede! Mor de foame!” Apucă de jos castronul, văzând că nu era nimeni primprejur, dar simțindu-se totuși puțin rușinat, și sorbi cu grijă. Apoi se uită la carne. „Vai! Aș putea simți mirosul de carne de porc înăbușită de la kilometri depărtare. Dar nu pot să o mănânc imediat, pentru că trebuie să mănânc mai întâi legumele. Voi mânca mai puțină carne dacă mă voi sătura cu legume, altfel aș termina jumătate din castronul cu carne, iar asta nu ar fi oare jenant?” Cugetă o clipă înainte să facă asta. Ronțăi chiflele gătite pe abur și legumele și își bău supa. În timp ce mânca, simțea că își dorește să ia puțină carne, așa că apucă o bucată de porc înăbușit. Ducând-o la gură, închise ochii și o savură cu grijă. „Cât e de gustos! Carnea chiar este bună, dar nu pot să mănânc prea multă. O gură e de-ajuns, apoi câteva legume și încă puțină supă.” Continuă să mănânce chiflele gătite pe abur, dar se tot uita la carne în timp ce mânca. „Oare să mănânc carnea aceasta? Este atât de bună, chiar ar fi păcat să nu o mănânc.” Începu din nou să saliveze și se gândi: „Știu! Voi rupe chiflele în bucățele și le voi muia în sos. Nu e ca și cum aș consuma carne? În felul acesta, ceilalți pot să vadă că nu mănânc carne, dar eu totuși mă voi bucura de gustul ei. Ce grozav!” Cu acest gând, el puse în sos o bucățică de chiflă gătită pe abur, apoi o pescui și o mâncă, găsind-o delicioasă și aproape identică cu carnea. Apoi, Xiaojia rupse imediat întreaga chiflă în bucățele și o puse în sos… În mai puțin de 10 minute, o mâncase pe toată și își terminase și supa. Mâncase doar o chiflă gătită pe abur, rezistând poftei de a o mânca pe cealaltă și înfrânându-se. După ce toate felurile de mâncare fuseseră terminate conform planului, Xiaojia era mai mult sau mai puțin sătul și nu credea că are nevoie de mai mult. Apoi se gândi: „O, nu prea este adecvat să mănânc atât de repede, de parcă aș muri de foame. Chiar am fost destul de flămând, dar nu este bine ca oamenii să mă vadă așa. Trebuie să mănânc încet. Dar ce pot să fac acum, când aproape am terminat? Ei bine, am o idee. Voi trimite mâncarea înapoi peste 10 minute.” Își luă ceasul în mână și stătu cu ochii pe cadran. „Cinci minute… zece… cincisprezece… În regulă, ora 14:00. Grozav, trimite-o înapoi!” Fericit, trimise înapoi resturile de porc înăbușit și chifla gătită pe abur.

Era trecut de ora 14:00 când Xiaojia s-a întors. Frații și surorile lui plecaseră în pauza de după-amiază, iar el nu avea nimic de făcut singur, așa că era foarte plictisit. Se gândi: „Oare ar trebui să trag și eu un pui de somn? Întotdeauna este bine să tragi un pui de somn după ce mănânci. Dar nu, dacă dorm în timp ce toată lumea doarme, ce spune asta despre mine? Nu pot să dorm. Trebuie să rezist. Dar cum să rămân treaz? Nu aș putea să dorm stând în picioare, dar dacă rămân în picioare tot timpul și intră cineva brusc, îl voi speria. Nu, nu pot sta în picioare. Ei bine, atunci doar voi sta așezat în fața calculatorului meu. Dacă mă vede cineva, va crede că lucrez, dar de fapt voi lua o pauză. Ce mișcare bună!” Așa că se așeză în mod firesc în fața calculatorului, privind spre el în gol, dar, după nici 5 minute, dormea și sforăia peste tastatură. După 40 de minute, Xiaojia se trezi brusc din somnul adânc și sări în sus: „Nu stau în picioare? Cum de am adormit?” Privi ceasul, văzu că se făcea târziu și merse să se spele pe față cât timp nu era nimeni acolo. Privindu-se în oglinda din baie, spuse: „O, nu! Fața îmi este acoperită de urme lăsate de tastatură! Cum pot să fiu văzut așa?” Grăbit, își șterse fața, frecând-o și tamponând-o, și stătu în baie destul de mult timp. Apoi se uită în oglindă și văzu că urmele de la tastatură aproape dispăruseră și inima îi săltă de bucurie: „Nu va observa nimeni dacă nu se vor uita cu atenție.” După asta, se pieptănă și își aranjă gulerul, dându-și seama brusc că gulerul cămășii sale deschise la culoare era puțin pătat cu grăsime și, la o inspecție mai atentă, și manșetele îi erau cam murdare. Se gândi în sinea lui: „De câteva zile nu mi-am spălat sau schimbat hainele, dar să nu speli poate fi și benefic. Puțină murdărie nu face rău nimănui și nu mă deranjează pe mine un pic de mizerie. Oricum, nu pari mai spiritual dacă ești nițel murdar?” Pur și simplu, întoarse în afară gulerul și mânecile cămășii și trase mai sus mânecile sacoului, lăsând la iveală toate părțile murdare. Foarte satisfăcut, se înveseli și ieși calm din baie. După o vreme, mai toți erau la locurile lor și începură să lucreze cu râvnă. Văzând că toată lumea era prezentă, Xiaojia spuse: „Nu ați dormit mult! Chiar puteți să suferiți și să plătiți prețul! Eu nici măcar nu am dormit, ci doar mi-am odihnit ochii câteva minute și apoi mi-am stropit fața cu apă. Altfel nu aș avea niciun pic de energie.” Nimeni nu răspunse. Era destul de plictisit, așa că se puse și el pe lucru. Din cauză că mâncase atât de multă supă la prânz, îi tot venea să meargă la toaletă, dar ținu piept nevoii, gândindu-se: „Dacă mă duc, nu o să creadă lumea că sunt leneș? Asta nu e o reputație bună, deci nu pot să merg.” Așa că rezistă, ținându-se până când altcineva, în cele din urmă, se duse la toaletă, iar el întrezări ocazia. Se puse repede la coadă, gândind: „E grozav să urmez mulțimea, pentru că nimeni nu va zice nimic despre mine.”

A fost o după-amiază plină. Xiaojia a lucrat mult, având părtășie cu o persoană, punând întrebări alteia, căutând resurse și ocupându-se de tot felul de sarcini relevante pentru îndatoririle lui. După toată agitația, a fost în sfârșit vremea pentru cină. De data aceasta, Xiaojia a fost doar puțin în urma celorlalți, dar termină de mâncat mai mult sau mai puțin la timp. Perioada de după cină era cea mai plăcută din zi pentru Xiaojia, întrucât era singurul moment în care putea să bea liniștit o ceașcă de cafea care îi plăcea, fără să-și facă reproșuri și fără nicio critică din partea celorlalți, ci cu inima tihnită. De ce? Deoarece avea destule motive pentru care avea nevoie să bea cafea, motive pe deplin legitime în ochii tuturor celorlalți. Astfel, acesta era momentul lui preferat. În timp ce își făcea cafeaua, murmură către sine: „Of, astăzi iar trebuie să lucrez peste program. Nici măcar nu știu cât timp. Cred că voi vedea cât mă poate ajuta cafeaua aceasta să nu cedez.” Trânti cafeaua proaspăt fiartă pe masă, parcă pentru a spune tuturor: „Și ce? Îmi beau cafeaua, ce ai de gând să faci în privința asta?” Îi privi pe cei din jurul lui. Nimeni nu se uita la el, dar el totuși își ridică cu nonșalanță ceașca și sorbi din cafea, gândindu-se: „Toți spun că e bună cafeaua, și chiar este. În fiecare zi, are un gust diferit, oferind o experiență diferită. E minunat!” Fericit, își sorbi mândru cafeaua, apoi își văzu apatic de lucrul de seară. În principiu, nu avea în minte niciun țel și se simțea extenuat după o zi plină, dar se strădui să continue. Nu putea să ațipească și nu putea să îi lase pe alții să vadă că era obosit sau că avea vreo atitudine superficială, iresponsabilă sau nerespectuoasă față de îndeplinirea lucrului său sau a datoriei sale. Se strădui să se învioreze și stătu la calculator ca să-și continue lucrul, și bău, desigur, cafea după cafea. Cu cât bea mai multă, cu atât devenea mai alert și mai puțin somnolent. Din când în când, Xiaojia își privea ceasul: „E trecut de ora 1:00, dar nu pot să dorm, deoarece mi-am stabilit ca obiectiv ora 3:00. Nu pot să mă culc nici măcar la ora 2:50, pentru că aceasta ar însemna să nu îmi țin promisiunea și nu aș avea nici o explicație în fața lui Dumnezeu. Aceasta este o promisiune pe care o ființă creată ar trebui să și-o țină, deci trebuie să o onorez. Am spus că mă voi culca la 3:00, deci mă voi culca la 3:00, chiar dacă trebuie să beau litri de cafea.” Așa că bău cafea și rezistă oboselii, înfrânându-se și controlându-se mental. La ora 3:00, Xiaojia avu o sarcină importantă de îndeplinit, așa că își luă telefonul și trimise un mesaj cu textul: „Soră cutare, sunt Xiaojia. Trebuie să îți amintesc ceva important, să nu uiți că este o întâlnire de grup mâine dimineață la ora 10:00. Prezența este obligatorie și să nu întârzii.” Semnat dedesubt: „Xiaojia”. Odată cu ușurarea de după trimiterea mesajului, Xiaojia avu și gândul: „Că l-am trimis e una, dar dacă ea nu îl primește? Știe că i-am trimis un mesaj? Nu pot să dorm încă. Trebuie să aștept să văd dacă răspunde.” După ce așteptă o jumătate de oră, încă nu era nici un răspuns și se gândi: „Doarme? Cum de doarme așa de devreme? Ce inutilă, să doarmă deja la 3:00.” Așteptă până când sora răspunse la 3:50: nu am uitat de ora 10:00 de mâine. Sper că nici tu nu vei uita și că vei veni la timp. Xiaojia citi și se gândi: „O, ce om mai e și ăsta? Cum de poate să meargă la culcare mai târziu decât mine?” Dar nu mai putea să suporte. „Gata cu cafeaua! Dacă mai beau, atunci nu voi mai dormi deloc la noapte. Trebuie să mă duc la culcare, pentru că trebuie să mă trezesc la 5:30, cel târziu la 6:00. Nu pot să ajung după ceilalți frați și celelalte surori, pentru că trebuie să fac astfel încât toți să mă vadă când mă rog, citesc cuvintele lui Dumnezeu și ascult predicile, după ce se trezesc. Așa că nu pot să mă trezesc târziu. Doar din cauza acestui mesaj nu am putut să mă duc devreme la culcare. Dar nu contează, ceilalți știu că am stat treaz până târziu. Totuși, mi-am îndeplinit scopul, iar mâine voi încerca să mă culc până în ora 4:00.” Străduindu-se să gândească, Xiaojia se simțea atât de obosit încât nici nu își scoase hainele atunci când se întoarse în camera lui. Se prăbuși pe patul lui, deja pe jumătate adormit, dar totuși se sili să-și amintească: nu mânca ouă dimineață, mănâncă doar o chiflă gătită pe abur la prânz, nu mânca porc înăbușit, culcă-te la ora 3:00, mai ai mesaje de trimis… Xiaojia se gândi și se gândi până când, în cele din urmă, zăcu nemișcat, adormind pradă oboselii, epuizării, viselor și amăgirii. Și așa a fost o zi din viața lui Xiaojia.

Spuneți-mi, despre ce a fost vorba? Nu a fost obositor pentru Xiaojia să se prefacă întruna în acest fel? (Ba da, a fost.) Roboții nu obosesc făcând același lucru ziua întreagă, deoarece ei nu au minți sau conștiință, dar pentru oameni este extenuant. De ce trăia Xiaojia în acest fel, când era atât de obosit? De ce o făcea? Avea un plan? (Da, avea.) Ce se afla în centrul planului lui? (Să se dea mare în fața altora.) Exista vreun beneficiu al făloșeniei lui? (Îi putea face pe oameni să îl admire.) Îi putea face pe oameni să îl admire. Vă este familiară abordarea lui Xiaojia? Ce fel de oameni acționează așa? (Fariseii.) Așa este. Fariseii iau bunele purtări, comportamentele și practicile care sunt conforme concepțiilor oamenilor și le interpretează în fața altora, astfel încât să dea bine și să fie venerați. Ei folosesc această metodă pentru a-și îndeplini scopul de a-i induce în eroare pe oameni. Care este principala natură a acestei prefăcătorii a lor și a adoptării a tot felul de purtări bune cu scopul de a se da mari în fața altor oameni? Este una de fățărnicie, înșelăciune, inducere în eroare – mai e ceva? (Spiritualitate falsă.) Câte lucruri din ziua lui Xiaojia au avut de-a face cu firile și sunt comune tuturor acelora care sunt capabili de prefăcătorie? Să mănânce ouă, chifle gătite pe abur, porc înăbușit, și să bea cafea. Toate acestea sunt lucruri din afară, dar ce esență poți vedea în ele? Prefăcătorie și autocontrol. Ce fel de prefăcătorie? (Mimarea suferinței.) Oamenii percep suferința ca pe un lucru bun sau rău? (Un lucru bun.) Suferința este o purtare bună pe care toți o admiră foarte mult. Ce o consideră oamenii? O consideră a fi practicarea adevărului. Deci, Xiaojia nu a ezitat să sufere și să plătească un preț. Ce a însemnat suferința lui? Să nu consume mâncăruri bune și să stea treaz până târziu, să se trezească devreme și să își disciplineze trupul. Care este natura acestor feluri de suferință? Toate sunt prefăcătorie. El nu a suferit pentru adevăr sau pentru dreptate, ci pentru stimă și venerație din partea altora și pentru o reputație bună și prestigiu pentru el însuși. A suferit el pentru adevăr? (Nu.) Care dintre acțiunile lui au fost în acord cu adevărurile-principii și, oare, Xiaojia s-a răzvrătit împotriva lui însuși și și-a lăsat deoparte interesele de dragul adevărului? A fost vreuna? (Nu.) Care a fost natura suferinței lui? A fost oare punerea adevărului în practică? A fost o manifestare a iubirii lui față de adevăr? (Nu, nu a fost.) Ei bine, care a fost? (Ipocrizia.) A fost ipocrizia, a fost aversiunea față de adevăr, a fost înșelăciunea, prefăcătoria și inducerea în eroare; au fost pur și simplu acțiuni și alegeri bazate pe propriile închipuiri și concepții și centrate pe propriile interese și nu au avut nimic de a face cu adevărul. El nu căuta adevărul, deci nici acțiunile lui nu au fost adevărul; nu numai că nu au avut nimic de a face cu adevărul, ci au fost complet împotriva nevoilor firești ale umanității conținute în adâncul inimii lui. Este un păcat să mănânci ouă? (Nu, nu este.) Dar Xiaojia a văzut mâncatul ouălor drept lăcomie. Ouăle sunt un fel de mâncare pe care Dumnezeu l-a creat pentru oameni. Dacă aveți mijloace să le mâncați, atunci nu este lăcomie să faceți astfel, dar, dacă nu aveți mijloace să le mâncați și furați și mâncați ouăle altora, atunci aceea este lăcomie. Cum a definit Xiaojia această chestiune? El a crezut că a mânca ouă înseamnă a fi lacom, și chiar mai mult decât lacom, dacă ar fi ca alții să vadă asta. El a crezut că, dacă ar putea să mănânce ouă fără ca cineva să vadă, pe la spatele tuturor, ar însemna că nu e lăcomie. Care a fost standardul lui pentru măsurarea lăcomiei? Se baza pe faptul că altcineva vedea sau nu. Se baza pe cuvintele lui Dumnezeu? Nu, era propria părere. De fapt, au ceilalți vreun gând sau vreo părere despre această chestiune a consumului de ouă? (Nu, nu au.) Aceasta a fost pur și simplu o teorie pe care Xiaojia a născocit-o singur. El a crezut că a mânca ouă la micul dejun înseamnă să fii lacom, să te desfeți în confort și să dai dovadă de grijă pentru trup. În baza părerii lui, atunci, nu e așa că toți cei care mănâncă ouă se desfată în confort și dau dovadă de grijă pentru trup? Sensul lui implicit a fost: „Când voi toți mâncați ouă, dați dovadă de grijă pentru trup. Eu nu dau dovadă de grijă pentru trup, eu mă pot stăpâni, deci nu mănânc ouă. Puneți ouă chiar în fața mea și eu tot pot să le resping, chiar și după ce pun mâna pe ele. Acesta este felul meu de hotărâre și determinare și atât de mult iubesc adevărul. Voi ați putea să faceți asta? Dacă nu ați putea, atunci nu iubiți adevărul.” Cum și-a considerat el ideea? Drept standard pentru măsurarea binelui și răului. Nu a fost aceasta prefăcătorie? (Ba da, a fost.) Aceasta a fost prefăcătorie.

O altă manifestare arătată de Xiaojia a fost atunci când nu s-a dus să mănânce la vremea prânzului. Ce a făcut în schimb? (A amânat.) Și-a răpus foamea și a amânat să meargă la masă. Dar de ce? (Ca să se dea mare în fața celorlalți.) El a pus în scenă un spectacol și a făcut-o astfel încât ceilalți să vadă. Ce a vrut el să vadă ceilalți și să înțeleagă din asta? A vrut să le arate celorlalți câtă suferință era el în stare să îndure și cât de conștiincios, loial, onest și responsabil era el în privința lucrării sale! A vrut ca oamenii să vadă că el era cu adevărat un supraom! Atunci și-ar fi îndeplinit scopul; aceea era aprecierea pe care și-o dorea. Ce însemna această apreciere pentru el? Era viața lui, seva lui. Este aceasta iubire de adevăr? (Nu, nu este.) Deci, ce le place oamenilor ca el? Ei nu se feresc să se dea mari, să se implice în complot și uneltire și să îi înșele pe alții prin afișarea unei imagini false, arătându-le cât de mult pot ei să sufere și astfel primind din partea celorlalți remarci de felul: „Tu chiar poți îndura suferința. Tu ești cineva care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu și îți faci datoria cu loialitate.” Ei nu se feresc să folosească imagini false și șiretlicuri pentru a ascunde faptele adevărate, pentru a-L amăgi pe Dumnezeu și a-i păcăli pe alți oameni, totul pentru a obține o vorbă bună sau o evaluare favorabilă din partea celorlalți. Ce fel de fire este aceasta? (O fire ticăloasă.) Aceasta înseamnă ticăloșie. Ei se pricep atât de bine să se prefacă, să pună în scenă spectacole și să joace feste! E doar o masă, care este problema dacă mergi și mănânci, cu calm? Care ființă vie nu mănâncă? Este un păcat să mănânci la timp? Este un păcat să găsești ceva de mâncare atunci când îți este foame? (Nu, nu este.) Este o nevoie fizică; este rezonabil. Acești oameni consideră toate nevoile rezonabile ca fiind nerezonabile și le condamnă. Ce susțin ei? Ei susțin disciplinarea constantă a trupului, ascunzând faptele adevărate și afișând o imagine falsă, pentru ca alții să vadă cât de mult suferă ei, cum se înfrânează ei de la desfătarea în confort și cum plătesc orice preț și își pun la dispoziție timpul, energia și tot ce au pentru lucrul lor. Asta vor ei ca oamenii să vadă. Dar ei chiar fac asta? Nu, nu fac. Ei îi induc pe ceilalți în eroare cu aparențe false, iar aceasta este manifestarea unei firi ticăloase. Ei depun eforturi atât de mari pentru ceva atât de neimportant cum este o masă – ce fel de oameni sunt aceștia? Asta ar trebui să facă o persoană cu umanitate normală? (Nu.) Nu. Este prea perfid! Oare majoritatea oamenilor ar aproba sau s-ar simți revoltați auzind de cineva care se fălește atât de mult cu o chestiune minoră? (S-ar simți revoltați.) Voi v-ați putea purta vreodată așa? (Uneori.) Atât de grav? (Nu.) Foamea este o senzație greu de suportat, dar unii oameni sunt capabili să tolereze această suferință. Dacă le ceri să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, să depună efort în privința cuvintelor Lui, să acționeze în acord cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu și să se exprime cu onestitate, ei ar considera asta prea obositor și dificil. Pentru acești oameni, să renunțe la propriile interese și la mândrie ar fi mai greu decât să se ridice la cer, dar ei sunt dispuși, cu orice preț, să lase deoparte cuvintele lui Dumnezeu, să acționeze în acord cu propriile lor închipuiri și să își apere interesele trupești. Nu este aceasta o manifestare a lipsei de iubire pentru adevăr? (Ba da, este.) Este un aspect.

Ce alte manifestări a afișat Xiaojia? Îi era foarte somn, dar nu se culca. Spune-Mi, dacă unei persoane îi e somn și se culcă puțin sau trage un pui de somn și apoi are mai multă putere de muncă, nu este acesta un lucru rezonabil? (Ba da, este.) Este rezonabil. L-ar fi condamnat cineva pe Xiaojia dacă ar fi dormit? (Nu, nu l-ar fi condamnat.) Atunci, de ce era atât de îngrozit, dacă nimeni nu l-ar fi condamnat? De ce se temea? (Se temea să nu-i scape ceva.) Așa e, se temea să nu-i scape ceva. În închipuirile lui, credea că era foarte stimat de toată lumea, că toată lumea îl credea deosebit de capabil să îndure suferință și extraordinar de pios. Considera că, dacă toată lumea l-ar fi văzut așa cum era cu adevărat și ar fi descoperit că nu era felul acela de persoană, întreaga lui imagine bună s-ar fi năruit. Nu putea suporta gândul acesta, așa că s-a abținut până și de la un pui de somn. Atât de strict era cu el însuși. Ce fel de persoană este? Nu e bolnav mintal? Asemenea oameni ascultă deseori predici, citesc cuvintele lui Dumnezeu și se întrunesc ca să aibă părtășie, așadar, cum de nu se concentrează asupra adevărului? E minunat să chibzuiești la adevărurile-principii. Uită-te la ce spun cuvintele lui Dumnezeu: există, în acestea, vreo afirmație despre oameni care trag câte un pui de somn? (Nu, nu există.) Dumnezeu nu a făcut nicio afirmație despre această chestiune, nici măcar nu a menționat-o. Oricine deține gândirea umanității normale ar trebui să știe cum să gestioneze acest lucru. E rezonabil să dormi puțin când îți e somn. E rezonabil să te odihnești la prânz, într-o zi toridă de vară. În special unii oameni mai în vârstă, care nu pot ține pasul în ceea ce privește trupurile lor, nivelul de energie și așa mai departe, au nevoie să doarmă puțin după prânz. Asta nu se bazează pe obiceiurile stilului lor de viață, ci pe nevoile lor fizice. Dumnezeu ți-a oferit atenția, conștiința și reacțiile umanității normale, ca să-ți permită să te ocupi de dieta ta zilnică, de truda și de odihna ta conform lucrării și mediului tău; nu ar trebui să abuzezi de tine însuți. De exemplu, să presupunem că nu ai mese copioase și spui: „Dumnezeu nu le permite oamenilor să mănânce bine; dacă mănâncă bine tot timpul, oamenii devin lacomi.” Dumnezeu nu a spus niciodată asta și nu are tipul acesta de cerință de la oameni, însă asta credea Xiaojia și socotea că probabil Dumnezeu gândește la fel. Se gândea că, dacă cineva se culcă prea devreme, înseamnă că se răsfață în confort, iar lui Dumnezeu nu-I place asta. Nu arată asta o neînțelegere a adevărului? (Ba da.) Când Xiaojia nu a înțeles adevărul, ar fi putut să-l caute, dar nu a făcut asta, doar s-a comportat după voia lui subiectivă. Cât de departe a mers? Bea trei sau patru cești de cafea pe zi, doar ca să poată sta treaz până târziu. Unii oameni spun: „Am băut multă cafea în timp ce mi-am făcut datoria în ultimii câțiva ani, ca să pot face lucrarea casei lui Dumnezeu.” Dacă altă persoană spune: „Cine te-a pus să bei cafea? Nu tu ai ales să o bei?”, își vor spune în sinea lor: „Știi de ce beau cafea? Nu ca să stau treaz până târziu, ci ca să slăbesc. N-ai știut asta? Însă nu-ți pot spune asta, pentru că atunci ai ști. Voi mai părea slab dacă tu ești mai slab decât mine?” Chiar este un lucru calculat, nu-i așa? Ce păreri și idei sunt cuprinse în el? Există vreo fărâmă din înțelegerea sau raționalitatea umanității normale? (Nu, nu există.) Nu, în el există doar ciocniri ale inteligenței, șiretlicuri și comploturi, prefăcătorie, falsitate și inducere în eroare. Asta-i tot. Înseamnă să fii calculat oricând se întâmplă ceva. Ei nu-i vor spune, sub nicio formă, niciunei persoane părerile și gândurile lor sincere, cu atât mai puțin nu le va spune tuturor sau nu-I va permite lui Dumnezeu să vadă. Mentalitatea lor nu este una de: „Mă destăinui. Acțiunile mele sunt în conformitate cu gândurile mele și, pur și simplu, acesta sunt eu.” Mentalitatea lor sigur nu este aceasta. Atunci, care este? Se ascund și se prefac cât pot de mult, de teamă că, în imaginea pe care o au ceilalți despre ei, nu sunt suficient de măreți, devotați sau spirituali.

De ce voia Xiaojia să stea treaz până târziu? Multe tipuri de lucrare nu necesită nopți târzii, iar oamenilor le este somn, în general, după 10 seara. Deși continuă să lucreze, nu va fi eficient, pentru că oamenii au energie limitată. Xiaojia, însă, s-a forțat mereu, fără să-i pese dacă era eficient, deși știa prea bine că nu era. De ce trimitea un mesaj înainte să se culce? (Astfel încât ceilalți să observe.) Ca să-i facă pe ceilalți să vadă că s-a culcat la ora 3. Chiar dacă nu dormi toată noaptea, oare, în cele din urmă, nu tot ție îți va fi somn? Și nu-ți vei fi făcut asta cu mâna ta? Unii stau treji până târziu și trimit un mesaj la 3 dimineața. Când destinatarul răspunde la ora 4, ei așteaptă până la ora 5 ca să răspundă, pentru a demonstra că se culcă și mai târziu. În felul acesta, se chinuie și își fac rău unul altuia și, în final, niciunul dintre ei nu doarme deloc toată noaptea. Nu sunt ei doi idioți nechibzuiți? Ce fel de comportament este acesta? Un comportament prostesc. De unde provine un asemenea comportament? Provine în întregime dintr-o fire coruptă. Deocamdată, nu vom analiza din ce fire coruptă derivă acest comportament, vom spune doar cât de ridicol este. Acești oameni ar putea să schimbe acest tip de comportament ridicol și să practice alegând oricare dintre cuvintele lui Dumnezeu pentru a le pune în practică. Oricare dintre cuvintele lui Dumnezeu le-ar putea permite să trăiască în pace și în siguranță și le-ar face viețile mai realiste și mai practice. De ce nu aleg să trăiască după cuvântul lui Dumnezeu? De ce se chinuie așa? Oare nu culeg ce au semănat? (Ba da.) Oricât de mult suferă un asemenea om, va fi în zadar și, oricât de multă suferință îndură, el va fi cel care va suporta consecințele. Unii spun: „Cred în Dumnezeu de atâția ani și sunt conducător de 20 de ani. Mereu am stat treaz până târziu și nu am dormit și, în final, am suferit de epuizare psihică.” Eu spun: „Ai scăpat ușor cu epuizare psihică. Dacă vei continua să te chinui prostește și să te porți în felul acesta, psihoza nu va întârzia să apară.” Poate cineva să fie sănătos dacă nu doarme noaptea, este mereu tensionat, iar trupul lui funcționează anormal? Și-a făcut-o cu mâna lui! Să spunem că îi zici: „Nu merge să te porți așa! Fă tot ce poți ca să-ți rânduiești lucrarea pe timpul zilei și să-ți sporești productivitatea. Când toată lumea discută lucrarea, spune mai puține prostii și nu vorbi atât de mult despre lucruri lipsite de importanță. Ar trebui să pricepi punctele-cheie, miezul și tema discuției și, când se termină, toți ar trebui să-și vadă de sarcinile lor. Nu sporovăi la nesfârșit și nu pierde vremea!” Nu te va asculta. Nu se pricepe să se exprime, dar nu-și sintetizează experiențele, ci pur și simplu vorbește prostii ca să piardă vremea până la 1 sau 2 dimineața, fără să doarmă sau să lase pe altcineva să doarmă. Nu înseamnă asta că îi chinuie pe alții și le face rău? În final, se gândește: „Dumnezeule, Tu ai văzut, nu? Era ora 3 și eu încă nu dormisem!” Dumnezeu a văzut asta. A văzut nu numai cum arăta la exterior, dar i-a văzut și adâncul inimii și spune: „Inima ta este murdară. Stai treaz toată noaptea, chinuindu-te în zadar, dar Dumnezeu nu-Și va aminti niciodată de asta. Când e timpul să dormi, tu nu te culci, ci te forțezi să reziști. Ți-ai provocat această suferință cu mâna ta!” Când oamenii sunt somnoroși, pleoapele li se închid în mod firesc. Acesta este un instinct, așa că meriți să suferi dacă te împotrivești mereu instinctelor și legilor firii! Dumnezeu nu-ți va cere să înduri o suferință care nu are niciun rost, care este provocată de încălcări ale legilor firii, ale principiilor sau ale adevărului. Dacă insiști să suferi în felul acesta, atunci așa să fie. Unii oameni, când aud că cineva nu doarme până la 3 dimineața, se gândesc: „Nu e exact ca mine? Ei bine, în viitor, mă voi culca la 3:30 dimineața.” Apoi, aud că cineva se culcă la 3:30 dimineața, așa că vor să se culce la 4 dimineața. Nu este aceasta o boală mintală? Ai putea să concurezi pentru orice și ai ales să concurezi pentru cine se culcă cel mai târziu – asta înseamnă că, mintal, ești anormal. Oare asemenea oameni au o problemă cu înțelegerea? (Da, au.) Nu pot înțelege adevărul. Când ai timp, nu mai depune efort, nu-ți mai frământa mintea și nu te mai gândi la lucruri precum comportamentul exterior, prefăcătoria și falsitatea. Atunci, pentru ce ar trebui să depui efort? Pentru a vedea cum cuvintele lui Dumnezeu expun natura coruptă și firea ticăloasă a omenirii și cum expune El superficialitatea oamenilor. Depune efort pentru a te compara cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu care îl expun pe om, reflectează la câte manifestări ai, dintre cele pe care le expune Dumnezeu, și pe câte dintre ele le pui în practică sau le dezvălui adesea. E minunat să sintetizezi aceste lucruri! Cât de detestabil este ca o persoană să depună mereu efort pentru câteva ouă, câteva chifle aburite sau pentru a le înmuia în supă! Ce înseamnă asta? Înseamnă că acea persoană face calcule și este lipsită de înțelepciune. Ce este o asemenea persoană? (Un idiot.) Bine spus. Când vine vorba despre oameni care se gândesc mereu câte ouă să mănânce sau se gândesc mereu să bea cafea pentru a sta treji noaptea, nu este o exagerare să-i numim idioți, obsedați de mâncare. În ce domenii sunt proști? De ce spunem că acești oameni sunt proști? (Ceea ce îndură este complet lipsit de valoare.) Categoric este lipsit de valoare. De ce ai vrea să faci lucruri atât de copilărești? Crezi că o viață întreagă în care nu ai mâncat ouă îți va permite să înțelegi adevărul? Nu e o nesăbuință să te comporți astfel? (Ba da.) Nu face lucruri nesăbuite. Ce fel de oameni tind să facă lucruri nesăbuite? (Oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală.) Au acești oameni capacitatea de a înțelege adevărul? (Nu, nu o au.) Unii spun: „Calibrul lor este bun și se pricep să țină predici.” Poate că se pricep să țină predici, dar de ce se implică mereu în activități copilărești, atunci când vine vremea să acționeze? De ce acționează într-un mod atât de imatur și ridicol? Ce se întâmplă aici? Una spun, alta fac. Vorbesc despre înțelegerea lor doctrinară, dar pun în practică acele lucruri pe care le înțeleg cu adevărat și le pot accepta. În adâncul inimii, oare aprobă și recunosc doctrinele pe care le predică? (Nu, nu le recunosc.) Nu recunosc că acele lucruri sunt adevărul sau criteriile pe care ar trebui să le pună în practică și să le respecte. De fapt, planurile și noțiunile din inimile lor, ideile și practicile false și comportamentele pe care alții le consideră bune sunt cele pe care le cred cu adevărat a fi criteriile și căile de practică. Oare asemenea oameni nu vor fi înlăturați dacă nu se schimbă niciodată? Vor avea vreo șansă la mântuire? Nu există prea mari speranțe.

Spune-Mi, e rezonabil să porți o umbrelă sau o pălărie de paie sub arșița soarelui? (Da, e rezonabil.) Oamenii care lucrează în soare vor face insolație repede dacă nu poartă pălărie, așa că e complet rezonabil să facă asta. Unii nu gândesc așa și spun: „Să port pălărie de paie? Nu ar fi o insultă la adresa mea? Aș putea eu să port pălărie? Nu mă tem de suferință și nu mă tem nici să mă bronzez. De fapt, e sănătos.” Dacă asta este ceea ce cred ei cu adevărat, nu e o problemă, dar ideea este că, în adâncul inimii, unii oameni nu gândesc așa. Ei cred: „Uitați-vă la voi, purtați pălării de paie pentru că vă temeți să nu vă bronzați sau să nu faceți insolație într-o zi toridă. Eu nu voi purta pălărie! Ce e de speriat la un bronz sau o insolație? Lui Dumnezeu Îi plac aceste lucruri, așa că nu-mi pasă ce cred alții!” Ce credeți despre oamenii care spun asta? Credeți că sunt puțin înșelători, puțin falși? De fapt, există un motiv în spatele refuzului lor de a purta o pălărie, iar acela este de a le arăta oamenilor că sunt capabili să sufere și că sunt foarte spirituali. Acest tip de comportament ipocrit este dezgustător! Își pot face bine îndatoririle oamenii care se prefac atât de bine? Pot să sufere și să plătească un preț pentru îndatoririle lor? Odată ce se bronzează sau fac insolație, oare nu se vor plânge și-L vor învinovăți pe Dumnezeu? Fariseii ipocriți nu pun niciodată adevărul în practică, ci simulează spiritualitatea. Chiar ar putea să sufere și să plătească un preț? Pe baza esenței ipocriților, poți vedea că nu au niciun strop de iubire pentru adevăr și că sunt cu atât mai puțin capabili să sufere sau să plătească un preț pentru el. În plus, oricât de multe cuvinte de adevăr aud, nu le ascultă, nici nu le înțeleg niciodată ca fiind adevărul, ci, în schimb, le predică și le tratează ca pe un fel de teorie spirituală. Asemenea ipocriți nu înțeleg de ce cred oamenii în Dumnezeu, de ce vrea El să le furnizeze oamenilor adevărul, cum este procesul prin care oamenii acceptă mântuirea lui Dumnezeu, care este semnificația acestuia și ce înțelege Dumnezeu cu adevărat prin mântuire. Ei nu înțeleg niciunul dintre aceste adevăruri. Dacă, într-o biserică, există un ipocrit care nu iubește adevărul, ci adoră să fie fals, atunci acesta este într-adevăr un fariseu. În inima lui, dă atenție comportamentului, aparențelor și evaluărilor oamenilor și, oricât de multe adevăruri ar auzi, nu le pune niciodată în practică. Tot ce spune este corect și poate vorbi despre orice fel de doctrină, dar nu practică lucrurile pe care le predică. Dacă cineva chiar este de acord cu el, oare este același fel de persoană? (Da, este.) Cum va privi o persoană cu gândire normală manifestările acestui ipocrit? Se va gândi: „Metoda lui de practică este greșită, nu-i așa? De ce este atât de ciudată? Când e vremea mesei, ar trebui pur și simplu să meargă să mănânce, așadar, de ce se învârte în jurul cozii atât de mult?” Va spune că această persoană e ciudată, că înțelege lucrurile diferit față de alții, într-un mod denaturat – și nu va fi afectată de ea. Dacă, însă, cineva este același fel de persoană ca acest ipocrit și dă o atenție deosebită comportamentului exterior și opiniilor oamenilor, atunci se va compara și va concura cu el. E exact la fel ca atunci când Xiaojia a trimis un mesaj la 3 dimineața, iar destinatarul a răspuns la 4, gândindu-se: „Mi-ai trimis un mesaj la 3 dimineața, așa că voi răspunde la 4” și, apoi, Xiaojia s-a gândit: „Mi-ai răspuns la 4 dimineața, așa că eu îți voi trimite mesaj la 5.” Cu timpul, concurând în felul acesta, toți devin treptat ipocriți. Dacă un conducător de biserică este o asemenea persoană, iar fraților și surorilor le lipsește discernământul, atunci ei sunt în pericol, ar putea fi induși în eroare oricând. De ce spun asta? E ușor ca o persoană care nu înțelege adevărul să fie indusă în eroare și influențată de comportamentul exterior bun al celorlalți. Întrucât nu știe ce e corect, crede în noțiunile sale că un asemenea comportament este bun. Dacă altcineva poate avea aceste comportamente, atunci acea persoană va deveni obiectul adorației sale și va crede că ar trebui să fie conducător, să fie desăvârșit și iubit de Dumnezeu. Va aproba un asemenea comportament și îl va susține în adâncul inimii sale. Ce se va întâmpla dacă îl va susține? O va urma pe acea persoană. Dacă amândoi sunt conducători, se vor compara și vor concura unul cu celălalt. Odată, conducătorii și lucrătorii de la biserici din diferite țări s-au întrunit online. După ce am intrat online și am ascultat un timp, am simțit cum ceva nu era în regulă. M-am gândit: „Ce fac acești oameni aici? Predică?” După ce am înțeles situația, Mi-am dat seama că se rugau. M-am întrebat în sinea Mea de ce se rugau în felul acela. Suna înspăimântător, era de parcă îți arătau colții și își scoteau ghearele. Faptul, în sine, nu e mare scofală, deci care era problema principală? Păreau să se roage cu ochii deschiși, nu înaintea lui Dumnezeu și fără să spună ce era în inimile lor. În schimb, concurau ca să vadă cine era cel mai elocvent, cine putea să vorbească despre mai multe doctrine și cine putea vorbi cel mai mult și cel mai profund. Părea un meci pe o arenă, sigur nu o rugăciune către Dumnezeu. Nu sunt terminați acești oameni? Nu au fost îndepărtați? Având asemenea oameni care slujesc drept conducători, câtă suferință trebuie să îndure subalternii lor? Nu sunt afectați subalternii lor? Fiecare persoană s-a rugat cu entuziasm cel puțin 20 de minute și, în pofida stipulațiilor Celui de mai sus, conform cărora adunările nu ar trebui să fie dominate de o singură persoană și că oamenii pot avea părtășie doar între 5 și 10 minute, ei tot au irosit cu obrăznicie atât de mult timp rugându-se. Ulterior, am înțeles în sfârșit de ce atât de multe adunări durează de dimineață până seara: acești așa-ziși conducători irosesc mult timp doar rugându-se, unul după altul, în timp ce subalternii lor suferă. Acești conducători falși erau acolo ca să se dueleze verbal, să sporovăiască, unii fiind atât de incoerenți încât au uitat dacă spuseseră deja ceva. Pentru ei, totul era în regulă, atât timp cât vorbeau mai mult decât ceilalți. Eram nedumerit: când se roagă, o persoană ar trebui să se roage lui Dumnezeu cu ochii închiși. Atunci, ei de ce aveau ochii deschiși? Oare chiar nu le tulbura mințile să aibă ochii deschiși și să vadă cum se rugau alți oameni? Îndeosebi nevoia de a se gândi la felul în care se rugau ceilalți, ce cuvinte foloseau și vrând să le fie superiori – cu o inimă plină de asemenea lucruri, ar fi posibil să se roage lui Dumnezeu și să vorbească din inimă? Nu este aceasta o rațiune anormală? Nu sunt toate acestea manifestări ale spiritualității false a conducătorilor și lucrătorilor falși? E un lucru bun pentru toți să se adune împreună, să citească ale lui Dumnezeu cuvinte și să aibă părtășie despre adevăr, dar unii oameni au raportat: „O, n-ai idee! Când conducătorii aceia se întrunesc și se roagă, e ca și cum ar recita Scripturile; vorbesc despre un singur lucru la nesfârșit și e la fel de fiecare dată când ne întrunim. M-am săturat să aud asta!” Cum îi edifică pe oameni asemenea adunări? Conducătorii și lucrătorii falși fac mereu asta; pot fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu? Nu au grijă să aibă părtășie despre adevăr, ca să-i ajute pe oameni să-l înțeleagă, nici să rezolve probleme prin părtășie despre adevăr; în schimb, se complac în falsa spiritualitate a religiei. Nu înseamnă asta că îi îndrumă pe oameni pe calea greșită? Care este problema aici? Nu înțeleg deloc intențiile lui Dumnezeu, nici cerințele Lui de la oameni. Ei doar se lansează în ritualuri religioase și se dau mari! Mai rău, folosesc rugăciunea ca să-i expună, să-i atace și să-i condamne pe ceilalți, iar alții folosesc rugăciunea ca să se justifice. Rugăciunile lor par a fi pentru urechile lui Dumnezeu, dar, de fapt, sunt pentru ale oamenilor. Prin urmare, acești oameni nu au nicio urmă de inimi cu frică de Dumnezeu, sunt cu toții neîncrezători care tulbură lucrarea casei Lui. Acești conducători falși dezvăluie foarte multă urâțenie în rugăciunile lor. Unii se roagă, spunând lucruri precum: „Dumnezeule, unii oameni m-au înțeles greșit. Nu asta am vrut să spun. Mă rog ție, nu mă simt negativ, iar alți oameni pot crede ce doresc.” Unii rostesc doctrine, iar alții concurează pentru cine ascultă mai multe predici, cine își amintește cele mai multe versuri din imnuri sau cuvintele lui Dumnezeu, cine petrece cel mai mult timp rugându-se, cine este cel mai elocvent sau cine are cele mai variate moduri de a se ruga și se implică în multe feluri diferite de rugăciune. Este asta rugăciune? (Nu, nu este.) Ce este? Înseamnă a face rău fără scrupule! Înseamnă a-și bate joc de adevăr și a-l călca în picioare, dezonorându-L și hulindu-L pe Dumnezeu! Acești diavoli și neîncrezători îndrăznesc să spună orice prin intermediul rugăciunii – spune-Mi, sunt ei credincioși adevărați? Au vreun strop de pietate? (Nu, nu au.) Când li se ia statutul de conducători, asemenea oameni devin negativi, nu reflectează deloc asupra lor, ci se plâng peste tot: „Am suferit atât de mult în lucrarea mea pentru dumnezeu, dar tot au spus că nu am făcut nicio lucrare reală și că am fost un conducător fals și m-au înlocuit. Mai mult decât atât, câți oameni pot vorbi despre doctrine la fel de cuprinzător ca mine? Câți sunt la fel de iubitori ca mine? Am renunțat la familia și la cariera mea și mi-am petrecut fiecare zi în biserică, mergând la adunări cu frații și surorile mele, vorbind câte trei sau cinci zile la rând. Cum m-au putut înlocui pur și simplu?” Nu se conformează și se plâng. Mai există și aceia care răspândesc afirmația: „Să nu fii conducător în casa lui dumnezeu! Dacă ești ales conducător, vei avea necazuri și, odată ce vei fi înlocuit, nu vei mai avea nici măcar șansa de a fi un credincios obișnuit.” Ce sunt aceste cuvinte? Sunt cele mai absurde și mai ridicole cuvinte și se poate spune și că sunt cuvinte care arată că nu se conformează, sunt nemulțumiți și-L hulesc pe Dumnezeu. Nu aceasta este semnificația acestor cuvinte? (Ba da.) Ce conțin ele? Un atac – aceste cuvinte nu sunt o judecată obișnuită! Acești oameni nu spun că au fost înlocuiți pentru că au provocat haos făcând lucruri rele și nereușind să facă nicio lucrare reală, ci se plâng că Dumnezeu a fost nedrept cu ei, că nu a ținut cont de mândria lor în acțiunile Lui și că nu a înțeles cum s-au simțit, nici dăruirea lor emoțională. Mentalitatea lor este aceea a unui non-credincios, sunt complet lipsiți de adevărurile-realități!

Cât timp vă rugați, de obicei, pe parcursul adunărilor? Consumă acest lucru prea mult din timpul tuturor? Rugăciunile voastre îi plictisesc pe oameni? Unii se roagă mult timp și toată lumea este sătulă să-i asculte, totuși, acești oameni tot cred că sunt cei mai spirituali și că asta este ceea ce au dobândit și realizat de-a lungul anilor mulți în care au crezut în Dumnezeu. Nu obosesc nici după ce se roagă două ore, timp în care repetă pur și simplu aceleași lucruri învechite, irelevante, rostind toate acele cuvinte, doctrine și sloganuri pe care le știu, despre lucruri pe care le-au auzit de la alții sau despre lucruri pe care le-au născocit. Fac asta indiferent dacă toți sunt sătui sau nu și indiferent dacă le place sau nu. Voi așa vă rugați? Spuneți-Mi, cum este corect să vă rugați: pe scurt sau pe îndelete? (Nu există un mod corect sau unul greșit.) Așa e. Nu poți da un verdict cu privire la care dintre aceste moduri este corect sau greșit, ar trebui pur și simplu să te rogi lui Dumnezeu conform nevoilor inimii tale. Uneori, rugăciunea nu necesită nicio ceremonie, iar alteori, da; depinde de mediu și de ce s-a întâmplat. Dacă tu crezi că o rugăciune ar putea să dureze mai mult, atunci roagă-te lui Dumnezeu în privat cu privire la chestiunile tale personale. Nu te ruga în legătură cu toate acele lucruri la adunări și nu acapara timpul tuturor. Asta se numește rațiune. De dragul mândriei și al reputației lor, unii oameni nu dau nicio atenție acestui lucru. Asta înseamnă că sunt ignoranți și lipsiți de rațiune. Oare oamenii lipsiți de rațiune au vreo rușine? Nici măcar nu-și dau seama că tuturor le este scârbă să-i privească rugându-se. Oare oamenii care nu au nici măcar această fărâmă de percepție sau conștiință pot să înțeleagă adevărul? Nu pot. Adevărurile-principii pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le pună în practică sunt toate în cuvintele Lui și toate cuvintele despre care are părtășie Dumnezeu cu privire la practicarea adevărului conțin și sunt principii; oamenii trebuie doar să chibzuiască la ele cu atenție. Există foarte multe principii în cuvintele lui Dumnezeu cu privire la punerea în practică a adevărului; există principii și căi de practicare în tot felul de chestiuni, situații și contexte; lucrul esențial este dacă ai sau nu înțelegere spirituală și capacitatea de a pricepe. Dacă o persoană are această capacitate de pricepere, atunci poate înțelege adevărul. Dacă, însă, nu o are, nu va înțelege decât reglementări, indiferent cât de amănunțite sunt cuvintele lui Dumnezeu, iar asta nu înseamnă că înțelege adevărul. Prin urmare, Dumnezeu îți dă un principiu ca să-l poți adapta la diferite circumstanțe. Ascultându-I cuvintele și ajungând să-L cunoști, prin diverse experiențe și prin părtășie, precum și prin luminarea Duhului Sfânt, vei ajunge să înțelegi un aspect al principiilor după care vorbește și standardele cerute de El pentru o anumită chestiune. Atunci, vei fi înțeles acel aspect al adevărului. Dacă Dumnezeu ar trebui să explice totul în detaliu și să le spună oamenilor cum să acționeze într-o chestiune sau alta, atunci principiile despre care vorbește ar fi inutile. Dacă Dumnezeu ar folosi această metodă și i-ar spune omenirii reglementările pentru nenumărate lucruri, ce ar dobândi, în cele din urmă, oamenii? Doar câteva practici și comportamente. Nu ar înțelege niciodată intențiile sau cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă adevărul. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Sunteți capabili să înțelegeți adevărul? Majoritatea oamenilor nu sunt, și doar câțiva, care au înțelegere spirituală și iubire față de adevăr, pot cu adevărat să realizeze acest lucru. Așadar, care sunt condițiile prealabile pentru cei care sunt capabili să realizeze asta? Ei o pot face dacă au înțelegere spirituală, capacitatea de a pricepe, dacă urmăresc sincer și iubesc adevărul și lucrurile pozitive. Cât despre cei care au rămas, care nu pot realiza acest lucru, pe de o parte, e din cauza problemelor care țin de calibrul sau priceperea lor și, pe de altă parte, este o problemă de timp. E ca în cazul oamenilor care au 20 de ani. Dacă le ceri să realizeze ceva ce o persoană de 50 de ani ar putea și ar trebui să realizeze, oare asta nu înseamnă că îi forțezi să facă un lucru care le depășește abilitățile? (Ba da.) Acum, gândește-te, de ce depinde abilitatea unei persoane de a pricepe adevărul? (De calibrul acesteia.) Depinde de calibrul său. De ce altceva? (Depinde dacă urmărește sau nu adevărul.) Are o anumită legătură cu ceea ce urmărește. Unii oameni au, de fapt, destulă înțelegere, iuțeală în gândire și un IQ adecvat, dar nu iubesc, nici nu urmăresc adevărul. În inimile lor, nu simt nimic pentru adevăr și nu fac niciun efort în privința asta. Pentru asemenea oameni, adevărul va fi mereu ceva neclar și de nerecunoscut și, indiferent câți ani cred în Dumnezeu, nu le va fi de niciun folos.

Ei bine, am terminat de povestit. Pot intriga și conținutul acestor povești să vă ajute să înțelegeți câteva adevăruri? (Da.) De ce spun aceste povești? Ar fi necesar să spun aceste povești dacă nu ar avea legătură cu condițiile de trai ale oamenilor, cu firile pe care le dezvăluie și cu gândurile lor din viața reală? (Nu.) Nu ar fi necesar. Toate lucrurile pe care le-am discutat sunt fenomene obișnuite și stări pe care oamenii le dezvăluie adesea în viețile lor și au legătură cu firile, părerile și gândurile omenești. Dacă, după ce ați ascultat aceste povești, credeți că sunt doar povești, că au puțin umor și sunt oarecum interesante, dar atât și nimic mai mult, și nu sunteți capabili să înțelegeți adevărurile din ele, atunci nu vă vor fi de niciun folos. Trebuie să înțelegeți câteva adevăruri din aceste povești – acest lucru va avea cel puțin un efect corectiv asupra comportamentului vostru, mai ales asupra opiniilor voastre despre anumite lucruri, și vă va permite să vă întoarceți de la metodele voastre denaturate de înțelegere și să aveți o înțelegere pură a acestor feluri de lucruri. Nu este vorba doar de a vă schimba comportamentul, ci de a înlătura, de la rădăcină, aceste stări care sunt create de firile corupte. Înțelegeți? Acum, să avem părtășie despre subiectul principal.