Când întâlniți un antihrist, cum ar trebui să-l tratați? Au existat unii conducători care au fost caracterizați drept conducători falși sau antihriști și au fost înlocuiți. În privința unuia dintre ei, frații și surorile au raportat la ceva timp după aceea că încă era întrucâtva capabil să facă lucrare, că se căise între timp și se descurcase bine. Nu este destul de clar dacă se descurca bine din punct de vedere comportamental, dacă vorbea într-un mod plăcut sau dacă devenise mai disciplinat în rolul lui. Întrucât frații și surorile au spus că se descurca bine și având în vedere că lipsea forța de muncă pentru o parte din lucrare, a fost rânduit să facă o lucrare. Drept rezultat, la nici două luni după aceea, frații și surorile au dat un raport: „Înlocuiți-l imediat – ne asuprește în mod insuportabil. Dacă nu este înlocuit, nu vom putea să ne îndeplinim îndatoririle.” Nu au fost de acord să-l folosească, orice-ar fi; nu l-ar fi ales în niciun caz drept conducător. Era același netrebnic ca înainte – se pricepea la vorbe, dar, de fapt, nu se schimbase deloc. Ce se întâmpla? Natura lui fusese complet dată în vileag. Cum crezi că ar trebui tratată această chestiune? Faptul că frații și surorile au avut o reacție atât de puternică dovedește că aveau, într-adevăr, puțin discernământ. Unii oameni fuseseră induși în eroare de el și, după ce a fost tratat de către Cel de mai sus, unii au sărit în apărarea lui, iar mai târziu unii au spus că se căise. Așadar, a fost promovat încă o dată și, după un timp, a fost dat în vileag întru totul. Frații și surorile îi văzuseră adevărata față și și-au unit forțele ca să-l destituie. Cel de mai sus a văzut că acești oameni aveau acum discernământ. Nu fuseseră udați în zadar. Prin urmare, având în vedere că nimeni nu era de acord ca el să fie folosit, Cel de mai sus l-a înlocuit. De unde a provenit discernământul lor? (Dintr-o înțelegere a adevărului.) Da, înțeleseseră adevărul. Discernământul provine dintr-o înțelegere a adevărului. Nu era tot adevărul și stăpânirea lui Dumnezeu acolo? (Ba da.) Discernământul lor a venit chiar la timp: după ce a fost demis, frații și surorile nu au mai suferit din cauza controlului său. Oamenii suferiseră foarte mult sub asuprirea lui. Nu avea deloc umanitate. Nu-și făcea lucrarea adecvată, ci tulbura îndeplinirea îndatoririlor de către frați și surori – îi călca în picioare, maltratându-i cu puterea lui. Cine ar fi de acord cu așa ceva? O marionetă – cine altcineva? Când astfel de oameni sunt înlocuiți, au după aceea vreun sentiment în privința asta? Ultima dată, acel individ fusese demis de către Cel de mai sus; de data aceasta, a fost destituit de frați și surori, a fost dat jos de pe scenă cu fluierături – nu e un mod elegant de a pleca! Voise inițial să caute o funcție. Până la urmă, nu a primit o funcție, ci s-a prăbușit dintr-odată și a revenit la forma lui inițială. N-ar fi trebuit să reflecteze asupra propriei persoane? (Ba da.) Dacă ar fi fost o persoană normală, doar cu o fire grav coruptă, n-ar fi trebuit să reflecteze asupra lui însuși? (Ba da.) Există un tip de persoană care nu reflectează. Oamenii de acel tip cred că au dreptate, că orice fac este corect; nu acceptă faptele, nu acceptă lucrurile pozitive și nici evaluările altora despre ei. Aceștia sunt oameni care au firea-esență a unui antihrist. Doar antihriștii nu știu să reflecteze asupra lor înșiși. La ce se gândesc ei în schimb? „Hm! Va veni ziua când steaua mea va străluci din nou pe cer. Stați să ajungeți pe mâinile mele – atunci veți vedea cum vă voi chinui!” Vor avea ocazia să facă asta? (Nu.) Nu mai au ocazii. Pe măsură ce frații și surorile ajung să înțeleagă tot mai multe adevăruri și când vor putea discerne toate diversele stări ale diverșilor oameni și, în special, să-i discearnă pe antihriști, spațiul rămas pentru ca un antihrist să facă rău va fi tot mai mic, iar ei vor avea tot mai puține ocazii de a face asta. Nu le va fi ușor să încerce să se întoarcă. Ei speră că vor fi mai puține predici ale Celui de mai sus despre discernământ și nu va discerne cine sunt ei. Când aud astfel de adevăruri în părtășie, știu că s-a terminat pentru ei și cred că nu mai există nicio speranță pentru întoarcerea lor. Gândurile lor nu sunt: „Ceea ce dau în vileag și deslușesc este corect – reflectă întru totul starea mea. Cum ar trebui să mă schimb? Dacă mă port în continuare așa, nu va fi sfârșitul meu? Voi fi pierdut. Ce poate ieși bun din a merge pe calea arhanghelului și a-L provoca pe Dumnezeu?” Ar avea ei asemenea gânduri? (Nu.) Nu vor cugeta și cu siguranță nu vor reflecta asupra lor înșiși și nu vor încerca să se cunoască pe sine; în schimb, ar prefera să moară decât să se căiască. Aceasta e natura lor. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr, nu-i va trezi și nu-i va face să se căiască. Există o portiță de scăpare fără căință? (Nu.) Ei nu se căiesc. Își urmează calea până la sfârșitul ei amar, până la distrugerea lor autoprovocată, care este dictată de natura antihriștilor.

Am vorbit în tot acest timp despre subiectul discernerii antihriștilor. Ce sentiment credeți că au când ascultă cei care sunt antihriști? Când vine vremea să se adune, ei simt o suferință insuportabilă și se împotrivesc în inima lor. Nu sunt ei antihriști? (Ba da.) Când o persoană normală cu o fire coruptă știe că are firea unui antihrist, își dorește cu înflăcărare să audă și să înțeleagă mai multe, deoarece, odată ce a înțeles, va putea să urmărească schimbarea. Ea crede că, dacă nu înțelege, se va rătăci și poate veni o zi când va păși pe calea antihriștilor, unde va săvârși un rău imens, deschizând porțile, pierzându-și astfel șansa la mântuire și ajungând la distrugere. Se teme de acest lucru. Mentalitatea unui antihrist este diferită. Antihriștii sunt disperați să nu facă nimic mai puțin decât să-i împiedice pe toți ceilalți să vorbească și să asculte astfel de predici despre discernământ; își doresc cu înflăcărare ca toată lumea să fie confuză și lipsită de discernământ și să fie indusă în eroare de ei. Asta i-ar face fericiți. Care este cea mai mare dorință a unui antihrist? Să preia puterea. Voi ați vrea să preluați puterea? (Nu.) Nu în inima ta, dar uneori ți se pare în mintea ta că este ceva ce ți-ai dori, prin urmare este, de fapt, ceva ce ți-ai dori să faci. S-ar putea să ai o dorință subiectivă în sinea ta, o năzuință în adâncul inimii tale de a nu fi genul acela de persoană, de a nu merge pe acea cale, dar când ți se întâmplă ceva, firea ta coruptă te influențează și te impulsionează. Îți macini creierii gândindu-te cum să-ți protejezi statutul și influența, câți oameni poți controla, cum să vorbești cu autoritate ca să câștigi stima altora. Când te gândești mereu la aceste lucruri, inima ta nu mai este sub controlul tău. Ce o controlează? (O fire coruptă.) Da – este sub controlul firii corupte a Satanei. Cineva este preocupat toată ziua de interesele lui trupești; se luptă mereu cu alții și, pe parcursul acestor lupte, nu câștigă nimic și e atât de dureros pentru el – trăiește numai pentru trup și pentru Satana. Așadar, acel cineva se hotărăște să-și facă datoria bine și să trăiască pentru Dumnezeu, doar ca să se lupte din nou pentru statut și pentru interesele sale atunci când i se întâmplă ceva: o luptă continuă care îl istovește, din care nu câștigă nimic. Spuneți-Mi, nu este acesta un mod epuizant de a trăi? (Ba da.) Acei oameni trăiesc astfel zi de zi și, până să-și dea seama, au trecut decenii. Unii cred în Dumnezeu timp de zece sau douăzeci de ani – cât adevăr au dobândit? Cât de mult s-a schimbat firea lor coruptă? Pentru cine trăiesc ei în fiecare zi? Pentru ce se agită ei? Pentru ce își frământă creierii? Doar pentru trup. Dumnezeu a spus că „fiecare înclinație a gândurilor din mintea omului este tot timpul numai înspre rău”. Există vreo greșeală în acele cuvinte? Gustă-le; savurează-le. Când te gândești la aceste cuvinte, când le experimentezi, nu îți este frică? Poate că spui: „Îmi este puțin frică. În aparență, plătesc prețuri toată ziua; mă lepăd de mine, mă consum și sufăr. Asta face corpul meu din carne și oase – dar toate gândurile din mintea mea sunt rele. Toate se împotrivesc adevărului. În multe dintre lucrurile pe care le fac, intenția mea, motivul meu și obiectivele mele sunt doar despre a face răul din propriile închipuiri.” Ce rezultă dintr-un astfel de comportament? Fapte rele. Își va aminti Dumnezeu de ele? Unii ar putea spune: „Cred în Dumnezeu de 20 de ani. Am renunțat la tot – și totuși Dumnezeu nu-Și amintește de acest lucru.” Sunt întristați și îndurerați. Care e suferința lor? Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat strict față de om, acesta nu ar avea cu ce să se mândrească. Toate acestea sunt harul lui Dumnezeu, mila Lui – Dumnezeu este foarte tolerant față de oameni. Gândiți-vă la următorul lucru: Dumnezeu este atât de sfânt, atât de drept, atotputernic și doar privește cum cei care Îl urmează au gânduri întru totul rele, toată ziua, gânduri care se împotrivesc adevărului și privesc numai chestiuni de interes pentru statutul, faima și câștigul propriu. Va tolera Dumnezeu ca adepții Săi să se opună Lui și să-L trădeze în acest mod? Categoric nu. Dominați de aceste idei, gânduri, intenții și motive, oamenii fac în mod flagrant lucruri prin care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se opun, lăudându-se tot timpul că își îndeplinesc datoria și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu. El vede toate acestea și totuși trebuie să le îndure. Cum le îndură? El furnizează adevărul; udă și expune; de asemenea, luminează și iluminează, îndrumă, mustră și disciplinează – și atunci când acea disciplină este severă, El trebuie chiar să încurajeze. Cât de răbdător trebuie să fie Dumnezeu ca să facă toate acestea! El vede diversele firi corupte ale acestor oameni, vede că toate dezvăluirile, comportamentele și ideile lor diferite sunt rele – și totuși le poate îndura. Spune-Mi, ar putea omul să facă asta? (Nu.) Răbdarea pe care o au părinții față de copiii lor este reală, dar tot pot să-i abandoneze sau chiar să rupă relațiile cu ei atunci când lucrurile devin de nesuportat. Cum rămâne atunci cu răbdarea lui Dumnezeu față de o persoană? Fiecare zi în care trăiești este o zi în care Dumnezeu îți acordă răbdarea Lui. Atât de răbdător este. Ce se ascunde în acea răbdare? (Dragostea.) Nu doar dragostea – El are o așteptare de la tine. Care e acea așteptare? Să vadă un rezultat și o răsplată prin lucrarea pe care o face și să-i îngăduie omului să guste din dragostea Lui. Are omul o asemenea dragoste? Nu. Cu doar puțină învățătură și educație, cu doar puțină înzestrare sau puțin talent, o persoană consideră că are un rang mai nobil decât alții și că oamenii de rând nu se pot ridica la înălțimea ei. Aceasta e josnicia omului. Așa Se poartă Dumnezeu? Chiar dimpotrivă: o astfel de omenire incredibil de murdară și profund coruptă este cea pe care o mântuiește Dumnezeu; mai mult, El trăiește cu oamenii, vorbind cu ei și susținându-i, față în față. Omul nu poate face asta.

Ceea ce urmează este o părtășie suplimentară despre o altă problemă. Unii oameni, când aduc mărturie, spun: „Ori de câte ori se abat lucruri asupra mea, mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu și la harul Său și sunt mișcat. Nu-mi mai dezvălui firea coruptă când mă gândesc la aceste lucruri.” Cei mai mulți oameni simt că această afirmație este bună, că poate într-adevăr să rezolve problema dezvăluirilor unei firi corupte. Chiar au susținere aceste cuvinte? Nu, nu au. Dragostea lui Dumnezeu, atotputernicia Lui, toleranța Lui față de om și toată lucrarea pe care o săvârșește în om pot doar să miște pe cineva – acea parte din el care este umanitatea sa, partea care este conștiința și raționalitatea sa; însă nu pot să înlăture firea coruptă a omului și nici să schimbe scopul și direcția celor urmărite de om. De aceea face Dumnezeu lucrarea de judecată din zilele de pe urmă: El exprimă și furnizează adevărul pentru a rezolva problema firii corupte a omului. Care este cel mai important lucru pe care îl face Dumnezeu? El exprimă și furnizează adevărul și îl judecă și mustră pe om. El nu dorește să te miște prin acțiunile Sale sau prin lucrurile pe care le face, să schimbe direcția și scopul celor urmărite de tine. Nu ar lucra așa. Orice ar spune Dumnezeu despre cât de răbdător este față de om sau despre cum îl mântuiește pe om, indiferent de preț – oricum S-ar exprima, Dumnezeu dorește doar să-l facă pe om să-I înțeleagă intenția de a mântui omenirea. El nu spune acele lucruri pentru a înmuia inimile oamenilor și pentru a le îngădui să se schimbe deoarece sunt foarte mișcați fiindcă L-au auzit. Nu se poate face așa ceva. De ce nu? Firea coruptă a omului este natura-esență a lui și acea natură-esență este temelia pe care se bazează oamenii pentru a supraviețui. Nu este o deprindere sau un obicei prost care se va schimba cu un mic imbold; nu se va schimba de îndată ce o persoană este fericită sau cu unele cunoștințe dobândite ori cu un număr de cărți citite. Ar fi imposibil. Nimeni nu poate schimba natura omului. Oamenii se pot schimba doar acceptând și dobândind adevărul – numai adevărul îi poate schimba. Dacă vrei să obții o schimbare în viața-fire a ta, trebuie să urmărești adevărul, iar pentru a urmări adevărul, trebuie să începi prin a obține o înțelegere clară a diverselor adevăruri pe care le rostește Dumnezeu. Unii oameni cred că, dacă au înțeles doctrina, atunci au înțeles adevărul. Se înșală amarnic. Dacă înțelegi doctrina credinței în Dumnezeu și poți vorbi despre câteva teorii spirituale, nu înseamnă că ai înțeles adevărul. Gândește-te bine acum: la ce se referă mai exact adevărul? De ce spun mereu că există atât de mulți oameni care nu înțeleg adevărul? Aceștia presupun: „Dacă pot înțelege sensul cuvintelor lui Dumnezeu, înseamnă că am înțeles adevărul” și „Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt corecte; toate sunt rostite în inimile noastre și, prin urmare, sunt limba noastră comună.” Spune-Mi, este corectă sau nu această afirmație? Ce înseamnă, de fapt, să înțelegi adevărul? De ce spunem că ei nu înțeleg adevărul? Mai întâi, vom vorbi puțin despre ce este adevărul. Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Așadar, cum se raportează realitatea acelor lucruri pozitive la om? (Din câte înțeleg eu, Dumnezeule, modul în care se manifestă faptul că o persoană înțelege adevărul este că, indiferent ce oameni, evenimente și lucruri întâlnește, ea are principii, știe cum să le trateze și are o cale de practicare; adevărul îi poate rezolva dificultățile și poate deveni realitate în viața ei. Dumnezeu tocmai spunea că înțelegerea doctrinei de către o persoană nu este o înțelegere a adevărului – aceasta are impresia că a înțeles adevărul, dar nu poate rezolva niciuna dintre problemele și dificultățile pe care le întâmpină în viața reală. Nu are nicio cale pentru asta; nu poate asocia lucrurile cu adevărul.) Aceasta înseamnă să nu înțelegi adevărul. O parte din ceea ce tocmai s-a spus a pus punctul pe „i”: ce este adevărul? (Adevărul le poate îngădui oamenilor să aibă o cale de a practica și de a acționa cu principii; le poate rezolva dificultățile.) Așa este. Să te compari pe tine însuți cu adevărurile-principii și să practici în conformitate cu ele – aceasta e calea. Dovedește că este o înțelegere a adevărului. Dacă doar înțelegi doctrina și, când ți se întâmplă ceva, nu o poți aplica și nu poți găsi principiile, aceea nu este o înțelegere a adevărului. Ce este adevărul? Adevărul constă din principiile și criteriile pentru săvârșirea tuturor lucrurilor. Nu este așa? (Ba da.) Când spun că nu înțelegeți adevărul, spun că plecați de la predici cunoscând doar doctrina. Nu știți care sunt principiile și criteriile adevărului din interiorul ei, ce lucruri care vi se întâmplă implică un aspect al adevărului sau care stări au legătură cu el, nici nu știți cum să aplicați acel aspect al adevărului. Nu știți niciunul dintre aceste lucruri. Să spunem, de exemplu, că ați pus o întrebare. Faptul că ați pus întrebarea înseamnă că nu înțelegeți adevărul aferent. Îl veți înțelege după ce avem părtășie despre el? (Da.) Îl puteți înțelege puțin după părtășie, dar, dacă nu reușiți să înțelegeți când vi se întâmplă din nou un lucru similar, aceea nu e o înțelegere reală a adevărului. Nu cunoști principiile și criteriile acelui adevăr; nu le stăpânești. Poate exista un adevăr pe care consideri că l-ai înțeles – dar referitor la realitățile pe care le abordează și pe care stări ale omului le vizează, dacă ai înțeles acel adevăr, poți atunci să-l compari cu starea ta? Dacă nu poți și nu știi niciodată care e adevărata ta stare, atunci ai oare o înțelegere a adevărului? (Nu.) Nu este o înțelegere a adevărului. Când vine vorba de un aspect al adevărului și al principiilor, dacă știi ce chestiuni și ce stări implică acel adevăr și ce fel de oameni sau care dintre stările tale au legătură cu acel adevăr și, de asemenea, dacă ești capabil să folosești acel adevăr pentru a le rezolva, atunci înseamnă că înțelegi adevărul. Dacă simți că înțelegi o predică în timp ce o asculți, dar când ți se cere să ai părtășie pur și simplu repeți ca un papagal cuvintele pe care le-ai auzit, fiind incapabil să vorbești despre ele și să explici raportându-te la stări și situații reale, ai oare o înțelegere a adevărului? Nu, nu ai. Prin urmare, înțelegeți adevărul de cele mai multe ori sau nu? (Nu-l înțelegem.) De ce nu? Deoarece, în cazul celor mai multe adevăruri, după ce le auziți, plecați înțelegând doar doctrina. Tot ce puteți face este să o respectați ca pe o reglementare; nu știți cum să o aplicați flexibil. Când ți se întâmplă ceva, ești stupefiat; când ți se întâmplă ceva, nu poți aplica acea fărâmă de doctrină pe care ai înțeles-o la fața locului – este inutilă. Este aceasta o înțelegere a adevărului sau nu? (Nu este.) Asta înseamnă să nu înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, ce rămâne de făcut? Trebuie să te străduiești și să-ți dai osteneala să-l deslușești. Sunt câteva lucruri care trebuie să existe în umanitatea ta: trebuie să fii conștiincios și meticulos în ceea ce înveți și faci. Dacă ți-ar plăcea să urmărești adevărul, dar nu ai conștiința și rațiunea oamenilor normali, atunci nu vei putea niciodată să înțelegi adevărul, iar credința ta este confuză. Acest lucru nu depinde de calibrul tău; depinde doar dacă deții acest tip de umanitate. Dacă îl deții, atunci, chiar dacă ai un calibru mediocru, tot poți înțelege adevărurile rudimentare. Cel puțin asta are legătură cu adevărul. Și, dacă ai un calibru foarte bun, atunci ceea ce înțelegi pot fi lucruri la nivelurile profunde ale adevărului, caz în care vei putea să pătrunzi mai profund în adevăr. Acest lucru este legat de calibrul tău. Dar dacă nu ai o atitudine de conștiinciozitate și meticulozitate în umanitatea ta și ești mereu vag și nesigur, confuz, într-o stare permanentă de neclaritate – tulbure, încețoșat și superficial în toate privințele, atunci, pentru tine, adevărul va consta mereu din reglementări și doctrină. Nu vei fi capabil să-l obții. Auzindu-Mă spunând acest lucru, simțiți acum că urmărirea adevărului este dificilă? Există un grad de dificultate, dar poate fi un grad mare sau unul mic. Dacă te gândești și depui eforturi, gradul de dificultate se va micșora și vei obține câteva adevăruri; dacă nu depui niciun efort pentru adevăr, ci doar pentru doctrină și practici externe, atunci nu vei putea să dobândești adevărul.

V-ați dat seama de miezul unui subiect prin părtășia Mea sistematică despre aceste adevăruri? Ați ajuns la vreo concluzie? Nu există mai multe detalii despre lucrurile din orice varietate a adevărului decât în ansamblul de cunoștințe din orice curs universitar? (Ba da.) Există atât de multe detalii! Oamenii pot pricepe subiectele învățăturii după un efort de doar câțiva ani, prin exersare permanentă și experiență practică, atât timp cât le pot memora și înțelege. În învățarea unei discipline academice, o poți stăpâni treptat doar dedicând timp și energie și gândindu-te puțin la ea. Dar, pentru a înțelege adevărul, nu va fi suficient să-ți folosești doar creierul – trebuie să-ți folosești inima. Dacă nu meditezi la cuvintele lui Dumnezeu cu inima ta și nu le experimentezi cu inima, nu vei putea înțelege adevărul. Numai oamenii care au înțelegere spirituală, care sunt conștiincioși și care au capacitatea de înțelegere pot ajunge la adevăr; cei care nu au înțelegere spirituală, care sunt de calibru slab și nu au capacitate de înțelegere nu vor putea niciodată să ajungă la el. Sunteți oameni neatenți sau sunteți meticuloși? (Suntem oameni neatenți.) Nu este periculos? Puteți să fiți meticuloși? (Putem.) Acesta e un lucru bun; Mă bucur să aud asta. Nu spuneți mereu că nu puteți – de unde știți până nu încercați? Ar trebui să fiți capabili de acest lucru. Cu hotărârea și atitudinea voastră actuală în ceea ce căutați, există speranța să înțelegeți adevărurile de bază. Este realizabil. Atât timp cât o persoană este dispusă să-și folosească inima și să plătească un preț și se străduiește să obțină adevărul în inima ei, Duhul Sfânt va începe să lucreze și să o desăvârșească. Dacă nu se străduiește să obțină adevărul în inima ei, Duhul Sfânt nu va lucra. Amintiți-vă: pentru ca o persoană să ajungă să înțeleagă adevărul, trebuie să depună efort în mod proactiv și să plătească un preț, dar acest lucru poate obține doar jumătate din rezultatele dorite, poate obține doar partea cu care ar trebui să coopereze oamenii. Cealaltă jumătate este partea esențială a înțelegerii adevărului, la care oamenii nu ajung, și pe care, pentru a o obține, trebuie să se bazeze pe lucrarea și desăvârșirea Duhului Sfânt. Nu trebuie să uitați că, deși este suficient să vă bazați pe efort când vine vorba de a dobândi cunoștințe și a învăța despre știință, înțelegerea adevărului nu funcționează așa. Este inutil să vă bazați doar pe minte – trebuie să vă folosiți inima și să plătiți un preț. Ce obțineți plătind un preț? Lucrarea Duhului Sfânt. Dar care este fundația lucrării Duhului Sfânt? Mintea unei persoane trebuie să fie suficient de meticuloasă; inima ei trebuie să fie suficient de liniștită, așezată și sinceră pentru ca Dumnezeu să lucreze. Lucrarea Duhului Sfânt este subtilă, iar cei care au gustat din ea știu acest lucru. Oamenii care depun frecvent eforturi pentru a dobândi adevărul pot simți adesea luminarea Duhului Sfânt, prin urmare calea lor de practicare în îndeplinirea datoriei lor este netedă și există o claritate tot mai mare în inimile lor. Oamenii fără experiență nu pot simți lucrarea Duhului Sfânt și nu pot vedea niciodată calea corectă. Toate lucrurile sunt tulburi și nelămurite pentru ei; nu știu care este calea corectă. De fapt, nu este greu să ajungi la o înțelegere a adevărului și să vezi clar calea de practicare: dacă întrunești acele condiții în inima ta, Duhul Sfânt va lucra. Dar dacă inima ta iese din acele condiții, nu vei putea să detectezi lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru nu este abstract sau vag. Dacă ești în acele stări și inima ta întrunește acele condiții, dacă depui eforturi, cauți, cugeți și te rogi, Duhul Sfânt va lucra în tine. Dar dacă ești absent, vrând mereu să urmărești statutul și să te lupți pentru faimă și câștig, vrând mereu să faci mare caz și să-ți dedici eforturile doar de formă – dacă te eschivezi, te ascunzi, Îl eviți și Îl respingi mereu pe Dumnezeu, nefiind sincer, având o inimă care nu e deschisă în fața Lui – Duhul Sfânt nu va lucra, nu va ține seama de tine și nici măcar nu te va dojeni. Cât adevăr poate înțelege cineva care nu a experimentat nici măcar dojenirea de către Duhul Sfânt? Uneori, Duhul Sfânt te dojenește ca să-ți arate calea corectă și pe cea greșită de a proceda. Când îți dă un astfel de sentiment, ce câștigi în cele din urmă din asta? Vei fi dobândit abilitatea de a discerne între bine și rău și acel lucru îți va fi destul de clar dintr-o privire: „Acea cale e greșită – nu e în acord cu adevărul. Nu pot face asta.” În privința acelui lucru, vei ști clar care sunt principiile, care este intenția lui Dumnezeu și care este în realitate adevărul și, astfel, vei ști ce ar trebui să faci. Dar dacă Duhul Sfânt nu lucrează, dacă nu-ți dă o astfel de disciplină, vei fi pentru totdeauna într-o stare confuză, fără claritate, când vine vorba de astfel de lucruri. Când se vor abate asupra ta, vei fi uluit; când se vor abate asupra ta, nu vei ști ce se întâmplă și, în inima ta, vei fi foarte confuz – nu-ți va fi clar ce ar trebui să faci. Ai putea să explodezi de îngrijorare – dar de ce nu începe Duhul Sfânt să lucreze? Poate că unele stări dinlăuntrul tău nu sunt corecte și te împotrivești. Cu ce te împotrivești? Dacă te agăți de o opinie sau o noțiune greșită, Dumnezeu nu va lucra, ci va aștepta până când îți vei da seama că acea noțiune sau opinie este greșită. Duhul Sfânt va lucra numai pe acea bază. Când lucrează, Duhul Sfânt nu Se limitează la a-ți îngădui să știi, în mod conștient, ce este bine și ce este rău. În schimb, îți îngăduie să vezi în mod clar care sunt calea, direcția și scopul și cât de departe de adevăr este înțelegerea ta. Îți îngăduie să știi clar acest lucru. Ați avut astfel de interacțiuni? Dacă cineva crede în Dumnezeu de 10 sau 20 de ani fără astfel de interacțiuni sau experiențe specifice, ce fel de persoană este? Una neatentă. Poate oferi doar câteva doctrine și lozinci, adesea repetate verbal, și poate rezolva problemele doar cu acele câteva strategii și tehnici simple ale sale. În această privință, e destinat să facă puține progrese – nu va înțelege niciodată adevărul și Duhul Sfânt nu va lucra în el. Astfel de oameni neatenți, pentru care adevărul este complet inaccesibil, nu-l pot înțelege, chiar dacă Duhul Sfânt îi luminează. Și astfel, Duhul Sfânt nu va lucra în ei. De ce nu? Are Dumnezeu persoane favorite? Nu. Care este atunci motivul? Calibrul lor este prea slab și adevărul le este inaccesibil. Ei nu înțeleg adevărul, chiar dacă Duhul Sfânt lucrează; dacă li s-ar spune că un lucru este un principiu, ar avea capacitatea de a înțelege? Nu. Prin urmare, Dumnezeu nu va face asta. V-ați confruntat cu acest lucru? Adevărul este imparțial. În timp ce-l urmărești, în timp ce-l aprofundezi, Duhul Sfânt va lucra, iar tu îl vei dobândi. Dar dacă ești leneș, râvnești la confort și nu ești dispus să faci un efort pentru adevăr, Duhul Sfânt nu va lucra și nu vei putea să dobândești adevărul, indiferent cine ești. Înțelegi acum? Urmăriți în prezent adevărul? Oricine îl urmărește îl câștigă, iar cei care câștigă în cele din urmă adevărul vor deveni comori. Cei care nu-l pot câștiga pot să-i invidieze, dar în zadar: dacă ratează această șansă, ea va dispărea.

Când este cea mai bună perioadă de timp pentru urmărirea adevărului? Această perioadă, în care Dumnezeu face lucrarea în trup, vorbește și are părtășie cu tine față în față, sfătuindu-te și ajutându-te. De ce spun că aceasta e cea mai bună perioadă? Pentru că lucrarea și cuvântările lui Dumnezeu întrupat îți pot îngădui pe deplin să înțelegi intențiile Duhului Sfânt și să știi cum lucrează El. Dumnezeu întrupat este capabil să înțeleagă în întregime principiile, tiparele, căile și mijloacele lucrării Duhului Sfânt și îți spune despre acestea, astfel încât să nu trebuiască să orbecăi pe cont propriu. Mergi pe această scurtătură și vei putea să ajungi imediat la ele. Când Dumnezeu întrupat Se oprește din vorbit și Își încheie lucrarea, va trebui să orbecăi singur. Nimeni nu poate să înlocuiască acest trup din carne și oase, să-ți poată spune explicit ce să faci, unde să te îndrepți și pe ce tip de drum să mergi. Nimeni nu poate să-ți spună acele lucruri; oricât de spiritual ar fi cineva, n-ar putea face asta. Există exemple în acest sens. Este întocmai ca în cazul credincioșilor în Isus, care cred de două mii de ani: unii dintre ei fac acum un pas înapoi pentru a citi Vechiul Testament și a păzi legea; iar unii poartă cruci, dar agață cele zece porunci în camerele lor și păzesc regulile și poruncile. Ce au câștigat ei până la urmă? Duhul Sfânt lucrează, dar dacă lipsesc cuvintele explicite ale lui Dumnezeu, oamenii doar orbecăie mereu. Ce înseamnă absența cuvintelor explicite? Înseamnă că oamenii orbecăie și ceea ce obțin este neconcludent. Nu există nimeni care să-ți ofere certitudine, spunând că este corect să faci un lucru și greșit să faci altul. Nu există nimeni care să-ți poată spune asta. Chiar dacă Duhul Sfânt te luminează și crezi că este ceva corect, oare aprobă Dumnezeu apoi? Nici tu nu ești sigur, nu-i așa? (Nu.) Acele cuvinte ale Domnului Isus, pe care le-a lăsat în urmă acum două mii de ani și care au fost consemnate în Biblie – acum, după două mii de ani, credincioșii în Domnul au oferit explicații despre tot soiul de chestiuni legate de întoarcerea Lui și nimeni nu știe care este de fapt explicația exactă. Așadar, este un mare efort pentru ei să accepte această etapă a lucrării. Ce arată acest lucru? Că zece oameni au zece explicații și o sută de oameni au o sută de explicații cu aceste cuvinte echivoce, care nu sunt spuse explicit. Fiecare are propriile justificări și argumente. Care explicație este exactă? Atât timp cât Dumnezeu nu vorbește și nu oferă o concluzie, nimic din ceea ce spune omul nu contează. Oricât de mare ar fi confesiunea ta, oricât de mulți membri ar avea, are vreo însemnătate pentru Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu nu Se uită la forța ta. Chiar dacă nicio persoană din lume nu poate accepta ce face Dumnezeu, este corect și este adevărul. Este un fapt etern, neschimbător! Toate religiile și confesiunile explică într-un fel sau în altul și ce se întâmplă până la urmă? Este explicația ta de vreun folos? (Nu.) Dumnezeu o respinge cu o singură propoziție. Indiferent cum vei continua să explici, va ține Dumnezeu seama de tine? (Nu.) De ce nu va ține Dumnezeu seama de tine? Dumnezeu a început să facă o lucrare nouă, care durează acum de aproape 30 de ani. Va ține El seama de acei oameni, oricât de arogant ar vocifera ei? (Nu.) Nu va ține seama. Oamenii din religie ar spune: „Dacă Tu nu ții seama de ei, oare acei oameni nu pot fi mântuiți?” În realitate, cuvintele lui Dumnezeu au clarificat totul de mult timp, iar ceea ce spune El este literă de lege. Oricâtă forță ar avea lumea religioasă, nu va fi de niciun folos; oricât de mare ar fi numărul celor din lumea religioasă, aceasta nu dovedește că dețin adevărul. Dumnezeu face ceea ce se cuvine; de oriunde ar trebui să înceapă, de acolo începe; pe oricine ar trebui să aleagă, pe acela îl alege. Este oare influențat și constrâns de lumea religioasă? (Nu.) Nicidecum. Aceasta e lucrarea lui Dumnezeu. Și totuși, omenirea coruptă vrea să raționeze cu Dumnezeu și Îi oferă toată ziua explicații – are vreun rost? Ba chiar pune stăpânire pe cuvintele Bibliei pentru a le interpreta așa cum vrea – le scoate în mod clar din context și chiar vrea să se agațe de ele toată viața, așteptând ca Dumnezeu să le împlinească. Visează! Dacă cineva nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu și vrea mereu să-I ceară lui Dumnezeu să facă una sau alta, mai are rațiune acea persoană? Ce încearcă să facă? Vrea să se revolte? Vrea să se lupte cu Dumnezeu? Când se va abate marele dezastru, toată lumea va fi uluită; toți vor plânge și vor striga în zadar. Nu așa se va întâmpla? Ba da.

Acum este cea mai bună perioadă de timp – este momentul în care Dumnezeu îi mântuiește și îi desăvârșește pe oameni. Nu aștepta până va veni ziua când vei fi ratat această perioadă și apoi vei cugeta: „Ce înseamnă acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu? Ar fi fost mai bine să întreb la acea vreme, acum nu mai pot întreba. Doar mă voi ruga atunci; Duhul Sfânt va lucra, este același lucru.” Va fi oare la fel? (Nu.) Dacă ar fi, atunci oamenii care au crezut în Domnul pe parcursul acestor două mii de ani n-ar fi așa cum sunt. Privește doar cuvintele scrise de așa-zișii sfinți în prima jumătate a celui de-al doilea mileniu – cât de superficiale sunt, cât de jalnice! Există acum o carte groasă de imnuri pe care oamenii de toate religiile și confesiunile le cântă, iar acele imnuri vorbesc doar despre harul lui Dumnezeu și despre a fi binecuvântat – doar despre acele două lucruri. Este aceea o cunoaștere de Dumnezeu? Nu, nu este. Există vreo fărâmă de adevăr în ea? (Nu.) Ei știu doar că Dumnezeu îi iubește pe oamenii lumii. Există mereu o zicală în lume, care nu s-a schimbat niciodată: „Dumnezeu este iubire.” Aceasta e singura propoziție pe care o cunosc. Ei bine, cum îi iubește Dumnezeu pe oameni? Dumnezeu îi abandonează acum și îi elimină – mai este El iubire? După cum văd ei, nu – nu mai este. Prin urmare, Îl condamnă. Acel om care nu urmărește adevărul și nu-l poate înțelege este cea mai jalnică ființă. În prezent există o oportunitate extrem de mare. Dumnezeu S-a întrupat pentru a exprima adevărul și a-i mântui personal pe oameni. Ar fi mare păcat dacă nu ai urmări adevărul și nu l-ai câștiga. Dacă l-ai urmări și ai face acest lucru în mod energic, dar n-ai reuși să-l înțelegi în cele din urmă, ai avea conștiința curată – măcar nu te-ai fi dezamăgit pe tine însuți. Ați început acum urmărirea? Îndeplinirea unei datorii poate fi considerată urmărirea adevărului? Poate fi considerată un fel de cooperare, dar în ceea ce privește realizarea unei urmăriri a adevărului, considerarea drept o urmărire a adevărului, nu este încă la acel nivel. Este doar o formă de comportament, un fel de acțiune – înseamnă să ai o atitudine de urmărire a adevărului. Așadar, cum se poate considera ceva drept urmărirea adevărului? Trebuie să începi prin a înțelege adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, nu iei nimic în serios și abia o scoți la capăt în datoria ta, făcând orice dorești, fără să cauți vreodată adevărul sau să acorzi atenție adevărurilor-principii, vei fi atunci capabil să înțelegi adevărul? Dacă nu înțelegi adevărul, cum poți să-l urmărești? Nu este așa? (Ba da.) Ce fel de oameni sunt aceia care nu urmăresc adevărul? Sunt idioți. Cum urmărești atunci adevărul? Trebuie să începi prin a-l înțelege. Este istovitor să înțelegi adevărul? Nu, nu este. Începe cu mediile cu care intri în contact și cu datoria pe care o îndeplinești și practică și pregătește-te conform adevărurilor-principii. Aceste acțiuni arată că ai început să mergi pe drumul urmăririi adevărului. În primul rând, pornind de la aceste principii, începe să cauți, să cugeți, să te rogi și să obții luminarea puțin câte puțin – acea luminare pe care o obții este adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi. Caută mai întâi adevărul în îndeplinirea datoriei tale și acționează conform adevărurilor-principii. Toate aceste lucruri sunt inseparabile de viața reală: oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești în viață și chestiunile care intră în sfera datoriei tale. Începe cu acele chestiuni și ajungi la o înțelegere a adevărurilor-principii – vei avea atunci pătrundere în viață.

23 octombrie 2019