Când intru în contact cu oamenii și interacționez cu ei, indiferent cine sunt sau cât de mult durează interacțiunea, simte oare vreunul dintre ei: „Mereu încearcă să mă controleze, Se ocupă de toate treburile casei mele, încearcă mereu să mă cucerească”? Nu te cuceresc! Ce rost ar avea să fac asta? Citește pe cont propriu cuvintele lui Dumnezeu, cugetă la ele și pătrunde încet în ele. Dacă ești cineva care urmărește adevărul, Duhul Sfânt va lucra asupra ta, iar Dumnezeu va avea binecuvântări și îndrumare pentru tine. Dacă nu ești cineva care urmărește adevărul, dacă ești mereu sfidător față de tot ce spun și nu vrei să auzi și nu accepți, în cele din urmă, vei fi mereu dezvăluit și lucrurile vor merge mereu prost atunci când vei acționa – nu vei avea conducerea lui Dumnezeu. Cum se întâmplă asta? (Dumnezeu scrutează tot.) Nu doar că Dumnezeu scrutează tot. Treceți prin asta și experimentați pe cont propriu. Când spun ceva, indiferent dacă oamenii sunt de acord sau nu, ori dacă acceptă sau nu, oare Duhul Sfânt susține acest lucru sau nu Se deranjează? (Îl susține.) Duhul Sfânt îl susține cu siguranță și în mod categoric nu-l va submina. Ar fi bine să vă amintiți asta. Indiferent dacă oamenii pot accepta sau nu ceea ce spun, va veni o zi în care faptele vor fi clarificate și, dintr-o privire, toți vor spune: „Ce ai spus a fost tot timpul corect! Ai spus asta cu mult timp în urmă – de ce n-am avut habar?” Indiferent dacă ai crezut pe vremea când cuvintele Mi-au venit din imaginație, din minte sau din cunoaștere – într-o zi, după ce vei experimenta unele lucruri, vei gândi: „Ce ai spus a fost tot timpul adevărul!” Și cum vei fi ajuns la această înțelegere? Din experiență. Dacă ești capabil să obții această cunoaștere, va fi prin analiză mentală? Categoric nu; vei fi fost condus de Duhul Sfânt, va fi mâna lui Dumnezeu. Non-credincioșii își petrec toată viața având câteva cunoștințe despre unele dintre regulile pentru cer, pământ și toate lucrurile, dar pot ei să dobândească adevărul? (Nu.) Așadar, ce le lipsește? (Nu au lucrarea Duhului Sfânt.) Corect. Nu au lucrarea Duhului Sfânt, asta le lipsește. Prin urmare, indiferent cum Mă privești și Mă evaluezi ca persoană și indiferent cum tratezi cuvintele pe care le spun și lucrurile pe care le fac, acest lucru trebuie să aibă în cele din urmă un rezultat. Dumnezeu va acționa și va dezvălui dacă alegerea ta a fost corectă sau greșită, dacă atitudinea ta a fost bună sau rea și dacă a existat o problemă cu punctul tău de vedere. Dumnezeu susține lucrarea trupului Său. Atunci de ce nu sprijină Dumnezeu alți oameni? De ce nu-i sprijină pe antihriști? Pentru că Duhul și trupul sunt unul și același; au aceeași sursă. De fapt, aceasta nu e susținere – adică, odată ce ai experimentat până la capăt, indiferent dacă sunt cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sau cele care ți-au venit prin luminarea Duhului Sfânt, ele vor fi consecvente. Nu se vor contrazice niciodată unele pe celelalte; vor fi în acord. Aveți confirmarea acestui lucru? Unii oameni o au, în timp ce alții nu au ajuns încă în acest punct în experiența lor și nu au confirmarea acestui lucru. Înseamnă că nu au ajuns încă în credința lor în acel punct; aceasta este încă foarte mică. Cu alte cuvinte, când credința ta va ajunge la un anumit nivel, va veni deodată o zi în care vei simți că o frază obișnuită, rostită de acest trup obișnuit, o frază pe care nu ai considerat-o foarte impresionantă când ai auzit-o, a devenit viața ta. Cum va fi devenit viața ta? Te vei baza pe ea, fără să știi, în acțiunile tale. Va fi devenit un ghid pentru viața ta de zi cu zi. Și când nu vei avea o cale, acea frază va deveni realitatea ta și va deveni un scop care îți va arăta calea; când vei suferi, acea frază îți va permite să ieși din negativitate și să înțelegi care este problema ta. După o astfel de experiență, vei vedea că, oricât de obișnuită este acea frază, există greutate și viață în cuvintele ei – că este adevărul! Dacă nu te axezi pe urmărirea adevărului și nu iubești adevărul, poți să-L condamni pe Dumnezeu, pe întruparea Lui și adevărurile pe care le exprimă El. Dacă ești cineva care urmărește adevărul, va veni o zi în experiența ta în care vei spune: „Este destul de ușor să mă înțeleg cu Dumnezeu. Este destul de ușor să mă înțeleg cu Dumnezeu întrupat” – dar nimeni nu va spune: „M-am înțeles cu El ca și cum ar fi o persoană.” De ce? Pentru că experiența ta cu privire la cuvintele lui Hristos și lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în tine când nu-L vezi, în timpul vieții tale de zi cu zi, sunt una și aceeași. Ce va evoca în tine „una și aceeași”? Vei spune: „Dumnezeu a adoptat o înfățișare obișnuită, comună, imaginea unui trup, așa că oamenii I-au trecut cu vederea esența. Oamenii nu pot vedea latura lui Dumnezeu care este esența Sa tocmai fiindcă au firi corupte. Ei văd doar latura pe care omul este capabil să o vadă. Chiar le lipsește adevărul!” Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Așa stau lucrurile. În privința unei lucrări, de exemplu, dacă există numeroase aspecte ale ei pe care nu le pot face, mulți oameni vor începe cu siguranță să aibă noțiuni. Dar când reușesc să fac o parte din fiecare aspect al lucrării, toți sunt puțin mai calmi și oarecum alinați în sufletul lor: „În regulă. Pare a fi Dumnezeu – e tot ce pot spune. Pare a fi Dumnezeu întrupat, pare a fi Hristos. Probabil că este Hristos.” Este singurul tip de definiție pe care îl au oamenii. În schimb, dacă ar fi să am doar părtășie despre adevăr și să exprim unele dintre cuvintele lui Dumnezeu și n-aș face mai mult de atât – dacă n-aș da sfaturi practice despre lucrare și n-aș fi capabil să dau sfaturi practice, aceasta ar micșora respectul oamenilor pentru acest trup și valoarea pe care i-o atribuie Lui. Oamenii cred că trupul trebuie să aibă anumite abilități și anumite talente. Este vorba, de fapt, de talent? Nu. Dumnezeu le poate acorda oamenilor tot felul de talente, înzestrări și abilități, așa că spuneți-Mi, are Dumnezeu Însuși acele lucruri? Din plin! Prin urmare, există unii care nu pot rezolva acest puzzle și spun: „Cum ne poți instrui să cântăm când Tu Însuți nu știi să cânți? Nu ești un profan care le dă instrucțiuni profesioniștilor? Nu este cumva împotriva principiilor?” Vă voi spune: Eu sunt excepția. De ce? Dacă nu puteți face ceva bine, trebuie să-Mi întind mâna să vă ajut; dacă puteți face ceva, n-am nimic împotrivă să nu Mă implic, nu vreau să intervin – acest lucru M-ar obosi. Dacă puteți face ceva bine, de ce trebuie să-Mi întind mâna să vă ajut? Nu Mă laud și nu debitez idei mărețe. Vreau doar să vă învăț, atât în domeniul abilităților profesionale, cât și în cel al adevărurilor-principii. După ce veți fi deprins cu toții aptitudinile și veți fi înțeles principiile, o mare greutate se va ridica de pe umerii Mei, deoarece acele lucruri sunt în afara lucrării care Îmi revine Mie să o fac. Unii spun: „Dacă nu este o lucrare ce Îți revine Ție, de ce o faci?” Trebuie făcută, iar oamenii nu sunt nici pe departe la înălțimea sarcinii. Dacă n-aș da sfaturi așa cum o fac, lucrările produse n-ar fi atunci nimic deosebit, iar mărturia pentru Dumnezeu ar avea rezultate mediocre. Dacă n-aș avea lucrări semnificative de arătat, aș fi puțin neglijent și nelalocul Meu, prin urmare fac puțină lucrare, cât Îmi permit energia și condiția trupească. De ce? Din mai multe considerente. Când întreaga omenire vede lucrurile pe care le-au făcut oamenii și le absoarbe, perspectivele, părerile și abilitățile de înțelegere pe care le au oamenii diferă doar în ceea ce privește durata credinței lor, experiența și calibrul lor, dar toate punctele lor de plecare sunt practic aceleași. Punctele lor de plecare sunt experiențele pe care le au în legătură cu adevărurile-realități pe baza înțelegerii adevărului de către ei. Acestea sunt lucrurile pe care le poate face omenirea. Nu puteam să fac lucruri sau să produc lucrări din perspectiva unei persoane obișnuite. Ce perspectivă trebuie să adopt atunci? Aceea a trupului? Nu puteam face nici asta. Ar fi nepotrivit, nu credeți? Desigur, aș adopta perspectiva lui Dumnezeu și lucrarea Lui din interiorul trupului, pentru a spune acele cuvinte, a face acele lucruri și a exprima acele păreri. Poate valoarea acestor lucruri să fie măsurată cu bani în rândul omenirii? (Nu.) Nu poate. Pentru că aceste lucruri, odată ce sunt transformate în lucrări finite, sunt lucruri care vor dăinui pe vecie pentru omenire. Desigur, acele lucrări obișnuite vor dăinui și ele pe vecie. Dar întrucât aceste lucrări vor dăinui pe vecie, precum și în viitor, și vor aduce o contribuție pentru întreaga omenire, fie ca ghid pentru credința în Dumnezeu, fie ca aprovizionare și ajutor, s-ar cuveni să fac câteva lucrări mai importante, nu? De aceea trebuie să spun cuvinte și să produc lucrări dintr-o perspectivă pe care omenirea nu o poate adopta. Pentru ce fac asta? Ca să sporesc faima bisericii. Este corect acest motiv? (Da.) Spune-Mi, este avantajos să mărturisești pentru Dumnezeu dacă faima bisericii este sporită? (Da.) O promovează acest lucru sau o ține pe loc? (O promovează.) Fără îndoială – cu siguranță o promovează. Când vreun non-credincios sau unele grupuri religioase văd aceste lucrări, sunt uimiți cât de bine realizate sunt aceste filme și doresc mereu să-l întâlnească pe regizorul din culise. Nu Mă voi întâlni cu acești oameni. Nu am timp să-i întâlnesc și nu știu care ar fi scopul în care s-ar întâlni cu Mine. Ce rost ar avea atunci să Mă întâlnesc cu ei? Dacă acei oameni care văd filmele pot accepta adevărul, atunci este suficient și, dacă sunt dispuși să investigheze adevărata cale, este și mai bine. Nu este necesar să Mă întâlnească. Pe scurt, fac câteva lucrări importante, astfel încât, atunci când omenirea vede aceste lucruri, să îi aducă un beneficiu mai mare într-o oarecare măsură. Este un lucru bun sau un lucru rău să-i las omenirii aceste lucruri? (Un lucru bun.) Este util; merită osteneala.

Acesta este modul Meu de a Mă înțelege cu voi. Relația pe care o am cu voi este aceasta pe care o vedeți și o simțiți. Așadar, ce fel de relație are Dumnezeu cu voi? Poate fi simțită? Este la fel. Nu vă gândiți: „Dumnezeu întrupat este o persoană; este ușor să ne înțelegem cu El. Dar Dumnezeu din ceruri nu este, cu măreția și mânia Lui – El este înfricoșător!” Dumnezeu este la fel ca Mine. El nu te-ar cuceri sau controla cu o remarcă, o metodă sau cu forța. N-ar face asta. S-ar înțelege cu voi în același mod în care simțiți că Mă înțeleg Eu cu voi: vă învăț orice pot și vă îngădui să înțelegeți orice pot. Cât despre lucrurile pe care nu le puteți înțelege, nu vă îndoctrinez cu ele în mod forțat. Unii ar putea spune: „Zici că nu ne îndoctrinezi cu forța – ei bine atunci, ce faci când ne predici adevărul tot timpul?” Asta e îndoctrinare? Se numește aprovizionare – nu înseamnă că vă forțez să faceți progrese, este udare. Udarea este adecvată; este un lucru pozitiv. Unii vor spune: „Nu este cucerirea oamenilor de către antihriști la fel precum cucerirea lor de către Dumnezeu?” (Nu este.) În ce mod nu este? Același cuvânt este folosit pentru cucerirea oamenilor de către antihriști și pentru cucerirea oamenilor de către Dumnezeu; care este diferența în esență între cele două utilizări ale cuvântului? Puteți explica acest lucru în mod clar? Dacă nu puteți face nici măcar asta, înțelegerea pe care o aveți în privința adevărului este pur și simplu prea slabă. (Cucerirea oamenilor de către Satana este un control forțat, iar cucerirea lor de către Dumnezeu este aprovizionare cu adevărul – le spune oamenilor adevărurile-principii, pe care le pot practica apoi și, astfel, pot dobândi viață.) Așadar, vă întreb: Satana controlează și cucerește oamenii, dar are adevărul? (Nu.) Ce este Satana? Pe ce temei cucerește oamenii? Cu alte cuvinte, ce îl califică pe Satana să cucerească oameni și să încerce să-i câștige? Satana nu are absolut nimic. Deci ce folosește pentru a cuceri oamenii? Ce le poate oferi oamenilor, după ce i-a cucerit? Nu poate decât să te corupă; nu poate decât să se joace cu tine și să te distrugă și, în cele din urmă, când a terminat să te distrugă, te va trimite jos, în iad. Ce este felul lui de cucerire și control? Este pur și simplu abuz. Scopul lui în a te controla și cuceri este să te împiedice să te supui lui Dumnezeu și adevărului și să te facă să te supui lui. Pentru Satana, este greșit să te supui lui Dumnezeu și este corect să te supui lui. Dacă te supui lui și ești controlat și cucerit de el, Îl vei fi părăsit și respins pe Dumnezeu întru totul. Atunci, cum funcționează cucerirea oamenilor de către Dumnezeu? Dumnezeu este El Însuși adevărul; este realitatea tuturor lucrurilor pozitive, sursa tuturor lucrurilor pozitive, sursa adevărului. Atunci, ce sunt oamenii? Oamenii sunt de un soi corupt de Satana. Ei nu au adevărul. Așadar, Dumnezeu trebuie să-i judece, să-i mustre și să încerce să-i rafineze, exprimând adevărul și dând în vileag firile corupte ale omului, pentru ca oamenii să înțeleagă cuvintele pe care le rostește, să-L recunoască pe El drept Creatorul și pe ei înșiși drept ființe create de El, să vină înaintea Lui, să se prosterneze în fața Lui și să-I accepte suveranitatea și rânduielile. Nu sunt toate acestea în concordanță cu adevărul? (Ba da.) Deci ce este această cucerire? Este câștigarea lor, este mântuire; e un lucru pozitiv. Nu-ți face rău. Nu există o diferență între aceasta și cucerirea de către Satana? Este adecvat ca Dumnezeu să cucerească oamenii. El este adevărul, sursa tuturor lucrurilor pozitive. A spune că El „cucerește omenirea” este un mod de exprimare cu totul potrivit! Omenirea nu are adevărul, a fost profund coruptă de Satana și transformată în tagma lui. De aceea oamenii nu se supun lui Dumnezeu, Îl tăgăduiesc și Îl resping. Ce e de făcut în privința aceasta? Dumnezeu trebuie să exprime adevărul și să folosească metodele de mustrare și judecată pentru a-i face pe oameni să înțeleagă cine este Dumnezeu, cine este Creatorul, cine sunt ființele create și cine este Satana, să-i facă să-L recunoască pe Domnul și să se întoarcă la El, să-L recunoască pe Creator și să se recunoască drept ființele Lui create în prezența Lui. Asta înseamnă cucerirea. Oare cei cuceriți de Dumnezeu înțeleg adevărul sau nu? (Îl înțeleg.) Iar cei cuceriți de Satana – ce câștigă ei? Nu înțeleg niciun adevăr și se feresc de Dumnezeu, Îl trădează și resping, au noțiuni despre El și chiar îl urmează pe Satana și pe antihriști. Ba chiar pot să-L judece pe Dumnezeu, să se răzvrătească împotriva Lui și să-L blesteme, refuzând să-I recunoască suveranitatea, cu atât mai puțin să se supună ei. Sunt acestea niște ființe create acceptabile? (Nu.) Sunt exact opusul oamenilor cuceriți de Dumnezeu; efectul este invers cuceririi oamenilor de către Dumnezeu.

Dacă cineva precum un antihrist are statut și merge într-un loc unde oamenii nu știu că este conducător, va fi fericit în privința asta? Nu. Oriunde va merge, va folosi orice mijloace are la îndemână pentru a le spune tuturor: „Eu sunt conducătorul; fă-mi ceva de mâncare! Trebuie să mănânc ceva bun!” Care ați spune că este părerea Mea despre statut? (Nu ești interesat de el.) Cum se manifestă acea lipsă de interes? Când merg undeva, le spun celor de acolo, cât de mult pot, să nu dea de veste sau să le spună oamenilor despre identitatea Mea. De ce fac asta? Pentru că este un adevărat chin când află oamenii despre aceasta. Dacă nu știu, s-ar putea să-Mi spună puțin din ceea ce este în inima lor; este un chin odată ce află – tac mâlc în preajma Mea. Spune-Mi, n-aș fi singur dacă nimeni nu Mi-ar spune ce e în inima lui? Încerc din răsputeri să nu afle oamenii, astfel încât să Mă trateze ca și cum aș fi o persoană de rând și să spună ce vor să-Mi spună. E atât de plăcut ca oamenii să se simtă liberi și eliberați, să nu fie mereu constrânși de Mine și să nu fie în permanență atât de respectuoși în prezența Mea. Nu este nevoie să se comporte așa; nu-Mi place. Cei care nu înțeleg adevărul își spun: „Cu siguranță Îți place, prin urmare așa Te voi trata.” Când văd asemenea oameni, Mă ascund. Când văd pe cineva care se ploconește și face mereu reverențe, Mă ascund cât de repede pot. Nu vreau nicidecum să intru în contact cu asemenea oameni – este prea multă bătaie de cap, sunt prea multe necazuri! Antihriștii sunt însă diferiți. Ei speră să câștige respectul oamenilor, să primească tratament special oriunde merg. Și ce speră ei și mai mult? Speră ca, atât timp cât sunt în preajmă, oamenii de sub conducerea lor să se supună complet ordinelor lor și să asculte de ei fără compromis, până la absolut; apoi își spun: „Uite, ce părere ai despre soldații pe care îi conduc, despre echipa pe care o conduc? Toți fac ce spun eu, cu obediență.” Au un sentiment special de împlinire. Îi antrenează pe oameni să fie ca niște marionete, ca niște sclavi, fără gânduri independente, fără opinii sau puncte de vedere proprii; îi fac pe fiecare dintre ei amorțiți și fără minte. Antihriștii sunt atunci bucuroși și mulțumiți în adâncul inimii lor, simțind că lucrarea lor a dat rezultate, că dorințele și ambițiile lor s-au împlinit. Dacă lucrurile nu stau așa, sunt întristați în inima lor: „De ce oamenii nu fac pur și simplu ce le spun? Ce metodă trebuie să folosesc pentru a-i determina să asculte de mine? Bine, dacă nu știi că sunt grozav, pur și simplu va trebui să-ți arăt! Am o diplomă de licență; îmi iau diploma cu mine în fiecare zi, ca să o vezi. Am promovat testul de engleză de nivel opt și am fost președintele ligii studenților. Ținând cont că nu mă înțelegeți prea bine, o să vă arăt eu câte ceva!” Ori de câte ori discută despre lucrare, spun: „Indiferent ce gânduri aveți, spuneți-le; exprimați-vă liber părerile – nu vă lăsați constrânși de mine!” Și, astfel, oamenii de acolo încep să-și exprime părerile. După aceea, această „persoană superioară” cu diplomă universitară spune: „Părerile voastre nu sunt bune de nimic. Toate sunt obișnuite, toate sunt părerile unor oameni de rând. Chiar trebuie să intervin – priviți: nu puteți face lucrarea! De fapt, nu vreau să preiau această lucrare, dar dacă n-aș fi aici, chiar n-ați fi capabili să vă asumați această povară, așa că trebuie să dau o mână de ajutor. M-am gândit bine la această chestiune. Iată cum ne vom ocupa de ea. Niciunul din trucurile pe care le-ați menționat nu va funcționa; vă voi spune unul mai bun. Asta ne-au cerut rânduielile de lucru în trecut – de acum înainte, nu vom respecta acele reglementări. Nu vom mai proceda așa.” Unii spun: „Dacă nu procedăm conform rânduielilor de lucru, va rezulta o pierdere foarte mare pentru casa lui Dumnezeu.” Ei răspund: „Nu te gândi atât de mult la asta – oare casei lui dumnezeu îi va păsa de această mică sumă de bani? Să ne axăm pe rezultate – ele contează. De acum înainte, doar fă ce-ți spun! Dacă ceva nu merge bine, este vina mea!” Nimeni nu-i poate face să se răzgândească. Nu debitează ei doar idei pompoase? Care este scopul lor când procedează așa? Este de a se da mari și de a le reaminti în permanență tuturor persoanelor de existența lor, precum și de geniul lor. În ce mod sunt geniali? În caracterul lor inscrutabil pentru oamenii obișnuiți. Chiar dacă au aceeași părere ca alți oameni, antihriștii resping totuși acea părere când este exprimată de alții, după care o iau de la capăt și preiau inițiativa, reafirmând-o. Grupul îi aude și spune: „Nu este aceeași idee?” Ei zic: „Aceeași sau nu, eu sunt cel care a spus-o, nu voi. Eu sunt cel care a preluat inițiativa cu această idee.” Indiferent cât de mult se contrazic în afirmații, scopul lor este să-i convingă pe toți, să le spună oamenilor: „Nu sunt degeaba conducător; nu sunt degeaba conducătorul grupului și cel aflat la putere. Nu e numai gura de mine – n-aș fi în această poziție fără talentele, înzestrările și abilitățile mele.” Dacă se întâmplă ceva cât timp nu sunt ei de față, nimeni altcineva nu poate să ia deciziile, iar dacă sunt de față, ei sunt cei care trebuie să ia deciziile. Toți trebuie să fie atenți la expresia lor. Toți pot răsufla ușurați doar când iau ei deciziile; dacă nu le iau ei, toți sunt neliniștiți. Dacă nu li se permite să ia deciziile, sarcina respectivă nu va putea fi rezolvată. Nu au ei un scop când fac asta? Uneori își spun în sinea lor: „Este corect ce fac? Mai bine nu fac asta – mă fac de râs. Nu procedează antihriștii așa? Nu e bine; mândria mea este cea care contează. «Antihrist»? Cel de mai sus nu m-a condamnat, așa că nu sunt un antihrist!” Și continuă să se comporte ca înainte. Uneori, știu destul de bine că faptele lor încalcă rânduielile de lucru și adevărurile-principii, că țin cont în mod evident de mândria și statutul lor, că au intenții proprii – totuși continuă ca mai înainte, fără să se gândească la consecințe, cu atât mai puțin să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu. Nu este aceasta o problemă legată de fire? Ce îi determină să facă acest tip de fire? Să fie extrem de egoiști și să se dezlănțuie făcând lucruri rele. Oare chiar nu știu în inima lor cum este corect să acționeze? Oare chiar nu înțeleg că faptele lor încalcă principiile? Oare chiar nu știu că faptele lor induc în eroare și îi controlează pe alții, că fac rău? Știu și înțeleg aceste lucruri. Faptul că pot acționa în continuare în același mod înseamnă atunci că nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el. Ei resping orice punct de vedere, orice modalitate, metodă sau afirmație, atât timp cât nu iese din gura lor. Nu este aceasta ambiție? (Ba da.) Există ambiție și intenții rele în acest lucru. Ce intenții rele? Ce se ascunde în spatele lor? (Vor să-i pună pe oameni să facă ce spun ei.) Vor să-i pună pe oameni să facă ce spun ei – cu siguranță nu pot rata un asemenea avantaj sau o asemenea șansă de a ieși în evidență și nu pot permite ca acestea să revină altcuiva. De fiecare dată, ei trebuie să ia deciziile; de fiecare dată, ei trebuie să se afle la conducere; de fiecare dată, roadele lucrării trebuie să fie doar ale lor, iar meritul trebuie să fie doar al lor. În cele din urmă, îi fac pe toți să aibă o tendință. Ce tendință? Tendința de a crede că lucrarea poate funcționa doar când fac ei parte din grup – fără ei, este ca și cum nimeni altcineva n-ar putea suporta povara. Nu și-au îndeplinit ei scopul atunci? Acei oameni au căzut sub controlul lor. Care este condiția faptului de a fi controlat? De a fi complet cucerit și învins – antihriștii te chinuie să te predai lor, așa încât să nu poți distinge binele de rău, să nu încerci deloc să-i deslușești sau să asociezi vreun aspect al adevărului cu ei, să crezi cu fermitate că tot ce fac este corect și să nu mai îndrăznești să analizezi dacă au dreptate sau greșesc. Acestea sunt consecințele provocate după ce oamenii sunt induși în eroare și controlați de antihriști și, imediat după aceea, acei oameni îi urmează pe antihriști. Nu este așa? (Ba da.) Nu este aceasta în mod clar o manifestare a faptului că antihriștii ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu? (Ba da.) Care sunt motivele și intențiile rele din spatele tuturor acțiunilor lor și care este sursa acțiunilor, metodelor, mijloacelor și chiar declarațiilor lor? Este faptul că vor să te învingă, să te subjuge, să te facă să te predai lor și să-ți arate cine este șeful, cine este calificat să preia conducerea, cine are ultimul cuvânt și că nu adevărul este cel care are ultimul cuvânt – că nimeni, în afară de ei, nu poate să fie stăpânul acestor oameni, să fie la conducere sau să ia deciziile. Ți-ar plăcea să menționezi adevărul, dar nu ai cum. Ți-ar plăcea să exprimi opinii diferite, dar nici măcar să nu te gândești la asta! Ce fire a antihriștilor este aceasta? Este răutate; vor să-i cucerească și să-i controleze pe oameni. Indiferent dacă te uiți la dorințele și ambițiile antihriștilor sau la acțiunile lor reale, toate acestea demonstrează firea lor de răutate și de aversiune față de adevăr. Aceste metode, dezvăluiri și manifestări pe care le au antihriștii de a-i cuceri și controla pe oameni, precum și esența lor, coincid perfect cu subiectul principal despre care avem părtășie. Antihriștii îi pun pe oameni să li se supună numai lor – implicația este că oamenii trebuie să facă așa cum spun ei, că a proceda astfel înseamnă că se supun lui Dumnezeu. Dacă cineva ar exprima o opinie diferită și ar spune că faptele lor sunt contrare adevărului, vor replica: „Contrare adevărului? Spune-ne, care este adevărul? Dacă poți să-l explici clar, mă dau bătut, dar dacă nu poți, te voi pune într-o poziție jenantă!” Când spun asta, unii oameni se tem cu adevărat, spunând: „Chiar nu pot să-l explic clar, așa că voi face pur și simplu ce spui.” Astfel, antihriștii și-au atins scopul. Există oameni care fac asta? (Da.) Ați făcut astfel de lucruri? (Nu.) Antihriștii au această pricepere. O persoană obișnuită renunță când vede că nu-i poate convinge pe alții; nu deține această tehnică. Într-o privință, nu este capabilă să vorbească și să se exprime în acel mod – nu poate să vorbească și să dezbată bine. În altă privință, nu este suficient de nemiloasă în sufletul ei. Cei care pot face aceste lucruri trebuie să aibă o fire ticăloasă înlăuntrul lor. Trebuie să fie răi și suficient de nemiloși și să nu le pese de sentimentele celorlalți. Dacă cineva nu este de acord cu ei, îl vor chinui până la moarte într-o manieră incredibil de feroce și, indiferent cu câtă cruzime fac asta, conștiința lor nu va simți niciun reproș și nu va conștientiza acest lucru. Cineva ar spune: „Sunt deja destul de jalnici; de ce îi pun să facă așa cum spun eu? Îi voi lăsa să scape – cred în Dumnezeu, nu în mine. Pot pur și simplu să țină seama de oricine vorbește într-un mod conform cu adevărul – nu contează de cine anume. Pur și simplu renunț de data asta.” Gândesc antihriștii așa? Nu; antihriștii nu au în niciun caz o astfel de raționalitate. Sunt destul de lipsiți de echivoc în ceea ce privește ambițiile și dorințele lor. Se agață de ele și nu renunță, exact ca un lup care a prins o oaie. Dacă încerci să negociezi cu un lup și să-l oprești să mănânce o oaie, va funcționa? Nu va funcționa. De ce nu? Pentru că aceasta este firea lui. Ce crede lupul? „Mi-e foame. Îmi place să mănânc oi. Este ceva corect. Fie că vreau să mănânc oaia sau nu, este în regulă.” Aceasta este filosofia lui, standardul și sursa acțiunilor lui. La fel, când antihriștii îi cuceresc și îi controlează pe oameni, oare își spun: „Nu sunt Dumnezeu. Cât de nerușinat este din partea mea să controlez oamenii! Dacă ajung să mă deslușească, cum pot să-mi mai arăt fața undeva?” Oare au un asemenea simț al rușinii? (Nu.) Nu au niciun simț al rușinii. Așadar, ce lipsește din umanitatea lor? Rușinea, raționalitatea și conștiința. Aceste lucruri nu există în umanitatea lor. Fără acele lucruri, mai sunt ei umani? Nu sunt. Nu toți cei care au piele de oameni sunt neapărat oameni – unii sunt demoni, alții sunt cadavre care umblă, iar alții sunt animale. Ce fel de creaturi sunt antihriștii atunci? Sunt diavoli; unii dintre ei sunt demoni răi, iar alții sunt spirite rele. În concluzie, nu sunt umani. Tocmai fiindcă nu au rațiunea, conștiința și rușinea umanității normale, antihriștii sunt capabili să se lupte cu Dumnezeu pentru oameni și pentru inimile acestora. Aceasta arată că natura-esență a lor este ticăloasă. Nu au nicio justificare să se lupte cu alții pentru statut, cu atât mai puțin să se lupte cu Dumnezeu pentru statut și pentru oameni! Aceasta arată cu atât mai mult că sunt antihriști autentici, că sunt diavoli și satane.

Am avut acum părtășie despre manifestările antihriștilor până la al optulea punct. Puteți să faceți acum legături între voi și antihriști, precum și între oamenii care merg pe calea antihriștilor și cei care au firea lor, ca să vedeți ce fel de persoane sunteți? (Da.) Puteți să faceți unele dintre aceste legături. Care dintre problemele oamenilor pot fi rezolvate de acest lucru? (Ne poate împiedica să mergem pe calea greșită.) Vă poate împiedica să mergeți pe calea greșită. Ce altceva? (Ne permite să deslușim oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul nostru.) Vă permite să-i deslușiți pe unii dintre oamenii din jurul vostru. A avea discernământ în privința altora face parte din acest lucru; în primul rând, totuși, trebuie să aveți discernământ în privința voastră, a firii de antihrist din voi și a căii pe care mergeți. Aceasta vă va ajuta să nu vă rătăciți când vă faceți datoria și să nu mergeți pe calea antihriștilor. Odată ce a pornit pe calea antihriștilor, este ușor pentru cineva să se întoarcă? Nu; odată ce a pornit, nu-i este ușor să se întoarcă. Cunoașteți motivul? (Duhul Sfânt nu lucrează în el.) Acesta este motivul principal. Este periculos să pornești pe calea greșită, deoarece ai ales să te confrunți cu Dumnezeu, să rivalizezi cu El pentru aleșii Lui și să lupți împotriva Lui până la capăt; nu cauți adevărul și nu cauți să accepți mântuirea lui Dumnezeu. Dacă pornești pe o astfel de cale, vei avea necazuri. Vei fi în opoziție față de Dumnezeu – vei fi în opoziție față de El prin voința ta subiectivă; adică toate gândurile, punctele de vedere, opiniile și alegerile tale vor fi ostile lui Dumnezeu. Înainte de a porni pe această cale, dacă ai unele manifestări obiective, firi și esențe care sunt contrare și ostile lui Dumnezeu, dar ești în permanență precaut în sufletul tău să nu mergi pe calea ostilității față de Dumnezeu sau pe calea antihriștilor, atunci ai o șansă de a fi mântuit. Dacă pornești pe calea antihriștilor, a ostilității față de Dumnezeu, atunci ești în pericol. Cât de mare este pericolul? Destul de mare încât să nu-ți fie ușor să te întorci. Unii oameni tocmai au spus că Duhul Sfânt nu va mai lucra în tine – este atât de evident! Cum ar putea lucra Duhul Sfânt într-o asemenea persoană? Odată ce ai pornit pe acel tip de cale, odată ce ai făcut acea alegere, ești în pericol. Dacă înțelegi acest lucru în inima ta, dar tot faci asta, mergi pe acea cale, faci acea alegere și procedezi mereu potrivit propriilor principii și metodelor tale vechi, anterioare, atunci când acționezi, fără să te întorci sau să te căiești, fără să-ți schimbi direcția, acest lucru reprezintă alegerea ta – te-ai hotărât să mergi pe această cale de ostilitate față de Dumnezeu. Nu e ca și cum n-ai înțelege ce faci – comiți cu bună știință un păcat. Este exact ca Pavel, care a spus: „Cine ești tu, doamne? De ce vrei să mă dobori?” El știa destul de bine că Domnul Isus era Domnul, că era Hristos, dar tot I s-a împotrivit până la capăt. Asta înseamnă să comiți cu bună știință un păcat. Pavel nu a mărturisit pentru Domnul și nici nu L-a preamărit. Și-a spus: „Nu ești doar o persoană obișnuită? Nu mă dobori doar pentru că ai această putere? Poate că ai această putere, dar eu tot cred în dumnezeul din ceruri. Tu, întruparea, nu ești dumnezeu; nu ai nicio legătură cu dumnezeu. Ești fiul lui dumnezeu și ești egalul nostru.” Nu era acesta punctul lui de vedere? Care era baza acestui punct de vedere al lui Pavel? După ce a aflat că Domnul Isus era Hristos întrupat, a susținut în continuare acest punct de vedere, la fel ca înainte. Aceasta a fost o problemă gravă și, odată cu ea, finalul lui a fost decis. Având în vedere că și-a păstrat punctul de vedere tot timpul, s-ar fi putut schimba calea pe care a mers? Calea pe care merge o persoană se bazează pe punctele sale de vedere: așa cum sunt punctele tale de vedere, așa este și calea pe care mergi. Și invers, așa cum este calea pe care mergi, așa sunt punctele de vedere care vor lua naștere în tine, punctele de vedere pe care le vei avea, care te vor influența și îndruma. Imediat ce pornești pe calea ostilității față de Dumnezeu, aceste puncte de vedere vor căpăta formă și vor prinde rădăcini în sinea ta, iar atunci un lucru este cert: cu siguranță te vei opune lui Dumnezeu până la capăt; cu siguranță te vei agăța mereu de punctele tale de vedere greșite, de cunoștințele și de atitudinea ta, vociferând împotriva lui Dumnezeu până la sfârșit. Nu-ți vei schimba deloc direcția – nici dacă ți-ar spune cineva, dacă Duhul Sfânt te-ar lumina, dacă frații și surorile te-ar îndemna sau dacă Dumnezeu te-ar ilumina. Nu va fi loc pentru așa ceva. Aceasta e alegerea ta. Vei primi prima, a doua și a treia șansă – dacă, după trei șanse de a te căi, nu te-ai căit, nu vei mai avea alte șanse în viitor. Indiferent cum vei lucra și vei plăti un preț atunci, acest lucru nu-L va mișca pe Dumnezeu – El Se va fi decis deja în privința ta. Ce va fi hotărât Dumnezeu pentru tine? Că vei fi pus să prestezi un serviciu, că vei fi folosit; și, după ce vei fi folosit, te va pune undeva unde vei fi mustrat și pedepsit, așa cum a hotărât El. Cum se întâmplă ca Dumnezeu să Se hotărască în acest fel? Este din cauza gândului tău de o clipă? Se bazează pe ideile tale trecătoare? Pe faptul că ai pășit pentru o clipă pe calea greșită? Nu; Dumnezeu Se bazează pe punctele de vedere pe care le ai în adâncul inimii tale, pe atitudinea ta pe termen lung față de adevăr și pe calea pe care decizi să mergi. Te-ai hotărât să te porți în acest fel și, indiferent ce-ar spune oricine, este în zadar; te-ai hotărât să folosești această teorie ca bază pentru calea pe care mergi în viitor. Și, din moment ce te-ai hotărât, nu trebuie să-ți determine Dumnezeu finalul? Finalul tău a fost determinat cu mult timp în urmă; nu e nevoie ca Dumnezeu să aștepte până la sfârșit pentru asta. În cazul unor oameni, Dumnezeu Se uită mereu la manifestările lor – când aceștia ajung în sfârșit la capătul drumului, finalul lor este în cele din urmă determinat pe baza diferitelor lor manifestări. Unii au făcut mai multe fapte bune decât fapte rele; au avut mai multe atitudini bune și pozitive față de Dumnezeu decât atitudini negative și care fac rău și finalul lor ultim este determinat pe baza sumei diferitelor comportamente și manifestări ale lor. Există însă alții ale căror finaluri sunt determinate de Dumnezeu după ce aruncă o privire la calea pe care merg. În acest caz, le dă Dumnezeu șanse oamenilor înainte de a le determina finalul? Da. Câte? Cel mai probabil nu există un număr concret. Depinde de natura-esență a unei persoane și de ceea ce urmărește ea. Unii oameni pot primi trei șanse. Unii nu pot fi răscumpărați, sunt incredibil de nesăbuiți și intransigenți și nu acceptă niciun adevăr – finalurile lor sunt determinate înainte de a avea trei șanse. Cu toate acestea, în cazul unor oameni, Dumnezeu le rânduiește unele medii în funcție de stările lor și, în funcție de vârsta lor și de lucrurile prin care au trecut, le poate oferi cinci șanse. Aceasta se bazează pe natura, esența și atitudinea lor în timp ce acceptă adevărul. Dumnezeu determină finalul și destinația unei persoane pe baza acestor lucruri.

Oamenilor li se întâmplă tot soiul de lucruri și deseori nu știu cum să le înfrunte; ar fi în regulă dacă nu s-ar strădui să înțeleagă adevărul? Atunci când nu înțeleg adevărul le este ușor să meargă pe calea greșită. De ce spun asta? Oamenii trăiesc după firile corupte ale Satanei, iar lucrurile care ies dinlăuntrul lor sunt lucruri pe care le dezvăluie în mod firesc și niciunul dintre ele nu este în acord cu adevărul sau nu este lipsit de loialitate față de Dumnezeu. Așadar, de ce ar trebui să asculte mereu predici? Ascultând mereu predici, cugetând la ele și punând suflet; rugându-se și căutând mereu; venind înaintea lui Dumnezeu cu o inimă cu frică de Dumnezeu, cu o inimă de evlavie, cu o inimă care tânjește după adevăr; stabilind momente în fiecare zi pentru devoționale, pentru rugăciune și pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu; având părtășie cu alții și cooperând în armonie cu alții pentru a face lucrarea; acționând în fiecare zi conform acestor principii și respectându-le în fiecare zi – Dumnezeu Se uită dacă aceste elemente detaliate din practica oamenilor obțin rezultate. Unii ar putea întreba: „Nu sunt acelea doar procese?” Ce este un proces? Acestea nu sunt lucruri exterioare – nu poți respecta aceste lucruri decât dacă ai intenția necesară. Fără acea intenție, câte zile le-ai putea respecta? N-ai fi capabil să le respecți. Unii conducători nu mănâncă și nu beau niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu apelează niciodată la devoționale. Ce înseamnă acest lucru? Că nu sunt credincioși adevărați. Dacă nu sunt, cum au ajuns atunci să fie conducători? În unele locuri, nu există nimeni potrivit, așa că biserica trebuie să se descurce folosindu-i pe acești oameni. Ei cred în mod greșit: „Am fost ales conducător. Pot să fac această lucrare la fel de bine și fără să mănânc sau să beau cuvintele lui Dumnezeu – atât timp cât au picioare și gură, oamenii pot să facă această lucrare.” Este o nesăbuință. Dumnezeu nu Se uită dacă poți face lucrarea – Se uită la ceea ce ai făcut. Și altcineva poate face lucrarea pe care o poți face tu. Oricine are puțină inteligență normală o poate face. Dacă ai fost ales conducător și poți face acea lucrare, să nu crezi cumva că succesul tău este garantat, că ai fost atunci desăvârșit, că ai atunci șansa de a supraviețui. Nu așa funcționează. Dumnezeu nu Se uită niciodată la cât de multe faci; Se uită la ceea ce ai făcut, la calea pe care mergi. Nu te amăgi singur. Poate crezi: „Sunt atât de mulți oameni care nu au fost aleși, dar eu am fost ales. Se pare că sunt remarcabil, că am un calibru mai mare și mai bun decât alții.” Ce este bun la tine? Chiar dacă ești bun, cu siguranță nu ești îndreptățit să nu practici adevărul și să acționezi încălcând adevărul. Chiar dacă ești bun, cu siguranță nu ești îndreptățit să nu apelezi la devoționale sau rugăciuni și să nu cauți adevărul atunci când acționezi. Nu ești îndreptățit să faci acele lucruri. Niciun statut sau titlu nu este capitalul tău. Sunt lucruri trecătoare, lucruri exterioare. Dumnezeu Se uită la loialitatea ta; Se uită cum practici și cauți adevărul și ce atitudine ai față de acesta; Se uită la supunerea ta; Se uită la atitudinea ta față de datoria și de misiunea ta. Poate că unii oameni depun mult efort în îndeplinirea datoriei lor, dar nu o îndeplinesc în conformitate cu adevărurile-principii. Dacă le spui că ar trebui să acționeze conform adevărurilor-principii, se împotrivesc, se enervează și nu acceptă. Sunt dezvăluiți imediat. Ce anume a fost dezvăluit? Faptul că nu acceptă adevărul. Ce fel de oameni sunt aceia care nu acceptă adevărul? Neîncrezători. Cu ce se ocupă orbește neîncrezătorii? De ce sunt atât de plini de energie în agitația lor? Ei au un scop – văd că: „Am o șansă să devin o oficialitate aici și, în acest caz, pot profita de pe urma bisericii și pot fi venerat de toată lumea. Locul acesta e grozav! E mult prea ușor să pun mâna pe mana asta cerească, la fel și pe acest prestigiu și profit; acest statut este atât de ușor de atins – este atât de ușor să fii o oficialitate aici!” Nu s-au gândit niciodată că vor fi „oficialități” în această viață. Dar odată ce-și pierd „oficiul”, își arată adevărata față. Nu mai depun eforturi pentru casa lui Dumnezeu. Vor mai fi capabili să sufere și să plătească un preț? Nu. Nu sunt atunci dezvăluiți? Unii oameni dau totul când au statut, depun eforturi și transpiră, fără să se plângă, indiferent cât de mult suferă – dar, de îndată ce nu mai au statut, devin negativi, până în punctul în care negativitatea îi copleșește. Nu sunt atunci dezvăluiți? Statutul i-a dezvăluit. Este nevoie să-i supunem la încercări? Nu. Bine, vom încheia aici părtășia de astăzi.

1 octombrie 2019