Supliment: O disecare a problemelor care apar la transcrierea predicilor

Am auzit unii oameni remarcând că persoanele care se ocupă de transcriere au eliminat poveștile de la începutul ultimelor predici, lăsând doar conținutul oficial al predicilor de după acestea. Chiar așa stau lucrurile? Ce povești au fost separate de predicile care le-au urmat? („Povestea lui Dabao și a lui Xiaobao”, „Povestea lui Daming și a lui Xiaoming” și „O discuție despre capital: «Lăsați-o baltă!»”) Aceste trei povești au fost separate de conținutul predicii, dar de ce? Din ce motiv? Aparent, cei care se ocupă de transcriere au considerat că poveștile precedente nu se potriveau cu conținutul predicilor de după acestea, așa că le-au separat. A fost justificat? Exact asta au făcut cei care se ocupă de transcriere. Au fost prea aroganți și neprihăniți de sine, au extras poveștile și le-au pus în capitole separate, care nu conțin nicio predică. Ați spune că rezultatul acestei acțiuni a fost bun sau rău? Mai mult, ați spune că povestea relatată înainte trebuie să se potrivească și să corespundă predicii care o urmează? Chiar este necesar? (Nu.) Atunci de ce au înțeles greșit în acest fel cei care transcriu predicile? Cum au putut să aibă o asemenea convingere? Care este problema aici? Și-au spus în sinea lor: „Poveștile pe care le-ai spus nu au legătură cu subiectul. Le voi tria eu pentru Tine și, când vor fi distribuite, nu le voi pune împreună. Predicile sunt predici; trebuie să fie consecvente una cu alta. Conținutul poveștilor precedente nu ar trebui să interfereze cu cel al predicilor. Trebuie să le triez eu pentru Tine fiindcă Tu nu înțelegi problema.” Este aceasta o intenție bună? De unde provine această intenție bună a lor? Provine din noțiuni umane? (Da.) Când predic, trebuie să țin cont de tot într-un mod atât de cuprinzător? Oare fiecare poveste pe care o spun trebuie să se potrivească cu următorul conținut? (Nu.) Nu este necesar; acest lucru se numește regulă, noțiune. Ce greșeli au făcut cei care se ocupă de transcriere? (Au făcut lucrurile pe baza noțiunilor și închipuirilor lor.) Ce altceva? (Au acționat nechibzuit și arbitrar.) Acest tip de comportament este, prin natura sa, puțin nechibzuit și arbitrar; ei nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Este rezonabil să spunem acest lucru, dar tot este diferit de esența problemei. Când au transcris predicile, ce fel de atitudine și ce fel de punct de vedere au folosit pentru a se uita la tot ce a spus Dumnezeu? Fie că era vorba de povești sau de predici, ce fel de atitudine au adoptat și din ce unghi au privit și au ascultat aceste lucruri care au fost rostite? (Din unghiul cunoașterii și al învățării.) Așa este. Privirea poveștilor spuse și a conținutului predicilor din perspectiva cunoașterii va conduce la această problemă. Ei sunt de părere că, atunci când rostesc o predică, indiferent despre ce secțiune doresc să vorbesc, conținutul trebuie să urmeze o secvență; fiecare propoziție trebuie să fie logică, fiecare propoziție trebuie să se conformeze noțiunilor tuturor și fiecare secțiune trebuie să aibă un scop riguros. Îmi evaluează predicile în funcție de această noțiune. Denotă acest lucru o lipsă de înțelegere spirituală? (Da.) Aceasta este într-adevăr o lipsă de înțelegere spirituală! Să folosești logica și deducția pentru a trata cele spuse de Mine dintr-o perspectivă a cunoașterii înseamnă să comiți o greșeală gravă. Eu am părtășie despre adevăr, nu țin discursuri; ar trebui să-ți fie clar acest lucru. Voi, cei care ați auzit predicile la adunare și ulterior ați ascultat din nou aceste predici pe care le-au transcris, ați observat aspecte sau lucruri importante care au fost rostite la acel moment și pe care le-au eliminat? S-a întâmplat așa ceva? De exemplu, poate ați auzit la adunare un fragment care a fost foarte emoționant și foarte edificator, dar ați descoperit după aceea, când ați ascultat înregistrarea predicii, că fragmentul nu era acolo; fusese înlăturat. Vi s-a întâmplat așa ceva? Dacă n-ați ascultat cu atenție, poate că nu v-ați dat seama, prin urmare ascultați cu atenție pe viitor. Am ascultat odată o înregistrare și, acolo unde tocmai începusem să discut despre diversele manifestări ale antihriștilor, enumerându-le de la 1 la 15, ei înlăturaseră clarificările și explicațiile detaliate de la fiecare, enumerând în schimb doar prima manifestare, a doua manifestare, a treia manifestare și așa mai departe. Fiecare manifestare era discutată foarte repede, una după cealaltă, mult mai repede decât un profesor care predă o lecție. Cei mai mulți oameni care nu auziseră acea predică înainte și nu erau familiarizați cu ea n-ar avea când să contemple atunci când o ascultau. Dacă ar vrea să asculte cu atenție, ar trebui să pună mereu pauză, să asculte o propoziție și apoi să ia rapid notițe, după care să cugete la ce înseamnă această propoziție și apoi să redea următoarea propoziție. Altfel, viteza ar fi prea rapidă și n-ar putea să țină pasul. Aceasta a fost o greșeală gravă făcută de cei care au editat înregistrările predicii. O predică este o conversație, o discuție. Care este conținutul predicilor? Ele tratează diferite adevăruri și diversele stări ale oamenilor; toate implică adevărul. Așadar, sunt aceste conținuturi care implică adevărul ușor de acceptat și de înțeles de către oameni sau necesită atenție, chibzuire și procesare mentală înainte de a răspunde treptat? (Necesită atenție, chibzuire și procesare mentală.) Atunci, pe baza acestei situații, ce fel de viteză ar trebui să mențină cel care rostește predica? Ar funcționa dacă ar vorbi la fel de repede ca o mitralieră? (Nu.) Ca un profesor care predă o lecție? (Nu.) Precum cineva care ține un discurs? (Nu.) Categoric nu ar funcționa. În timpul predicii trebuie să existe întrebări și răspunsuri, pauze de contemplare, dându-le oamenilor timp să răspundă – această viteză este adecvată. Au transcris predicile fără să înțeleagă acest principiu; denotă acest lucru o lipsă de înțelegere spirituală? (Da.) Le lipsește într-adevăr înțelegerea spirituală. Și-au spus: „Am auzit deja aceste lucruri despre care vorbești. După ce am ascultat o dată, țin minte esența și știu despre ce vorbești. Folosindu-mi experiența și aptitudinile excelente pe care le-am dobândit editând frecvent înregistrările predicilor, voi proceda așa și voi accelera ritmul.” Să-l accelereze nu a părut în sine o problemă prea mare, dar cum afectează asta transcrierea predicii? O transformă într-un eseu. Odată ce este transformată într-un eseu, nu mai dă senzația că este ascultată în persoană; poate atunci să obțină același efect? Cu siguranță există o diferență. Această diferență o face mai bună sau mai rea? (Mai rea.) O face mai rea. Oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală acționează din proprie inițiativă și se cred deștepți. Ei consideră că sunt educați, pricepuți, talentați și inteligenți, dar ajung să facă lucruri irezonabile. Nu este așa? (Ba da.) În predicile Mele, de ce vă pun uneori întrebări? Unii spun: „Poate Îți este teamă să nu ațipim.” Acesta e motivul? De ce vorbesc uneori despre alte chestiuni, deviez de la subiect și discut despre lucruri lejere și vesele? Ca să vă las să vă relaxați, să vă dau puțin spațiu să contemplați. În plus, aceasta vă permite să aveți o înțelegere mai vastă despre un anumit aspect al adevărului, așa încât să nu vă limitați înțelegerea la cuvinte, sens literal, doctrine sau structuri gramaticale – n-ar trebui să se limiteze la acestea. Prin urmare, vorbesc uneori despre alte lucruri; spun uneori glume ca să destind atmosfera, dar, de fapt, procedez așa în mare parte ca să obțin un anumit rezultat – ar trebui să înțelegeți asta.

Vezi, când un pastor religios ține o predică, stă în picioare la amvon și vorbește doar despre subiecte plictisitoare care nu au nici cea mai mică legătură cu viața reală a oamenilor, cu stările lor mentale sau cu problemele lor existente. Sunt doar vorbe goale și doctrine. Spune doar câteva cuvinte care sună plăcut și strigă niște sloganuri goale. Îi face pe ascultători să se plictisească și nu câștigă nimic din asta. În final, se ajunge la o situație în care pastorul vorbește de sus, iar jos nimeni nu-i acordă atenție; nu există nicio interacțiune. Nu-și răcește pastorul gura de pomană? Pastorii țin predici în acest fel doar ca să-și câștige existența, de dragul propriei supraviețuiri; nu țin cont de nevoile congregației lor. În ceea ce ne privește pe noi, la momentul de față, predicile noastre nu au legătură cu îndeplinirea unei ceremonii religioase sau cu executarea unui tip de sarcină – au drept scop obținerea mai multor rezultate. Pentru a obține rezultate, trebuie luate în considerare toate aspectele – nevoile tuturor tipurilor de oameni, noțiunile, închipuirile și stările lor, precum și punctele lor de vedere trebuie luate în considerare. De asemenea, trebuie luată în considerare măsura în care oamenii din fiecare clasă socială pot accepta limbajul folosit. Unii oameni educați, cărora le place destul de mult limbajul formal, au nevoie să audă câteva cuvinte literare care să fie relativ corecte gramatical și logice. Sunt capabili să le înțeleagă. Există și unii oameni de rând, cei din straturile inferioare ale societății, care nu sunt familiarizați cu un astfel de limbaj formal; deci ce ar trebui să fac? Trebuie să folosesc puțin limbajul familiar. În trecut, nu foloseam mult limbajul familiar, dar de-a lungul anilor am învățat puțin, iar acum chiar apelez uneori la proverbe din două părți sau spun glume. Astfel, după ce ascultă, toți vor simți că tot ce spun este ușor de înțeles, indiferent de clasa lor socială, și că are o legătură mai strânsă cu ei. În schimb, dacă totul ar fi în limbaj familiar, conținutul predicii nu ar suna suficient de profund, prin urmare trebuie combinat cu un limbaj formal, totul exprimat în limbajul vieții cotidiene; doar atunci va întruni standardul minim. După ce începe să fie folosit limbajul familiar, spunând lucruri precum „numai zic”, „de genul”, „vreau să spun” și așa mai departe, includerea prea multor astfel de expresii poate afecta gradul în care este transmis adevărul. În schimb, dacă ar fi doar limbaj formal, totul rostit foarte ordonat și oficial, urmând logica gramaticală și raționamentul pas cu pas, fără nici cea mai mică greșeală, ca recitarea unui eseu sau citirea unui text, de parcă totul ar avea un scenariu de la început și până la sfârșit, cuvânt cu cuvânt, chiar și semnele de punctuație, credeți că ar funcționa? Ar fi prea obositor, nu am energie pentru așa ceva. Acesta este un aspect. De asemenea, indiferent dacă sunt educați sau needucați, toți își afișează diverse aspecte ale umanității lor, iar aceste exprimări ale umanității sunt legate de viața reală. La rândul ei, viața reală nu poate fi separată de limbajul vieții cotidiene; nu poate fi separată de mediul tău de viață. Acest mediu de viață este plin de acest tip de limbaj cotidian, cu puțin limbaj familiar amestecat, plus un vocabular simplu cu o înclinație oarecum literară. Acest lucru este suficient; acoperă în esență și include întregul domeniu de interes. Indiferent dacă sunt bătrâni sau tineri, needucați sau cu anumite cunoștințe, în esență toți pot să priceapă, toți pot să înțeleagă; nu se vor plictisi și nici nu vor simți că-i depășește. Asta trebuie să aibă în vedere părtășia și rostirea predicilor, să ia în considerare toate aspectele nevoilor oamenilor. Dacă o predică are rolul de a obține un rezultat, trebuie să iei în considerare toate aceste aspecte: viteza vorbirii, alegerea cuvintelor și modul de exprimare. În plus, când articulezi ceva și ai părtășie despre un aspect al adevărului, în ce moment a fost acesta transmis pe deplin? În ce moment nu este suficient de detaliat? Ce aspecte ar trebui adăugate? Toate acestea trebuie avute în vedere. Dacă nu iei în considerare nici măcar aceste aspecte, atunci capacitatea ta de gândire este foarte deficitară. Când alții își imaginează în două dimensiuni, tu trebuie să poți gândi în trei. Trebuie să vezi mai cuprinzător și mai precis decât alții, să poți vedea limpede tot soiul de probleme și, de asemenea, să simți adevărurile-principii implicate. Astfel, toate aspectele firilor corupte la care oamenii se pot gândi, pe care le pot exprima sau dezvălui, precum și stările implicate, sunt în esență acoperite și vor fi înțelese de toți. Cei care se ocupă de transcriere trebuie să aibă și ei aceste calibre și moduri de gândire? Dacă nu le au, bazându-se în schimb mereu pe cunoașterea pe care au acumulat-o pentru a rezuma aspectul principal al predicii, ideea ei centrală, miezul fiecărei secțiuni, ar fi similar modului în care elevii chinezi studiază textele literare. Profesorul îi pune mai întâi să răsfoiască întregul text, apoi să-l citească cu atenție. În prima lecție oficială, profesorul vorbește despre esența primului paragraf, prezintă vocabularul nou și discută despre chestiunile de gramatică implicate. Când au fost studiate toate secțiunile, tot trebuie să le memorezi și, în final, să faci propoziții cu vocabularul nou și să înțelegi ideea centrală a textului și scopul în care l-a scris autorul. Astfel, vei avea o înțelegere deplină a ceea ce încerca să transmită textul. Toată lumea a studiat aceste lucruri, toată lumea le cunoaște, dar dacă le aplici la transcrierea unei predici, este prea simplu. Îți spun, le poți folosi dacă scrii un eseu; sunt doar noțiuni elementare de scriere. Dar dacă aplici această gândire, această teorie, această metodă pentru a transcrie o predică, n-ai putea să dai greș? Cu siguranță ai putea. Nu știi de ce vreau să spun această poveste, nu încerci să înțelegi adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi din această poveste – este o greșeală. În plus, ești în stare să înțelegi adevărul atât din poveste, cât și din conținutul predicii? Dacă nu-l poți înțelege, atunci îți lipsește înțelegerea spirituală. Ce calificări ar putea avea cineva fără înțelegere spirituală ca să transcrie predici?

De ce credeți că spun povești? Cei care transcriu predicile nu cunosc motivul, așa că își adaugă propriile puncte de vedere. Ei sunt de părere că, dacă vreau să spun povești, trebuie să se potrivească cu conținutul care urmează – nu știu de ce spun povești. Nici voi nu știți, nu-i așa? Întrucât nu știți, vă voi spune motivul. De la început și până acum, am discutat despre diversele manifestări ale antihriștilor de vreo zece ori și am acoperit doar jumătate dintre ele. Dacă aș termina de vorbit despre acest conținut de la un capăt la altul, subiectul ar fi destul de plictisitor, nu-i așa? Dacă aș vorbi direct despre lucruri de fiecare dată când începem – punându-i mai întâi pe toți să recapituleze ce s-a discutat ultima dată, apoi începând să vorbesc, iar voi luând în grabă notițe, scriind de zor și străduindu-vă să vă țineți ochii deschiși – și dacă i-aș pune apoi pe toți să facă rezumatul după ce termin, în timp ce toată lumea se freacă la ochi, dând paginile și recitând conținutul despre care am avut părtășie azi și, odată ce ar părea că toată lumea a reținut în mare parte, aș spune: „Asta e tot pentru azi, hai să încheiem și vom continua să vorbim despre asta data viitoare”, atunci toată lumea ar fi puțin abătută: „Fiecare adunare este mereu despre aceste lucruri, același tipar; conținutul e prea lung și prea sec.” În plus, părtășia despre adevăr trebuie să aibă mai multe fațete, iar oamenii trebuie să progreseze simultan în toate aspectele adevărului. Este întocmai precum intrarea în viață a omului: trebuie să crească în ceea ce privește cunoașterea de sine, schimbarea firii, cunoașterea lui Dumnezeu, conștientizarea diverselor stări proprii, precum și a umanității, percepțiilor și tuturor celelalte aspecte – toate acestea trebuie să progreseze simultan. Dacă în acest timp aș discuta doar despre deslușirea diferitelor manifestări ale antihriștilor, oamenii ar putea lăsa deoparte alte aspecte ale adevărului și s-ar gândi toată ziua: „Cine pare să fie un antihrist? Oare eu sunt un antihrist? Câți sunt în jurul meu?” Acest lucru le va afecta intrarea în alte aspecte ale adevărului. Prin urmare, Mă gândesc cum poate include conținutul predicii încă un adevăr, așa încât oamenii să poată înțelege un adevăr suplimentar; cu alte cuvinte, când discutăm despre subiectul „Expunerea antihriștilor”, oamenii sunt capabili să înțeleagă întâmplător și alte aspecte. Rezultatul unei astfel de predici este mai bun, nu-i așa? (Da.) De exemplu, când consumi un aliment de bază, mănânci uneori și un măr alături. Acesta oferă o nutriție suplimentară, nu-i așa? (Da.) Spune-Mi atunci, este necesar să spun povești? (Da.) E un lucru cert. Dacă n-ar fi necesar, de ce le-aș spune? Folosirea poveștilor pentru a discuta despre unele subiecte ușoare și vesele le permite oamenilor să dobândească și să câștige ceva în alte aspecte ale adevărului. Acesta este un lucru bun. Când termin de discutat aceste subiecte ușoare, revin la subiectul principal. Este adecvat să rânduiesc așa. Ce mănânci înainte de felul principal? (Un aperitiv.) Acesta e un aperitiv. Aperitivele sunt de obicei foarte gustoase și stârnesc pofta de mâncare, nu-i așa? Prin urmare, când spun o poveste, poți dobândi un aspect al adevărului din acea poveste, aprofundându-ți cunoașterea sau înțelegerea. Asta e bine. Desigur, cei care nu au înțelegere spirituală ascultă povești și aud doar stratul de la suprafață, nu văd adevărul din interior care ar trebui înțeles. Nu au înțelegere spirituală – nu se poate face nimic în privința aceasta. De exemplu, ascultând „Povestea lui Dabao și a lui Xiaobao”, unii își amintesc doar că Dabao era rău și Xiaobao era nesăbuit. Își amintesc numele lui Dabao și al lui Xiaobao, dar nu-și amintesc în ce circumstanțe și-a dezvăluit firea coruptă omul din poveste, ce fel de fire a fost dezvăluită, în ce constă această fire sau ce legătură are cu adevărul. În ce situații ai dezvălui acest tip de fire? Ai spune astfel de cuvinte? Dacă zici: „N-aș spune astfel de cuvinte”, acest lucru este supărător, deoarece dovedește că n-ai înțeles adevărul. Unii spun: „Este posibil să spun astfel de cuvinte când dau peste anumite situații, este un fel de fire care se manifestă într-o anumită stare.” Odată ce vei ști acest lucru, nu vei fi ascultat povestea în zadar. După ascultarea poveștii, unii spun: „Ce fel de om este Dabao? Chiar bruschează și amăgește un copil mic. Este abject! Eu n-aș amăgi copiii așa.” Nu înseamnă aceasta că le lipsește înțelegerea spirituală? Doar vorbesc despre problema în sine, dar nu înțeleg adevărul din povestea despre care avem părtășie. Nu pot conecta situația la propria persoană; aceasta arată o lipsă de înțelegere spirituală, o lipsă gravă de înțelegere spirituală. Cei care transcriu predici se confruntă cu această problemă. De îndată ce un lucru are legătură cu adevărul, unii dezvăluie opiniile unui neîncrezător; de îndată ce este implicat adevărul, unor oameni le lipsește înțelegerea spirituală; de îndată ce este implicat adevărul, unii devin predispuși la denaturări, alții devin intransigenți, unii devin ticăloși, iar alții devin scârbiți de adevăr. Deci ce fire au cei care transcriu predicile? Cel puțin, sunt aroganți și încrezuți, acționând din proprie inițiativă, neînțelegând și necăutând să înțeleagă. Nici măcar nu au pus întrebări în această privință; au separat pur și simplu poveștile de conținutul care urma. Își spun în sinea lor: „Aceste predici mi-au fost date să le transcriu, așa că am autoritatea să iau această decizie. Dintr-o lovitură de secure, voi tăia de tot poveștile. Așa voi trata predicile pe care mi le-ai dat. Dacă nu-Ți place, nu mă folosi.” Nu este aroganță și îngâmfare? Ei nu pot asimila adevărul, nu înțeleg adevărul. Nu știu care este datoria lor sau ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă – nu știu niciunul dintre aceste lucruri. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu pot face decât lucruri irezonabile, lucruri inumane și fără demnitate. În plus, fac doar lucruri care încalcă adevărurile-principii, crezându-se deștepți și fiind lipsiți de supunere. Au primit înregistrări ale predicilor Mele pentru a le transcrie și, indiferent ce opinii sau gânduri aveau despre modul în care să le gestioneze, nu M-au întrebat. Nu este foarte gravă această problemă? (Ba da.) În ce măsură este gravă? (Are natura alterării cuvintelor lui Dumnezeu.) Are într-adevăr puțin din această natură.

Spun o poveste, discutând despre un anumit aspect al adevărului, apoi țin predici despre alte aspecte. Oare analizez dacă aceste două lucruri se potrivesc? Trebuie să țin cont de acest lucru mai întâi, dar de ce nu am insistat că aceste două aspecte trebuie să se potrivească? Sunt conștient de asta? (Da.) Deci de ce a devenit aceasta o problemă pentru cei care transcriu predica? Știu că povestea pe care o spun nu are nicio legătură cu predica următoare. Sunt conștienți de acest lucru? Nu sunt. Nici măcar nu s-au gândit cu atenție la această chestiune. Cred în sinea lor: „Ești îndrumat de Duhul Sfânt; atât timp cât sună ca adevărul, e în regulă. Ai spus o poveste în acea zi și apoi ai discutat despre un anumit conținut. Ce legătură există între aceste două lucruri? De ce să vorbești în acest fel? Ce beneficiu poate decurge de aici după ce termini de vorbit? Nu știi nimic din acestea. Nu merge așa!” În primul rând, despre ce urmează să vorbesc, cum vorbesc și ce conținut specific abordez – spune-Mi, am mintea limpede când decid acestea? (Da.) Am într-adevăr mintea limpede, cu siguranță nu sunt într-o stare confuză; șirul gândurilor Mele este clar. Dacă cineva nu are înțelegere spirituală, nu știe cum să caute adevărul și analizează și clasifică orbește lucrurile, crezând că este destul de bine, nu este oare un fariseu tipic? Îl place doar să audă teorii pompoase și deșarte și nu îi place să audă predici reale și practice. Rezultatul este că nu înțelege nici cel mai superficial dintre adevăruri. Aceasta arată o lipsă gravă de înțelegere spirituală! Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, oamenii vor fi aroganți și neprihăniți de sine, devenind deosebit de îndrăzneți; vor îndrăzni să judece orice chestiune, crezând că o înțeleg pe deplin. Omenirea coruptă este exact așa; aceasta e firea ei. Este un lucru bun sau un lucru rău să fii îndrăzneț și să acționezi în mod nechibzuit? (Este un lucru rău.) Nu contează de fapt dacă ești îndrăzneț sau timid; contează dacă există frică de Dumnezeu în inima ta. Mai târziu, când veți asculta o înregistrare a predicii, aveți grijă să deslușiți dacă au fost eliminate lucruri esențiale din transcriere. Acești netrebnici cărora le lipsește înțelegerea spirituală, uneori lucrurile pe care le fac pot cauza din greșeală tulburări și pagube. Ei spun că nu este intenționat – dacă nu este intenționat, înseamnă că firea lor nu este o fire coruptă? Este tot o fire coruptă. Deocamdată asta este tot despre acest subiect.