II. Abordarea antihriștilor față de modificarea datoriei lor

Antihriștii au o atitudine incredibil de încăpățânată când vine vorba de dobândirea binecuvântărilor. Se agață strâns de intenția lor de a dobândi binecuvântări, iar atunci când sunt emondați, se simt potrivnici, iar apoi, încearcă din răsputeri să conteste emondarea și să se apere. De aici, putem stabili că antihriștii nu acceptă deloc adevărul. Când sunt concediați sau când le sunt modificate îndatoririle, se simt foarte sensibili cu privire la chestiunea dobândirii binecuvântărilor. De ce se simt sensibili cu privire la ea? Fiindcă inimile unor asemenea oameni sunt pline de dorința și ambiția de a dobândi binecuvântări. Tot ce fac are ca scop dobândirea binecuvântărilor, nimic altceva. Cea mai mare dorință a lor în viață este de a dobândi binecuvântări. Din acest motiv, atunci când sunt concediați sau când le sunt modificate îndatoririle, simt că speranța lor de a dobândi binecuvântări a dispărut și, firește, refuză să se supună și continuă să aducă argumente în favoarea lor. Se gândesc doar la propriile interese și nu iau deloc în calcul lucrarea casei lui Dumnezeu. De exemplu, unii oameni cred că sunt pricepuți la scrierea cuvintelor, prin urmare, cer cu stăruință să facă o datorie care are legătură cu acest lucru. Bineînțeles, casa lui Dumnezeu nu îi va dezamăgi, casa lui Dumnezeu prețuiește indivizii talentați și, indiferent de darurile sau atuurile pe care le au oamenii, casa lui Dumnezeu le va da ocazia să se folosească de ele și, astfel, biserica rânduiește pentru ei să facă lucrări bazate pe texte. Însă după ce trece un timp, se descoperă că, de fapt, nu au această abilitate și sunt incapabili să facă această datorie cum se cuvine; sunt total ineficienți. Talentul și calibrul lor îi fac să fie complet incompetenți în privința acestei slujbe. Prin urmare, ce este de făcut în astfel de circumstanțe? Este posibil să-i tolerăm, pur și simplu, și să spunem: „Ai pasiune și, deși nu ești prea talentat și calibrul tău e mediu, atât timp cât ești dispus să lucrezi din greu și nu împotriva acestui lucru, casa lui Dumnezeu te va tolera și îți va permite să continui să faci această datorie. Nu contează dacă nu o faci bine. Casa lui Dumnezeu va închide ochii și nu este nevoie să fii înlocuit”? Este acesta principiul conform căruia se ocupă de lucruri casa lui Dumnezeu? În mod evident, nu. În astfel de circumstanțe, îndatoririle potrivite sunt, în mod normal, rânduite pentru ei pe baza calibrului și a punctelor forte pe care le au; acesta este un aspect. Dar nu este suficient să ne bazăm doar pe asta, pentru că, în multe cazuri, oamenii înșiși nu știu ce datorie li se potrivește să facă și, chiar dacă ei cred că sunt buni la aceasta, s-ar putea să nu fie neapărat corect și, prin urmare, trebuie s-o încerce și să fie pregătiți pentru o perioadă de timp; a decide în funcție de eficiența lor este lucrul corect de făcut. Dacă sunt instruiți o perioadă de timp și nu obțin niciun rezultat, nu fac niciun progres și se confirmă faptul că nu merită să fie cultivați, datoria lor ar trebui modificată și ar trebui să li se rânduiască o nouă datorie potrivită. Noua rânduire și modificarea îndatoririlor oamenilor în acest fel este ceea ce trebuie făcut și este, de asemenea, în conformitate cu principiul. Dar unii oameni sunt incapabili să asculte de rânduielile casei lui Dumnezeu și, în schimb, își urmează mereu preferințele trupești în cadrul îndeplinirii îndatoririlor. De exemplu, să presupunem că spune cineva: „Cel mai mare vis al meu a fost să fiu unul dintre oamenii de litere sau jurnalist, însă din cauza circumstanțelor familiale și din alte motive, nu am reușit să mi-l împlinesc. Dar acum, fac lucrări bazate pe texte în casa lui Dumnezeu. În sfârșit, am obținut ceea ce voiam!” Totuși, această pricepere a adevărului nu este destul de bună, el nu are multă înțelegere spirituală și nu este în stare să facă lucrări pe bază de texte, așa că după ce își face datoria o vreme, e transferat la alta. Se plânge: „De ce nu pot, pur și simplu, să fac lucrarea pe care vreau să o fac? Nu-mi place niciun alt tip de lucrare!” Care este problema aici? Casa lui Dumnezeu i-a modificat datoria conform principiilor, așadar, de ce nu poate accepta el schimbarea? Nu este aceasta o problemă cu umanitatea lui? Nu poate accepta adevărul și nu se supune lui Dumnezeu – aceasta este pur și simplu o lipsă de rațiune. Mereu își face datoria pe baza preferințelor personale și mereu vrea să facă propriile alegeri. Nu este aceasta o fire coruptă? Faptul că îți place să faci un lucru garantează că îl poți face bine? Faptul că îți place să faci o anumită datorie garantează că o poți face într-un mod adecvat? Doar fiindcă îți place să faci un lucru nu înseamnă că ești potrivit pentru el și este posibil să nu fii capabil să vezi exact ce ți se potrivește. Prin urmare, este nevoie să ai rațiune și să înveți să asculți. Așadar, când datoria ta este modificată, cum ar trebui să practici ascultarea? Pe de o parte, trebuie să crezi că ți-a fost modificată datoria de către casa lui Dumnezeu pe baza adevărurilor-principii și nu pe baza preferințelor tale sau a prejudecăților oricărui conducător sau lucrător. Trebuie să ai încredere că modificarea datoriei tale a fost hotărâtă pe baza înzestrărilor, a atuurilor tale și a altor circumstanțe reale și că nu a izvorât din ideile unei singure persoane. Ar trebui să înveți să asculți atunci când îți este modificată datoria. După ce te-ai instruit o vreme în noua ta datorie și ai obținut rezultate în îndeplinirea acesteia, vei descoperi că ești mai potrivit pentru a o îndeplini și îți vei da seama că alegerea îndatoririlor pe baza propriilor preferințe a fost o greșeală. Nu rezolvă asta problema? Mai important, casa lui Dumnezeu rânduiește ca oamenii să îndeplinească anumite îndatoriri nu pe baza preferințelor acestora, ci pe baza nevoilor lucrării și ținând cont dacă o persoană poate obține rezultate îndeplinind acea datorie. Ați spune că ar trebui casa lui Dumnezeu să rânduiască îndatoriri pe baza preferințelor individuale? Ar trebui să folosească oamenii cu condiția de a le satisface preferințele personale? (Nu.) Care dintre aceste aspecte se aliniază la principiile casei lui Dumnezeu privind folosirea oamenilor? Care se aliniază la adevărurile-principii? Este vorba de alegerea oamenilor conform nevoilor lucrării din casa lui Dumnezeu și rezultatelor obținute de oameni în îndeplinirea îndatoririlor lor. Ai unele înclinații și interese și ai o oarecare dorință de a-ți îndeplini îndatoririle, dar ar trebui dorințele, interesele și înclinațiile tale să treacă în fața lucrării casei lui Dumnezeu? Dacă ești stăruitor, spunând: „Trebuie să fac lucrarea aceasta; dacă nu mi se îngăduie să o fac, nu vreau să trăiesc, nu vreau să-mi îndeplinesc datoria. Dacă nu mi se îngăduie să fac această lucrare, nu voi avea entuziasm să fac nimic altceva și nici nu-i voi acorda întregul meu efort”, nu arată asta că există o problemă cu atitudinea ta față de îndeplinirea datoriei? Nu este aceasta o lipsă completă de conștiință și rațiune? Pentru a-ți satisface dorințele, interesele și înclinațiile personale, nu eziți să afectezi și să întârzii lucrarea bisericii. Este acest lucru în acord cu adevărul? Cum ar trebui tratate lucrurile care nu sunt în acord cu adevărul? Unii oameni spun: „Ar trebui să sacrifici sinele individual de dragul sinelui colectiv.” Este corect? Este acesta adevărul? (Nu.) Ce fel de afirmație este aceasta? (Este un sofism satanic.) Aceasta este o afirmație falsă, una care induce în eroare și este deghizată. Dacă aplici expresia „Ar trebui să sacrifici sinele individual de dragul sinelui colectiv” în contextul îndeplinirii îndatoririlor tale, atunci te opui lui Dumnezeu și Îl hulești. De ce Îl hulește acest lucru pe Dumnezeu? Fiindcă Îi impui lui Dumnezeu voia ta, iar aceasta este o blasfemie! Încerci să dai la schimb sacrificiul sinelui tău individual pe desăvârșirea și binecuvântările lui Dumnezeu; intenția ta este să te târguiești cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie să sacrifici nicio parte din tine; Dumnezeu cere ca oamenii să practice adevărul și să se răzvrătească împotriva trupului. Dacă nu poți să practici adevărul, atunci te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și I te opui. Ți-ai îndeplinit defectuos datoria fiindcă intențiile tale au fost greșite, părerile tale despre lucruri au fost incorecte și afirmațiile tale au contrazis complet adevărul. Dar casa lui Dumnezeu nu ți-a luat dreptul de a îndeplini o datorie; doar că îndatoririle tale au fost modificate fiindcă nu ai fost potrivit pentru ultima și ți s-a atribuit o alta, care ți se potrivește. Acest lucru este foarte normal și ușor de înțeles. Ar trebui să tratezi corect această chestiune. Care este modul corect de a trata această chestiune? Când se întâmplă acest lucru, mai întâi trebuie să accepți evaluarea ta de către casa lui Dumnezeu. Deși, subiectiv vorbind, poate că îți place datoria ta, de fapt, nu-i faci față și nici nu te pricepi să o îndeplinești, deci nu poți face acea lucrare. Asta înseamnă că datoria ta trebuie să fie modificată. Ar trebui să asculți și să îți accepți noua datorie. Mai întâi, instruiește-te o vreme pentru ea – dacă încă mai crezi că nu ești suficient de bun și că ai un calibru deficitar, ar trebui să spui bisericii: „Nu sunt în stare să fac datoria aceasta. Dacă lucrurile vor continua așa, lucrarea va fi împiedicată.” Acesta este un mod foarte rezonabil de a acționa! Indiferent ce faci, nu încerca să persiști în acea datorie. Dacă o vei face, vei împiedica lucrarea. Dacă ridici devreme problema, biserica îți va rândui o datorie potrivită, pe baza situației tale. Casa lui Dumnezeu nu forțează oamenii să îndeplinească îndatoriri. Nu este un lucru bun pentru tine să experimentezi modificarea datoriei tale? În primul rând, te poate ajuta să îți abordezi rațional propriile preferințe și dorințe. Poate că ai avut o înclinație spre acest lucru în trecut și îți plac literatura și scrisul, dar și lucrarea pe bază de texte necesită înțelegere spirituală. Trebuie cel puțin să înțelegi terminologia spirituală. Dacă îți lipsește chiar și cea mai limitată înțelegere a adevărului, nu va fi suficient de bine să ai puțin talent cu cuvântul scris. Va fi nevoie să dobândești înțelegere spirituală, să înțelegi vocabularul spiritual și să ajungi să ai limbajul vieții spirituale printr-o perioadă de experimentare. Abia atunci vei fi capabil să îndeplinești lucrări pe bază de texte în casa lui Dumnezeu. Printr-o perioadă în care experimentezi și treci prin diverse situații, vei descoperi că îți lipsește limbajul experienței de viață, îți vei vedea insuficiența uluitoare, îți vei cunoaște adevărata statură și vei ajuta casa lui Dumnezeu și pe frații și surorile tale să îți vadă în mod clar calibrul și statura. Acesta este un lucru bun pentru tine. Va arăta cel puțin cât de înalt sau de scăzut este calibrul tău și te va ajuta să te tratezi în mod corect. Nu vei mai avea închipuiri cu privire la propriul calibru și propriile înclinații. Îți vei cunoaște adevărata statură, vei vedea mai exact și mai clar ce ți se potrivește și ce nu și vei fi mai ferm și mai practic atunci când îți îndeplinești datoria. Acesta este un aspect. Celălalt, care este cel mai important, este că indiferent ce grad de înțelegere dobândești sau dacă poți înțelege aceste lucruri, atunci când casa lui Dumnezeu face rânduieli pentru tine, trebuie măcar să adopți, mai întâi, o atitudine de ascultare, în loc să fii mofturos sau selectiv, sau să ai propriile planuri și alegeri. Aceasta este rațiunea pe care trebuie să o ai mai presus de orice. Dacă nu ești capabil să reflectezi asupra lucrurilor care îți contaminează îndeplinirea datoriei, este în regulă. Tot ce contează este să ai supunere în inimă și să poți accepta adevărul, să-ți iei în serios datoria și să-ți manifești loialitatea și, atunci când apar probleme sau când dezvălui corupție, să poți să reflectezi asupra ta, să-ți înțelegi propriile deficiențe și neajunsuri și să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problemele sau dezvăluirile corupției. Astfel, fără să-ți dai seama, viața și statura ta vor crește treptat, pe măsură ce îți îndeplinești datoria și vei ajunge să-ți îndeplinești datoria într-un mod adecvat. Atât timp cât te sacrifici sincer pentru Dumnezeu și nu încetezi niciodată să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problemele când experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, vei primi binecuvântările Lui și El nu Se va purta urât cu tine.

Când îndatoririle le sunt modificate, dacă decizia a fost luată de biserică, oamenii ar trebui să accepte și să asculte, trebuie să reflecteze asupra lor și să înțeleagă esența problemei și propriile neajunsuri. Acest lucru este foarte benefic pentru oameni și este ceva ce s-ar cuveni să fie practicat. Cu un lucru atât de simplu, oamenii obișnuiți pot descoperi problema și o pot trata corect, fără să întâmpine prea multe dificultăți sau orice obstacole de netrecut. Când se fac modificări în îndatoririle lor, oamenii ar trebui cel puțin să se supună, să beneficieze de pe urma reflectării asupra lor și să aibă o evaluare exactă a gradului de adecvare al felului în care își îndeplinesc îndatoririle. Dar situația nu e aceeași pentru antihriști. Ei manifestă ceva diferit de oamenii normali, indiferent ce li se întâmplă. În ce constă această diferență? Nu ascultă; nu cooperează în mod proactiv, nici nu caută adevărul deloc. În schimb, simt antipatie față de modificare și i se împotrivesc, o analizează, o contemplă și-și frământă creierii cu speculații: „De ce nu mi se permite să îndeplinesc această datorie? De ce sunt transferat la o datorie neimportantă? Este acesta un mijloc de a mă dezvălui și de a mă elimina?” În mintea lor, se tot gândesc la cele întâmplate, analizându-le la nesfârșit și meditând intens asupra lor. Când nu se întâmplă nimic, ei sunt perfect în regulă, dar când se întâmplă ceva, încep să le clocotească inimile ca în apele furtunoase, iar capetele lor sunt pline de întrebări. Din exterior, poate părea că ei sunt mai buni decât alții în cântărirea problemelor, dar, de fapt, antihriștii sunt pur și simplu mai ticăloși decât oamenii normali. Cum se manifestă această ticăloșie? Considerațiile lor sunt extreme, complexe și secrete. Lucrurile care nu i s-ar întâmpla unei persoane normale, unei persoane cu conștiință și rațiune, sunt obișnuite pentru un antihrist. Când se face o simplă modificare la datoria lor, oamenii ar trebui să răspundă printr-o atitudine de ascultare, să facă așa cum le spune casa lui Dumnezeu și ceea ce sunt capabili și, indiferent de ceea ce fac, să facă acel lucru pe cât de bine le permite puterea lor, din toată inima și din toată puterea lor. Ceea ce a făcut Dumnezeu nu este din greșeală. Un adevăr atât de simplu poate fi practicat de către oameni cu puțină conștiință și rațiune, dar acest lucru depășește abilitățile antihriștilor. Când este vorba de modificarea îndatoririlor, antihriștii vor veni imediat cu argumente, sofisme și sfidare și, în adâncul lor, refuză să o accepte. Ce anume este în inima lor? Neîncredere și îndoială, apoi, îi încearcă pe ceilalți, folosind tot felul de metode. Verifică terenul cu vorbele și faptele lor, ba chiar îi constrâng și ademenesc pe oameni, prin mijloace ticăloase, să spună adevărul și să vorbească sincer. Ei încearcă să pună lucrurile cap la cap: mai exact, de ce au fost transferați? De ce nu li s-a permis să-și facă datoria? Cine, mai exact, trăgea sforile? Cine încerca să încurce lucrurile pentru ei? În inimile lor, continuă să se întrebe de ce, continuă să încerce să afle ce se întâmplă cu adevărat, astfel încât să poată afla cu cine să se certe sau cu cine să-și regleze conturile. Ei nu știu să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a reflecta asupra lor înșiși, pentru a vedea care este problema în ceea ce-i privește, nu caută un motiv în interiorul lor, nu se roagă lui Dumnezeu, nu reflectează asupra lor și nu spun: „Care a fost problema în modul în care mi-am făcut datoria? Oare am fost superficial și lipsit de principii? A existat vreun efect?” În loc să-și pună vreodată aceste întrebări, ei se îndoiesc constant de Dumnezeu în inimile lor: „De ce mi-a fost modificată datoria? De ce sunt tratat în acest fel? De ce sunt atât de lipsiți de considerație? De ce sunt nedrepți cu mine? De ce nu se gândesc la mândria mea? De ce mă atacă și mă exclud?” Toate aceste „de ce”-uri sunt o revelație vie a caracterului și a firii corupte ale antihriștilor. Nimeni nu-și poate imagina că antihriștii vor face atâta tărăboi, atâta gălăgie și vor încerca prin toate mijloacele disponibile să facă atâta vâlvă pentru o chestiune atât de măruntă precum un transfer al îndatoririlor. De ce ar complica atât de mult un lucru simplu? Există un singur motiv: antihriștii nu ascultă niciodată de rânduielile casei lui Dumnezeu și întotdeauna leagă strâns datoria, faima, câștigul și statutul lor de speranța de a dobândi binecuvântări și viitoarea lor destinație, de parcă, odată ce și-au pierdut reputația și statutul, nu vor mai avea nicio speranță să dobândească binecuvântări și recompense, iar acest lucru ar fi de parcă și-ar pierde viața. Ei se gândesc: „Trebuie să fiu atent, nu trebuie să fiu neglijent! Nu pot să mă bazez pe casa lui dumnezeu, pe frați și surori, pe conducători și lucrători și nici măcar pe dumnezeu. Nu pot să am încredere în niciunul dintre ei. Tu însuți ești persoana pe care poți să te bazezi cel mai mult și care e cea mai demnă de încredere. Dacă nu-ți faci planuri pentru tine, atunci cui îi va păsa de tine? Cine se va gândi la viitorul tău? Cine se va gândi dacă vei primi sau nu binecuvântări? Prin urmare, trebuie să fac planuri și calcule atente spre binele meu. Nu pot să comit greșeli sau să fiu nici măcar puțin neglijent, altminteri, ce voi face dacă va încerca cineva să profite de mine?” Prin urmare, ei se păzesc de conducătorii și lucrătorii casei lui Dumnezeu, temându-se că cineva îi va discerne sau îi va vedea așa cum sunt în realitate și că atunci vor fi demiși, iar binecuvântările la care visează vor fi spulberate. Consideră că trebuie să-și păstreze reputația și statutul pentru a avea vreo speranță de a dobândi binecuvântări. Un antihrist vede faptul de a fi binecuvântat ca fiind mai măreț decât cerurile, mai măreț decât viața, mai important decât urmărirea adevărului, schimbarea firii sau mântuirea personală și mai important decât a-și îndeplini bine datoria și de a fi o ființă creată care corespunde standardelor. Ei cred că a fi o ființă creată care e conform așteptărilor, își face bine datoria și e mântuită sunt lucruri neînsemnate care nu merită menționate sau remarcate, în timp ce dobândirea binecuvântărilor este singurul lucru din întreaga lor viață ce nu poate fi uitat niciodată. Indiferent ce situație înfruntă, indiferent cât de importantă sau neînsemnată este, ei o pun pe seama faptului că sunt binecuvântați și sunt incredibil de precauți și atenți și-și lasă întotdeauna o cale de scăpare. Așa că, atunci când datoria le este modificată, dacă e o promovare, un antihrist va crede că are speranță să fie binecuvântat. Dacă este o retrogradare, de la conducător de echipă la asistent de conducător de echipă, de la asistent la membru obișnuit al echipei, ei anticipează că va fi o problemă majoră și că speranța lor de a dobândi binecuvântări este slabă. Ce fel de perspectivă este aceasta? Este una adecvată? Categoric nu. Este o părere absurdă! Faptul că o persoană obține sau nu aprobarea lui Dumnezeu nu se bazează pe datoria pe care o face, ci pe măsura în care deține adevărul, pe faptul că se supune sau nu cu adevărat lui Dumnezeu și pe faptul că este sau nu loială. Acestea sunt cele mai importante lucruri. Pe parcursul mântuirii oamenilor de către Dumnezeu, aceștia trebuie să îndure numeroase încercări. Mai ales în îndeplinirea datoriei lor, ei trebuie să treacă prin multe eșecuri și piedici, dar, în cele din urmă, dacă înțeleg adevărul și au supunere autentică față de Dumnezeu, vor fi persoane care au aprobarea lui Dumnezeu. În ceea ce privește transferul în datoria lor, se poate observa că antihriștii nu înțeleg adevărul și că nu au deloc capacitatea de a înțelege.

Dintre toți cei care fac o datorie, întotdeauna vor exista unii care nu fac nimic bine. Nu se pricep să scrie articole, fiindcă nu înțeleg adevărul, și nici măcar nu pricep terminologia spirituală, limbajul folosit deseori de către creștini. Poate că au talent la scris și ceva educație, dar nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Dacă îi pui să verifice documente, după o vreme, devine clar că nici la asta nu se pricep. Au un calibru deficient și mereu ratează lucruri, așa că îi transferi din nou. Atunci, spun că se pricep la computere, dar după ce fac o vreme o datorie în acel domeniu, nici la asta nu se pricep. Par a fi bucătari buni, așa că îi pui să facă mâncare pentru frați și surori. Se dovedește că toată lumea reclamă că mâncărurile pe care le pregătesc sunt fie prea sărate, fie prea fade și că fac fie prea multă mâncare, fie prea puțină. Văzând că nu sunt potriviți pentru a se ocupa de gătit, le rânduiești să răspândească Evanghelia, dar în momentul în care aud că se vor alătura echipei evanghelice, se simt descurajați și se gândesc: „S-a terminat. Sunt pus pe linia de tușă și nu am speranțe să fiu binecuvântat. Nu-mi rămâne decât să plâng.” Apoi, cu o stare de spirit negativă și demoralizată, se scufundă și starea li se înrăutățește și nu se pot concentra la răspândirea Evangheliei și la a fi martori pentru noua lucrare a lui Dumnezeu. În schimb, se gândesc întruna: „Când mă pot întoarce la datoria pe bază de texte? Când voi putea ține din nou capul sus? Când voi avea ocazia să vorbesc din nou cu cel de mai sus, sau să particip la procesul decizional de la nivelul superior? Când își vor da toți seama că sunt din nou conducător?” Așteaptă câțiva ani fără să fie repuși în drepturi, apoi încep să cugete: „Nu are sens să crezi în dumnezeu. Sunt exact ca acei oameni care întâmpină multe obstacole pe calea de a deveni funcționari oficiali în lume, nu-i așa?” La gândul acelor numeroase obstacole, devin și mai abătuți și se simt extrem de descurajați. Spun: „După toți acești ani de când sunt credincios, nici măcar o dată nu am ajuns să fiu un conducător important. După ce am reușit, în sfârșit, să lucrez în calitate de conducător de echipă, am fost concediat și nu m-am descurcat bine nici în alte îndatoriri. Chiar am un ghinion groaznic – nimic nu merge în favoarea mea. E exact ca și cum m-aș lupta cu o groază de obstacole pe calea de a deveni funcționar oficial. De ce nu mă promovează casa lui dumnezeu? Statutul și reputația mea chiar sunt la pământ. Nimeni nu-și amintește nici măcar cine sunt, iar cel de mai sus nu mă menționează niciodată. Zilele mele de glorie au luat sfârșit. Ce voi face cu privire la lipsa mea de succes? Îl iubesc pe dumnezeu foarte mult și chiar iubesc biserica și casa lui dumnezeu, așadar, de ce nu m-am bucurat de succes? Nu are sens să crezi în dumnezeu. Chiar îmi doream să-mi realizez planurile mărețe aici, în casa lui dumnezeu, să-mi folosesc energia și atuurile, dar dumnezeu pur și simplu nu mă pune în funcții importante și nu mă vede. Nu are sens.” Ce vor să spună atunci când se plâng întruna că nu are sens? Vor să spună că nu are sens să-și facă datoria, să urmărească schimbarea firii, să asculte adevărul și să asculte predici, să citească din cuvintele lui Dumnezeu și să caute adevărurile-principii. Atunci, pentru ei, ce are sens să facă? Să aibă o funcție oficială, să dobândească binecuvântări, să li se îndeplinească dorința și ambiția privind binecuvântările, să se laude la fiecare pas, să fie admirați și să aibă prestigiu. Pentru ei, nimic altceva nu are sens. Când simt că nu are sens, când sunt descurajați, atunci descoperă că pașii li se îndreaptă spre ușă, din proprie inițiativă. Vor să plece din casa lui Dumnezeu, să se retragă. Asta înseamnă că sunt în pericol. Sunt unii oameni care fac o datorie, în special cei ce fac o datorie nesemnificativă care-i pune în contact frecvent cu non-credincioșii, iar unii membri ai acestui grup sunt cu un picior înăuntru și cu unul afară. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acești oameni se pot retrage în orice moment, iar dacă li se prăbușește ultima linie defensivă, atunci, celălalt picior al lor va face un pas decisiv în afară, iar ei se vor rupe complet de casa lui Dumnezeu și vor părăsi biserica în totalitate. Când vine vorba de modificarea îndatoririlor lor, lucruri precum locul unde sunt transferați, datoria pe care o fac, dacă datoria le satisface dorințele personale, dacă îi ajută să fie stimați și care sunt funcția și rangul noii lor datorii sunt toate legate de către acești oameni de intenția și dorința lor de a dobândi binecuvântări. Pe baza atitudinii și părerii pe care antihriștii o nutresc față de modificarea îndatoririlor lor, unde se află problema acestora? Este aceasta o problemă majoră, sau nu este? (Este.) Care este problema? (Ei leagă modificarea normală a îndatoririlor lor de statutul lor în biserică și de posibilitatea lor de a dobândi sau nu binecuvântări. Când le sunt modificate îndatoririle, în loc să accepte rânduielile casei lui Dumnezeu și să asculte de acestea, ei cred că își pierd statutul și că nu mai pot obține binecuvântări și atunci simt că nu are sens să creadă în Dumnezeu și vor să plece din casa lui Dumnezeu.) Cea mai mare greșeală a lor aici este să lege modificarea îndatoririlor lor de dobândirea binecuvântărilor. Acesta este categoric ultimul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă. De fapt, nu există absolut nicio legătură între cele două, dar fiindcă inimile antihriștilor sunt pline de dorința de a dobândi binecuvântări, indiferent ce datorie fac, o vor lega de posibilitatea de a dobândi binecuvântări, ceea ce înseamnă că le este imposibil să facă bine o datorie și pot doar să fie dezvăluiți și eliminați. Asta înseamnă pur și simplu că ei își creează singuri probleme și pornesc pe o cale condamnată.

Cum ar trebui să tratezi chestiunea îndeplinirii datoriei tale? Trebuie să ai atitudinea corectă, lucru care este condiția prealabilă pentru a-ți îndeplini bine datoria. Ce datorie este potrivită pentru tine ar trebui să se bazeze pe propriile atuuri. Dacă, uneori, datoria rânduită de biserică pentru tine nu este ceva la care te pricepi sau nu este ceva ce dorești să faci, poți să ridici problema și să o rezolvi comunicând. Dar dacă poți să îndeplinești datoria și este o datorie pe care ar trebui să o îndeplinești, iar tu nu vrei să o faci doar fiindcă te temi de suferință, atunci există o problemă cu tine. Dacă ești dispus să asculți și poți să te răzvrătești împotriva trupului tău, atunci se poate spune că ești relativ rezonabil. Totuși, dacă încerci mereu să calculezi ce îndatoriri sunt mai prestigioase și presupui că anumite îndatoriri îi vor face pe ceilalți să te privească de sus, asta demonstrează că ai o fire coruptă. De ce ești atât de plin de prejudecăți în felul în care înțelegi îndatoririle? E posibil să poți îndeplini bine o datorie dacă este una pe care o alegi pe baza propriilor idei? Nu este neapărat adevărat. Ce contează cel mai mult este să-ți rezolvi firea coruptă și, dacă nu o faci, nu vei fi capabil să-ți îndeplinești bine datoria, chiar dacă este una care îți face plăcere. Unii oameni își îndeplinesc îndatoririle fără principii, iar felul în care își îndeplinesc îndatoririle se bazează mereu pe propriile preferințe, așa că niciodată nu sunt capabili să rezolve dificultăți, mereu fac lucrurile de mântuială în fiecare datorie pe care o îndeplinesc și, în cele din urmă, sunt eliminați. Pot să fie mântuiți oamenii de acest fel? Trebuie să alegi datoria care ți se potrivește, să o îndeplinești bine și să fii capabil să cauți adevărul pentru a-ți înlătura firile corupte. Abia atunci vei putea să intri în adevărul-realitate. Dacă urmărești mereu confortul trupesc și cauți să arăți bine în datoria ta, nu vei fi capabil să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă nu ești capabil să îndeplinești bine nicio datorie, atunci va trebui să fii eliminat. Unii oameni sunt nesatisfăcuți indiferent ce datorie îndeplinesc, mereu își privesc îndatoririle ca fiind temporare, sunt superficiali și nu caută adevărul pentru a înlătura firile corupte pe care le dezvăluie. Drept urmare, își îndeplinesc îndatoririle vreme de mai mulți ani fără a dobândi vreo intrare în viață. Devin muncitori și sunt eliminați. Nu și-au făcut-o cu mâna lor? Oamenii răi și antihriștii nu au niciodată atitudinea corectă în îndatoririle lor. Ce cred ei atunci când sunt transferați? „Crezi că sunt doar un prestator de servicii? Când mă folosești, mă pui să prestez servicii pentru tine, iar când ai terminat cu mine, pur și simplu mă expediezi. Ei bine, nu voi presta servicii în acest fel! Vreau să fiu conducător sau lucrător, fiindcă este singura slujbă respectabilă aici. Dacă nu mă lași să fiu conducător sau lucrător și vrei în continuare să trudesc, poți pur și simplu să-ți iei gândul de la asta!” Ce fel de atitudine este aceasta? Se supun? Pe ce bază abordează ei faptul că sunt transferați în cadrul datoriei? Pe baza impetuozității, a propriilor idei și a firii lor corupte, nu-i așa? Și care sunt consecințele acestui tip de abordare? În primul rând, vor putea ei să fie loiali și sinceri în următoarea lor datorie? Nu, nu vor putea. Vor avea o atitudine pozitivă? În ce fel de stare vor fi? (Într-o stare de deznădejde.) Care este esența deznădejdii? Este ostilitatea. Și care este rezultatul final al unei firi ostile și deznădăjduite? Poate cineva care se simte așa să-și facă bine datoria? (Nu.) Dacă cineva este întotdeauna negativ și ostil, este apt să facă o datorie? Indiferent de datoria pe care o face, nu o poate face bine. Acesta este un cerc vicios și nu se va termina bine. De ce? Astfel de oameni nu se află pe o cale bună; ei nu caută adevărul, nu sunt supuși și nu pot înțelege în mod corespunzător atitudinea și abordarea casei lui Dumnezeu față de ei. Acesta este un necaz, nu-i așa? A fost o schimbare perfect potrivită a datoriei, dar antihriștii spun că este făcută pentru a-i chinui, că nu sunt tratați ca ființe umane, că din casa lui Dumnezeu lipsește iubirea, că sunt tratați ca niște mașinării, chemați atunci când este nevoie de ei, apoi dați deoparte când nu este nevoie de ei. Nu e acesta un argument întortocheat? Are conștiință sau rațiune cineva care spune așa ceva? Nu are pic de umanitate! Distorsionează o chestiune perfect adecvată; transformă o practică total adecvată în ceva negativ – nu reprezintă acest lucru ticăloșia unui antihrist? Poate cineva care este atât de ticălos să înțeleagă adevărul? În niciun caz. Aceasta este problema unui antihrist; orice lucru i se întâmplă, se va gândi la el într-un mod întortocheat. De ce gândește el într-un mod întortocheat? Pentru că natura-esență pe care o are este foarte ticăloasă. Natura-esență a unui antihrist este, în primul rând, ticăloasă, urmată de răutatea lui, iar acestea sunt principalele lui caracteristici. Natura ticăloasă a antihriștilor îi împiedică să înțeleagă corect orice și, în schimb, ei distorsionează totul, merg la extreme, despică firul în patru și nu se pot ocupa cum se cuvine de lucruri și nu caută adevărul. Apoi, ripostează activ și caută răzbunare, ba chiar răspândesc noțiuni și se eliberează de negativitate, incitându-i și ademenindu-i pe alții să tulbure lucrarea bisericii. Ei răspândesc în secret unele plângeri, judecă modul în care oamenii sunt tratați de către casa lui Dumnezeu, unele dintre regulile de administrare ale acesteia, modul în care anumiți lideri fac lucrurile și îi condamnă pe acești lideri. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire ticăloasă. Antihriștii sunt nu numai potrivnici și sfidători, ci atrag chiar mai mulți oameni care să fie sfidători alături de ei, să fie de partea lor și să îi încurajeze. Aceasta este natura-esență a unui antihrist. Nu poate nici măcar să trateze corect modificarea datoriei sale, sau să o accepte și să i se supună în mod rațional. În schimb, face zarvă și-și găsește diverse scuze, dintre care unele sunt indecente și le provoacă celorlalți repulsie și dezgust. După ce răspândesc câteva sofisme și erezii, antihriștii vor încerca să salveze situația în favoarea lor și să-i facă pe ceilalți să creadă în ei. Dacă aceste măsuri nu sunt încununate de succes, vor fi antihriștii capabili să se întoarcă? Dacă nu pot continua pe această cale, vor fi ei capabili să caute adevărul? Vor avea ei vreo dorință de a se căi? Categoric nu. Vor spune: „Dacă tu mă împiedici să dobândesc binecuvântări, eu vă voi împiedica pe toți să le dobândiți! Dacă nu pot dobândi binecuvântări, voi înceta să cred!” În trecut, am vorbit despre faptul că antihriștii sunt complet irezonabili; natura-esență din spatele acestei tendințe irezonabile este faptul că acești oameni sunt extrem de ticăloși și de răi. Punctul despre care avem părtășie acum include manifestările și dezvăluirile care expun total această natură-esență și este dovada cea mai autentică a acestei naturi-esențe. Unii dintre acești oameni se înfurie dacă le sunt modificate chiar și o singură dată îndatoririle, iar unii dintre ei, după ce au fost transferați de mai multe ori și se mută de la o datorie la alta, nu sunt capabili să o facă bine pe niciuna dintre ele și, în cele din urmă, cred că nu au nicio speranță de a dobândi binecuvântări și vor să se retragă. Pe scurt, indiferent cum le sunt modificate îndatoririle, dacă au loc modificări, acești oameni le vor analiza, le vor judeca și le vor întoarce pe toate părțile în inima lor și se vor liniști doar dacă vor descoperi că modificările nu sunt legate de posibilitatea lor de a dobândi binecuvântări. De îndată ce află că modificările au chiar și cea mai mică legătură cu dobândirea de binecuvântări sau că le afectează speranța de a dobândi binecuvântări, imediat se vor revolta sfidători, expunându-și natura-esență. Dacă dau greș cu această sfidare și sunt expuși și respinși, își vor pregăti planuri de urgență și vor părăsi casa lui Dumnezeu cu fermitate și fără ezitare, încetând să mai creadă că există un Dumnezeu și să recunoască faptul că ei cred în Dumnezeu. Viața lor de zi cu zi se va schimba imediat și le va dispărea toată asemănarea cu un credincios în Dumnezeu. Vor reîncepe imediat să bea, să fumeze, să poarte haine neobișnuite și machiaj strident și să se îmbrace la patru ace. Întrucât nu au putut să se bucure de aceste lucruri în calitate de credincioși în Dumnezeu, se vor grăbi să recupereze acest timp pierdut. Când vor lua în considerare ideea de a se retrage, imediat se vor gândi la următorul lor pas, la cum pot munci din greu în lume pentru a avea succes, pentru a-și găsi un loc al lor și a trăi o viață bună, precum și la perspectivele lor. Curând, își vor contura perspectivele, își vor descoperi un loc al lor între aceste tendințe rele și în această lume rea și vor stabili ce vor face, indiferent că este vorba de afaceri, politică sau un alt fel de proiect, care le va permite să trăiască o viață mai bună decât alții, le va aduce fericire și bucurie pentru tot restul vieții lor pe pământ, le va aduce mai mult confort trupesc, le va permite să savureze din plin viața și să se bucure de distracție și de tihnă.

Când un antihrist este emondat și când îi este modificată datoria, el se gândește la primirea unor binecuvântări care sunt strâns legate de el. Când crede că nu i-a mai rămas nicio speranță pentru așa ceva, va dori să se retragă, să plece din casa lui Dumnezeu și să revină la viața unui non-credincios. Pe baza acestor lucruri, este evident că natura-esență a unei persoane este extrem de importantă, așadar, ceea ce urmărește și alegerile sale nu sunt și ele foarte importante? Este doar o diferență de un gând: o decizie corectă și poți ajunge să continui să accepți mântuirea lui Dumnezeu, în timp ce o decizie greșită te poate transforma cât ai clipi într-un non-credincios, în cineva care nu are nimic de-a face cu casa lui Dumnezeu, cu lucrarea Lui sau cu datoria sa. Doar un gând, un singur moment sau o singură chestiune măruntă pot schimba complet soarta unui om. O alegere întâmplătoare, un mic gând întâmplător sau o simplă perspectivă pot modifica destinul unei persoane și pot hotărî unde va ajunge aceasta în următorul moment. Când oamenii nu au întâmpinat niciun fel de problemă, când nu s-au confruntat cu nicio decizie, simt că înțeleg multe adevăruri, că au statură și că pot rămâne fermi. Dar atunci când te confrunți cu o decizie, cu un principiu major sau cu o problemă mare, ceea ce alegi de fapt, ce atitudine ai față de Dumnezeu și ce perspectivă și ce atitudine ai față de chestiunea respectivă, toate acestea îți vor determina destinul și vor hotărî dacă rămâi sau pleci. Alegerile pe care tind să le facă antihriștii și dorințele subiective cele mai profunde ale acestora, din inimile lor, sunt toate contrare adevărului; nu există supunere în aceste lucruri, doar ostilitate, nu există adevăr sau umanitate, doar firi corupte omenești și sofisme și erezii omenești. Aceste lucruri vor da naștere adesea unor gânduri precum părăsirea casei lui Dumnezeu și cufundarea în tendințe rele și îi pot face, în orice moment, să gândească: „Dacă nu am nicio speranță de a fi binecuvântat, de ce să nu părăsesc casa lui dumnezeu? Dacă așa stau lucrurile, nu voi continua să cred sau să îmi fac datoria. Dacă așa mă tratează casa lui dumnezeu, atunci nu Îl voi mai recunoaște pe dumnezeu.” Acest gen de gânduri revoltător de răzvrătite, aceste erezii și sofisme, aceste idei ticăloase sunt adesea prezente și zăbovesc în inima unui antihrist. Din acest motiv, chiar și dacă nu se retrag la jumătatea drumului, în timp ce-L urmează pe Dumnezeu, le este foarte dificil să urmeze calea până la sfârșit și majoritatea vor fi alungați și dați afară din biserică din cauza multelor fapte rele pe care le-au făcut și a perturbărilor și tulburărilor pe care le-au provocat. Chiar dacă se pot forța să reziste până la final, de fapt, putem vedea din natura-esență a antihriștilor că este inevitabil ca ei să se retragă din biserică. Poate că, adânc în sinea lor, ei chiar gândesc: „Categoric nu pot părăsi casa lui dumnezeu. Chiar dacă am asemenea gânduri, nu pot să plec. Voi sta aici chiar și până la moarte. Voi rămâne în casa lui dumnezeu; Îl voi urma pe dumnezeu până la sfârșit.” Indiferent că voința lor subiectivă îi silește să nu plece din casa lui Dumnezeu și că ei insistă că trebuie să-și respecte voința subiectivă, în cele din urmă, sunt sortiți să fie disprețuiți și respinși de Dumnezeu și să părăsească de bună voie casa lui Dumnezeu, fiindcă sunt scârbiți de adevăr și ticăloși până în măduva oaselor.