Și ce face antihristul după ce își înființează propriul domeniu? Este el teribil de îngrijorat de modul în care merge lucrarea de evanghelizare a bisericii? Se preocupă sau se interesează de ea? Face doar un tur de inspecție, mecanic, trecând de ea superficial, rostind câteva cuvinte și nimic mai mult. Care este scopul vizitei lui de inspecție? Cu ce obiectiv pornește el în aceste călătorii de anvergură pentru a vedea ce fac frații și surorile? O face pentru că îi pasă de cum decurge intrarea lor în viață? Nu. El caută să vadă dacă cineva din sfera lui de influență are intenția de a i se împotrivi, dacă există cineva care îl privește întrebător, îndrăznește să îi spună „nu” sau cutează să nu cedeze și să nu facă ceea ce spune el; trebuie să vadă cu ochii lui, trebuie să cunoască personal situația. Acesta este un aspect. Mai mult, după ce își stabilește domeniul, antihristul se autoproclamă rege de drept, și dacă spui că este un tiran, bătăușul orașului, liderul bandiților, nu îi pasă, atât timp cât are statut și putere. În sfera lui de influență, în domeniul lui, toată puterea este în mâinile sale, este singurul care trage sforile. În același timp, se bucură și de venerația, admirația și stima clicii lui, precum și de lingușeala, publicitatea și chiar de toate acele sentimente de superioritate și tratamente speciale pe care le primește. Crezi că atunci când antihristul acaparează puterea o face doar pentru a vorbi de pe o poziție înaltă? O face doar pentru a-și satisface o astfel de dorință? Nu. El își dorește ceva substanțial: tot tratamentul care vine odată cu statutul și puterea de care se bucură în domeniul lui. Odată ce antihristul își stabilește domeniul, odată ce își are adepții înfocați, își petrece timpul într-un confort mai mare decât al împăraților antici. Nu trebuie să facă nimic: cu un cuvânt, dorința îi este îndeplinită; cu un cuvânt, lucrurile pe care le dorește îi sunt aduse. De exemplu, antihristul spune: „Este o vreme frumoasă astăzi; de ce mi-e atât de poftă de pui?” Înainte de prânz, cineva a făcut deja tocăniță de pui. În timpul mesei de prânz, antihristul spune: „Noi, credincioșii în dumnezeu, nu putem bea alcool, dar ce ziceți de niște băuturi răcoritoare?” Auzind cuvintele conducătorului lor, adepții antihristului pun pe cineva să se ducă repede să cumpere băuturi răcoritoare. Nu primește tot ce vrea? Trebuie doar să întindă mâna, să deschidă gura, iar lucrurile îi vor fi aduse și toate dorințele i se vor împlini. Zilele lui trec în mare confort. Apoi antihristul spune: „Este frig astăzi. Cardiganul de anul trecut avea o gaură făcută de molii, este nepotrivit când îl port – nu arată bine. Nu știu unde este cardiganul de anul acesta.” Când cineva se oferă să-i cumpere mai multe cardigane, el spune că nu ar trebui să le cumpere cu lejeritate, că trebuie să se conformeze decenței sfinților, iar banii trebuie cheltuiți conform principiului. La scurt timp după ce spune acest lucru, cineva îi cumpără mai multe cardigane. După ce sosesc, antihristul simte că, dacă nu spune nimic, totul va părea deliberat, așa că spune: „Cine le-a cumpărat? Nu înseamnă asta o încălcare a principiilor? Nu m-ar pune pe mine de partea răului? Cine le-a cumpărat? O să-i dau banii.” Îi cere soției sale să scoată mai întâi niște bani din ofrandele bisericii și spune că îi va înapoia mai târziu, când va avea bani. În realitate, spune acest lucru la întâmplare; nu are absolut niciun plan de a-i plăti înapoi. Antihristul primește cu adevărat tot ce-și dorește, bucurându-se de tot, de-a gata. Și are în inimă vreun sentiment de reproș la adresa lui după ce se bucură de aceste lucruri? Are procese de conștiință? (Nu.) Cum ar putea să le aibă? Este exact ceea ce urmărește, este ce și-a dorit zi și noapte – cum ar putea să refuze? Acest avantaj nu poate fi irosit, dacă nu profită de el, atunci va expira și va fi în zadar; odată ce a profitat, va spune totuși ceva care sună frumos, astfel încât persoana care cheltuiește banii să o facă de bunăvoie și să nu îndrăznească să creadă ceva despre asta.

În propriul domeniu, antihriștii nu numai că primesc tot felul de tratamente și servicii speciale oferite de subordonații lor, dar îi și antrenează pe cei din domeniul lor să asculte în totalitate de ei. De exemplu, dacă un antihrist le cere tuturor să se trezească la ora cinci dimineața, atunci toți trebuie să se trezească înainte de ora cinci. Cei care se trezesc târziu vor avea de-a face cu emondarea – trebuie să urmărească privirile antihristului. În timpul meselor, nimeni nu îndrăznește să se așeze la masă până nu se așază el, și înainte să înceapă el să folosească bețișoarele, nimeni altcineva nu îndrăznește să o facă. Orice hotărăște să facă, trebuie făcut; oricum decide să facă ceva, ceilalți trebuie să îl urmeze, iar neascultarea nu este tolerată. În domeniul său, este conducătorul, regele, iar el are ultimul cuvânt – cine nu se conformează va fi pedepsit. Subordonații săi sunt antrenați să îi urmeze ordinele fără să pună întrebări, neîndrăznind câtuși de puțin să i se împotrivească și crezând că orice le ordonă el are o justificare și merită – este datoria și obligația lor. Sub stindardul credinței în Dumnezeu și al faptului că își fac îndatoririle, subordonații antihristului ascultă de el fără discuții, îl țin pe palme și îl tratează ca pe un rege și stăpân. Dacă cineva are gânduri sau opinii despre antihrist și are puncte de vedere care diferă de ale sale, acesta nu va precupeți niciun efort să respingă acea persoană, să o subestimeze, să o disece, să o judece, să o condamne și să o suprime, oprindu-se doar când aceasta va asculta de el în totalitate. Antihristul prosperă în domeniul lui și se simte confortabil. Toți banii pe care îi oferă frații și surorile merg la antihrist, iar tot ce îi lipsește trebuie să i se asigure. Frații și surorile trebuie să îi îndeplinească nevoile imediat pentru a-l mulțumi și a-l face fericit. Antihristul i-a transformat pe acești oameni în niște adevărați sclavi. Cea mai obișnuită predică a sa este despre cum a suferit el și cum a fost loial, subliniind cum ar trebui ca oamenii să-l înțeleagă și să asculte de el, astfel încât să-I facă pe plac lui Dumnezeu și să fie în concordanță cu adevărurile-principii. Antihristul ține predici mărețe, scandează sloganuri și prezintă doctrine care se aliniază în totalitate la noțiunile și închipuirile umane, câștigând venerația și admirația celorlalți. În același timp, previne în mod eficient apariția oricăror suspiciuni, îndoieli și a oricărui discernământ față de el și, de asemenea, îi împiedică pe oameni să se gândească la a-l expune sau a-l discerne sau să se gândească la trădare. Asta îi garantează că puterea lui va continua pentru totdeauna, că va fi consolidată în biserică, fără vreo schimbare. Nu-i așa că antihristul gândește pe termen lung? Și care este scopul din spatele tuturor acestor acțiuni? Un cuvânt – putere. Fie că este vorba de oamenii din domeniul său sau de cei din afara lui, fie că este vorba de adepții săi înfocați sau de frații și surorile care îl discern, care sunt cele mai mare temeri și îngrijorări ale antihristului? Că acești indivizi pot să înțeleagă adevărul, să vină înaintea lui Dumnezeu, să-l discearnă și să-l respingă. Acestea sunt lucrurile de care se teme cel mai mult. Odată ce toată lumea îl va respinge, el va deveni un comandant fără armată, pierzându-și statutul și prestigiul, iar puterea îi va fi luată. Prin urmare, crede că își poate consolida puterea numai dacă-și asigură domeniul, dacă-i reține pe adepții înfocați, dacă-i induce în eroare și îi controlează în mod sever pe cei care-l urmează, ținându-i bine în prinsoare. Astfel, se agață cu putere de tratamentul special de care-și dorește să se bucure, un tratament special pe care i-l dă puterea. Unii antihriști sunt deosebit de iscusiți în comportamentul lor și în interacțiuni, pricepuți în a-i cuceri pe oameni. În cadrul domeniului pe care îl conduc, sunt unii care fac comisioane pentru ei, unii care le asigură nevoile materiale și alții care adună informații sau care liniștesc lucrurile pentru ei – o gamă de persoane diferite. În sfera de influență a antihristului, dacă nu există nimeni cu un calibru bun, nimeni care să urmărească adevărul și nimeni care să susțină adevărurile-principii, el va avea un control de lungă durată asupra bisericii, iar oamenii din această biserică vor fi complet distruși și iremediabil induși în eroare. Chiar dacă Cel de mai sus ar trimite pe cineva care să investigheze lucrarea, ar fi în zadar. Sub controlul antihristului, biserica a devenit etanșă și impenetrabilă – fortăreața lui solidă. Aceia care au fost induși în eroare nu vor asculta pe nimeni care îl expune și îl disecă pe antihrist sau pe nimeni care are părtășie despre adevărurile-principii. În schimb, vor fi de partea antihristului, împotrivindu-se adevărului și condamnând expunerea și disecarea antihristului.

Antihristul, adepții săi înfocați și membrii domeniului său discută și examinează mereu chestiunile din casa lui Dumnezeu: cine a fost transferat unde? Cine a fost înlocuit? Cel de mai sus a transmis o altă părtășie și o altă predică despre expunerea unora și altora – ar trebui să o publicăm? Și cum o vom publica? Pentru cine va fi publicată prima dată și pentru cine după aceea? Trebuie să intervenim și să facem unele redactări sau editări? Cine a intrat recent în contact cu străinii? A fost cineva trimis jos de Cel de mai sus? A avut vreunul din acești oameni contact cu oamenii noștri de jos? Aceștia discută frecvent astfel de lucruri împreună; adesea conlucrează și conspiră, discutând contramăsuri, strategii și mijloace pentru a răspunde tuturor rânduielilor de lucru ale Celui de mai sus; de asemenea, discută și analizează frecvent circumstanțele fraților și surorilor de sub ei. Antihristul și membrii domeniului său petrec toată ziua conspirând, prieteni la cataramă. Când sunt împreună, nu au părtășie despre adevăr sau despre intențiile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin despre lucrarea bisericii sau despre cum să-și îndeplinească datoria, să avanseze în lucrarea bisericii sau să-și ghideze frații și surorile să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, cum să răspundă la situațiile externe. Nu au niciodată părtășie despre aceste lucruri cuvenite, ci analizează cine se apropie de cine, despre cine vorbesc acești oameni când sunt împreună, dacă i-au vorbit pe conducători pe la spate și sunt atenți a cui familie este bogată și dacă au făcut ofrande. Acestea sunt lucrurile pe care le fac în privat, mereu îi judecă pe frați și pe surori și judecă rânduielile de lucru ale Celui de mai sus – mereu fac tot ce pot pentru a-i manipula pe frați, pe surori și pe Cel de mai sus. Ceea ce fac ei în privat este rușinos: dacă nu este dăunător bisericii, este dăunător fraților și surorilor; complotează mereu sau fac tam-tam în legătură cu frații și surorile care au calibru bun și urmăresc adevărul, încearcă mereu să-i doboare pe oamenii buni sau să le întineze numele. Ori de câte ori fac ceva, antihriștii discută mereu cu oamenii din tabăra lor – aici e vorba de comploturi și strategii. Nimic din ceea ce spune gașca antihristului nu are o bază; dacă se face o analiză atentă, se găsesc probleme peste tot. Cu oamenii din afara domeniului, sunt reținuți și se feresc; în domeniul antihristului nu există limite: îi judecă pe frați și pe surori, judecă lucrarea casei lui Dumnezeu, îi judecă pe conducătorii de rang mai înalt – chiar și pe Dumnezeu. Totul e permis. Dar atunci când este de față cineva din afara domeniului, își ascund cuvintele, se închid, sunt reținuți și chiar vorbesc într-o limbă secretă pe care străinii nu o pot înțelege. Au o privire care are o anumită semnificație, un zâmbet parșiv care înseamnă ceva, chiar și un sforăit și o tuse care înseamnă ceva – toate acestea sunt codurile lor secrete. Uneori se scarpină în cap, alteori se trag de urechi, alteori bat din picioare, alteori își freacă mâinile; toate acestea înseamnă ceva. Acestea sunt manifestările obișnuite ale găștii antihristului, diferitele comportamente pe care le manifestă odată ce a monopolizat puterea în biserică. Judecând după diferitele lor comportamente și manifestări și disecându-le din perspectiva umanității lor, ce sunt acești oameni? Nu sunt ei acoliții înșelăciunii și ticăloșiei? (Ba da.) Și au acești oameni vreun simț al dreptății? Au vreo conștiință sau moralitate? Sunt cinstiți? Nu. Acești oameni nu au nicio rușine. Consumă ceea ce oferă frații și surorile și consideră că li se cuvine; în același timp, își iau libertăți și se dezlănțuie în casa lui Dumnezeu, făcând rău fraților și surorilor, și nu trăiesc doar temporar de pe urma bisericii, ci o fac în fiecare zi, generație după generație. Nu sunt aceștia diavoli care consumă carne de om și beau sânge de om? Nu au nicio rușine! Împreună, antihristul și gașca lui discută mereu despre „afaceri naționale”. Dar sunt rușinoase discuțiile lor din spatele ușilor închise? (Da.) Despre ce vorbesc ei? Au părtășie despre lucrarea bisericii? Se simt împovărați de lucrarea bisericii? În unele locuri, biserica este sub supraveghere, iar frații și surorile sunt urmăriți și monitorizați de marele balaur roșu, de guvern, ba chiar cei mai mulți din frați și surori sunt puși sub controlul guvernului și se confruntă cu pericolele de a fi arestați și închiși. Le pasă? Încearcă ei să găsească o modalitate de a-i proteja pe frați și pe surori, de a-i ajuta să evite persecuția și suferința în închisoare? În particular, discută ei cum să protejeze cărțile, bunurile și altele care aparțin bisericii, pentru a feri biserica de pierderi? Dacă apare o iudă în biserică, reacționează ei prompt, aranjând rapid un loc sigur pentru frații și surorile afectate, pentru a-i proteja? Ar face ei astfel de lucruri? (Nu.) Atunci când au putere, oamenii pot face lucruri bune, dar pot face și lucruri rele. Așadar, ce face antihristul atunci când are putere? (Lucruri rele.) Ce lucruri rele face? (Găsește modalități de a pedepsi pe oricine nu îl ascultă. Când casa lui Dumnezeu trimite niște conducători și lucrători să întrebe despre lucrare, va găsi o modalitate de a-i evita sau de a obține pârghii și de a-i judeca, de a-i condamna și de a găsi motive pentru a-i îndepărta, pentru a-i împiedica să întrebe despre lucrare și să găsească probleme în ce-l privește.) Unii antihriști fac exact opusul: temându-se că frații și surorile vor raporta problemele lor, îi supraveghează pe conducătorii trimiși de Cel de mai sus, oferindu-le mâncare și băutură bună și împiedicându-i să intre în contact cu frații și surorile de rang inferior. Când conducătorii întreabă de frați și surori, aceștia răspund: „Sunt toți bine. În acest moment, lucrarea noastră de evanghelizare progresează în mod lin. Am rezolvat toate acele probleme care au apărut din cauza mediului nefavorabil și le-am izgonit pe iudele care ne-au vândut; ne-am ocupat de cei care au încercat să tulbure lucrarea bisericii și i-am îndepărtat pe toți, iar cărțile care conțin cuvintele lui dumnezeu au fost distribuite ca de obicei. Nu există nicio problemă.” Spunând acestea, relatează și câteva lucruri despre alți oameni. Atunci când Cel de mai sus trimite pe cineva să-i investigheze, dacă ei cred că cineva i-a denunțat, vor raporta în mod intenționat problemele acelei persoane pentru a-i induce în eroare pe conducătorii de rang superior și a-i face să creadă că persoana care l-a denunțat pe antihrist are probleme, pentru a-i împiedica pe conducători să poată spune ce se întâmplă de fapt cu lucrarea bisericii și să descopere problemele antihristului, astfel încât, în cele din urmă, să nu fie înlocuiți și să nu mai fie în pericol. Scopul antihristului în protejarea domeniului său este acela de a-și consolida puterea și de a o face eficientă, astfel că iau sub aripa lor mulți susținători, slugi, adepți înfocați și camarazi. Scopul lui în instruirea acestor oameni este de a monopoliza complet puterea, de a o împiedica să fie slăbită sau să îi fie smulsă.

Antihriștii tratează casa lui Dumnezeu ca pe propriul domeniu, iar primul lucru pe care îl fac după ce își asumă conducerea este să monopolizeze puterea. V-ați gândit la vreun caz în care antihriștii monopolizează puterea? (Anterior, a existat un conducător de biserică care era un antihrist. Ori de câte ori cineva îi scotea în evidență problemele sau îl expunea, el suprima acea persoană și îi confisca toate cărțile care conțineau cuvintele lui Dumnezeu. M-am dus la unele grupuri de la adunările din bisericile lui pentru a afla mai multe despre situație. Acel antihrist, temându-se că faptele lui rele ar putea ieși la iveală, a încercat să mă alunge și a profitat de ocazie pentru a mă acuza că particip în secret la adunări, fără permisiunea lui. Mai târziu, conducătorii de rang superior au trimis pe cineva să investigheze, iar antihristul m-a calomniat, m-a vorbit de rău și chiar m-a plasat în arest la domiciliu, îndemnându-i pe frați și pe surori să nu se asocieze cu mine. În acel moment, acest antihrist, în colaborare cu un conducător și un lucrător, controla opt biserici. În cele din urmă, după câteva luni de părtășie și discernământ, frații și surorile au alungat acest grup de antihriști.) Acesta este modul în care operează antihriștii. Orice fac în biserică este cu scopul de a pune stăpânire pe putere și de a-i controla pe oameni. Sunt deosebit de sensibili la oricine reprezintă o amenințare la adresa statutului și puterii lor. Nasul lor este extrem de fin pentru astfel de chestiuni și își dau seama imediat că acestea le sunt defavorabile și le amenință poziția. Nu este acest lucru ticălos? De ce sunt antihriștii atât de sensibili la astfel de chestiuni? De ce alții nu le percep? Acest lucru este legat de natura lor; doar antihriștii pot fi conștienți de aceste lucruri. Asta confirmă un aspect: antihriștii au acest tip de esență. Dorința lor de putere este extraordinară și au o poftă unică. Când o persoană vine în biserica în care sunt ei la conducere, o vor studia, gândindu-se: „Reprezintă această persoană o amenințare pentru statutul și prestigiul meu? Este aici pentru a mă promova sau pentru a mă demite? Este aici pentru a investiga problemele mele sau pentru a avea în mod normal părtășie despre lucrare?” Încearcă mai întâi să afle aceste lucruri. Sunt deosebit de sensibili la astfel de chestiuni deoarece au o afecțiune și o dorință specială pentru statut și putere; trăiesc pentru putere și statut. Cred că, dacă pierd puterea, au mai puțini susținători și devin comandanți fără armată, viața își va fi pierdut sensul. Prin urmare, în ceea ce privește statutul și puterea pe care le-au obținut, indiferent dacă sunt la conducerea a trei, cinci sau zece biserici, antihriștii cred că e cu atât mai bine cu cât sunt mai multe. În niciun caz nu își vor ceda puterea altor oameni. Ei cred că este a lor de drept, ceva pentru care au luptat, ceva ce au obținut prin revoltă și strategie. Dacă alții vor să o obțină, trebuie să fie pregătiți să își dea viața în schimbul ei. Este ca în cazul marelui balaur roșu – dacă cineva ar sugera o schimbare democratică pentru a pune capăt dictaturii sale, îndemnând Partidul Comunist să organizeze alegeri corecte, ce ar spune marele balaur roșu? „Democrație? Ar trebui să dai la schimb pentru ea capetele a douăzeci de milioane de oameni! Partidul Comunist și-a obținut puterea prin sângele a nenumărate persoane. Dacă vrei să preiei puterea, va trebui să dai la schimb pentru ea sângele și viețile atâtor oameni!” Antihriștii sunt la fel. Dacă vrei ca ei să renunțe la putere, nu este suficient să ai părtășie despre adevăr ca să cedeze; vor concura și se vor lupta cu tine. Indiferent cât de detestabile sunt metodele sau mijloacele lor, trebuie să își protejeze puterea. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu se trezesc și nu se unesc pentru a-i expune și înlătura, ei nu o vor face. Nu sunt antihriștii pur și simplu prea ticăloși? Acest lucru confirmă pe deplin și exemplifică firea ticăloasă și feroce a antihriștilor. Indiferent dacă subiecții controlați sunt dornici sau nu, dacă cedează cu adevărat sau nu, dacă sunt dispuși să asculte de ei și să-i urmeze, antihriștilor nu le pasă de acest lucru. Își folosesc puterea cu forța pentru a-i suprima și a-i controla pe oameni. Nimeni nu poate să nu asculte de ei: cine nu cedează va fi sancționat. Aceștia sunt antihriști.

Chiar acum, am avut părtășie despre anumite practici și manifestări specifice ale modului în care antihriștii monopolizează puterea. Din aceste practici și manifestări, nu putem vedea oare că antihriștii au o fire și o esență feroce și ticăloase? Poate cineva să-i schimbe? Fie că discutăm cu ei, apelăm la emoțiile lor, le prezentăm adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, îi emondăm sau încercăm să-i schimbăm prin sentimente autentice – poate vreuna dintre aceste metode să-i facă să renunțe la practica monopolizării puterii? (Nu.) Unii oameni spun: „Antihriștii sunt doar oameni cu firi corupte. Oamenii au emoții umane. Dacă faci apel la ei din punct de vedere emoțional, le explici lucrurile în mod logic și clarifici argumentele pro și contra, atunci când înțeleg raționamentul, s-ar putea să nu mai acționeze în acest fel. S-ar putea să-și recunoască greșelile, să se căiască și să nu mai meargă pe calea antihriștilor. S-ar putea să nu-și întemeieze propriul domeniu în cadrul casei lui Dumnezeu, să nu-și atragă adepții înfocați pentru a monopoliza puterea în casa lui Dumnezeu și să nu se angajeze în aceste acțiuni care nu sunt în conformitate cu umanitatea și morala.” Pot fi influențați antihriștii în acest fel? (Nu.) A schimbat cineva vreodată un antihrist? Unii spun: „Poate că nu au fost educați corespunzător de mama lor de la o vârstă fragedă, au fost răsfățați. Acum, dacă mama lor le vorbește sau dacă persoana cu cel mai mare prestigiu din familia lor sau cea care a fost credincioasă cel mai mult timp îi convinge, s-ar putea să nu mai facă lucrurile pe care le fac antihriștii.” Se adeverește acest lucru? (Nu.) De ce nu? (Nu merge să discuți cu ei; cu cât vorbești mai mult, cu atât le displace mai mult. Dacă apoi îi expui și îi emondezi, te vor urî.) Corect. Nu au auzit destul de mult cuvintele lui Dumnezeu și adevărul? Unii antihriști au crezut timp de zece sau douăzeci de ani fără nicio schimbare. Au citit destul de mult cuvintele lui Dumnezeu, dar de ce nu a existat nicio schimbare? Pentru că inimile lor sunt pline de răutate – nici măcar Dumnezeu nu îi mântuie; pot oamenii să îi schimbe cu puținele cunoștințe și doctrine pe care le au? În societatea umană, țările au educație și există legi în societate, toate acestea încurajându-i pe oameni să învețe să fie buni și să evite comiterea de infracțiuni. Dar de ce nu îi pot schimba pe oameni? Au avut educația și sistemele naționale vreun impact pozitiv asupra societății? Au cumva aceste lucruri promovate de națiune vreo semnificație sau valoare educațională pentru umanitate? Au fost ele eficiente? (Nu.) Chiar și departamentele juridice ale fiecărei țări, cum ar fi instituțiile de corecție pentru minori și închisorile, care sunt cele mai importante și mai stricte locuri pentru disciplinarea oamenilor, au schimbat oare ele esența oamenilor? Să luăm ca exemplu anumiți violatori, hoți și huligani – ei intră și ies din închisoare de atâtea ori, încât devin infractori obișnuiți – se schimbă în cele din urmă? Nu, nimeni nu îi poate schimba. Esența unei persoane nu poate fi schimbată. În mod similar, nici esența antihriștilor nu poate fi schimbată. Practica monopolizării puterii reprezintă esența antihriștilor, iar această esență nu poate fi schimbată. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest tip neschimbător de persoană? Este aceea de a face tot posibilul să o schimbe și să o mântuie, iar apoi să realizeze o transformare în natura ei? Face Dumnezeu această lucrare? (Nu.) Acum că înțelegeți că Dumnezeu nu face acest tip de lucrare, cum ar trebui să vă purtați cu antihriștii? (Ar trebui să-i respingem.) Mai întâi, discerneți și disecați; de îndată ce-i vedeți așa cum sunt, respingeți-i! Nu respingeți pe cineva doar pe baza noțiunilor și închipuirilor voastre, gândindu-vă că este arogant și neprihănit de sine și că este ca un antihrist. Nu merge așa; nu puteți fi orbi. Prin contact, investigație și discernământ, stabiliți și confirmați treptat că cineva este un antihrist. Mai întâi, aveți părtășie și disecați-i pe toți, discerneți-i, și apoi, pentru a-i respinge, uniți-vă cu aceia din biserică care urmăresc adevărul și au simțul dreptății. Mai întâi, discerneți-i și disecați-i, și apoi respingeți-i – aceasta este cea mai bună abordare de a-i trata pe antihriști. În cazul unor antihriști care se pricep la ipocrizie și sunt destul de vicleni, dacă tu, după contactul cu ei, i-ai investigat și discernut, confirmând că sunt antihriști, dar frații și surorile nu îi cunosc bine, nu au încă un discernământ real, iar atunci când ai părtășie și îi diseci cu frații și surorile, aceștia nu numai că nu cred sau nu recunosc că sunt antihriști, dar chiar spun: „Ai prejudecăți față de ei; aceasta este opinia ta” – ce ar trebui să faci? Dacă spui: „Oricum, i-am discernut, nu voi fi indus în eroare sau constrâns de ei, nu voi asculta ceea ce spun și, cu siguranță, nu mă voi supune lor. Fie că îi discerneți, fie că nu, nu mă privește. V-am spus despre manifestările lor și despre lucrurile pe care le fac și, fie că le credeți sau nu, fie că ascultați sau nu, responsabilitatea mea este îndeplinită oricum. Dacă vă lăsați induși în eroare și controlați de ei, dacă ascultați ceea ce spun ei și îi urmați, atunci meritați consecințele și sunteți de-a dreptul ghinioniști!” – este această abordare acceptabilă? Se consideră că vă îndepliniți responsabilitatea? Se consideră că sunteți loiali lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci ce ar trebui să faceți? Astfel de lucruri sunt inevitabile; astfel de probleme vor apărea cu siguranță. Unii oameni, oricât de multe predici ar auzi, nu pot înțelege adevărul și sunt incapabili să facă legătura între manifestările antihriștilor și predicile pe care le-au auzit sau să îi discearnă. Când este clar ca lumina zilei că cineva este un antihrist, ei pur și simplu nu-l pot vedea așa cum este de fapt și sunt în continuare induși în eroare. Cu excepția cazului în care antihriștii îi rănesc personal, îi suprimă, îi ceartă, îi pedepsesc sau acționează chiar în fața lor, ei nu vor recunoaște că aceia sunt antihriști. Chiar dacă alții le spun faptele sau le prezintă dovezi, nu vor crede. Trebuie să vadă cu ochii lor ce fac antihriștii și să experimenteze personal abuzul antihriștilor ca să poată recunoaște. Ce ar trebui să facem în această situație? (Să-i lăsăm să-i urmeze pe antihriști și să experimenteze abuzurile; doar după ce vor fi abuzați se vor trezi.) Nu este un pic cam dur? (Nu este dur în ce-i privește. Astfel de oameni nu pot înțelege adevărul prin părtășie și nu pot să ajungă la conștientizare și să se trezească decât experimentând personal abuzul. Prin urmare, aceasta este singura modalitate de a aborda astfel de oameni.) Acesta este un principiu. Unii oameni nu înțeleg când le vorbești într-un mod pozitiv; nu au capacitatea de a înțelege. De exemplu, dacă le spui: „Acea zonă este periculoasă; dacă te duci singur noaptea, s-ar putea să dai de tâlhari. Acest lucru s-a întâmplat mai multor persoane. Nu merge la plimbare noaptea; întoarce-te devreme!” Ei nu cred și insistă să se plimbe singuri noaptea, fără însoțitor. În acest caz, îi lași să se plimbe singuri, dar îi protejezi în secret, asigurându-te că nu vor avea, de fapt, probleme. Asta înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitatea. Când apar probleme reale, îi poți proteja, poți preveni să li se întâmple vreun necaz și îi ajuți să învețe o lecție și să o memoreze. În cele din urmă, vor crede că ceea ce ai spus a fost corect. Prin urmare, cei care sunt induși în eroare de antihriști și nu îi pot discerne indiferent de modul în care au părtășie despre adevăr trebuie să sufere un prejudiciu grav, să învețe o lecție și să o memoreze pentru a-și dezvolta discernământul. Cei care sunt confuzi și ignoră sfaturile nu pot vedea ticăloșia și ferocitatea antihriștilor așa cum sunt și chiar îi tratează pe antihriști drept frați și surori, interacționând cu ei ca atare, ajutându-i cu dragoste și tratându-i cu sinceritate, vorbindu-le din inimă. Ca urmare, le cad victime antihriștilor. Unii oameni trebuie să fie răniți nu o dată, ci de mai multe ori până își dezvoltă discernământul. Apoi, când ai părtășie cu ei și îi sprijini, te cred. Este o metodă eficientă, iar unii oameni trebuie să sufere în astfel de lucruri. Înainte, a fost o anumită persoană confuză, care nu avea discernământ și nu a fost prea încântată când casa lui Dumnezeu a înlocuit un antihrist. Faptele rele ale antihristului erau evidente și chiar era catalogat ca fiind un antihrist. Toată lumea recunoștea acest lucru în afară de el și nimeni nu putea avea părtășie cu el. În cele din urmă, l-a urmat pe antihrist afară. După o perioadă, suferind un prejudiciu grav, s-a întors în lacrimi, recunoscând că antihristul era într-adevăr groaznic. De fapt, antihristul fusese întotdeauna la fel de rău, dar, pentru că avea un sentiment bun față de antihrist și dorea să-i intre în grații, a tolerat și s-a adaptat la tot ceea ce făcea antihristul. Când antihristul și-a pierdut statutul, el a interacționat cu antihristul pe picior de egalitate și a început să aibă opinii cu privire la unele dintre lucrurile pe care le făcea acesta. Perspectiva lui s-a schimbat și a început să vadă problemele. În cele din urmă, chiar dacă i s-a cerut să îl urmeze din nou pe antihrist, a refuzat categoric – era mai degrabă dispus să moară decât să îl urmeze pe antihrist, pentru că suferise un mare prejudiciu și-l văzuse pe antihrist așa cum era de fapt. În realitate, ceea ce văzuse îi fusese deja comunicat mai devreme, dar a refuzat să recunoască sau să admită acest lucru. Nu putea fi ajutat. Astfel de oameni trebuie să o ia pe un drum sinuos și să îndure mai multe greutăți – merită să sufere. De ce spun că merită? Vreau să spun că atunci când ai binecuvântări, dar refuzi să te bucuri de ele și insiști să suferi – nu se poate altfel – trebuie să înduri greutăți și să suferi mai întâi. Asta înseamnă să meriți să suferi.

Atunci când monopolizează puterea, antihriștii încredințează, în primul rând, sarcini importante celor care îi ascultă fără ezitare. Apoi îi instruiesc pe acei indivizi care încă ezită, care au minți maleabile, aducându-i de partea lor. Odată ce acești indivizi au fost pregătiți corespunzător și devin membri ai domeniului antihristului, acesta poate sta liniștit. Cât despre restul celor care nu pot fi folosiți de el, antihristul îi abandonează complet, excluzându-i din domeniul său. Toți cei care i se supun fără ezitare sunt considerați adepții lui înfocați, membri fideli ai domeniului său. Îi consideră pe acești indivizi adepții, susținătorii și confidenții lui. Puterea lui se exercită în cadrul acestui grup, adică este exercitată efectiv prin intermediul lor. Prin urmare, se poate spune că, atunci când antihriștii monopolizează puterea, transformând casa lui Dumnezeu în propriul domeniu, ei investesc eforturi considerabile. Întreprind diverse acțiuni și plătesc un preț semnificativ pentru aceasta, dar rezultatul acestui preț este dușmănia cu Dumnezeu, cu adevărul și cu toți frații și surorile care urmăresc adevărul. Care sunt valoarea și semnificația acestei puteri? Acestea constau în faptul că antihriștii obțin recunoaștere pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu și a casei Sale, își stabilesc propriile fortărețe, își întemeiază regate independente și exercită o mare putere în mod independent.