B. Refuzul de a recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor

În continuare, să avem părtășie despre cea de-a doua manifestare a expresiei: „Nu cred în existența lui Dumnezeu și neagă esența lui Hristos”, și anume refuzul antihriștilor de a recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Pentru antihriști, Creatorul care are identitatea lui Dumnezeu, pur și simplu nu există. Este doar un mit. Pot antihriștii să recunoască atunci faptul că acest Creator deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor? Este de la sine înțeles că nu recunosc acest fapt. Nu îl recunosc, iar acest lucru se bazează, de asemenea, pe fapte. Credința antihriștilor, cunoașterea lor de Dumnezeu și înțelegerea lor în ceea ce-L privește se bazează pe noțiuni și închipuiri umane, pe unele percepții și înțelegeri umane ale idolilor și, de asemenea, pe ereziile și falsitățile pe care le folosesc acești idoli pentru a-i induce în eroare pe oameni. Sunt noțiunile, închipuirile, ereziile, falsitățile și alte lucruri din inimile antihriștilor în concordanță sau în contradicție cu faptul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? Sunt, desigur, în contradicție cu acest fapt. Idolii cărora oamenii le aduc ofrande îi induc în eroare prin prezentarea unor erezii și falsități care sunt în acord cu noțiunile, închipuirile și gusturile oamenilor, cum ar fi: „Buddha este binevoitor”, „Cerul prețuiește ființele vii”, „Salvarea unei vieți este mai importantă decât construirea unei pagode cu șapte niveluri” și „Ceea ce este destinat trebuie să se întâmple, iar ceea ce nu este destinat nu trebuie forțat”, pentru a obține un punct de sprijin ferm în rândul omenirii. Ce altceva? (E un dumnezeu la un metru deasupra ta.) Unde se află un metru de deasupra ta? Se află în aer, unde trăiește Satana. Ce este acest „dumnezeu”? (Este Satana.) Și care este zicala pe care o folosesc adesea budiștii? (Binele este răsplătit cu bine și răul cu rău; aceste lucruri vor fi răsplătite, vremea încă nu a sosit.) Oamenii consideră aceste zicale oarecum pozitive și teoriile filosofice care sunt adesea rostite în lume ca fiind adevărul, dar, de fapt, sunt aceste cuvinte adevărul? Există vreo relație între ele și adevăr? (Nu.) Cum ar fi „Binele este răsplătit cu bine și răul cu rău; aceste lucruri vor fi răsplătite, vremea încă nu a sosit” – ce înseamnă „binele este răsplătit cu bine”? La ce se referă „binele”? Este vorba de dreptate, de adevăr sau de puțina bunăvoință a omului? (Este vorba de bunăvoința omului.) Este mica bunăvoință a omului într-adevăr răsplătită cu bine? Nu neapărat. „Construirea podurilor și repararea drumurilor duc la orbire” – construirea de poduri și repararea drumurilor sunt acte de bunătate, așadar, de ce duc la orbire? Există răsplată pentru aceste acte? (Nu.) „Răul cu rău” – moartea și incendierea sunt rele, deci sunt răsplătite cu rău? (Nu.) De ce nu? „În timp ce ucigașii și piromanii se asigură că urmașii lor se înmulțesc” – aceste cuvinte infirmă expresia „răul cu rău”. „Aceste lucruri vor fi răsplătite, vremea încă nu a sosit” – ce înseamnă „momentul nu a sosit încă”? Ce presupune sosirea acestuia? Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, consideră aceste cuvinte și zicale drept lucruri pozitive și adevăruri. Oamenii cu inimile pustiite și fără nicio sursă de hrană spirituală iau aceste așa-zise „cuvinte corecte” ca hrană spirituală, ca un fel de confort spiritual, pentru a se consola: „Este în regulă, există speranță în viață, există încă dreptate și corectitudine în această lume și cineva care susține dreptatea. Mai este posibil să obținem un final corect și, în cele din urmă, va fi adoptată o declarație de rezoluție cu privire la toate acestea.” Sunt aceste afirmații adevărate înțelegeri ale suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor? Sunt ele adevărate manifestări ale recunoașterii de către oameni a faptului că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? (Nu.) Sunt zicalele sau proverbele pe care le spun oamenii legate de faptul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? (Nu.) De ce nu? (Aceste cuvinte nu sunt adevărul.) Răspunsul tău dovedește acest lucru la nivel teoretic, dar care este cauza principală? Cauza principală este departe de a fi la fel de simplă ca această doctrină, este departe de a o putea explica doar în această singură propoziție. Din moment ce chestiunea faptului că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile nu este atât de simplă, cum ar trebui oare înțeleasă? După cum am avut părtășie înainte, antihriștii nu recunosc că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile. Indiferent la ce se uită antihriștii, întotdeauna scrutează și analizează din perspectiva unui spectator și a unui materialist care consideră că banii și puterea înseamnă viață. Dacă o persoană privește ceva din astfel de perspectivă și punct de vedere, nu se va schimba esența problemei? Nu va fi diferită? Care va fi rezultatul final dacă cineva privește legile și reglementările de dezvoltare a tuturor lucrurilor din perspectiva unui materialist? Oare viziunea materialistă asupra lumii nu va produce filosofii, strategii, metode și abordări umane pentru interacțiunile lumești? Nu va produce reguli de joc? (Da.) Acesta este rezultatul, iar esența problemei este aici.

Cum vede un materialist puterea? El crede că, dacă o persoană vrea să obțină puterea, în primul rând, trebuie să aibă strategii, în al doilea rând, trebuie să fie capabilă să manipuleze tot felul de oameni, în al treilea rând, trebuie să fie crudă și în al patrulea rând, trebuie să fie schimbătoare. Nu este acesta punctul de vedere al unui materialist? Există vreun indiciu de supunere față de suveranitatea lui Dumnezeu în acest lucru? (Nu.) Cum au ajuns materialiștii la aceste opinii despre putere? Nu au fost aceste puncte de vedere produse de esența antihriștilor? (Ba da.) Ce esență a antihriștilor? Spune-Mi, dacă antihriștii nu ar avea o esență ticăloasă, ar veni ei cu expresia „să fie capabili să-i manipuleze pe oameni”? S-ar gândi ei că „trebuie să aibă strategii”? Ar spune că „trebuie să fie schimbători”? Dacă nu ar avea o esență feroce, ar spune că „trebuie să fie cruzi”? (Nu.) Acest lucru este determinat de esența antihriștilor. Diferitele gânduri produse de esența lor sunt doar idei care există în mintea lor, sau principiile lor pentru interacțiuni lumești și comportamentul lor în viața de zi cu zi sunt aceleași? (Principiile lor pentru interacțiunile lumești sunt aceleași.) Fac în mod constant rezumate în viața lor de zi cu zi și în rândul grupurilor, astfel încât strategiile lor continuă să devină din ce în ce mai mature și mai experimentate, iar în final devin diabolice. Ce înseamnă diabolic? Înseamnă să fii suficient de crud, de nemilos și de sinistru. Pot manifestările lor de cruzime, ale faptului că sunt nemiloși și siniștri să îi facă să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu? Categoric nu. Prin urmare, indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, antihriștii fac totul pe baza propriilor lor filosofii, legi, reguli de joc, strategii și experiență. Sunt în concordanță sau în contradicție toate acestea cu faptul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? (Sunt în contradicție.) Când antihriștii pun în aplicare toate aceste legi pe care le-au produs prin rezumatele lor, care sunt principiul și scopul lor? Care este motivația lor? Ei spun: „Dacă vrei să obții ceea ce îți dorești, trebuie să înveți să faci orice este nevoie și să mergi până la capăt, să fii suficient de crud, de nemilos și de sinistru, după cum spune zicala: «Așa cum o minte măruntă nu te face un gentleman, un om adevărat trebuie să fie nemilos.»” Ce înseamnă asta? Înseamnă: „Ce suveranitate a lui dumnezeu? Ce așteptare pentru rânduielile din Cer? Asemenea lucruri nu există! Care oficial sau monarh nu a ajuns acolo unde este prin mijloace feroce și brutale? Aceste poziții nu sunt câștigate prin luptă și ucidere?” Dacă ne uităm la acest punct de vedere al lor, recunosc antihriștii că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? (Nu.) În lumea non-credincioșilor, antihriștii au o astfel de perspectivă asupra acestei legi a supraviețuirii. Așadar, cât sunt în biserică, vor folosi aceleași strategii atunci când acționează? Vor urma aceleași reguli de viață? Acest lucru nu se va schimba câtuși de puțin. Chiar și atunci când antihriștii vin în biserică, nu se înfrânează sau nu se îndreaptă niciodată, nu fac absolut deloc asta. Ei spun: „Dacă vrei să excelezi în fața celorlalți, trebuie să înveți să ai strategii. Când toată lumea este în preajmă, mai ales când sunt oameni de seamă, trebuie să faci tot posibilul să ieși în evidență și să-i lași pe cei responsabili, pe conducători și pe cei de sus să vadă asta. Atunci vei avea șansa de a fi promovat și numit în poziții importante și vei avea ocazia să excelezi în fața celorlalți. În plus, trebuie să înveți să te comporți diferit când ești în preajma oamenilor decât atunci când nu ești, trebuie să înveți să te dedai la înșelăciuni. Fă lucruri bune în fața oamenilor și lucruri teribile, rele, întunecate și care nu le plac oamenilor pe ascuns! Nu lăsa niciodată pe nimeni să te vadă așa cum ești, de fapt! Trebuie să le arăți oamenilor partea ta cea mai bună și trebuie să te prefaci bine. Indiferent cât de rău ești cu adevărat, trebuie să ascunzi bine asta. Nu pierde sprijinul oamenilor! Odată ce le pierzi sprijinul, este prea târziu – atunci nu vei mai avea nicio șansă.” Antihriștii trăiesc, de asemenea, după astfel de strategii și legi de supraviețuire în biserică.

Cum privesc antihriștii mărturiile tuturor fraților și surorilor care au experimentat și au ajuns să cunoască suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor? Antihriștii spun: „Oamenii au creier, gânduri și educație, iar prin editare și compunere, au produs aceste mărturii bazate pe experiență. De fapt, aceste mărturii bazate pe experiență sunt toate închipuite de oameni, toate sunt false și imposibile. Și eu aș putea produce o mărturie bazată pe experiență, dacă aș inventa-o. Aș putea scrie 10 sau 20 de articole de mărturii bazate pe experiență. Doar că nu-mi bat capul cu asta. Credeți că nu-mi dau seama de micile voastre uneltiri? Nu faceți asta doar ca să ieșiți în evidență? Le numiți drăguț «mărturie pentru dumnezeu», «mărturie pentru numele lui dumnezeu» și «mărturie pentru suveranitatea lui dumnezeu asupra tuturor lucrurilor» și spuneți că aduceți mărturie pentru dumnezeu, dar, de fapt, faceți asta pur și simplu pentru a aduce mărturie pentru voi înșivă și pentru a excela în fața celorlalți.” Nu recunosc veridicitatea tuturor mărturiilor despre lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra oamenilor. Când vine vorba de diferitele medii și situații din lumea exterioară, precum și de condițiile din fiecare țară, antihriștii nu pot vedea cum lucrează Dumnezeu, de fapt, iar când vine vorba de faptul că Dumnezeu menține, schimbă sau rânduiește mediile din lumea exterioară, nu pot vedea exact care este semnificația faptului că El face toate acestea. Ei cred că: „«Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile» este doar o afirmație goală, care sună bine. În realitate, indiferent în ce țară te duci, trebuie să te supui guvernului acelei țări, nu-i așa? Sunteți supuși constrângerilor guvernului și legilor acelei țări, nu-i așa? Nu înseamnă acest lucru că afirmația conform căreia dumnezeu este suveran peste toate lucrurile pică? Indiferent de modul în care el își exercită suveranitatea, poate aceasta să fie peste guvernul și legile oricărei țări?” Prin urmare, de îndată ce mediul și situația din lumea exterioară sunt nefavorabile bisericii și lucrării acesteia, antihriștii se simt, pe ascuns, fericiți și râd de asta, dezvăluindu-și fețele demonice. Când lucrarea bisericii se desfășoară fără probleme, când Dumnezeu o binecuvântează și o conduce, când totul este pe drumul cel bun, când nu există nicio interferență din partea mediului din lumea exterioară, iar starea fraților și surorilor devine din ce în ce mai bună, inimile antihriștilor sunt neliniștite și nerăbdătoare, se simt extrem de invidioși, deloc în largul lor și plini de ură. De ce se simt plini de ură? Nu cred că Dumnezeu poate fi suveran peste toate acestea. Biserica este casa lui Dumnezeu, este locul unde Dumnezeu Își face lucrarea de gestionare, unde Dumnezeu mântuiește omenirea, unde voia lui Dumnezeu nu este stingherită și unde cuvintele lui Dumnezeu pot fi realizate și confirmate în oameni. Atunci când bisericii îi merge bine, acest lucru demonstrează realitatea autorității lui Dumnezeu și confirmă, totodată, că suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor există și este adevărată. Odată ce acest fapt există și este verificat, este o palmă peste obraz pentru antihriști. După ce au primit palma peste obraz, simt antihriștii bucurie, pace și mângâiere în inimile lor sau se simt sfidători și indignați? (Se simt sfidători și indignați.) La ce se gândesc în inimile lor? Îl urăsc și Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu. Dacă la suprafață se pare că situația bisericii și a fraților și surorilor nu este foarte bună, acești oameni fiind persecutați, oprimați și excluși și neavând niciun statut în societate, antihriștii se simt destul de fericiți și mulțumiți în inimile lor, dar când lucrarea lui Dumnezeu și viața bisericii sunt toate înfloritoare și în continuă dezvoltare, antihriștii nu se simt fericiți. De ce nu se simt fericiți? Pentru că acest lucru este incompatibil cu noțiunile lor, este ceva la care nu se așteptau. Suveranitatea și cuvintele lui Dumnezeu au fost îndeplinite și realizate, subminându-le punctele de vedere și, astfel, se simt triști. Pe baza gândurilor și punctelor de vedere pe care antihriștii le afișează, precum și a sentimentelor lor de nemulțumire, nu nutresc oare aceeași perspectivă ca a marelui balaur roșu? Nu este natura-esență pe care o au la fel ca aceea a marelui balaur roșu? Este exact aceeași.

În ceea ce privește întreaga lume, toate lucrurile și legile și reglementările respectate de toate ființele create, antihriștii se gândesc: „Natura și anotimpurile s-au format cu mult timp în urmă. Dacă este frig pentru o lungă perioadă de timp, se va încălzi; dacă este cald pentru o lungă perioadă de timp, va fi frig. Când va fi timpul ca frunzele să cadă, vor cădea atunci când va bate vântul. Nu sunt toate acestea normale? Cum este aceasta suveranitatea lui dumnezeu? Cum este aceasta o lege stabilită de dumnezeu? Ce pot face legile lui dumnezeu? Oamenii au ucis foarte multe animale fără prea multe consecințe; omenirea continuă să trăiască la fel ca înainte, nu-i așa? Ei spun că dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, deci cum se face că nu văd cum deține dumnezeu suveranitatea asupra lor? Ei spun că dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, dar de ce oamenii răi prosperă întotdeauna, în timp ce aceia buni nu au niciodată câștig de cauză?” În final, conchid că: „Nu există niciun mântuitor în această lume; omenirea este cea care manipulează lumea. Marile personaje și liderii țărilor lumii sunt cei care conduc această lume, iar acești oameni sunt cei care schimbă peisajul acestei lumi. Fără acești oameni măreți și capabili, lumea ar fi condamnată. Cât despre faptul că dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, nu pot să văd acest lucru. Cum este dumnezeu suveran peste ele? De ce nu pot simți asta? De ce nu pot înțelege acest lucru? De ce suveranitatea lui dumnezeu asupra tuturor lucrurilor conține o mulțime de lucruri care sunt contrare noțiunilor umane?” Nu pot nici să o recunoască, nici să o accepte. Când vine vorba de suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, modul în care Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, firea pe care Dumnezeu o dezvăluie în suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor, principiile de acțiune ale lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu și așa mai departe, oamenii care urmăresc adevărul pot înțelege doar o parte din acestea în timpul vieții lor. Totuși, acest lucru este suficient pentru a-i face să se supună suveranității și rânduielilor Creatorului, să se supună tuturor cuvintelor rostite de Creator și să Îl recunoască pe Creator ca Dumnezeu. Chiar dacă unii oameni pot înțelege o parte din acestea, este imposibil să le înțeleagă pe deplin, deoarece multe dintre lucrările lui Dumnezeu sunt realizate din statutul și identitatea Sa și întotdeauna va exista o discrepanță între aceste lucrări și gândirea și cunoașterea ființelor umane create. Și puținul pe care oamenii îl pot înțelege prin lucrurile pe care le experimentează în viața lor poate fi priceput doar de cei care urmăresc adevărul, cei care au discernământ și capacitatea de a înțelege adevărul. Pentru cei de calibru slab, care nu au discernământ și nu iubesc deloc adevărul, chiar și această parte de înțelegere este imposibil de obținut. Se spune adesea că gândurile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului. Acest lucru înseamnă că oamenii sunt întotdeauna departe de gândurile Creatorului, iar obținerea unei părți de înțelegere este harul lui Dumnezeu. Pentru cei care urmăresc adevărul, acest lucru poate fi atins doar de cei care acceptă stadiul final al lucrării lui Dumnezeu, după ce au auzit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și au înțeles și experimentat multe adevăruri – necesită o viață întreagă de efort. Pentru antihriștii care neagă în mod fundamental identitatea lui Dumnezeu, în ceea ce privește esența lor, nu iubesc adevărul sau lucrurile pozitive și, cu atât mai puțin, nu iubesc ceva legat de identitatea și esența lui Dumnezeu, așa că nu vor ajunge niciodată în punctul de a recunoaște faptul că Dumnezeu deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Recunoașterea acestui fapt este construită pe baza înțelegerii și urmăririi adevărului, dar antihriștii neagă adevărul, sunt scârbiți de adevăr, Îl urăsc pe Dumnezeu și, chiar mai mult, urăsc identitatea și esența lui Dumnezeu. Deci, pentru ei, faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor va fi întotdeauna inexistent. Ce înseamnă „inexistent”? Înseamnă că acești nătângi nu vor vedea sau nu vor înțelege niciodată faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Prin urmare, nu îl pot pricepe. Multe lucruri sunt cuprinse în faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor, iar acesta atinge multe adevăruri, precum și înțelepciunea lui Dumnezeu și identitatea și esența Lui. Cum orchestrează Dumnezeu toate lucrurile printre toate cele asupra cărora este suveran? În ceea ce privește metodele, sincronizarea și considerațiile lui Dumnezeu cu privire la această chestiune, cum o planifică și o desfășoară mintea Sa? Judecând pe baza acestor aspecte, suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor nu este o chestiune simplă; sunt implicate relații destul de complexe. Nătângii precum antihriștii, care pur și simplu nu au înțelegere spirituală și nu acceptă adevărul, nu vor înțelege niciodată modul în care Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu vor înțelege niciodată, deci pot recunoaște acest lucru? (Nu pot.) Unii spun: „Nu îl recunosc pentru că nu îl pot înțelege. Dacă ar putea să-l înțeleagă, nu l-ar recunoaște?” Aceasta este doar o deducție; deducțiile sunt doar în acord cu logica, nu sunt neapărat în concordanță cu faptele. Deci, care este adevărul faptelor? Antihriștii nu vor recunoaște niciodată faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Deocamdată, să nu vorbim despre antihriști și să vorbim, în schimb, despre arhanghel, Satana, diavolul, marele balaur roșu. Acesta îi persecută pe aleșii lui Dumnezeu, aduce daune bisericii și tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu abate dezastre asupra lui, făcându-l să se zbată cuprins de panică, să devină frenetic și să fie la capătul puterilor, nu poate face față și, în cele din urmă, cere milă: „Nu voi mai lupta niciodată împotriva Cerului.” Ce informații pot fi desprinse din această afirmație? Marele balaur roșu recunoaște existența Cerului și a lui Dumnezeu, dar natura sa nu se schimbă; chiar dacă recunoaște existența lui Dumnezeu, continuă să fie împotriva Lui și să I se opună. Atunci când nu Îl poate învinge pe Dumnezeu, imploră mila, spunând că nu se va mai lupta cu Cerul. Dar este cu adevărat subjugat și imploră milă? Nu, când își va reveni, va continua să lupte; aceasta este natura sa, iar natura sa nu se schimbă. Antihriștii au aceeași natură.

Cum văd antihriștii suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omenirii în cadrul suveranității Sale asupra tuturor lucrurilor? Asta implică o chestiune foarte măruntă. Când vine vorba de suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, conceptul de „toate lucrurile” este macroscopic și prea vast; antihriștii nu îl pot accepta, sunt orbi în ce-l privește și nu-l pot vedea așa cum e. Deci, se supun antihriștii modului în care Dumnezeu deține suveranitatea asupra propriului lor destin? Cuprind cu mintea acest lucru? Îl înțeleg? Pot să îl recunoască? Chiar mai puțin. Antihriștii cred că și-au asigurat toate lucrurile bune din viața lor reală prin propriile eforturi. De exemplu, dacă intră la facultate, ei atribuie acest lucru faptului că au avut rezultate bune la învățătură, crezând că s-au născut să urmeze o universitate prestigioasă. Dacă duc o viață bună și au câștigat bani, consideră că sunt făcuți pentru a se îmbogăți, deoarece ghicitoarele le-au spus că vor avea o viață prosperă și că vor fi suficient de norocoși cât să devină oficiali, dar și pentru a se descurca bine din punct de vedere financiar. Când lucrurile merg prost sau nu sunt așa cum au sperat și suferă, încep să se plângă: „De ce îmi merge atât de prost? De ce-mi este soarta atât de rea? Am mare ghinion!” Interpretează și văd aceste lucruri dintr-o perspectivă umană. Dacă totul merge ca pe roate, devin atotputernici, ies în evidență la tot pasul, au o atitudine feroce și amenințătoare și se comportă obraznic și arogant, dar când lucrurile nu merg cum vor ei, dau vina pe Dumnezeu și pe ceilalți oameni și încearcă să găsească o modalitate de a schimba lucrurile și de a scăpa de situație. Spun că tot ceea ce rânduiește și face Dumnezeu este bine, dar, în particular, își storc creierii, încercând să folosească toate mijloacele pentru a răsturna lucrurile și a scăpa sau a schimba situația, spunând: „Refuz să cred că soarta mea este atât de rea, că ghinionul meu este atât de mare! Refuz să cred că lumea este atât de nedreaptă, că o persoană capabilă ca mine nu va vedea în cele din urmă lumina zilei, că vremea mea să strălucesc nu va veni niciodată! De fapt, destinul este doar o carcasă goală, este doar o zicală; totul depinde de propriile eforturi și lupte. Așa cum spune proverbul: «Trebuie să înduri o mare suferință pentru a răzbi în viață.» Acesta este cel mai înalt crez; nu ar trebui să uit niciodată acest lucru, trebuie să îl folosesc pentru a mă motiva.” Ei spun iar și iar că tot ceea ce face Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este suveran peste tot și că se supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, dar, în cele din urmă, zic: „Trebuie să înduri o mare suferință pentru a răzbi în viață.” La suprafață, rostesc cuvinte spirituale, dar pe ascuns, principiile pe care le pun în aplicare, le practică și le urmează sunt filosofiile Satanei pentru interacțiunile lumești, logica și gândirea acestuia. Există vreo supunere în asta? (Nu.) Acesta este modul în care văd, înțeleg și abordează antihriștii faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Pe baza acestor manifestări și exemple, antihriștii recunosc și cred în faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor sau se îndoiesc și îl condamnă? (Se îndoiesc și îl condamnă.) Indiferent de ceea ce spun, pe baza manifestărilor lor reale, antihriștii disprețuiesc în mod fundamental faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor și nu cred în el. Unii antihriști chiar fac afirmații absurde: „Cum poți să nu te strădui pentru ceva și doar să aștepți pasiv suveranitatea lui dumnezeu? Nu trebuie să îți gătești singur mâncarea? Poți să aștepți cu gura deschisă să-ți pice plăcinte din cer? Indiferent de suveranitatea deținută de dumnezeu, oamenii tot trebuie să muncească din greu și să acționeze, nu-i așa?” Antihriștii nu numai că refuză să recunoască faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor, ci o și neagă și o interpretează greșit. Cu ce scop o interpretează greșit? Caută o bază și o scuză pentru a lupta fără scrupule pentru toate beneficiile pe care și le doresc. Pe baza diferitelor manifestări ale antihriștilor, care este adevărata lor perspectivă asupra faptului că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor? Neîncredere, negare și condamnare – aceasta este adevărata lor perspectivă.

În cele două puncte despre care am avut părtășie astăzi, am analizat în primul rând manifestarea antihriștilor care nu cred în existența lui Dumnezeu. După ce ați ascultat această părtășie, ați dobândit vreo înțelegere? Care oameni au aceste probleme? Ce fel de persoană are firea antihriștilor, dar nu esența lor, și se poate schimba? Ce oameni au aceleași probleme, dar au esența antihriștilor, nu se pot schimba, sunt eterni dușmani ai lui Dumnezeu și nu sunt obiecte ale mântuirii, ci ale distrugerii? Aveți și voi aceste manifestări? Simțiți că vă puteți schimba? Puteți accepta adevărul și să-l folosiți pentru a schimba și înlocui aceste gânduri? (Da.) Care sunt persoanele care nu se pot schimba? Există un tip de persoană care, văzând non-credincioși care trăiesc vieți luxoase, care locuiesc în case mari cu interioare decorate ca niște palate și care au mai multe mașini de lux, devine ispitită și se lamentează: „Este minunat să fii bogat, să fii un oficial, să fii capabil! De ce este el atât de capabil? De ce este atât de norocos? Cum și-a câștigat banii?” Ori de câte ori vede că cineva are statut social, îl flatează în mod deosebit, îl lingușește și încearcă să-i intre în grații, fiind dispusă să facă orice pentru el, să devină servilă la orice nivel. Iubește în mod deosebit tendințele rele din societate și adesea își dorește să facă parte din ele, simțindu-se deranjată când credința ei în Dumnezeu o împiedică să facă acest lucru. Cu atât mai mult, simte că a fost lăsată în urmă de lume; se simte singură, neajutorată, simte că nimic nu o sprijină, că nu poate găsi nicio consolare și, deseori, are inima frântă. Un alt tip de persoană simte o mare admirație atunci când îi vede pe cei cu bani și putere bucurându-se de succes în timp ce își gestionează afacerile în societate și adesea aclamă acest lucru, spunând: „Au ucis o persoană, dar pentru că au bani și relații, au petrecut doar câteva zile de formă în închisoare și apoi au ieșit. Asta înseamnă să ai cu adevărat capacitate!” Ei respectă foarte mult și admiră astfel de oameni în societate. Cu toate acestea, un alt tip de persoană acordă o atenție deosebită și îi pasă profund de subiectele politice sensibile din societate și chiar își dorește cu adevărat să se implice și să se avânte în unele afaceri care au legătură cu politica. Oamenii de acest fel și alte tipuri similare, în adâncul sufletului, au aceeași atitudine față de Dumnezeu ca a antihriștilor: nu cred în existența lui Dumnezeu, nu-I recunosc identitatea lui Dumnezeu sau faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Acești oameni aparțin aceleiași găști ca și antihriștii. Ei nu aparțin bisericii sau casei lui Dumnezeu și, în cele din urmă, vor fi înlăturați. Nu se pot înțelege cu cei care cred în Dumnezeu și calea pe care merg este în contradicție cu cerințele lui Dumnezeu. Toți acești oameni sunt periculoși; chiar dacă nu au făcut încă niciun rău și nu L-au negat, judecat sau condamnat încă deschis pe Dumnezeu sau nu i-au indus în eroare fățiș pe oameni și nu au luptat pentru statut în biserică, au esența antihriștilor, deoarece în mod fundamental nu recunosc identitatea lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, nu recunosc faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor. Ei fac parte din forțele ticăloase și din gașca Satanei. Venerează ticăloșia și orice erezie sau falsitate promovată de diavoli și Satana, precum și orice tendință rea care apare, este populară sau se răspândește în lume. Nu aparțin casei lui Dumnezeu sau bisericii și nu sunt obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu. Acești oameni sunt adevărați dușmani ai lui Dumnezeu, sunt antihriști.

14 noiembrie 2020