Când antihriștii își asumă orice parte a lucrării, sunt superficiali și se prefac că nu îi văd pe oamenii răi și pe cei care tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu, sau poate chiar le ascund faptele, îi tolerează și-i protejează. După ce este demis, se va schimba un antihrist, atunci când va face o datorie diferită? (Nu.) De ce? (Din cauza unei probleme a naturii-esențe pe care o are.) După ce a comis o eroare atât de gravă, el tot nu se căiește și tot are noțiuni și nemulțumiri în inimă, așadar, poate să fie puțin sincer în orice datorie face? El comite cu imprudență nelegiuiri în datoria sa chiar dinainte să aibă noțiuni sau nemulțumiri, așadar, atunci când nutrește aceste lucruri, poate să fie sincer în datoria sa? (Nu.) Și fără sinceritate, va fi superficial? Va comite cu imprudență nelegiuiri? (Da.) Poate că unii dintre voi nu sunt convinși, așa că uitați-vă bine singuri și, într-o bună zi, veți fi convinși. Un antihrist nu se poate schimba niciodată și, indiferent unde este trimis, nu va fi niciodată bun de nimic. După ce o persoană care urmărește adevărul a fost emondată fiindcă a dezvăluit o fire coruptă, ea suferă unele schimbări. Starea ei devine din ce în ce mai bună, atitudinea îi devine tot mai proactivă, perspectiva îi devine tot mai pozitivă, scopurile și direcția a ceea ce urmărește devin tot mai corecte, începe să aibă tot mai mult o inimă cu frică de Dumnezeu și umanitatea ei pare tot mai vrednică de respect. Prin contrast, cu cât este emondat mai mult un antihrist, cu atât îi crește mai mult resentimentul lăuntric, cu atât se simte mai nedreptățit în inima sa și cu atât cresc mai mult noțiunile, ura și plângerile lui în legătură cu Dumnezeu. Când nu a fost emondat, trupul său poate plăti un mic preț, dar când este emondat des, nu are nici măcar o fărâmă de sinceritate. Chiar este o cauză pierdută! Observați singuri acest lucru – oricine este așa ține mereu predici pentru a-i sprijini pe alții, dar el însuși nu practică deloc și nu are deloc intrare – aceasta este o caracteristică. O altă caracteristică este că, indiferent ce lucrare face, odată ce are statut, poate să ia puțină inițiativă și să manifeste puțin entuziasm, dar este mereu superficial și comite cu imprudență nelegiuiri în lucrarea sa. Când își pierde statutul, nu se mai poartă cu mănuși, se declară lipsit de speranță și chiar acționează într-un mod îndrăzneț și imprudent și se poartă ca un sălbatic nelegiuit, total lipsit de o inimă cu frică de Dumnezeu. Din toată omenirea, acest tip de persoană este un antihrist clasic. Este în stare să disece foarte clar și foarte logic stările altor oameni, într-un mod care este ușor de înțeles și îți lasă senzația că și el are o astfel de înțelegere despre sine. Dar atunci când face vreun fel de greșeală, când a dezvăluit o fire coruptă și tu încerci să-l expui și să-l diseci, urmărește ce fel de atitudine are. Nu va fi deloc dispus să accepte și se va gândi la orice mod posibil de a dezminți aceste lucruri și de a se apăra, fără să le recunoască. Nimeni nu va putea să-i facă nimic și oricine îi atinge o coardă sensibilă sau îi expune o problemă se va trezi că are probleme și va fi tratat ca un dușman al său.

Când un antihrist are statut, poate să îndure unele greutăți și să plătească un mic preț pentru a și-l proteja. Este, de asemenea, în stare să se prefacă amabil și plin de compasiune pentru toți, să pretindă că vrea să-i salveze pe toți – e un ipocrit. Totuși, în momentul în care își pierde statutul, toată bunătatea lui se evaporă și cu toate acestea, vrea în continuare să se agațe și să se bucure de sprijinul, respectul și atenția specială de care s-a bucurat în trecut. Pur și simplu este nerușinat peste măsură! Indiferent în ce grup este un antihrist, el nu oferă nimănui nici măcar cea mai mică asistență sau edificare și, cu toate acestea, vrea în continuare să se bucure de sprijinul și respectul tuturor celorlalți. Indiferent cine altcineva recunoaște că are o fire coruptă, un antihrist nu va interveni niciodată ca să spună că și el are o astfel de fire și nu va vorbi despre ce fel de fire coruptă a dezvăluit în trecut. Nu se disecă niciodată, iar atunci când e pus la colț, spune doar ceva precum: „Da, sunt un demon, sunt o satană” și atâta tot. Spune doar câteva dintre aceste vorbe pompoase, goale. Dacă-l întrebi: „Ce manifestări și dezvăluiri specifice ale faptului că ești un demon și o satană ai? Ce fel de motive și intenții ai când acționezi?”, atunci nu va spune absolut nimic. Nu este el o satană? De când a ajuns la putere, marele balaur roșu a comis nenumărate rele și, pe parcursul stăpânirii sale, și-a recunoscut și îndreptat constant nelegiuirile, în tot acest timp intensificând constant abuzul pe care îl exercită asupra poporului său. Când îl vezi recunoscându-și nelegiuirile, ai putea crede că se va căi și se va îndrepta, că are o atitudine de mărturisire și că probabil nu va mai comite astfel de erori. Dar judecând după lucrurile care se întâmplă după aceea și după cum evoluează lucrurile, marele balaur roșu își recunoaște nelegiuirile doar pentru a-și proteja imaginea și statutul, pregătind terenul pentru a continua să dețină puterea și să facă mai multe lucruri groaznice prin care își abuzează poporul. Antihriștii sunt la fel – au aceeași natură-esență precum diavolii, Satana și marele balaur roșu. Se pricep să se prefacă și sunt mincinoși înrăiți; nu cunosc nicio rușine, sunt scârbiți de adevăr și față de lucrurile pozitive și nu acceptă nici pe departe adevărul. În plus, nu spun nimic altceva decât lucruri plăcute auzului și doar fac tot felul de rele. În preajma fraților și surorilor, antihriștii spun adesea cuvintele potrivite și fac lucruri care par corecte la suprafață, dar atunci când li se cere să practice strict în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărurile-principii, să pună în aplicare rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, atunci nu vor face nimic în acest sens și, în schimb, vor dispărea fără urmă. Dacă îi lași fără supraveghere, control sau încurajări, atunci vor comite cu imprudență nelegiuiri și-și vor întemeia împărății independente. Pentru a-și atinge scopul de a deține puterea, vor îndura orice greutate și vor plăti orice preț. Din acest lucru, putem vedea că antihriștii au alt gen de natură-esență, și anume că sunt egoiști și detestabili. În afară de faptul că plătesc un mic preț atunci când fac ceva pentru ei înșiși, dacă li se cere să facă sau să spună ceva pentru frați și surori, pentru casa lui Dumnezeu, fără să primească nimic în schimb, vor fi ei atât de buni la suflet? Își vor asuma acea povară? (Nu.) Așadar, când vine vorba de lucruri pe care Cel de sus i-a rugat să le pună în aplicare, când e momentul să verifice lucrările respective, ei nu vor fi pus în aplicare niciuna dintre ele. De ce? Fiindcă a face asta ar presupune să se obosească și să sufere; ar trebui să plătească un preț și probabil că nu ar avea multe beneficii de pe urma acestui lucru. Așadar, pur și simplu nu îl vor face. Dacă majoritatea oamenilor ar profita de pe urma acestui lucru, dacă majoritatea oamenilor ar obține beneficii de pe urma lui, ar fi dispus un antihrist să plătească un preț pentru el? Nu ar fi. Dacă ar fi ceva pentru care majoritatea oamenilor l-ar respecta și l-ar comemora, i s-ar închina și l-ar lăuda și dacă vreme de generații întregi ar fi comemorat pentru acest lucru bun pe care l-a făcut, cum s-ar comporta? Ar trece imediat la acțiune și ar face-o mai bucuros decât oricine altcineva. E o nerușinare, nu-i așa? Satana, diavolul, este cu adevărat nerușinat. A comis nenumărate rele și totuși, vrea în continuare ca toți să-i fie profund recunoscători, vrea ca oamenii să-l urmeze de aproape și să-l aduleze. Îi supune pe oameni foarte multor abuzuri și totuși, vrea să fie lăudat în continuare de către aceștia. Și antihriștii sunt la fel. Nu contează cât de multe predici a auzit un antihrist, sau câte doctrine înțelege, dacă-i ceri să facă o lucrare sau o datorie fără să fie superficial, nu reușește să o facă. Dacă-i ceri să se abțină de la a-și întemeia propria împărăție independentă sau de la a comite nelegiuiri cu imprudență, nu o poate face. Dacă-i ceri să se abțină de la a se bucura de beneficiile statutului, a râvni la confort, a se delecta cu statutul și privilegiile speciale, nu o poate face. Dacă-i ceri să nu-i chinuie pe alții, sau să nu mintă, nu reușește. Dacă-i ceri să nu risipească ofrandele și să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, nu o poate face. Dacă-i ceri să nu aducă mărturie pentru sine, nu va reuși niciodată; dacă-i ceri să plătească un mic preț pentru aleșii lui Dumnezeu fără să primească nimic în schimb, sau să facă mici lucrări în anonimat, nu va fi în stare să o facă. Ce este el în stare să facă? Este în stare să comită cu imprudență nelegiuiri, să-și întemeieze propria împărăție independentă, să aducă mărturie pentru sine, să risipească ofrandele, să trăiască pe spatele bisericii, să-i chinuie pe alții, să declame sloganuri, să peroreze doctrine, să răspândească erezii și falsități pentru a-i induce pe oameni în eroare și așa mai departe – pentru el nu este niciun efort să facă aceste lucruri. Aveți în preajmă pe cineva de acest fel? Din momentul în care își exercită puterea, de îndată ce are o fărâmă de putere, vrea să preia controlul asupra banilor casei lui Dumnezeu; indiferent ce cumpără, vrea să ia lucruri de înaltă calitate, costisitoare și de firmă, nu discută cu nimeni altcineva despre acest lucru și nici nu ascultă ce are altcineva de zis. Odată ce i se dă puțină putere, se delectează cu aceasta. Când i se dă puțină putere, vrea să formeze clici și să facă lucrurile în felul său și refuză să asculte pe Cel de mai sus sau pe oricine altcineva. Când i se dă puțină putere, se simte ca și cum ar fi devenit dumnezeu și vrea să aducă mărturie pentru sine, astfel încât ceilalți să-l sprijine, și vrea să formeze o facțiune, să-și formeze propriul grup. Când i se dă puțină putere, vrea ca frații și surorile să fie ținuți strâns sub control, la îndemână. Dacă lucrarea casei lui Dumnezeu necesită ca o persoană să fie transferată departe de el, va fi destul de dificil. El trebuie să aprobe acest lucru, cineva va trebui să-l discute cu el, iar el nu va accepta o atitudine care nu îi place din partea persoanei respective. Vrea ca lumea întreagă să știe că el are putere și influență și toți trebuie să-i arate respect și stimă. Acesta este un fapt îndeobște recunoscut. Un antihrist nu va recunoaște niciodată că are o fire coruptă. Observați singuri acest lucru – vedeți dacă aceia care nu recunosc că au o fire coruptă se pot căi după ce fac ceva greșit și după ce dezvăluie o fire coruptă și în ce direcție se dezvoltă și ce fel de cale aleg în final, cum se comportă în timp ce-și fac datoria și în timp ce interacționează cu ceilalți, cum se comportă cu privire la statut și care sunt modalitățile și metodele lor de a face lucrurile. Veți fi capabili să discerneți aceste lucruri? Dacă puteți trage concluzii cu privire la aceste lucruri, atunci aveți un oarecare discernământ.

C. Refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și că acestea sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor

Există un al treilea motiv pentru care antihriștii refuză să accepte emondarea și sunt lipsiți de o atitudine de căință atunci când comit orice lucru greșit, și anume că refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și că acestea sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor. Am avut o părtășie destul de detaliată despre cele două motive anterioare; acesta este puțin diferit de primele două în ceea ce privește înțelesul său literal, dar în esență, ele au legătură cu acesta care spune că antihriștii refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu, așa că putem avea o părtășie scurtă și la obiect. Când un antihrist este emondat, iar tu ai părtășie cu el despre adevăr, îi vorbești despre adevărurile-principii și despre principiile pentru a face lucruri, va fi el capabil să accepte aceste lucruri, după ce le va auzi? (Nu.) Indiferent de momentul în care aude un antihrist adevărul, va avea întotdeauna aceeași atitudine față de el – condamnare și împotrivire. Ce sunt adevărurile-principii? Sunt standardul pentru evaluarea modului în care să faci ceva. Atât timp cât procedează în întregime în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, atunci ce face o persoană va fi principial. Asta înseamnă să faci lucruri conform principiilor. Dacă părtășia ta este în conformitate cu adevărurile-principii, un antihrist categoric nu o va accepta; cu cât este mai pozitivă, mai practică, mai corectă și mai bazată pe realitate părtășia ta, cu atât va fi mai inacceptabilă pentru un antihrist. Va răspunde cu argumente părtinitoare, refuzând să accepte adevărul sau realitatea. Dacă îi vorbești despre cum să acționeze astfel încât să-și îndeplinească responsabilitățile în chestiunea respectivă, îți va povesti despre cum a suferit și cum a plătit un preț; dacă îi vorbești despre cum să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii, atunci îți va spune câte drumuri a străbătut, cât de mult a suferit și cât de mult a vorbit. Dacă îi vorbești despre cum să fie o persoană cinstită, cum să acționeze și cum să facă o datorie cu o inimă cinstită și sinceră, nu va fi interesat și te va ignora. Când acționează, se va concentra doar pe tactici, pe strategii și pe șiretlicuri. Per ansamblu, un antihrist are propriul set de principii unice pentru acțiunile sale și, indiferent cât de greșite, de abjecte, de ridicole și de absurde sunt acestea în ochii celorlalți sau în ochii lui Dumnezeu, el niciodată nu se va sătura să respecte aceste metode și principii. Nu va accepta cuvintele lui Dumnezeu drept adevărurile-principii, nici nu va renunța la propriile principii; prin urmare, indiferent dacă îl emondezi, îl expui sau îl demiți, criteriile, perspectivele și concepțiile sale pentru evaluarea lucrurilor nu se vor schimba niciodată. Unele dintre aceste criterii țin de știința umană, unele de cunoaștere, unele de cultura tradițională și unele de tendințele rele ale acestei lumi, dar indiferent cât de greșite ar putea fi aceste lucruri, un antihrist nu poate renunța la ele. Va accepta orice tendințe rele și orice zicale și perspective care sunt populare în societate, dar cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul nu sunt niciodată criteriul său pentru evaluarea tuturor lucrurilor și evenimentelor, pentru a evalua totul. În timp ce Îl urmează pe Dumnezeu și trăiește pe spinarea casei lui Dumnezeu, el neagă și condamnă adevărul. În timp ce neagă și condamnă adevărul, venerează și admiră tot felul de erezii și de falsități din lume. Singurele lucruri pe care nu le poate accepta sunt cuvintele lui Dumnezeu, adevărul. Judecând după această esență a antihriștilor, deși participă la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și fac o datorie pe durata credinței lor, un lucru este clar – firea lor nu se va schimba niciodată și nici perspectivele lor, care țin de lume și de tendințele rele. Dacă îi ceri unui antihrist să vorbească despre intrarea în viață sau schimbarea firii, te vei întreba de ce cuvintele sale sună atât de bizar, grețos și incomod. Vor suna precum cuvintele unui străin, iar el e pur și simplu o persoană confuză, căreia îi lipsește înțelegerea spirituală, dar care se preface că este spirituală și că are viață. Chiar este peste măsură de dezgustător! Poate să aibă viață cineva care nu a recunoscut niciodată cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul sau nu a acceptat cuvintele lui Dumnezeu drept viața sa? E o glumă, nu-i așa? Priviți în jur și verificați dacă este cineva care spune încontinuu: „Cutare persoană celebră a spus asta; cutare carte a spus asta; cutare serial TV a spus asta; cutare operă de artă a spus asta” sau „Cultura noastră tradițională este aceasta; în locul de unde vin eu, noi spunem asta; în familia noastră, avem regula asta” și așa mai departe. Vedeți și cine are mereu un întreg set de astfel de lucruri de spus, cine nu este impresionat de cuvintele lui Dumnezeu după ce le aude și rostește numai cuvinte încâlcite, absurde și lipsite de înțelegere spirituală, atunci când reușește să aibă părtășie despre înțelegerea sa cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și cine, deși nu are pricepere sau înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu, încearcă să alcătuiască una cu forța și se preface a fi spiritual. Este de-a dreptul scabros! Acești oameni cred de mult în Dumnezeu și au auzit predici și au participat la adunări vreme de mulți ani și, cu toate acestea, în mod incredibil, încă nu știu că au o fire coruptă și nu au descoperit că au perspective incorecte, sau că perspectivele lor false sunt total contrarii și contradictorii cuvintelor lui Dumnezeu. Din ce motiv? Este al treilea motiv din spatele refuzului antihriștilor de a accepta emondarea și al faptului că lor le lipsește o atitudine de căință atunci când comit orice lucru greșit: refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și că acestea sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor. Aceasta este sursa problemei.

De ce refuză antihriștii să accepte emondarea? De ce, atunci când se confruntă cu ceva, ei nu se căiesc și, în schimb, răspândesc diverse noțiuni, ba chiar emit judecăți cu privire la Dumnezeu? Motivele sunt foarte clare: în primul rând, antihriștii nu recunosc niciodată că pot face greșeli; în al doilea rând, nu recunosc niciodată că au o fire coruptă; în al treilea rând, refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și că acestea sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor. În ceea ce-i privește pe toți cei care nu acceptă să fie emondați, toți cei care dezvăluie în mod clar o fire coruptă atunci când fac greșeli, toți cei care adesea le fac rău aleșilor lui Dumnezeu, care întârzie intrarea în viață a unui număr uriaș de aleși ai lui Dumnezeu și provoacă pierderi lucrării casei lui Dumnezeu, dacă acești oameni nu au nicio remușcare sau nicio atitudine de căință atunci când sunt emondați, atunci un lucru este sigur, și anume că ei au toate aceste trei manifestări ale antihriștilor. Așa este? (Da.) În total, există trei motive pentru care antihriștii refuză să accepte emondarea. Mai citiți-le o dată. (În primul rând, antihriștii nu recunosc niciodată că pot face greșeli; în al doilea rând, nu recunosc niciodată că au o fire coruptă; în al treilea rând, refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și că acestea sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor.) Sunt trei în total. Am avut părtășie în mod destul de detaliat despre primele două motive. Ultimul este ușor diferit de primele două în ceea ce privește înțelesul său literal, dar în ceea ce privește esența, primele două sunt legate de cel care spune că antihriștii refuză să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu, așa că nu vom avea părtășie cu privire la motivul respectiv în mod mai detaliat. Bun, să încheiem aici părtășia noastră pe ziua de azi. Rămas bun! (Rămas bun, Dumnezeule!)

19 septembrie 2020