Astăzi vom avea părtășie despre punctul unsprezece al diverselor manifestări ale antihriștilor: ei nu acceptă emondarea și nici nu au o atitudine de căință atunci când comit ceva greșit, ci în schimb răspândesc noțiuni și Îl judecă în mod public pe Dumnezeu. Conținutul specific al acestui punct îl reprezintă modul în care antihriștii tratează emondarea, și anume, atitudinea lor atunci când se confruntă cu acest lucru, ce fac ei în continuare și cum se manifestă în timp ce au această atitudine. Am avut deja părtășie despre conținutul privind felul în care tratează antihriștii emondarea? (Da, acesta a fost discutat în timpul părtășiei despre modul în care antihriștii își tratează perspectivele și destinul.) Așadar, care este atitudinea unui antihrist față de emondare? Nu am avut părtășie, la momentul respectiv, despre zicalele celebre pe care le rostesc antihriștii atunci când sunt emondați? (Ba da.) Ei au două zicale celebre pentru acest fel de situație. Una este: „Dumnezeu este drept, iar eu cred în dumnezeu, nu în vreo persoană!”, iar cealaltă este: „Ești prea lipsit de experiență ca să mă emondezi. Dacă n-aș crede în dumnezeu, nu mi-ar păsa de nimeni!” De asemenea, ei urăsc pe oricine îi emondează și, în plus, de îndată ce sunt emondați, suspectează că vor fi eliminați. La sfârșit, am avut părtășie și despre faptul că nu numai că refuză să accepte emondarea, dar și răspândesc noțiuni peste tot. Nu despre asta am discutat? (Ba da.)

I. Motivele pentru care sunt emondați antihriștii

Tocmai am trecut rapid în revistă părtășia noastră anterioară despre modul în care antihriștii tratează emondarea atunci când aceasta le afectează interesele personale. Astăzi vom avea părtășie despre acest subiect și îl vom diseca din alt unghi și vom analiza ce firi specifice dezvăluie antihriștii atunci când sunt emondați și ce fel de atitudine au ei, precum și care sunt părerile lor specifice, și le vom diseca firea pe baza acestor păreri. Întrucât asta implică subiectul emondării, mai întâi, haideți să avem părtășie despre motivele pentru care sunt emondați antihriștii. Emondarea nu este ceva ce se face fără motiv, așadar, în ce context și în ce situații i se va întâmpla așa ceva unui antihrist? S-ar întâmpla pur și simplu fiindcă persoana respectivă este un antihrist? Unii oameni spun: „Oricine are statut, oricine este în centrul atenției, va ajunge să fie emondat.” Este adevărat? (Nu.) Atunci, ce fac antihriștii, de ajung să fie emondați? Vor fi emondați cu asprime dacă fac o greșeală oarecare? Nu ar trebui să avem părtășie despre acest lucru? (Ba da.) De ce sunt emondați antihriștii? Privind lucrurile din punct de vedere teoretic, antihriștii au firi arogante, nu se supun adevărului, nu iubesc cuvintele lui Dumnezeu sau lucrurile pozitive, sunt scârbiți de adevăr, îl urăsc și sunt dușmanii lui Dumnezeu, așa că ar trebui să fie emondați sau chiar expuși fără milă. Este corectă această afirmație? Pe baza manifestărilor și dezvăluirilor lor, pot fi clasificați drept antihriști, așa că merită să fie emondați și chiar expuși fără milă; indiferent cum sunt emondați, nu sunt vrednici de milă, ar trebui respinși și absolut oricine e îndreptățit să-i emondeze. Așa stau lucrurile? (Nu.) Sunteți siguri? De ce sunt emondați antihriștii? Tocmai am menționat mai multe motive pentru asta. Unii dintre voi ar putea considera că acele motive nu sunt corecte, dar nu sunteți siguri în legătură cu asta, fiindcă voi nu înțelegeți decât doctrine și nu puteți vedea adevărata esență a acestui lucru. Faptul că nu ați recunoscut asta arată că nu ați văzut adevărul cu privire la motivul pentru care sunt emondați antihriștii. Majoritatea oamenilor înțeleg doar doctrine în legătură cu această chestiune și știu, în inimile lor, că un antihrist ar trebui să fie emondat și expus fără milă, dar le lipsește discernământul cu privire la comportamentul real al unui antihrist; acest lucru indică faptul că nu pot vedea esența adevărată a acestei probleme sau esența antihriștilor. Cei care nu dețin adevărul-realitate înțeleg doar doctrine, aplică reglementările orbește, așa că dacă ar exista cu adevărat un antihrist care face ceva, nu ar fi în stare să vadă adevărul despre asta.

De ce ar putea fi emondat un antihrist? Motivul este foarte simplu – este din cauza diverselor sale manifestări și a diferitelor practici și comportamente care sunt dezvăluite din esența sa. Și care sunt aceste practici, comportamente și manifestări? Mai întâi, antihriștii își întemeiază propriile împărății independente. Din cauza esenței lor de antihriști, ei concurează cu Dumnezeu pentru aleșii Săi și concurează pentru teritoriu și inimile oamenilor – toate acestea înseamnă că ei își întemeiază propriile împărății independente. Când cineva își întemeiază propria împărăție independentă, își face datoria? (Nu.) Își conduce propriul proiect, gestionându-și propria sferă de influență și propria autoritate, încercând să obțină controlul exclusiv asupra propriului teritoriu, să-și formeze propria facțiune, să-i inducă în eroare pe aleșii lui Dumnezeu, astfel încât aceștia să-L respingă pe Dumnezeu și, în schimb, să-l urmeze pe el. Asta nu înseamnă că-și face datoria, ci că se opune lui Dumnezeu. Când un antihrist are asemenea manifestări, când face aceste lucruri, ar trebui să fie emondat? (Da.) Este acesta unul dintre motivele emondării unui antihrist? Este aceasta una dintre manifestările lui specifice? (Da.) Atunci, de ce nu ați putut spune asta înainte? Nu sunt aceste cuvinte atât pe buzele voastre, cât și în mintea voastră? (Ba da.) Intră această manifestare în conflict cu motivele teoretice pe care tocmai le-am menționat? Care este diferența dintre ele? (Acele motive erau mai degrabă generale, în timp ce manifestarea pe care tocmai a menționat-o Dumnezeu este detaliată – este o manifestare practică a unui antihrist.) Acele motive menționate anterior erau generale, erau doar câteva doctrine; nu erau deloc motivele specifice pentru care sunt emondați antihriștii. Această manifestare este unul dintre motivele reale. Prima manifestare este faptul că ei încearcă să-și întemeieze propriile împărății independente. A doua manifestare este manipularea lor necinstită. Aceasta are aceeași natură precum încercarea de a-și întemeia propria împărăție independentă, dar practicile specifice sunt diferite. Și ce se înțelege prin manipulare necinstită? Este aceasta o expresie pozitivă sau negativă? Are conotații laudative sau derogatorii? (Conotații derogatorii.) Ce se înțelege, în mod normal, prin manipulare necinstită? Ce fel de manifestări include ea? (Faptul că antihriștii fac lucruri pe la spate, pentru a-și consolida statutul. De exemplu, în timpul alegerilor bisericești, ei solicită voturi pe la spate.) Acesta este unul dintre lucrurile pe care le include. Pe scurt, acest fel de manifestare înseamnă că fac anumite lucruri pe ascuns, fără să discute cu ceilalți, fără transparență, manipulând situații pe la spatele tuturor, în special neîngăduindu-i Celui de mai sus sau conducătorilor superiori să afle despre acest lucru. Antihriștii fac unele lucruri în secret, știind foarte bine că acele lucruri contrazic principiile și nu sunt în conformitate cu adevărul, că acele lucruri fac rău casei lui Dumnezeu și că El le urăște. Ei tot insistă să facă aceste lucruri, folosind șiretlicurile Satanei și tactici umane pentru a manipula situația, iar apoi acționează în secret. Care sunt țelurile lor, din spatele faptului că fac lucruri în secret? Un țel este să obțină putere, iar altul este să dobândească orice influență vor. În aceste scopuri, ei fac lucruri care încalcă adevărurile-principii, regulile bisericii, intențiile lui Dumnezeu și, chiar mai mult, propria conștiință. Nu există transparență în acțiunile lor – ei ascund lucruri de toată lumea, sau spun doar unui număr mic de complici din sfera lor de influență, astfel încât să-și poată atinge țelul de a controla situația, de a-i îmbrobodi pe conducătorii superiori și pe aleșii lui Dumnezeu. Manipulare necinstită înseamnă că iau anumite decizii și orchestrează unele lucruri, în timp ce majoritatea oamenilor sunt în totală necunoștință de cauză și, după ce aceste lucruri se întâmplă, majoritatea oamenilor nu le știu sursa sau cine le-a inițiat, sau ce s-a întâmplat cu adevărat. De ce sunt cei mai mulți dintre oameni în necunoștință de cauză? Aceasta este ticăloșia, răutatea unui antihrist. Îi trag pe sfoară în mod intenționat pe frați și surori, pe conducătorii superiori și pe Cel de mai sus, în acțiunile lor. Indiferent cum încerci să cercetezi aceste lucruri sau pe cine întrebi, nimeni nu știe ce le-a provocat și, mai ales cu privire la numeroase lucruri care s-au petrecut cu mult timp în urmă, majoritatea oamenilor încă nu știu ce se întâmpla atunci. Aceasta este manipularea necinstită. Este o tactică obișnuită folosită de antihriști – când vor să facă un lucru, îl uneltesc și îl plănuiesc în secret, fără să discute cu altcineva. Uneltesc în mintea lor, dacă nu au pe cineva de încredere; dacă au complici, vor unelti și vor plănui cu ei în secret și oricine se află în sfera lor de influență ar putea ajunge o țintă a manipulării și uneltirilor lor. Care este caracteristica principală a acestui fel de practică? Este o lipsă de transparență, în care majoritatea oamenilor nu se bucură de dreptul de a ști ce se întâmplă și sunt trași pe sfoară, manipulați și induși în eroare de către antihriști în timp ce experimentează o stare de confuzie. De ce recurg antihriștii la manipularea necinstită și nu acționează într-un mod deschis sau transparent sau nu îngăduie tuturor să aibă dreptul de a ști ce se întâmplă? Pentru că știu foarte bine și foarte clar că nu este în conformitate cu principiile sau regulile casei lui Dumnezeu ceea ce fac și că ei comit nelegiuiri cu nepăsare. Știu că dacă majoritatea oamenilor ar fi conștienți de faptele lor, unii dintre ei s-ar revolta și li s-ar opune, iar dacă persoanele din conducerea superioară ar ști, ar fi emondați și demiși, iar atunci, statutul lor ar fi în pericol. Din acest motiv, ei adoptă metoda manipulării necinstite în unele dintre lucrurile pe care le fac și nu le îngăduie altor oameni să afle despre ele. Sunt consecințele manipulării lor necinstite benefice lucrării bisericii și aleșilor lui Dumnezeu? Sunt ele edificatoare pentru toți? Bineînțeles că nu. Majoritatea oamenilor sunt induși în eroare și trași pe sfoară și nu beneficiază deloc de pe urma lor. Este în conformitate cu adevărurile-principii această metodă de manipulare necinstită pe care o folosesc antihriștii? Acționează ei conform cerințelor lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, când sunt descoperite aceste manifestări ale antihriștilor care recurg la manipulare necinstită, ar trebui să fie emondați antihriștii? Ar trebui să fie expuși și respinși? (Da.) Recurgerea la manipulare necinstită este o manifestare concretă a antihriștilor.

Ce alte manifestări sunt obișnuite atunci când lucrează antihriștii? (Antihriștii îi suprimă și-i chinuie pe oameni pentru propriul statut.) Este unul dintre cele mai obișnuite lucruri ca antihriștii să-i chinuie pe alți oameni și aceasta este una dintre manifestările lor concrete. Pentru a-și păstra statutul, antihriștii cer mereu ca toți să-i asculte și să le dea atenție. În cazul în care constată că o persoană nu le dă atenție sau le poartă antipatie și le este potrivnică, vor adopta tacticile de suprimare și chinuire a acelei persoane, pentru a o subjuga. Antihriștii îi suprimă adesea pe cei ale căror opinii sunt diferite de ale lor. Ei suprimă adesea oamenii care urmăresc adevărul și care își fac îndatoririle cu devotament. Îi suprimă adesea pe oamenii cu o oarecare decență și integritate care nu îi măgulesc sau nu slugăresc pentru ei. Îi suprimă pe cei cu care nu se înțeleg sau care nu cedează în fața lor. Antihriștii nu îi tratează pe ceilalți pe baza adevărurilor-principii. Ei nu-i pot trata corect pe oameni. Când le displace cineva, când li se pare că o persoană nu le-a cedat din inimă, găsesc ocazii și scuze, și chiar invocă diverse pretexte, pentru a ataca și a chinui acea persoană, ajungând până într-acolo încât s-o suprime sub pretextul că îndeplinesc lucrarea bisericii. Ei nu se lasă până când oamenii nu devin docili și nu îndrăznesc să le spună nu; nu se lasă până când oamenii nu le recunosc statutul și puterea, nu-i întâmpină cu un zâmbet, nu-și exprimă susținerea și conformarea față de ei și nu se tem să-și formeze vreo idee despre ei. În orice situație, în orice grup, cuvântul „corectitudine” nu există în privința modului în care un antihrist îi tratează pe ceilalți, iar cuvântul „iubitor” nu există în cazul tratamentului său față de frații și surorile care cred cu adevărat în Dumnezeu. El consideră pe oricine reprezintă o amenințare pentru statutul său drept o bătaie de cap și un ghimpe în coastă și va găsi ocazii și pretexte ca să chinuie acea persoană. Dacă acea persoană nu cedează, el o chinuie și nu se oprește până când persoana nu este supusă. Faptul că antihriștii fac acest lucru este profund neconform cu adevărurile-principii și în dușmănie față de adevăr, așadar, ar trebui să fie emondați? Nu doar atât – nimic mai puțin decât expunerea, discernerea și clasificarea sa nu va fi acceptabil. Un antihrist tratează pe fiecare după propriile preferințe, intenții și scopuri. Sub autoritatea sa, oricine are un simț al dreptății, oricine poate vorbi corect, oricine îndrăznește să lupte împotriva nedreptății, oricine respectă adevărurile-principii, oricine este cu adevărat talentat și învățat, oricine poate aduce mărturie pentru Dumnezeu – toți oamenii de acest gen se vor confrunta cu invidia antihristului și vor fi suprimați, excluși și chiar călcați în picioare de acesta, până când nu se vor mai putea ridica. Aceasta este ura cu care un antihrist îi tratează pe oamenii buni și pe cei care urmăresc adevărul. Se poate spune că aproximativ majoritatea celor pentru care un antihrist simte invidie și pe care îi suprimă sunt personaje pozitive și oameni buni. Cei mai mulți dintre ei sunt oameni pe care Dumnezeu îi va mântui, de care Dumnezeu Se poate folosi, pe care Dumnezeu îi va desăvârși. Nu sunt antihriștii adversarii lui Dumnezeu, folosind astfel de tactici de suprimare și excludere împotriva acelora pe care Dumnezeu îi va mântui, de care Se va folosi și pe care îi va desăvârși? Nu sunt ei potrivnici față de Dumnezeu? Întrucât îi invidiază, îi atacă și îi exclud pe cei care urmăresc adevărul în acest fel, ei tulbură în mod direct lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest fel de antihrist nu este ostil numai față de Dumnezeu întrupat, ci și față de cei care Îl urmează pe Dumnezeu și cei care urmăresc adevărul. Acesta este un antihrist autentic. Ar trebui să aibă aleșii lui Dumnezeu discernământ față de acest fel de manifestare a antihriștilor? Ar trebui să-i expună și să-i respingă pe antihriști? Poate felul de fire pe care îl au antihriștii să fie înlăturat prin părtășia despre adevăr? Firea lor este una care urăște adevărul și pe Dumnezeu, iar ei categoric nu vor accepta adevărul și nu i se vor supune. Prin urmare, singurul mod de a trata astfel de antihriști autentici este de a-i expune, discerne și apoi a-i respinge pe astfel de oameni. Acest lucru este în deplină conformitate cu adevărurile-principii și cu intențiile lui Dumnezeu. Faptul că antihriștii îi chinuie în acest fel pe aleșii lui Dumnezeu înseamnă în mod clar că ei consideră că se confruntă cu Dumnezeu și concurează cu El pentru aleșii Săi. Ei îi invidiază și îi urăsc pe cei pe care nu pot să îi inducă în eroare și să-i controleze. Sunt incapabili să-i câștige de partea lor pe acești oameni, dar nu-I permit nici lui Dumnezeu să-i câștige. În acest fel, nu joacă ei rolul Satanei în biserică, acela care concurează cu Dumnezeu pentru aleșii Săi și care le face acestora rău și abate ruinarea asupra lor? Antihriștii își doresc să-i aibă la degetul mic pe aleșii lui Dumnezeu care urmăresc adevărul, împiedicându-L pe Dumnezeu să-i câștige și, de asemenea, își doresc să-i inducă în eroare pe toți cei care-L urmează pe Dumnezeu și să-i facă pe acești oameni să-i urmeze pe ei, năruindu-le șansele la mântuire. Numai atunci își vor fi atins ei țelul. Antihriștii care le fac rău oamenilor până îi omoară nu sunt dușmanii de moarte ai lui Dumnezeu? Ar trebui să-i puteți discerne.

Ce alte manifestări au antihriștii? (Se opun rânduielilor de lucru și doar fac lucrurile în felul lor.) Există unele asemănări între acest lucru și întemeierea propriei împărății independente și manipularea necinstită, dar aceasta este și o altă manifestare specifică. Cum fac antihriștii lucrurile în felul lor? (Cel de mai sus promulgă rânduieli de lucru pentru a le cere aleșilor lui Dumnezeu să-i discearnă pe conducătorii falși și antihriști, dar unii antihriști nu pun în aplicare aceste rânduieli de lucru, invocând în schimb pretextul „poți discerne alți oameni doar după ce te poți discerne pe tine însuți” pentru a-i face pe toți să se cunoască pe ei înșiși, împiedicând frații și surorile să-i discearnă pe conducătorii falși și pe antihriști.) Acest lucru se opune rânduielilor de lucru ale Celui de mai sus, precum și ideii de a face lucrurile în felul tău. Ce altceva? (Antihriștii au propriile idei despre rânduielile de lucru ale Celui de mai sus. Din exterior, par să fie capabili să pună în aplicare aceste rânduieli și par să aibă părtășie cu frații și surorile, dar niciodată nu verifică aceste lucruri și nu se interesează de ele și pur și simplu le trec cu vederea după aceea.) Faptul că antihriștii fac lucrurile în felul lor înseamnă, în principal, că indiferent ce lucrare rânduiește Cel de mai sus sau ce lucrare le cere Cel de mai sus inferiorilor să pună în aplicare, antihriștii o vor da deoparte, o vor ignora, nu o vor transmite și nu o vor pune în aplicare, iar apoi, vor face ce vor, ce sunt dispuși să facă și ce le va aduce beneficii. De exemplu, în publicarea cărților din cuvintele lui Dumnezeu, conform principiilor bisericii privind distribuirea cărților, toți cei care trăiesc o viață bisericească normală trebuie să aibă o carte, însă când un antihrist vede acest lucru, se gândește: „O carte pentru fiecare? Nu ar fi o afacere proastă pentru mine? Nu se poate să fie o carte de persoană – trebuie să derulez și să pun în aplicare această lucrare pe baza părerii specifice a fiecărei persoane despre mine. Nu ar trebui să aibă legătură doar cu trăirea unei vieți normale, ci cu identitatea celor care aduc ofrande mai mari în general. Fără excepție, oamenii care nu aduc ofrande sau care sunt săraci nu ar trebui să primească o carte. Dacă mă imploră să le dau una și-mi oferă ceva bani, atunci, pe baza felului în care se comportă, voi decide dacă să le dau una sau nu.” Este conform principiilor a face lucrurile în acest fel? Ce face el? Face lucrurile în felul său. A face lucrurile în felul său înseamnă că își stabilește propriile politici în afara rânduielilor de lucru existente, acționează conform acelor politici în biserica sa locală, nu pune în aplicare deloc rânduielile de lucru și principiile cerute de casa lui Dumnezeu și, în schimb, acționează conform propriilor scopuri și țeluri. Aparent, a distribuit cărți, iar sarcina pare să fi fost îndeplinită, dar pe ce bază a făcut acest lucru? Nu s-a bazat pe rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu sau pe regulile bisericii, ci s-a bazat pe politicile și abordările proprii. Asta înseamnă să faci lucrurile în felul tău. El nu arată pic de supunere față de rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu; e incapabil să le pună în aplicare sau să le execute cu strictețe și, în schimb, își stabilește în secret multe dintre regulile și regulamentele proprii pe care le practică și le pune în aplicare în biserica sa locală. Acest lucru nu înseamnă doar că-și întemeiază propria împărăție independentă, ci chiar mai mult, înseamnă că face lucrurile în felul său. Cu alte cuvinte, atunci când pune în aplicare rânduielile de lucru în biserica sa locală, acestea sunt propriile rânduieli, ceva diferit de rânduielile de lucru promulgate de Cel de mai sus și puse în aplicare în alte biserici. La exterior, a făcut totul mecanic, a primit rânduielile de lucru și le-a citit, însă are propriile metode prin care le pune în aplicare în mod specific. Pur și simplu ignoră rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și le încalcă în mod fățiș. Asta se numește să faci lucrurile în felul tău. De ce fac antihriștii lucrurile în felul lor? (Vor să dețină putere în cadrul bisericii și să aibă ultimul cuvânt cu privire la toate lucrurile.) Așa este. Vor doar să dețină putere; caută și profită de orice ocazii și de toate ocaziile de a dobândi putere și de a-i controla pe alții, de a-i face pe alții să le dea atenție, să asculte de ei și să se teamă de ei. Își doresc să folosească practicile lor diferite pentru a-i controla pe alții, pentru a le transmite tuturor că doar ei dețin putere în acest loc, nimeni altcineva, că e absolut imposibil ca alții să nu trebuiască să treacă pe la ei, ca ei să-i nesocotească autoritatea, și că nimeni nu îi poate întrece. În principal, vor să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu și să obțină puterea. În mod foarte clar, faptul că antihriștii se comportă în acest fel înseamnă că nu gestionează lucrurile conform adevărurilor-principii sau cerințelor casei lui Dumnezeu. Nu este ceva ce ar trebui să facă un conducător sau orice om care își face datoria în mod normal. Așadar, când antihriștii au această manifestare, ar trebui ei să fie emondați? Ar trebui să fie expuși și respinși? (Da.)

Care sunt unele dintre celelalte manifestări ale antihriștilor? (Antihriștii fură ofrande, cheltuiesc banii casei lui Dumnezeu pentru propriile plăceri și se delectează cu privilegii speciale.) Delectarea cu privilegii speciale este o manifestare specifică. Din momentul în care un antihrist dobândește statut, atunci nu-l mai ține nimic pe loc – îi consideră pe alți oameni drept lucruri pe care să le calce în picioare și, în tot ceea ce face, vrea să-i eclipseze pe alții, să profite total. Se străduiește să obțină un avantaj în tot ceea ce face, precum și atunci când vorbește. Pe orice loc ar sta, vrea ca acesta să fie special. De orice tratament ar beneficia în casa lui Dumnezeu, vrea să fie mai bun decât primește oricine altcineva. Vrea ca toți să-l respecte mai mult și să aibă o opinie mai bună despre el decât au despre oricine altcineva. Când nu are statut, vrea să-l ia cu forța și, imediat ce are statut, devine incredibil de arogant. Oricine îi vorbește trebuie să privească în sus spre el, nimeni nu are voie să meargă cot la cot cu el, ci, în schimb, trebuie să meargă cu unul sau doi pași în urma sa; nimeni nu are voie să-i vorbească pe un ton prea ridicat sau prea aspru, nu poate folosi cuvintele greșite sau nu-l poate privi cum nu trebuie. El le va căuta nod în papură tuturor și va avea ceva de spus despre ei. Nimeni nu poate să-l ofenseze sau să-l critice; în schimb, toți trebuie să fie respectuoși cu el, să-l măgulească și să-l lingușească. Odată ce un antihrist dobândește statut, acționează în mod arbitrar și încăpățânat pe oriunde merge și se umflă în pene, astfel încât ceilalți să-l respecte. Nu numai că se delectează cu statutul și prețuiește cu adevărat respectul celorlalți, dar și plăcerile materiale sunt deosebit de importante pentru el. Vrea să stea cu gazdele care îl tratează cel mai bine. Indiferent cine este gazda lui, el are pretenții speciale privind ceea ce mănâncă, iar dacă mâncarea nu este suficient de bună, va găsi o ocazie de a-și emonda gazda. Refuză să accepte orice plăceri mediocre – hrana, îmbrăcămintea, cazarea și transportul trebuie să fie toate de calitate superioară, pur și simplu nu acceptă nimic mediocru. Nu poate accepta lucruri care sunt la fel ca acelea primite de frații și surorile obișnuite. Dacă alții se trezesc la 5 sau 6 dimineața, el se va trezi la 7 sau 8 dimineața. Cele mai bune mâncăruri și obiecte trebuie să fie rezervate pentru el. Chiar și ofrandele pe care le aduc oamenii trebuie triate mai întâi de el, iar el va păstra orice e frumos sau de valoare, sau orice îi atrage privirea, și va lăsa bisericii ceea ce rămâne. Și mai este un lucru, foarte dezgustător, pe care îl fac antihriștii. Care este acela? Odată ce au statut, le crește apetitul, orizonturile li se lărgesc și învață să se simtă bine, după care încep să aibă o dorință de a cheltui bani, de a consuma și, în consecință, vor să țină pentru ei toți banii pe care îi folosește biserica pentru lucrarea sa, să-i aloce oricum doresc, să-i controleze conform dorințelor proprii. Antihriștii se delectează în mod special cu acest fel de putere și acest fel de tratament și, odată ce au putere, vor să semneze orice în numele lor, cum ar fi toate cecurile și diverse contracte. Vor să se bucure de sentimentul de a-și scrie întruna numele cu un stilou sau de a risipi banii ca pe apă. Când un antihrist nu are statut, nimeni nu poate vedea aceste manifestări la el, sau că este acest tip de persoană, că are acest fel de fire, că ar face asemenea lucruri, dar imediat ce dobândește statut, toate acestea sunt dezvăluite. Dacă este ales dimineața, până după-amiază, devine incredibil de arogant, stă cu nasul pe sus, își dă importanță și nu are pic de considerație pentru oamenii de rând. Schimbarea are loc foarte rapid. În realitate, însă, el nu s-a schimbat – doar a fost dezvăluit. Își dă aceste aere de aroganță și ce va face? Vrea să trăiască pe spatele bisericii, să se răsfețe cu beneficiile statutului. Oricând organizează cineva un ospăț cu mâncare delicioasă, el începe s-o înfulece, cerând, în același timp, suplimente de sănătate, pentru a-și întreține acel trup puturos. Se întâmplă adesea ca antihriștii să se delecteze cu privilegii speciale; există doar diferențe în ceea ce privește nivelul de gravitate. Când orice persoană care se agață de plăcerile trupești devine conducător, vrea să se delecteze cu privilegii speciale. Aceasta este firea antihriștilor. În momentul în care dobândesc statut, se schimbă complet. Țin în vizor, ferm și sigur, plăcerile și tratamentul special care vin la pachet cu statutul, se agață de ele și nu le dau drumul, nu slăbesc strânsoarea asupra niciunei fărâme din ele și nu vor permite să le scape nici măcar o bucățică. Care dintre aceste manifestări și practici ale antihriștilor înseamnă că acționează conform adevărurilor-principii? Nici măcar una. Fiecare dintre ele și toate acestea sunt dezgustătoare și detestabile de urmărit; nu numai că practicile și manifestările lor nu sunt în conformitate cu adevărurile-principii, dar ei cu siguranță nu au nici cea mai mică urmă de conștiință, rațiune sau un simț al rușinii. Când antihriștii au statut, în afară de a comite cu imprudență nelegiuiri și de a lucra la propria putere și propriul statut, nu numai că nu reușesc să facă nimic benefic pentru lucrarea bisericii sau intrarea în viață a fraților și surorilor, dar se și delectează cu beneficiile statutului, cu plăcerile trupești și cu faptul că oamenii îi admiră și îi venerează. Unii antihriști chiar găsesc oameni care să-i servească, beau ceai servit de alții, poartă haine spălate de alții și chiar au o anumită persoană care le freacă spatele când se spală și una care îi servește când mănâncă. Mai rău, unii au chiar un meniu stabilit pentru fiecare dintre cele trei mese ale zilei și, pe deasupra, vor să ia suplimente de sănătate și să li se fiarbă tot felul de supe diferite. Au antihriștii rușine? Nu, nu au! Ați spune că este oarecum îngăduitor doar să emondați acest tip de persoană? Emondarea o va face să se simtă rușinată? (Nu.) Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? E destul de simplu. După ce o emondați, expuneți-o și spuneți-i ce este. Indiferent dacă cedează la acest lucru sau nu, ar trebui să fie demisă și toată lumea ar trebui să o respingă. Odată ce ați descoperit un antihrist, îl puteți respinge? Îndrăzniți să vă asumați răspunderea să-l raportați și să-l expuneți? (Da.) Îndrăzniți cu adevărat sau nu? Când îi ai pe alții care să te sprijine acum, vei îndrăzni să îți asumi răspunderea și să-l expui, însă fără sprijin, vei mai avea acel curaj? Ești în siguranță acolo unde ești acum, fără să domnească marele balaur roșu, așa că te gândești: „De ce să-mi fie teamă? Nu e el un simplu antihrist? Cu Dumnezeu drept sprijinul nostru, eu am curajul să-l expun pe antihrist și nu mă tem.” Cu toate acestea, în țara marelui balaur roșu e diferit. Dacă expui un antihrist și acesta își pierde statutul, atunci el va îndrăzni să te chinuie, să te trădeze, și să te predea în mâinile autorităților. Ai mai îndrăzni să îl expui? (Poate că nu.) Poate că nu. Atitudinea ta se va schimba imediat; în acel mediu, nu ai îndrăzni să-l expui. Deci, a nu îndrăzni să-l expui e atitudinea corectă? Nu este corectă, nu ai mărturie și înseamnă că nu ești un biruitor; nu e ceva ce ar trebui să spună cineva care-l urmează pe Dumnezeu. Să presupunem că nu spui nimic, dar inima ta strigă iar și iar: „Antihristule, diavolule și Satană, eu te voi expune. Voi folosi înțelepciunea pentru a te respinge și pentru a te înlătura din biserică! Nu ești vrednic să locuiești în casa lui Dumnezeu, ești un diavol, ești o satană! Chiar dacă nu te expun public cu vorbele mele, te resping din adâncul sufletului. Voi căuta mai mulți frați și surori care înțeleg adevărul și împreună te vom respinge. Nu îți vom accepta conducerea sau manipularea!” Este acesta modul corect de a acționa? (Da.) Mediul poate fi advers și expunerea în mod public a unui antihrist te poate pune în pericol, însă însărcinarea dată de Dumnezeu, adevărurile-principii și datoria ta nu pot fi renegate sau abandonate. Cât despre acei antihriști care se delectează cu privilegii speciale, care se bucură nestingheriți de beneficiile statutului, ar trebui să îi respingem și să nu le permitem să devină paraziți în casa lui Dumnezeu sau să le facă rău mai multor frați și surori sau să îi inducă în eroare. Ar trebui să-i înlăturăm. Resursele casei lui Dumnezeu nu sunt pentru sprijinirea acestor paraziți. Nu sunt vrednici să mănânce în casa lui Dumnezeu, nici nu sunt vrednici să se bucure de toate lucrurile din casa lui Dumnezeu. De ce? Pentru că sunt diavoli și merită să fie respinși. Aceasta este o altă manifestare a antihriștilor – să se delecteze cu privilegii speciale, să se delecteze nerușinați cu privilegii speciale. Fără a contribui cu nimic, imediat ce ajung la o poziție de conducere, aceștia preiau puterea, se bucură de beneficiile statutului lor și îi obligă pe frați și pe surori să gătească și să cumpere mâncare delicioasă pentru ei, furând roadele trudei acestora și storcându-i de bani și de bunuri. Pentru ei, e o chestiune firească, o oportunitate neprețuită, o șansă care nu va mai reveni. Nu așa gândește un diavol? Ce gândire nerușinată e asta. Acest tip de persoană ar trebui emondată, expusă și respinsă de frați și surori.

Care sunt alte manifestări ale antihriștilor? Este faptul de a-i înșela pe superiorii și pe inferiorii tăi o manifestare specifică? (Da.) Antihriștii sunt ticăloși din fire; nu au o inimă cinstită, plină de dragoste pentru adevăr sau pentru lucrurile pozitive. Adesea trăiesc în locuri întunecate – nu acționează cu o atitudine de sinceritate, nu se exprimă direct și sunt ticăloși și înșelători față de alți oameni și față de Dumnezeu. Vor să-i înșele pe alții și să-L înșele și pe Dumnezeu. Nu vor să accepte supravegherea altora, cu atât mai puțin scrutarea lui Dumnezeu. Când sunt printre alți oameni, nu vor să știe nimeni, niciodată, ce gândesc și plănuiesc în sinea lor, ce fel de persoane sunt și ce atitudine nutresc față de adevăr și așa mai departe; nu vor ca alții să știe niciunul dintre aceste lucruri și vor și să se dea bine pe lângă Dumnezeu, să-I ascundă situația. De aceea, atunci când un antihrist nu are statut, când nu are ocazii de a manipula situația într-un grup de oameni, nimeni nu-și poate da seama ce se ascunde în spatele cuvintelor și acțiunilor sale. Oamenii se vor întreba: „La ce se gândesc ei în fiecare zi? Există intenții în spatele felului în care își îndeplinesc datoria? Dezvăluie ei corupție? Simt invidie sau ură față de alții? Au prejudecăți împotriva altor oameni? Care sunt părerile lor în legătură cu ce spun alții? Ce gândesc atunci când se confruntă cu anumite lucruri?” Antihriștii nu le spun niciodată celorlalți prin ce trec cu adevărat. Chiar dacă spun câteva cuvinte despre opinia lor cu privire la ceva, acestea vor fi neclare și ambigue, iar ei vor vorbi în dodii, astfel încât ceilalți nu-și dau seama ce încearcă să transmită și nu știu ce vor să spună sau ce încearcă să exprime, lăsându-i pe toți într-o stare de confuzie. După ce o asemenea persoană dobândește statut, comportamentul său în preajma oamenilor devine și mai viclean. Vrea să-și protejeze ambițiile, reputația, imaginea și numele, statutul și demnitatea și așa mai departe. De aceea nu vrea să fie sinceră cu privire la felul în care face lucrurile sau cu privire la motivele pentru care le face. Chiar și atunci când comite o greșeală, dezvăluie o fire coruptă, sau când motivele și intențiile din spatele acțiunilor sale sunt greșite, nu vrea să-și deschidă sufletul și să le îngăduie celorlalți să afle despre aceste lucruri și, adesea, afișează o imagine a inocenței și perfecțiunii pentru a-i păcăli pe frați și surori. Iar Celui de mai sus și lui Dumnezeu Le spune doar lucruri plăcute auzului și adesea folosește tactici înșelătoare și minciuni pentru a-și păstra relația cu Cel de mai sus. Când Îi prezintă Celui de mai sus lucrarea sa și vorbește cu Cel de mai sus, nu spune niciodată ceva neplăcut, așa că nimeni nu îi poate descoperi niciuna dintre slăbiciuni. Nu va menționa niciodată ce a făcut acolo jos, niciuna dintre chestiunile care au apărut în biserică, problemele sau defectele din lucrarea sa, ori lucruri pe care nu le înțelege sau pe care nu le vede așa cum sunt. Niciodată nu întreabă sau nu caută cu Cel de mai sus în legătură cu aceste lucruri și, în schimb, doar se prezintă a fi competent în lucrarea sa, a fi capabil să-și asume total răspunderea cu privire la lucrarea sa. Nu raportează Celui de mai sus niciuna dintre problemele care există în biserică și, oricât de haotice ar putea fi lucrurile în biserică, amplitudinea defectelor care au apărut în lucrarea sa, sau ce a făcut, mai exact, acolo jos, mușamalizează în mod repetat toate aceste lucruri, încercând să nu-L lase pe Cel de mai sus să afle vreodată sau să audă vești despre aceste lucruri, mergând chiar atât de departe încât să-i transfere pe oamenii care au legătură cu aceste chestiuni sau care știu adevărul despre el în locuri îndepărtate, într-un efort de a ascunde ce se întâmplă cu adevărat. Ce fel de practici sunt acestea? Ce fel de comportament este acesta? Este genul de manifestare pe care ar trebui să o aibă o persoană care urmărește adevărul? În mod foarte clar, nu este. Acesta este comportamentul unui demon. Antihriștii vor face tot posibilul să ascundă, să mușamalizeze orice le-ar putea afecta statutul sau reputația, ascunzând aceste lucruri de alți oameni și de Dumnezeu. Asta înseamnă că-i înșală pe superiorii și pe inferiorii lor. Le vor spune adesea inferiorilor lor: „Cel de mai sus mă respectă și mă prețuiește foarte mult. Cel de mai sus mi-a trasat cutare și cutare sarcini, încredințându-mi o lucrare foarte importantă. Are foarte mare grijă de mine, oferindu-mi îndrumare pentru lucrarea mea și chiar și-a asumat răspunderea și pentru viața mea. Cel de mai sus m-a emondat din cauza chestiunilor cutare și cutare și am acceptat emondarea în cutare fel, iar înțelegerea mea cu privire la acest lucru este cutare și cutare. Privește cât de mult mă iubește dumnezeu – m-a emondat personal și mi-a dat personal îndrumări în lucrarea mea.” Iar cu Cel de mai sus, abordează maniera celor care-și asumă o mare responsabilitate pentru lucrarea lor, care țin mult la frați și surori și care-și devotează total inima și puterea, dar nu vor rosti niciodată vreun cuvânt despre faptul că un frate sau o soră i-a propus o idee sau o opinie diferită, sau despre orice defecte sau abateri în lucrarea lor. Fac tot posibilul să întrețină o relație bună cu inferiorii lor, străduindu-se din greu, în același timp, să ascundă de Cel de mai sus diverse adevăruri despre ei, îngroziți să nu fie demiși dacă Cel de mai sus află ce se întâmplă cu ei în realitate. Nu înseamnă asta că îi înșală pe superiorii și pe inferiorii lor? Din momentul în care un antihrist preia puterea, face absolut tot posibilul să țină ascunsă realitatea despre el, astfel încât să nu îi vadă nimeni adevărata stare, adevărata situație, adevărata umanitate sau abilitățile profesionale. Va folosi tot felul de tactici și mijloace pentru a ascunde aceste lucruri, astfel încât să dobândească o poziție fermă și să se bucure pentru totdeauna de puterea lui și de beneficiile statutului. A-i înșela pe superiorii și pe inferiorii tăi e ceva ce doar antihriștii fac. Este în conformitate cu adevărurile-principii? Este aceasta o manifestare pe care s-ar cuveni să o aibă cineva care-L slujește pe Dumnezeu? Este o manifestare pe care s-ar cuveni să o aibă cineva care urmărește adevărul? (Nu.) Așadar, când un antihrist are o manifestare de acest gen, o astfel de fire, ar trebui să fie emondat? (Da.)