c. De ce antihriștii nu sunt dispuși să fie prestatori de servicii

Antihriștii nu vor să fie prestatori de servicii și nu sunt dispuși să fie prestatori de servicii. Consideră că, dacă sunt prestatori de servicii, vor suferi insulte și discriminări enorme. Așadar, ce anume vor să fie? Care este obiectivul lor atunci când încep să creadă în Dumnezeu și vin în casa lui Dumnezeu? Sunt dispuși să fie oamenii lui Dumnezeu, adepții lui Dumnezeu? Sunt dispuși să fie persoane care sunt desăvârșite? Sunt fericiți să fie ca Petru și Iov și să spună că totul este în regulă? (Nu.) Spune cineva că este fericit să facă parte dintre aleșii lui Dumnezeu în credința sa în El, că acest lucru îi este suficient? Este cineva dispus să fie o marionetă în mâinile lui Dumnezeu? Nu, oamenii nu sunt dispuși mai ales să fie marionete. Când cineva vine în casa lui Dumnezeu, vine în căutarea beneficiilor, a binecuvântărilor, a recompenselor și a unei cununi. Pe măsură ce acceptă să fie expuși și judecați de cuvintele lui Dumnezeu, ajung să știe că, dacă au astfel de intenții în credința lor în Dumnezeu, nu vor fi capabili să înțeleagă adevărul și, în cele din urmă, nu vor fi capabili să obțină mântuirea. Așadar, mulți oameni aleg atunci să renunțe mai întâi la dorința lor de binecuvântări și la dorința lor de o cunună și de recompense, să renunțe la toate aceste beneficii și mai întâi să asculte ce spune Dumnezeu, care sunt cerințele Lui de la oameni și ce are să le spună. Mulți oameni care ascultă cuvintele lui Dumnezeu simt o bucurie ascunsă în inimile lor, spunând: „Dumnezeu ne dă în vileag corupția, adevărata noastră urâțenie și esența noastră de a ne împotrivi lui Dumnezeu și de a fi scârbiți de adevăr – toate acestea sunt realități. Din fericire pentru mine, nu m-am grăbit să-mi întind mâinile către Dumnezeu, cerându-i noroc, har și binecuvântări; din fericire, mai întâi am renunțat la aceste lucruri. Dacă n-aș fi renunțat la ele, oare nu m-aș fi făcut de râs? Tot ce spune Dumnezeu dă în vileag natura și esența omului, deci cum aș putea scăpa de aceste lucruri? Dumnezeu a spus că oamenii trebuie mai întâi să înceapă să-și facă datoria și să coopereze cu lucrarea din cadrul planului de gestionare al lui Dumnezeu. În timpul acestui proces, dacă oamenii pot să pășească pe calea înțelegerii și acceptării adevărului, vor avea speranța de a obține mântuirea și pot câștiga multe beneficii în viitor.” În acest moment, mulți oameni încetează să se gândească la aceste lucruri. Dorințele lor minunate, năzuința și speranțele lor pentru viitor nu mai par realiste. Simt că, în acest moment, modurile în care să-și facă bine îndatoririle, să împlinească intențiile lui Dumnezeu, să înțeleagă adevărul și să rămână fermi sunt cruciale, mai realiste și mai importante decât acele dorințe și idealuri. Prin urmare, în acest moment de răscruce, cei mai mulți oameni aleg să-și facă datoria, să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să dobândească adevărul, să-și dedice timpul și tinerețea și să-și abandoneze familia, slujba și perspectivele lumești pentru Dumnezeu și pentru îndeplinirea datoriei lor, iar unii chiar își abandonează căsnicia pentru asta. Asemenea manifestări, comportamente și acțiuni pe care le au oamenii sunt, fără îndoială, un fel de atitudine ascultătoare și supusă față de lucrurile pozitive și față de toate cerințele despre care vorbește Dumnezeu, tocmai această atitudine fiind o condiție necesară pe care oamenii trebuie s-o îndeplinească pentru a fi capabili să înțeleagă adevărul, să-l practice, să se supună lui Dumnezeu și, în final, să obțină mântuirea. Acestea sunt diversele manifestări și gânduri pe care fiecare persoană normală le are înainte să vină în casa lui Dumnezeu, pentru a-și face datoria. De când au început să creadă în Dumnezeu și până acum, gândurile și părerile acestor oameni se transformă constant, iar atitudinea lor față de adevăr și față de Dumnezeu se transformă și ea constant. În același timp, pe măsură ce aceste dorințe și ambiții anterioare ale oamenilor sunt distruse, ei renunță treptat și activ la aceste lucruri și le abandonează. Acestea sunt roadele bune produse de dorința oamenilor de a coopera cu Dumnezeu și de a I se supune. Este o manifestare pozitivă și bună și este un rezultat bun. În timp ce oamenii fac progrese constante, cei care urmăresc sincer adevărul aproape au renunțat la dorința și intenția lor de a obține binecuvântări și, prin urmare, majoritatea oamenilor nu sunt, în principiu, foarte sensibili sau interesați de diversele promisiuni pe care Dumnezeu le-a făcut anterior omului. Asta pentru că, atunci când evaluarea este făcută conform rațiunii unei persoane normale, dacă cineva nu-și poate face datoria la nivelul standardului și nu reușește să înțeleagă adevărul, își va rata șansa de a câștiga toate binecuvântările promise de Dumnezeu și nu va avea nicio legătură cu ele. Fiecare ar trebui să înțeleagă această logică foarte simplă. Desigur, acum există mulți oameni care deja înțeleg o astfel de realitate și, de asemenea, recunosc și acceptă acest fapt; numai antihriștii nu-l pot accepta. De ce nu îl acceptă? Pentru că sunt antihriști. Nu acceptă această realitate, așadar, ce vor să facă? Când vin în casa lui Dumnezeu, Îi scrutează cuvintele și găsesc în ele diverse titluri și statute precum: „persoana lui Dumnezeu”, „fiii întâi născuți”, „fiii lui Dumnezeu”, „oamenii lui Dumnezeu” și „prestatori de servicii”, iar ochii li se luminează. Dorințele și ambițiile lor sunt satisfăcute rapid și se gândesc: „A fi unul dintre fiii lui dumnezeu este un lucru prea comun; majoritatea oamenilor sunt fiii lui dumnezeu. A fi unul dintre oamenii lui dumnezeu înseamnă a fi un om de rând, o parte din mase, doar o persoană obișnuită, fără putere sau influență. Și nici să nu vă gândiți să mă faceți un prestator de servicii. Cât trăiesc, nu voi avea nimic de-a face cu a fi prestator de servicii; nu are nicio legătură cu mine.” Așadar, ei pun ochii pe cele două titluri, „persoana lui Dumnezeu” și „fiii întâi născuți”. În noțiunile lor, cred că „persoana lui Dumnezeu” este Însuși Dumnezeu, că „fiii întâi născuți” sunt fiii întâi născuți ai lui Dumnezeu și că aceste două titluri aduc putere și influență și că ei pot domni ca regi printre oameni, îi pot controla, îi pot controla pe aleșii lui Dumnezeu, pot deține putere absolută și au puterea de a trage sforile, puterea de a fi conducători și de a-i orchestra pe oameni și a decide dacă aceștia trăiesc sau mor – cred că aceste puteri sunt grozave. De aceea este imposibil să-i determini să fie prestatori de servicii. Dacă li s-ar permite să aleagă pentru ei înșiși, ar alege să fie fiii întâi născuți sau persoanele lui Dumnezeu; altfel, nu ar mai crede în Dumnezeu. Când își fac datoria sau au funcția de conducători și de lucrători în casa lui Dumnezeu, acționează, plătesc un preț, suferă și se agită în căutarea acestor două țeluri. În această perioadă, calculează continuu cât de departe au ajuns în timp ce au alergat încoace și încolo, câți oameni au câștigat când au răspândit Evanghelia, câți oameni îi venerează și îi respectă, dacă frații și surorile care se confruntă cu probleme merg la alții sau vin la ei când sunt la conducerea bisericii și dacă pot controla și manipula gândurile și părerile altora. Calculează, cântăresc și observă continuu aceste lucruri, țintind să obțină ceea ce vor: să conducă drept regi în casa lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor, după ce vin în casa lui Dumnezeu și înțeleg anumite adevăruri, pot face normal datoria unei ființe create – însă antihriștii nu. Ei cred că provin din viță nobilă, că fac parte dintr-un grup nobil și special și că trebuie să fie numiți măreți în casa lui Dumnezeu; altfel, nu vor crede în El. Dacă este să creadă în Dumnezeu, atunci trebuie să fie onorați drept măreți în casa Lui și să fie cei mai buni. În același timp, calculează și se gândesc și cât de mult le apreciază Dumnezeu meritele și dacă sunt suficient de calificați să conducă drept regi alături de Dumnezeu. Prin urmare, sursa, punctul de plecare și motivația pentru care anumiți antihriști vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria sunt de a veni în casa Lui ca să conducă drept regi. Cu siguranță nu sunt dispuși să-și facă datoria doar ca să fie obișnuiți și cei mai nesemnificativi adepți, iar în momentul în care ambiția și dorința lor se sting, devin dintr-odată ostili și refuză să-și facă datoria.

În prezent, există unii oameni în casa lui Dumnezeu care își fac datoria de mai mulți ani, făcând totul prost și fiind eliminați de oriunde își fac datoria. Întrucât au o umanitate groaznică și integritate scăzută, nu urmăresc adevărul și au o fire vicioasă și ticăloasă, care este scârbită de adevăr, în cele din urmă, sunt respinși de frați și de surori. Cum trăiesc în viața lor privată imediat ce văd că este cât pe ce să se aleagă praful de dorința lor de binecuvântări și că visul lor de a conduce drept regi și de a se face remarcați în casa lui Dumnezeu nu mai poate fi realizat? Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu ascultă imnuri, nu participă la întruniri, ignoră casa lui Dumnezeu când li se cere să facă o datorie, iar frații și surorile sunt chiar nevoiți să-i cheme, să-i invite și să le amintească atunci când e timpul să participe la adunări. Unii dintre ei continuă să participe la adunări, fără tragere de inimă, dar în timpul acestora nu spun o vorbă, nu au părtășie și simt repulsie față de orice spun ceilalți și nu vor să audă. Când frații și surorile se roagă, închid și ei ochii, dar nu spun nimic – nu au nimic să-I spună lui Dumnezeu. Și ce fac alți oameni în timpul întrunirilor, când ascultă predici sau când frații și surorile au părtășie despre adevăr? Unii adorm, unii se uită pe telefoane și citesc știrile, unii discută cu alții, iar unii se joacă pe internet. Crezând în Dumnezeu, ei consideră că, în casa lui Dumnezeu, dacă nu pot fi plăcuți, dacă nu pot fi în grațiile celorlalți, dacă nu au susținători care să se înghesuie în jurul lor și dacă nu le pot fi acordate sarcini importante, atunci nu vor fi capabili, în viitor, să conducă drept regi, alături de Dumnezeu și, prin urmare, Dumnezeu nu există pentru ei. Din punctul lor de vedere, existența lui Dumnezeu este legată de faptul că pot sau nu să primească binecuvântări. Nu așa se comportă antihriștii? Ei cred că, dacă un dumnezeu nu îi poate lăsa să primească binecuvântări, atunci el nu este un dumnezeu și este lipsit de adevăr și că numai un dumnezeu care îi poate lăsa să acționeze la întâmplare, să înhațe puterea în biserică și să conducă drept regi în viitor este un dumnezeu. Aceasta este logica Satanei – confundă ce este corect cu ce este greșit și denaturează faptele. În calitate de credincioși în Dumnezeu, motivul pentru care nu pot călca pe urmele Lui și pentru care nu sunt dispuși să-și facă datoria este că sunt scârbiți de adevăr, că, în inimile lor, venerează doar filosofiile Satanei, cunoașterea, faima, câștigul și funcția. Neagă faptul că Dumnezeu este adevărul, nu dau nicio atenție lucrării lui Dumnezeu și de aceea, la adunări, se uită pe telefoane, se joacă, mănâncă și discută cu dezinvoltură – fac orice vor și se simt în continuare mulțumiți de sine. În momentul în care speranțele lor de a fi binecuvântați sunt spulberate, nu mai găsesc niciun sens în credința în Dumnezeu, iar când nu mai găsesc niciun sens în credința în Dumnezeu, consideră biserica – locul unde se întâlnesc frații și surorile – un loc de joacă, consideră că timpul adunărilor este timp de relaxare și consideră că adunările și ascultarea predicilor sunt lucruri apăsătoare, anoste și plictisitoare. Cum privesc adevărurile și predicile pe care le ascultă frații și surorile? Le consideră a fi sloganuri, prostii fără bază și consideră timpul petrecut împreună cu frații și surorile ca fiind timp pierdut. Nu au fost dezvăluiți acești oameni? Își aduc ambițiile, dorințele și iluziile în credința lor în Dumnezeu, iar acesta este un semnal care determină că nu vor fi capabili să urmeze calea până la sfârșit și că nu merită nici măcar să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru planul Lui de gestionare. Îi privesc cu dispreț pe cei care ascultă predici și pe frații și surorile care urmăresc adevărul și, cu atât mai mult, neagă lucrarea lui Dumnezeu, existența Sa și existența realității lucrării planului de gestionare al lui Dumnezeu.

Când antihriștii – acei oameni care sunt scârbiți de adevăr – își dau seama că a crede în Dumnezeu nu le va aduce niciun beneficiu, înfățișarea lor demonică este demascată. Unele femei, care sunt antihriști, se machiază acasă până arată ca niște stafii. Poartă orice este la modă sau atractiv pentru sexul opus, iar unele chiar se furișează să joace mahjong sau jocuri de noroc și să fumeze – acești oameni sunt prea îngrozitori și dezgustători. Vin în casa lui Dumnezeu prefăcându-se și ce se întâmplă în final? Nu pot menține prefăcătoria, nu-i așa? Doar adevărul poate să dezvăluie oamenii și, dacă cineva nu iubește adevărul, este scârbit de el și are o fire vicioasă, atunci este menit să fie ostil adevărului și incapabil să reziste. Mai este nevoie ca biserica să elimine asemenea oameni? Mai este nevoie ca Dumnezeu să-i condamne? Mai este nevoie ca Dumnezeu să respingă asemenea persoane? Nu, Dumnezeu nu le dă nicio atenție. Pentru Dumnezeu, acești oameni sunt doar niște gândaci, nu merită nici măcar să fie prestatori de servicii – pur și simplu nu sunt în stare. Când au o atitudine atât de disprețuitoare față de întruniri, față de viața bisericească și față de datoria lor, ce dovedește asta? Dumnezeu nu-i veghează, nu-i protejează și nici nu-i conduce. El nu îndeplinește nicio lucrare de luminare, îndrumare sau disciplinare asupra lor și, astfel, ei trăiesc vieți foarte neplăcute și urâte. Cu toate acestea, ei înșiși se gândesc: „Nu cred în dumnezeu; sunt liber. Voi, cei care credeți în dumnezeu, sunteți nevoiți să suferiți și plătiți un preț, să vă abandonați familiile și carierele, în vreme ce eu nu trebuie să sufăr deloc. Mă pot bucura de tihna de a fi acasă, mă pot desfăta în plăcerile trupului și mă pot bucura de plăcerile vieții.” Ei cred că au câștigat fericire și libertate. Le dă Dumnezeu vreo atenție? (Nu.) De ce nu? Pentru Dumnezeu, acești oameni sunt gândaci, nu oameni, și nu merită atenția Lui. Dacă Dumnezeu nu le dă nicio atenție, îi va mai mântui? Din moment ce Dumnezeu nu îi va mântui, are ceea ce fac ei vreo legătură cu Dumnezeu? Are vreo legătură cu decretele administrative ale casei lui Dumnezeu? Nu, nu are. Prin urmare, la prima vedere, par să trăiască foarte confortabil, liber și relaxat, destul de fericiți în fiecare zi. Credeai că acesta a fost un lucru bun? O privire la ceea ce trăiesc și la calea pe care o urmează și vei ști că sunt terminați, că Dumnezeu nu-i mai vrea. Acești gândaci chiar sunt niște împuțiți! Dumnezeu nu dă nicio atenție acestui fel de oameni.

Cei care, indiferent de mediu și de circumstanțe, se străduiesc cât pot ca să domnească drept regi și să fie pe picior de egalitate cu Dumnezeu în lumea care va veni sunt elemente incorigibil de încăpățânate printre antihriști. Astfel de oameni sunt exact ca Pavel; poartă spini în carnea lor, au îndoieli despre Dumnezeu, se împotrivesc și Îl amenință pe Dumnezeu și arată o reticență grozavă atunci când lucrează, se sacrifică, îndură greutăți și plătesc un preț. Fac aceste lucruri doar în schimbul unei cununi și pentru a fi capabili să domnească drept regi în lumea care va veni. Oare acest întreg proces nu-i face pe antihriști să pară foarte jalnici? De fapt, nu sunt jalnici. Nu numai că nu sunt jalnici, dar, într-o oarecare măsură, sunt chiar de râs. După ce Dumnezeu a spus atât de multe, dacă tot nu înțeleg adevărul, atunci las-o baltă; cum de nu pot înțelege un limbaj atât de direct? Cum de nu pot înțelege un principiu atât de simplu? Dacă nu practici adevărul, nu vei fi capabil să obții schimbarea firii sau mântuirea; și chiar dacă Dumnezeu ți-a făcut o promisiune, nu vei fi capabil să o obții. Orice promisiune făcută de Dumnezeu oamenilor este condiționată; El nu face promisiuni oamenilor fără motiv sau condiții. Dumnezeu are cerințele Sale de la om, iar aceste cerințe nu se schimbă niciodată. Dumnezeu nu va încălca adevărul și nici nu-Și va schimba intențiile. Dacă ai înțelege acest aspect, te-ai mai agăța cu încăpățânare de dorințele și ambițiile tale? Numai idioții și oamenii iraționali s-ar agăța cu încăpățânare de aceste lucruri. Cei care au puțină raționalitate normală și umanitate normală ar trebui să renunțe la aceste lucruri și să urmărească ceea ce ar trebui să urmărească, să obțină și să pătrundă – în primul rând, ar trebui să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. În al doilea rând, ce ar mai trebui să înțeleagă oamenii cu raționalitate normală? Există profeții în Biblie care spun că vom domni ca regi alături de Dumnezeu pentru totdeauna, iar în lucrarea curentă a lui Dumnezeu, El menționează și persoana lui Dumnezeu, fiii întâi născuți, fiii lui Dumnezeu, oamenii lui Dumnezeu și așa mai departe, clasificând oamenii după diverse niveluri și titluri. De vreme ce Dumnezeu le-a promis oamenilor aceste lucruri, de ce nu pot aceștia să le urmărească? Așadar, care ar trebui să fie înțelegerea și abordarea corectă? Dacă un om consideră că domnia ca rege și promisiunile făcute de Dumnezeu sunt țeluri de urmărit, este aceasta calea corectă? Cu siguranță nu este; acesta nu este un lucru pozitiv, este prea întinat de voința umană, iar această cale este în contradicție cu adevărul. Unii spun: „De vreme ce ai făcut această promisiune, de ce nu ne permiți să o obținem? Din moment ce ai spus toate aceste lucruri și le-ai declarat public omenirii, de ce nu ne permiți să le urmărim?” Asta are legătură cu adevărul; până acum, nimeni nu a înțeles niciodată acest lucru de la bun început. Cu ce aspect al adevărului are legătură? Trebuie să privești lucrurile în felul următor: Dumnezeu i-a făcut o promisiune omului și, de la Dumnezeu, omul a aflat de idea de a domni ca rege, precum și de diversele titluri, cum ar fi: „persoana lui Dumnezeu”, „fiii întâi născuți”, „fiii lui Dumnezeu” și așa mai departe. Totuși, acestea sunt doar titluri. Cât despre ce titlu îi corespunde fiecărei persoane în parte, asta depinde de lucrurile pe care le urmărește și de randamentul fiecăruia. Orice titlu îți dă Creatorul, asta ești. Dacă nu-ți dă un titlu, atunci nu ești nimic; este doar o promisiune de la Dumnezeu, nu un lucru la care oamenii au dreptul sau pe care îl merită. Desigur, această promisiune este un țel pe care oamenii îl doresc, dar acest țel nu este calea pe care ar trebui să meargă oamenii și nu are nicio legătură cu drumul pe care merg. Cine are dreptul de a lua decizii în această privință? (Dumnezeu.) Așa e, oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dacă Dumnezeu spune că îți dă ceva, atunci ai ceva; dacă spune că îți ia acel lucru, atunci nu ai nimic, nu ești nimic. Dacă spui: „Voi urmări acest lucru chiar dacă Dumnezeu nu mi-l dă, iar dacă mi-l dă, atunci îl voi accepta ca pe ceva firesc”, atunci greșești. De ce greșești? Pentru că încalcă un tabu important. Nu recunoști faptul că Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu, iar omul va fi mereu om – de asta greșești. Unii oameni spun: „Este profețit în Biblie. În multe locuri, Biblia spune că vom domni ca regi, împreună cu Dumnezeu, pe vecie. De ce Dumnezeu poate să spună asta, dar noi nu putem urmări acest lucru?” Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă o ființă creată? Consideri că promisiunea lui Dumnezeu, aceea că oamenii vor domni ca regi, este un lucru bun și îl urmărești, dar Dumnezeu a vorbit și despre prestatorii de servicii – urmărești să prestezi servicii bine pentru Dumnezeu? Urmărești să fii un prestator de servicii calificat? De asemenea, Dumnezeu le cere oamenilor să-și facă datoria; îți impui să-ți faci bine datoria? Dumnezeu le cere oamenilor și să se poarte ca ființe create, iar tu ce faci? Consideri că a fi o ființă creată calificată este țelul tău și începi să urmărești asta? Faptul că Dumnezeu spune că oamenii vor domni ca regi este o promisiune pe care El a făcut-o oamenilor și există o premisă și un context al acestei promisiuni: trebuie să fii o ființă creată bună, să faci bine datoria unei ființe create, să scapi de rolul de prestator de servicii, să ajungi să fii supus față de Dumnezeu și să ai frică de Creator. Dumnezeu a spus că, atunci când veți obține toate aceste lucruri, veți fi capabili să domniți ca regi alături de Dumnezeu, pe vecie – acesta este contextul în care au fost rostite aceste cuvinte. Oamenilor le lipsește rațiunea. De îndată ce aud asta, se gândesc: „E grozav că putem domni ca regi alături de Dumnezeu! Când se va întâmpla asta? Cum vom domni ca regi? Cum vom fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu? Ai cui regi vom fi? Asupra cui vom domni? Cum vom domni? Cum vom fi regi?” Oare oamenilor nu le lipsește rațiunea? Deși aceasta este o promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o oamenilor, un lucru care a fost spus ca oamenii să-l audă, informându-i că există acest lucru minunat, ar trebui să-ți știi propria măsură – cine ești tu? Dumnezeu are această idee și este dispus să îi permită omului să trăiască astfel cu El, dar tu ești calificat să obții acest lucru? De ce nu-L întrebi pe Dumnezeu: „Înainte să obținem această promisiune, ce cerințe ai de la noi? Ai nevoie să facem ceva? Ce trebuie să realizăm, înainte să putem obține această promisiune?” Nu întrebi aceste lucruri, tu doar ceri. Nu înseamnă că-ți lipsește rațiunea? Omului îi lipsește o asemenea rațiune. Când oamenii văd ceva benefic, întind mâinile și încearcă să îl înhațe. Oamenii sunt ca bandiții; dacă nu le dai ce vor, se înfurie, devin ostili și încep să strige insulte. Nu așa sunt oamenii? Aceasta este josnicia omenirii.

Unul dintre motivele pentru care oamenilor le lipsește rațiunea este că ei încă nu înțeleg adevărul; nu are nicio legătură cu firile lor corupte. Când nu li se dă, însă, ceea ce vor, se înfurie, strigă insulte, urăsc și se răzbună – ce este asta? Aceasta este înfățișarea demonică a Satanei, care iese la iveală; sunt firile lor satanice, corupte. Prin urmare, în ce privește promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o omenirii, ceea ce manifestă fiecare persoană înaintea lui Dumnezeu nu-L mulțumește. Oamenii întind imediat mâinile, cerând, fără să-și cunoască măsura, solicitând imediat și, dacă nu pot primi cele cerute, se gândesc ce pot folosi la schimb pentru acel lucru. Își abandonează familiile și carierele, suferă și plătesc un preț, aleargă încoace și încolo și se sacrifică, răspândesc Evanghelia și câștigă mai mulți oameni, lucrează mai mult și folosesc aceste lucruri la schimb pentru ceea ce vor. Dacă nu pot da la schimb aceste lucruri pe ceea ce vor, se înfurie, ura le cuprinde inimile și devin scârbiți de orice are legătură cu credința în Dumnezeu. Dacă simt că pot da la schimb aceste lucruri pentru ceea ce vor, atunci tânjesc în fiecare zi ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie în curând, ca El să-l distrugă repede pe Satana, să termine repede omenirea, să aducă repede dezastrele, altfel ei simt că nu pot rezista. Ce dezvăluie fiecare persoană în prezența adevărului? Dezvăluie firi precum aversiunea față de adevăr și răutatea. Privind lucrurile acum, dintre toate firile corupte ale omenirii, aroganța, înșelătoria și intransigența ocazională ale oamenilor pot fi considerate moderate și nu foarte grave. Firile corupte din care omenirea are mai multe, care sunt mai grave și mai profunde, sunt acelea de ticăloșie, aversiune față de adevăr și ferocitate – acestea sunt elementele letale dintre firile corupte ale oamenilor. Desigur, când este vorba de antihriști, aceste firi sunt și mai grave, iar când ei le dezvăluie, nu le iau în serios, nu le examinează, nu se simt deloc îndatorați față de Dumnezeu, cu atât mai puțin simt că au vreun fel de problemă; nu acceptă adevărul, nu se cunosc pe ei înșiși și cu atât mai puțin este posibil ca ei să se căiască. Prin urmare, indiferent de circumstanțe, de mediu sau de context, consideră că a domni ca regi – cea mai înaltă și cea mai bună promisiune pe care a rostit-o Dumnezeu – este țelul pe care ei să-l urmeze. Oricum ai părtășie despre adevăr cu ei, nu vor înceta să urmărească acest lucru, ci, în schimb, vor insista să-și urmeze calea, iar asta îi face să nu mai poată fi mântuiți. Acești oameni sunt atât de îngrozitori! Din ceea ce dezvăluie acești oameni, poți vedea exact care sunt firea și chipul adevărat al Satanei. S-a avut părtășie despre atât de mult adevăr, iar cei care au rațiune, care pot accepta adevărul și care au aspirația de a asculta și de a se supune, de fapt, înțeleg exact care este intenția lui Dumnezeu. Ei nu mai urmăresc cu încăpățânare funcția, perspectivele și destinul, ci sunt dispuși să se căiască sub expunerea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, să renunțe la dorința lor de binecuvântări, să urmărească adevărul, să caute să se supună lui Dumnezeu și să-L mulțumească și să se străduiască să obțină mântuirea. Uitându-ne acum la dorințele intime ale celor mai mulți oameni, țelurile pe care le urmăresc au trecut printr-o schimbare fundamentală; ei sunt dispuși să obțină îndeplinirea adecvată a datoriei lor, să fie ființe create adevărate și să obțină mântuirea. Nu-și fac datoria pentru a obține binecuvântări și nu fac lucrurile de mântuială în casa lui Dumnezeu pentru a dobândi binecuvântări. În afară de antihriști, care vor mereu să domnească drept regi, majoritatea oamenilor sunt dispuși să urmărească adevărul. Doar antihriștii consideră că a urmări perspectivele, binecuvântările și a domni ca regi sunt țeluri și roadele de câștigat, în final, în credința lor în Dumnezeu. Nu vor renunța la aceste lucruri, nici nu vor schimba direcția, indiferent ce spui – nu au necazuri mari? Știu prea bine despre cuvintele lui Dumnezeu că sunt adevărul, dar pur și simplu nu le acceptă, așa că nu există nimic care să-i poată schimba; pot doar să fie eliminați și pedepsiți. Acesta este rezultatul final al credinței în Dumnezeu a antihriștilor.

Acum am avut părtășie clară despre această temă, a oamenilor care caută să domnească drept regi? Ați ajuns la o înțelegere nouă? Este corectă această cale, de a urmări să domnești ca rege? (Nu.) Atunci cum ar trebui să abordeze oamenii această chestiune? În această privință, ce adevăr ar trebui să fie înțeles pentru a cunoaște esența omului? Rămâne la latitudinea lui Dumnezeu să judece care sunt cu adevărat esența și comportamentul unei persoane. Pe ce Își bazează Dumnezeu judecata tuturor acestor lucruri? Pe adevăr. Prin urmare, finalul sau destinația unei persoane nu este determinată de propria voință, nici de propriile înclinații sau închipuiri. Creatorul, Dumnezeu, are ultimul cuvânt. Cum ar trebui să coopereze oamenii în astfel de chestiuni? Oamenii nu au decât o singură cale pe care o pot alege: numai în cazul în care caută adevărul, înțeleg adevărul, ascultă de cuvintele lui Dumnezeu, dobândesc supunere față de Dumnezeu și obțin mântuirea, vor avea, în cele din urmă, o finalitate și un destin bun. Perspectivele și destinul oamenilor nu sunt dificil de imaginat dacă aceștia fac contrariul. Așadar, în această privință, nu te concentra la ceea ce i-a promis Dumnezeu omului, la ce spune Dumnezeu despre finalul omenirii, la ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru omenire. Acestea nu au nimic de-a face cu tine, sunt treaba lui Dumnezeu, nu pot fi înhățate, cerșite sau schimbate de tine. În calitate de ființă creată, ce ar trebui să faci? Ar trebui să-ți faci datoria, făcând ceea ce trebuie să faci cu toată inima, mintea și puterea ta. Restul – lucruri care au de-a face cu perspectivele, destinul și destinația viitoare a omenirii – nu sunt lucruri pe care le poți decide tu, sunt în mâinile lui Dumnezeu; toate acestea fac obiectul suveranității Creatorului, sunt rânduite de El și nu au nimic de-a face cu nicio ființă creată. Unii oameni spun: „De ce ne zici asta, dacă nu are nicio legătură cu noi?” Deși nu are nicio legătură cu voi, are cu Dumnezeu. Doar El știe aceste lucruri, doar El poate vorbi despre ele și este îndreptățit să făgăduiască aceste lucruri omenirii. Și dacă Dumnezeu le știe, nu ar trebui să vorbească despre ele? Este o greșeală să-ți urmărești în continuare perspectivele și destinul atunci când nu știi care sunt acestea. Dumnezeu nu ți-a cerut să urmărești acest lucru, ci doar te-a informat; dacă tu crezi, în mod greșit, că Dumnezeu a fost Cel care te-a lăsat să faci din asta obiectivul a ceea ce urmărești, atunci ești lipsit de rațiune și nu ai mintea umanității normale. Este suficient să fii conștient de tot ceea ce făgăduiește Dumnezeu. Trebuie să recunoști un fapt: indiferent ce fel de promisiune este – fie că e bună sau obișnuită, fie că e plăcută sau neinteresantă – totul este înglobat în suveranitatea, rânduielile și hotărârile Creatorului. Numai a urma și a te implica în urmărirea unui lucru conform direcției și căii corecte, indicate de Creator constituie datoria și obligația unei ființe create. Cât despre ceea ce câștigi până la urmă și partea din promisiunile lui Dumnezeu pe care o primești, toate acestea se bazează pe ceea ce urmărești, pe calea pe care o iei și pe suveranitatea Creatorului. Vă sunt clare acum aceste cuvinte? (Da.) Și vă vor ajuta ele să vă satisfaceți ambițiile și dorințele sau vă vor ajuta să urmați calea cea dreaptă în viață, în urmărirea adevărului? (Ne vor ajuta să urmărim adevărul și să urmăm calea cea dreaptă în viață.) Cât despre cei care au umanitate și rațiune normală, care iubesc lucrurile pozitive și adevărul, nu numai că nu sunt dezamăgiți când aud aceste cuvinte, dar pot fi și neabătuți în credința lor de a urmări adevărul și de a accepta mântuirea lui Dumnezeu; totuși, cei fără rațiune normală, acei oameni anormali care urmează cu îndârjire binecuvântări, interese trupești și satisfacerea ambițiilor și dorințelor proprii, își pot pierde entuziasmul când aud aceste cuvinte și interesul față de credința în Dumnezeu. Desigur, există și unii oameni care nu știu cum să creadă atunci când aud aceste cuvinte. Nu este foarte important ca oamenii să înțeleagă adevărul? Nu este adevărul mai capabil să-i conducă pe oameni să urmeze calea corectă și să-L mulțumească pe Dumnezeu? (Ba da.) Doar adevărul le poate permite oamenilor să obțină mântuirea; dacă nu înțelegi adevărul, atunci, pe drumul către mântuire, te vei rătăci adesea, vei face greșeli și vei suferi pierderi, iar când vei ajunge la capătul drumului în credința ta, nu vei deține deloc adevărul-realitate și vei deveni, în toate privințele, un prestator de servicii. Dacă de-a lungul numeroșilor tăi ani de credință în Dumnezeu ai rol de prestator de servicii și nu reușești să devii, în cele din urmă, o ființă creată calificată, atunci acest lucru este o tragedie.

9 mai 2020