b. Felurile în care antihriștii abordează titlul de „prestator de servicii”

Subiectul părtășiei de astăzi este disecarea atitudinii antihriștilor față de titlul de „prestator de servicii”. Acum că am încheiat părtășia despre definiția titlului de „prestator de servicii”, nu cumva cei mai mulți dintre oameni au o înțelegere pozitivă a acestui titlu? Mai simțiți împotrivire sau reticență față de acest titlu? (Nu.) Așadar, să ne uităm acum la felul în care antihriștii privesc titlul de „prestator de servicii” și la atitudinea pe care o au față de el. Antihriștii prețuiesc cel mai mult funcția înaltă, prestigiul înalt și puterea absolută. Când vine vorba de niște titluri foarte comune, de bază și de nivel scăzut și alte titluri pe care oamenii le consideră destul de umilitoare, antihriștii simt o împotrivire și o discriminare teribilă în inimile lor și simt asta mai ales față de titlul de „prestator de servicii”. Indiferent cât de tolerant și de răbdător este Dumnezeu față de acest grup de oameni cunoscuți ca prestatori de servicii și indiferent cum explică și interpretează Dumnezeu titlul de „prestator de servicii”, în adâncul inimilor lor, antihriștii continuă să desconsidere acest titlu. Ei cred că acest titlu este prea înjositor și că, dacă ei înșiși ar fi prestatori de servicii, ar fi prea rușinați să-și arate fețele. Cred că, în clipa în care primesc acest titlu, integritatea, mândria și reputația lor sunt contestate și desconsiderate, valoarea lor se prăbușește, iar viața nu mai are niciun sens. Prin urmare, orice-ar fi, antihriștii nu vor accepta acest titlu de „prestatori de servicii”. Dacă le ceri să meargă în casa lui Dumnezeu și să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu, ei spun: „Titlul de «prestator de servicii» este prea degradant și oricum eu nu sunt dispus să fiu unul. Cerându-mi să fiu un prestator de servicii, mă insulți. Nu am ajuns să cred în dumnezeu ca să mă insulți tu – am venit să primesc binecuvântări. Altfel, pentru ce mi-am părăsit familia, am renunțat la slujba mea și la perspectivele mele lumești? Nu am venit să fiu un prestator de servicii; nu am venit să lucrez pentru tine și să te slujesc. Dacă-mi spui să fiu un prestator de servicii, atunci aș prefera să nu cred deloc!” Nu aceasta este atitudinea antihriștilor? Există chiar și antihriști care spun: „Dacă îmi spui să fiu un prestator de servicii în casa lui dumnezeu, atunci pentru ce să cred în dumnezeu? Ce sens mai are?” Prin urmare, când își asumă o slujbă sau acceptă o însărcinare sau o atribuție în casa lui Dumnezeu, mai întâi, vor să afle următorul lucru: „După ce îmi asum această slujbă, voi fi conducător de biserică sau conducător de echipă sau voi fi doar un lacheu care îi slujește pe alții și lucrează pentru ei?” Înainte să afle acest lucru, pentru moment, trec la treabă. În această perioadă, observă cuvintele și expresiile oamenilor, își țin ochii și urechile deschise și cer informații din diverse surse. Vor să știe dacă prestează servicii temporar aici sau dacă pot face această slujbă pe termen lung, dacă sunt oameni care pot fi cultivați sau oameni care sunt doar folosiți temporar pentru a ocupa locurile libere. Dacă sunt folosiți doar pentru a ocupa locurile libere și li se cere să slujească pentru meritele altora și pentru funcția și puterea altora, atunci categoric nu o vor face. Nu le pasă dacă îi sunt necesari casei lui Dumnezeu pentru a face o datorie sau cât de importantă este datoria pe care o fac pentru lucrarea casei lui Dumnezeu – nu le pasă de aceste lucruri. Odată ce realizează că prestează servicii aici fără puterea de a trage sforile și de a lua decizii, devin superficiali în acțiunile lor, își neglijează datoria, se comportă nechibzuit și, de asemenea, devin autocratici și chiar pot întoarce spatele datoriei lor și pot pleca în orice moment; privesc lucrarea casei lui Dumnezeu și propria datorie ca pe niște jocuri de copii. Au un motto în viață care sună după cum urmează: „Nu voi munci pe brânci în culise în timp ce alții sunt în centrul atenției.” Se gândesc: „M-am născut să fiu conducător. M-am născut cu puterea de a trage sforile și de a lua decizii. Dacă aș pierde aceste două lucruri, atunci pentru ce aș mai trăi? Ce rost ar mai avea să cred în dumnezeu? De ce cred în dumnezeu? Nu am renunțat la beneficii minore pentru a primi binecuvântări majore? Dacă această dorință nu poate fi îndeplinită, atunci, fără îndoială, aș prefera să urmez tendințele lumești și să merg jos, în iad!” Care este maxima antihriștilor? „Sub nicio formă n-o să las pe nimeni să mă exploateze în drumul lui către vârf; eu sunt cel care-i exploatează pe ceilalți. Dacă oamenii sunt răsplătiți pe baza contribuțiilor lor, atunci eu ar trebui să fiu în capul listei. Doar atunci voi lucra cu energie și voi face tot ce pot, altfel n-o să mă convingeți să fac asta. Dacă îmi cereți să mă străduiesc, să vă dau sfaturi și să lucrez din toată inima și din tot sufletul, dar în final, când vine vremea ca oamenii să fie răsplătiți pe baza contribuțiilor lor, eu nu primesc nimic, să nu-mi cereți să lucrez pentru voi, să depun eforturi pentru voi și să vă slujesc!” Nu sunt acestea adevăratele dezvăluiri și manifestări ale firii antihriștilor? Deși nu încearcă intenționat să scape de titlul de „prestator de servicii”, în ceea ce privește firea-esență a lor, încearcă să scape de el constant și luptă, trudesc și se zbat constant să scape de acest titlu. Dacă, atunci când un antihrist preia o anumită lucrare, are șansa de a ieși în evidență și de a fi în centrul atenției sau dacă are ultimul cuvânt și ia decizii, devine lider, are o poziție, influență și prestigiu și are câțiva oameni în subordine, este foarte mulțumit. Dacă, într-o zi, cineva dă în vileag o problemă pe care o are și îl emondează, spunând: „Există multe lucruri pe care nu le gestionezi conform principiilor, ci, în schimb, le gestionezi oricum dorești. Acesta este comportamentul cuiva care doar prestează servicii; nu îți faci datoria”, poate antihristul să accepte acest lucru? (Nu.) Mai întâi, își va declara inocența, explicând-o, și își va pleda cauza, iar în al doilea rând, va simți imediat aversiune și împotrivire față de cuvintele „a presta servicii” și nu le va accepta sub nicio formă. Va spune: „Am plătit un preț atât de mare și am suferit atât de mult! Încep munca devreme și o termin târziu în noapte și pierd ore de somn și uit să mănânc și, cu toate acestea, tu tot spui că prestez servicii? Chiar există oameni care prestează servicii în felul acesta? Am plătit un preț atât de mare și tot ce primesc pentru asta este acest titlu, această definiție, de «prestator de servicii». În cazul acesta, la ce să sper? Ce rost are credința în dumnezeu? Ce motivație există? E mai bine să nu cred într-un asemenea dumnezeu!” Își pierde entuziasmul. După ce sunt emondați, antihriștii nu numai că refuză să accepte acest lucru, dar, de asemenea, simt aversiune și devin scârbiți și, cu atât mai mult, încep să aibă neînțelegeri. După aceea, când lucrează și își fac datoria, atitudinea lor se schimbă, iar ei se gândesc: „Acum, indiferent ce fac, sunt un prestator de servicii, așa că, atunci când fac această lucrare, mai bine m-aș înfrâna, mi-aș lăsa un plan de rezervă și n-aș face tot ce pot. Toată lumea spune că dumnezeu este drept, dar cum de nu pot vedea acest lucru? În ce fel este dumnezeu drept? De vreme ce sunt un prestator de servicii indiferent ce fac, atunci, de acum încolo, voi schimba modul în care cred în dumnezeu; doar voi presta servicii și vom vedea cine se teme de cine. Întrucât nu voi fi lăudat sau aprobat pentru nimic din ce fac, atunci așa să fie, îmi voi schimba modul de viață și de a face lucrurile. Voi face orice îmi ceri și nu voi spune nimic dacă am vreo idee – oricine vrea să vorbească poate să o facă. Dacă mă emondează cineva, mă voi preface că sunt de acord cu el și, dacă cineva face o greșeală în lucrarea lui, nu voi spune nimic, chiar dacă o observ. Dacă cineva acționează fără să înțeleagă principiile, nu i le voi spune, chiar dacă eu le înțeleg. Pur și simplu îl voi privi cum se poartă prostește, lăsându-l să facă greșeli, ca să fie emondat la fel cum am fost eu, și să vadă dacă poate suporta sentimentul de a fi clasificat drept prestator de servicii. Întrucât mi-ați făcut zile negre, atunci la fel vă voi face și eu și nu vă voi lăsa nici pe voi să vă fie ușor!” Doar faptul că au fost emondați și disciplinați le-a provocat emoții și sentimente de împotrivire atât de puternice – este aceasta o atitudine de acceptare a adevărului? (Nu.) Ce este în neregulă cu prestarea de servicii? E rău să prestezi servicii pentru Dumnezeu? Prestarea de servicii pentru Dumnezeu îți rănește demnitatea? Nu merită Dumnezeu să prestezi servicii pentru El? Atunci tu ce meriți să facă Dumnezeu pentru tine? De ce ești atât de sensibil și de potrivnic față de aceste cuvinte? Creatorul S-a smerit pentru a deveni o persoană care trăiește printre oameni și slujește fiecare ființă umană coruptă, ființe umane care I se opun și-L resping. Atunci, de ce nu pot oamenii să presteze un mic serviciu de dragul planului de gestionare al lui Dumnezeu? Ce este în neregulă cu asta? Este ceva dezonorant în asta? E un lucru îngrozitor? În comparație cu umilința și ascunderea lui Dumnezeu, ființele umane vor fi mereu detestabile și urâte. Nu așa stau lucrurile?

Este posibil ca oamenii corupți care urmăresc adevărul să se simtă supărați acum, doar pe moment, când aud titlul de „prestator de servicii”, dar acesta poate deveni un factor motivant, care îi poate inspira să urmărească adevărul, pentru a obține supunere față de Dumnezeu; nu sunt atât de sensibili la acest titlu pe care Dumnezeu li-l dă oamenilor. Nu așa stau lucrurile însă cu antihriștii. Ei sunt mereu foarte capricioși în privința titlurilor pe care Dumnezeu le dă oamenilor și le pun la inimă. Nu este nevoie de mult pentru ca o frază pe care o spune Dumnezeu să le încalce interesele și să-i rănească, iar atunci când un lucru spus de Dumnezeu este contrar intenției și dorinței lor de a primi binecuvântări, acesta le rănește stima de sine. În momentul în care stima lor de sine și demnitatea le sunt rănite, ei Îl judecă, Îl resping și Îl trădează pe Dumnezeu; vor să-L părăsească pe Dumnezeu, nu sunt dispuși să continue să-și facă datoria și, în același timp, Îl blestemă pe Dumnezeu pentru că este nedrept și nu este înduioșat de oameni. Unii oameni spun chiar că Dumnezeu este prea greu de mulțumit și că nimic din ceea ce fac ei nu este corect. Toate aceste cuvinte, sentimente și firi provin de la antihriști. În afară că sunt complet lipsiți de o atitudine de supunere față de Dumnezeu, ei și despică firul în patru când vine vorba despre diversele lucruri pe care Dumnezeu le spune și sunt neglijenți și indiferenți față de diversele cerințe ale lui Dumnezeu. Se împotrivesc constant titlului de „prestator de servicii” și nu au nicio intenție să-l accepte sau să se supună, cu atât mai puțin să înțeleagă intenția lui Dumnezeu. Nu fac decât să caute cu stăruință să scape de această denumire și de această identitate, de acest statut și de această funcție de „prestator de servicii” și nu caută câtuși de puțin cum să coopereze cu Dumnezeu pentru a-I împlini intenția sau cum să obțină schimbarea firii, să pătrundă în adevărul-realitate și să se supună lui Dumnezeu. Ei nu urmăresc deloc aceste lucruri pozitive și, chiar și atunci când sunt dați în vileag drept prestatori de servicii, indignarea și impetuozitatea pe care le simt răbufnesc imediat. Cât de grav poate fi acest lucru? Unii antihriști Îl blestemă în secret pe Dumnezeu în locuri publice și, în același timp, Îl blestemă cu voce tare în spatele ușilor închise, spunând: „Dumnezeu nu este drept. La fel de bine, aș putea să nu cred într-un asemenea dumnezeu!” Îl provoacă public pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Numai această expresie, „prestator de servicii”, face ca esența antihriștilor, prin care Îi sunt potrivnici lui Dumnezeu și scârbiți de adevăr, să fie dezvăluită. Chipurile lor ticăloase sunt demascate în detaliu în fața expresiei „prestator de servicii”, iar ei sunt complet dezvăluiți. Ce anume se dezvăluie? Faptul că nu cred în Dumnezeu pentru a-I accepta mântuirea sau pentru a accepta adevărul și nici nu cred în Dumnezeu pentru că El este adevărul sau pentru că Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor. Mai degrabă, cred în Dumnezeu pentru că vor ceva de la El. Se supun venirii în casa lui Dumnezeu de dragul propriilor ambiții și dorințe. Încearcă în zadar să se remarce din mulțime și să primească binecuvântări prin intermediul propriilor mijloace, eforturi, trudă și strădanie sau, chiar mai bine, pot să primească o răsplată și mai mare în următoarea viață. Prin urmare, în ochii lor, expresia „prestator de servicii” este pentru totdeauna un lucru degradant și un termen peiorativ, un lucru pe care nu-l pot accepta niciodată. Unii frați și surori cred: „A presta servicii pentru Dumnezeu este binecuvântarea noastră. Este un lucru bun, un lucru onorabil.” Cu toate acestea, antihriștii nu acceptă niciodată această realitate și spun: „Să prestăm servicii pentru dumnezeu este binecuvântarea noastră? Cum puteți spune așa ceva? Ce prostie! Unde este binecuvântarea în a face asta? Unde este plăcerea? Ce se poate câștiga din prestarea de servicii pentru dumnezeu? Poți câștiga bani, aur sau comori pentru că prestezi servicii? Sau poți primi o casă și o mașină? Toți cei care prestează servicii vor fi eliminați; există vreun prestator de servicii care este un om bun? Niciunul dintre cei care prestează servicii nu va câștiga niciodată nimic.” Ei nu acceptă realitatea despre care au părtășie frații și surorile, că „a presta servicii pentru Dumnezeu este o binecuvântare pentru omenire” și simt împotrivire și repulsie față de ea; ar prefera să asculte orice altceva.

Antihriștii pot depune eforturi, pot sluji și pot turna băuturi pentru orice oficial sau orice persoană cu funcție și prestigiu din lume și chiar vor accepta să presteze servicii pentru acești oameni și vor fi mai mult decât dispuși să o facă. Doar atunci când vin să presteze servicii pentru Dumnezeu nu mai sunt dispuși și sunt reticenți, plini de nemulțumiri, împotrivire și sentimente. Ce fel de creaturi sunt acești oameni? Sunt acestea manifestările pe care ar trebui să le aibă un adept al lui Dumnezeu? În mod clar, acestea sunt manifestările esenței antihriștilor. Dacă un antihrist ar merge în lume să slujească un primar, un guvernator de provincie sau orice politician cu prestigiu, ar crede că acesta este un lucru care le-ar aduce glorie strămoșilor săi și i-ar face familia mândră. Ar fi nespus de fericit; ar pluti în al nouălea cer. Dacă l-ar întreba cineva cu ce se ocupă, ar spune: „Slujesc primarul. Sunt însoțitorul apropiat al primarului, garda lui personală!” Sau ar spune: „Mă ocup de nevoile zilnice ale președintelui!” Ar spune acest lucru cu multă mândrie. Ar crede că aceasta ar fi o slujbă grozavă și că întreaga familie s-ar bucura de gloria lui. Ar visa noaptea și s-ar trezi fericit și nu ar ascunde ceea ce face oriunde ar merge. De ce? Nu și-ar considera slujba rușinoasă; ar considera că este onorabilă, o slujbă care îl plasează mai presus decât ceilalți, una care îi pune un nimb deasupra capului. Cu toate acestea, după ce un astfel de om ajunge să creadă în Dumnezeu, dacă i se cere să presteze servicii pentru El, nu este dispus să o facă, simte împotrivire și chiar se plânge de Dumnezeu și Îl blestemă și, de asemenea, poate să-L trădeze și să-L nege. Comparând aceste două lucruri, putem vedea că antihriștii sunt antihriști, că sunt parte din clica Satanei. Indiferent cum îl servesc pe Satana și oricât de murdară, epuizantă sau degradantă este acea slujbă, ei o consideră o onoare. Totuși, când fac ceva pentru Dumnezeu în casa Lui, oricât de semnificative, valoroase sau nobile sunt lucrurile pe care le fac sau cât de înălțați sunt ei făcându-le, le consideră mereu nedemne de menționat. Oricât de mare este binecuvântarea și oricât de onorabil este să prestezi servicii pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Lui și indiferent ce oportunitate prețioasă este pentru omenire, pur și simplu nu se pot bucura de acest lucru. De ce? Există un singur motiv: antihriștii fac parte din clica Satanei – sunt satanici și sunt satane vii, dușmanii inerenți ai lui Dumnezeu. Dacă li se cere să-L slujească pe Dumnezeu sau să presteze servicii pentru El, pur și simplu nu se pot bucura de acest lucru. Oricum are casa lui Dumnezeu părtășie despre adevăr cu oamenii sau oricum încearcă să-i facă pe oameni să înțeleagă intenția lui Dumnezeu în ceea ce privește titlul de „prestator de servicii”, antihriștii nu pot accepta asta din partea lui Dumnezeu, nici nu pot accepta niciun adevăr legat de acest lucru, cu atât mai puțin realitatea sau adevărul că a presta servicii pentru Creator, în calitate de ființă creată, este un lucru onorabil, valoros și însemnat – aceasta este atitudinea pe care o au antihriștii față de titlul de „prestator de servicii”. Când se confruntă cu acest titlu și cu faptul că oamenii prestează servicii pentru Dumnezeu, tot ce au făcut antihriștii vreodată a fost să se străduiască să scape de acest titlu și să eludeze această realitate, în loc să accepte realitatea, să accepte acest titlu de „prestator de servicii” din partea lui Dumnezeu și apoi să urmărească adevărul, să asculte de cuvintele lui Dumnezeu, să se supună lui Dumnezeu și să se teamă de El. Judecând după manifestările pe care antihriștii le au față de titlul de „prestator de servicii”, trebuie spus că antihriștii sunt asemenea Satanei, că fac parte din forțele lui ostile și că sunt dușmanii lui Dumnezeu, ai adevărului și ai tuturor lucrurilor pozitive.

Atitudinea pe care o au antihriștii față de titlul de „prestator de servicii” este una de neacceptare, împotrivire, repulsie și detestare. Indiferent de la cine provine acest titlu, ei simt constant împotrivire față de el și nu îl acceptă, crezând că este înjositor să fii prestator de servicii și că este mereu înjositor, indiferent pentru cine prestează servicii. Cred că „prestator de servicii” nu este o definiție pe care Dumnezeu o dă omului pe baza esenței acestuia, ci mai degrabă o provocare și o exprimare a disprețului față de identitatea și valoarea omului – aceasta este principala părere pe care antihriștii o au față de titlul de „prestator de servicii”. Din atitudinea antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că ei nu consideră cuvintele lui Dumnezeu a fi criterii sau adevărul, ci lucruri pe care ei să le scruteze și să le analizeze. Altfel spus, nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu pornind de la premisa pătrunderii adevărului sau a acceptării faptului că Dumnezeu este Creatorul, ci mai degrabă le abordează pornind de la premisa scrutării, împotrivirii și opoziției față de ele. Pentru ei, fiecare cuvânt pe care Dumnezeu îl spune și fiecare zicală pe care o rostește El este un obiect al scrutării, iar titlul de „prestator de servicii” nu face excepție. Depun eforturi pentru a scruta și a cântări expresia „prestator de servicii” și, în cuvintele lui Dumnezeu, ei văd că El nu îi consideră pe prestatorii de servicii ca fiind buni, ci mai degrabă josnici, inferiori, lipsiți de valoare, ca oameni pe care Dumnezeu nu îi iubește și ca oameni pe care El îi detestă. Deși aceasta este atitudinea lui Dumnezeu față de titlul de „prestator de servicii”, există un context și un motiv pentru care El are o astfel de atitudine – ea se bazează pe esența omului. Mai există o realitate pe care ei nu au văzut-o: oricât de mult detestă și urăște Dumnezeu omenirea coruptă, El nu a renunțat niciodată la mântuirea acesteia și nici nu a oprit lucrarea planului Său de gestionare pentru a mântui omenirea. Antihriștii nu cred această realitate și nici n-o recunosc sau n-o văd. Ei doar se fixează pe ceea ce Dumnezeu are de spus despre finalurile diverselor tipuri de oameni și au o atitudine extrem de sensibilă mai ales în ceea ce privește titlul de „prestator de servicii”. Nu vor să fie prestatori de servicii și nu vor să fie definiți de Dumnezeu drept prestatori de servicii, cu atât mai puțin să presteze servicii pentru Dumnezeu, purtând titlul de „prestatori de servicii”. De aceea, atunci când vin în casa lui Dumnezeu, antihriștii se interesează în multe cercuri diferite, întrebând dacă ei înșiși sunt prestatori de servicii, iar din cuvintele lui Dumnezeu și din ceea ce spun oamenii despre ei, vor să audă cuvinte oneste și să ajungă la adevărul chestiunii – sunt sau nu prestatori de servicii? Dacă sunt, pleacă instantaneu, imediat; nu prestează servicii pentru Dumnezeu sau pentru casa lui Dumnezeu. Au o reacție foarte puternică față de titlul de „prestator de servicii” și devine evident că, în ceea ce îi privește pe antihriști, identitatea, funcția, perspectivele, destinul și destinația sunt lucruri de urmărit permanent și interese care nu sunt abandonate niciodată. Pentru antihriști, prestatorii de servicii sunt cei mai josnici dintre oameni, așa cum sunt definiți de Dumnezeu. Orice spui sau oricâți oameni acceptă această realitate și acest titlu, antihriștii categoric nu îl vor accepta. Când lucrează, cer doar ca alții să presteze servicii pentru ei, să-i asculte, să li se supună și să se învârtă în jurul lor și nu își impun niciodată să coopereze cu alții sau să discute lucrurile cu ei, să le ceară opiniile, să consulte intenția lui Dumnezeu sau să caute adevărurile-principii. Se gândesc: „Dacă aș coopera și aș discuta lucrurile cu alții și aș căuta adevărurile-principii când fac ceva, atunci m-aș înjosi și mi-aș pierde autonomia, iar asta nu ar însemna că prestez servicii? Nu aș trudi în culise, în timp ce alții sunt în centrul atenției? Nu i-aș servi și i-aș sluji pe alții?” Acesta este un lucru pe care nu vor să-l facă sub nicio formă. Cer doar ca alții să-i servească, să li se predea, să asculte de ei, să-i aprecieze, să îi laude, să îi pună într-o lumină bună în toate situațiile, să le păstreze un loc, să-i slujească și să lucreze pentru ei și chiar cer ca Dumnezeu să le ofere recompense adecvate și o cunună potrivită, în concordanță cu lucrurile pe care le-au făcut. Chiar și atunci când cineva menționează ce preț mare a plătit Dumnezeu și cât a suferit pentru mântuirea omenirii, cum S-a smerit și cât de multe i-a furnizat omenirii, când aud aceste cuvinte și văd aceste realități, antihriștii rămân indiferenți și nu le apreciază. Cum interpretează antihriștii astfel de lucruri? Ei spun: „Dumnezeu ar trebui să facă totul pentru om și să-i ofere tot ce e mai bun, să-i ofere binecuvântări, har, pace și bucurie. Ar trebui să dedice toate aceste lucruri omului; este obligația lui. Iar când oamenii renunță la lucruri, se sacrifică și plătesc un preț pentru dumnezeu, când îi oferă totul lui dumnezeu, ar trebui să primească recompense de la el și ceva și mai bun. Nu este aceasta o tranzacție corectă? Un schimb echitabil? Ce este de discutat în privința asta? Ce merit are dumnezeu? De ce nu am văzut niciun merit al lui dumnezeu? Dacă dumnezeu îi oferă omului anumite lucruri, oare nu merită omul, în mod firesc, să le primească? Oamenii au plătit un preț!” Nu cred că toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le face pentru om sunt cel mai mare har pentru acesta; nu sunt recunoscători și nu se gândesc să-L răsplătească pe Dumnezeu. Dimpotrivă, vor să dea la schimb prețul pe care îl plătesc pentru destinația frumoasă pe care Dumnezeu a promis-o omenirii și cred în mod firesc că este potrivit ca ei să dorească binecuvântări și să aibă toate aceste intenții, așa că, oricum am privi lucrurile, Dumnezeu nu ar trebui să facă din oameni prestatorii Lui de servicii. Cred că oamenii au demnitate și integritate și că, dacă oamenii care au o iubire atât de mare și care pot face gesturi caritabile, se pot sacrifica și pot renunța la lucruri sunt puși să presteze servicii pentru Dumnezeu, atunci sunt foarte umiliți și tratați prea nedrept. Pentru antihriști, toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le face nu sunt demne de a fi menționate. În schimb, exagerează enorm lucrurile pe care ei le fac, chiar dacă sunt destul de mărunte, și le tratează ca pe un capital pentru a primi binecuvântări.

Unii oameni nu fac niciodată nimic bine atunci când își fac datoria în biserică. Dacă frații și surorile nu acceptă lucrurile pe care le fac, aptitudinile și talentele pe care le furnizează sau ideile și sugestiile pe care le oferă, atunci ei vor refuza să continue să lucreze și vor vrea să renunțe și să plece – vor vrea să-L abandoneze pe Dumnezeu. Dacă le ceri să coopereze cu cineva, n-o vor face și dacă le ceri să-și facă datoria cât pot de bine, nu vor face nici asta. Doar vor da ordine în stânga și-n dreapta, făcându-i pe ceilalți să-i asculte și făcându-i pe oameni să îi servească, să devină prestatorii lor de servicii și să-i slujească în loc să-și facă propriile îndatoriri în casa lui Dumnezeu. Iar dacă nu primesc ori pierd acest fel de tratament, acest tratament de a-i pune pe alții să-i servească, să lucreze pentru ei și să le urmeze ordinele, atunci vor să renunțe și să plece; cred că Dumnezeu nu este drept, inimile lor sunt pline de nemulțumiri și de mânie împotriva lui Dumnezeu și încep să îi urască pe frați și pe surori, iar nimeni nu poate să-i ajute. Nu pot lucra armonios cu nimeni și nu se pot asocia cu nimeni de pe picior de egalitate. Regulile după care se asociază cu alții sunt cele conform cărora doar ei pot fi mai presus decât ceilalți, când vorbesc și acționează, privindu-i pe alții cum fac totul pentru ei și le urmează fiecare ordin și slogan pe care le rostesc; nimeni nu este vrednic să coopereze cu ei și nimeni nu este calificat să se asocieze cu ei de pe picior de egalitate. Dacă cineva îi tratează ca pe un prieten sau ca pe un frate sau o soră obișnuită și le vorbește, discută lucrarea cu ei și are părtășie despre înțelegere cu ei, ca și cum ar fi egali, atunci ei consideră asta o insultă îngrozitoare și o provocare imensă la adresa integrității lor. În inimile lor, urăsc astfel de oameni și sunt ostili față de ei, și vor căuta oportunități de a se răzbuna împotriva oricui îi tratează ca pe un egal sau care nu-i ia în serios. Nu asta fac antihriștii? Aceasta este perspectiva ierarhică pe care o dezvăluie antihriștii, atunci când vine vorba de a se asocia cu alți oameni. Desigur, asta are legătură cu opinia și atitudinea sinceră pe care antihriștii le au față de titlul de „prestator de servicii”. Nu pot nici măcar să accepte un titlu pe care Dumnezeu îl dă omenirii, așadar, pot să accepte condamnarea, expunerea și evaluarea din partea celorlalți? Sunt cu atât mai puțin capabili să accepte aceste lucruri. Pe de o parte, simt ostilitate și împotrivire față de titlul și esența de „prestator de servicii”, dar, pe de altă parte, atrag neobosiți mai mulți oameni și îi fac să fie de acord să presteze servicii pentru ei, să-i slujească, să-i servească și să asculte de ei. Nu este acesta un lucru detestabil? Esența acestui fel de oameni este ticăloasă, iar acest lucru este absolut adevărat. Vor să-i controleze pe ceilalți. În mod clar, ei înșiși sunt inutili și nu pot face nimic; sunt doar gunoaie în casa lui Dumnezeu, nu au deloc umanitate normală, nu se pot asocia normal cu alții și cu atât mai puțin au rațiune normală. Nu înțeleg deloc adevărul, nu sunt luminați în privința adevărului, au doar câteva cunoștințe profesionale și stăpânesc unele abilități și nu pot face bine nicio datorie. Și, totuși, nu se poartă bine și vor să înhațe puterea, iar atunci când nu pot face asta, simt că sunt terminați, gândindu-se: „Înainte, când am făcut aceste lucruri, probabil că am prestat servicii. Nu sunt dispus să prestez servicii. Mai bine m-aș grăbi și aș pleca acum, înainte să depun prea mult efort sau să pierd prea mult.” Aceasta este ideea pe care o au. Întotdeauna iau o astfel de hotărâre și ajung la o asemenea decizie; pot să înceteze să creadă și să plece oricând, lăsându-și baltă datoria în orice clipă și fugind, întorcându-se în brațele Satanei și fiind partenerii săi în fapte rele. Există astfel de oameni? (Da.) Când vine vorba de vreun aspect al lucrării profesionale, este posibil să înțeleagă puțin, dar în ceea ce privește adevărurile-principii pe care trebuie să le priceapă pentru acel aspect al lucrării profesionale, sunt complet ignoranți; când vine vorba de un aspect al cunoașterii sau al înzestrărilor, s-ar putea să aibă unele dintre acestea, dar în privința adevărurilor-principii pe care trebuie să le înțeleagă pentru a-și face datoria, sunt iar pe deplin ignoranți, iar înțelegerea lor este denaturată. Nu pot coopera armonios cu alții și nu vorbesc aceeași limbă cu alții atunci când au părtășie împreună. Pentru ce sunt potriviți astfel de oameni? Dacă au într-adevăr conștiință și rațiune, atunci vor fi capabili să-i trateze corect pe ceilalți, iar atunci când oamenii spun lucruri care sunt corecte și în acord cu adevărul, vor fi capabili să le accepte, vor fi dispuși să se supună și vor fi capabili să se răzvrătească împotriva propriului trup. Nu ar trebui să vrea mereu să iasă în evidență, mai presus de ceilalți, să-i conducă și să-i controleze; în schimb, ar trebui să renunțe la ambiția și la dorința lor de a excela, mai presus decât ceilalți, și să fie dispuși să fie cei mai nesemnificativi dintre oameni, chiar dacă asta înseamnă să presteze servicii – ar trebui să facă tot ce pot. Ei înșiși sunt oameni obișnuiți, așa că ar trebui să se întoarcă la poziția oamenilor obișnuiți, să facă tot ce pot pentru a-și face îndatoririle și să fie oameni cu picioarele pe pământ. Astfel de oameni vor fi capabili să rămână fermi la final. Dacă nu aleg această cale și, în schimb, se cred măreți și nobili, dacă nimeni nu poate să-i atingă sau să ajungă la ei și dacă vor să fie bătăuși locali, tirani și să urmeze calea antihriștilor, atunci sunt meniți să fie oameni răi. Dacă nu sunt dispuși să fie cele mai nesemnificative persoane, să fie complet necunoscuți, să nu fie niciodată în centrul atenției sau să facă tot ce pot, atunci sigur sunt antihriști și nu pot fi mântuiți – acesta este un lucru periculos pentru ei. Dacă un astfel de om poate să reflecteze asupra lui, să aibă cunoaștere de sine, să accepte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, să-și asume poziția cuvenită, să fie o persoană obișnuită și să nu se mai prefacă, atunci va avea o șansă de a obține mântuirea. Dacă vrei mereu să fii poruncitor și irațional și te dai drept o personalitate puternică, atunci este în zadar. Casa lui Dumnezeu este plină de aleșii lui Dumnezeu și oricât de formidabil, feroce sau rău ești, nu are niciun rost. Casa lui Dumnezeu nu este o arenă de luptă, așa că mergi să te lupți în arena lumii dacă vrei să faci asta. Nimeni din casa lui Dumnezeu nu vrea să se lupte cu tine; nimeni nu este interesat de acest lucru și nici nu are timp de asta. Casa lui Dumnezeu este un loc ce predică adevărul, care ajută oamenii să înțeleagă adevărul și să-l pună în practică. Dacă nu poți să practici adevărul, atunci este o situație greu de gestionat și asta arată doar că nu aparții acestui loc. Dacă vrei mereu să lupți, vrei mereu să fii feroce, vrei mereu să fii nemilos și vrei mereu să fii poruncitor și irațional, atunci biserica nu este locul potrivit pentru tine. Majoritatea oamenilor din casa lui Dumnezeu iubesc adevărul; vor să-L urmeze pe Dumnezeu și să dobândească viața și nu le place să se implice în intrigi și să se lupte cu diavoli. Numai antihriștilor le place să se lupte în stânga și în dreapta și să concureze pentru putere și profit și, din acest motiv, antihriștii nu pot rămâne fermi în casa lui Dumnezeu.

Există un tip de persoană care este incredibil de sensibilă față de lucruri precum identitatea, funcția și statutul, și care simte împotrivire și repulsie enormă mai ales față de titlul de „prestator de servicii” și nu îl pot accepta sub nicio formă – astfel de oameni sunt antihriști. Nu numai că nu urmăresc adevărul și sunt scârbiți de el, dar sunt scârbiți și când li se atribuie titlul de „prestatori de servicii”. Cei care sunt scârbiți de acest titlu ar trebui, de fapt, să urmărească adevărul – dacă ar fi fost capabili să urmărească adevărul, nu s-ar fi eliberat atunci de titlul de „prestatori de servicii”? Tocmai aceasta este însă problema. Întrucât sunt extrem de scârbiți de adevăr, nu vor merge niciodată pe calea urmăririi și practicării acestuia. De aceea, în lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu, vor juca pentru totdeauna rolul de prestatori de servicii. Desigur, pentru antihriști, să fie capabili să îndeplinească funcția de prestatori de servicii în planul de gestionare al lui Dumnezeu rămâne o binecuvântare; este o ocazie pentru ei să vadă faptele Creatorului, să audă Creatorul exprimând adevărul și împărtășindu-Și cu omenirea cele mai intime gânduri și să aprecieze înțelepciunea și faptele atotputernice ale Creatorului. Pentru ei, nu este un lucru rău să fie prestatori de servicii pentru Creator și, fie că pot pricepe, fie că nu, a fi prestatorii de servicii ai lui Dumnezeu și a presta servicii în casa lui Dumnezeu ar trebui să fie un lucru pe care acești antihriști și tovarăși ai Satanei și-l vor aminti mereu, chiar dacă, ulterior, lucrarea lui Dumnezeu se va încheia. De-a lungul întregului proces în care omenirea coruptă se împotrivește lui Dumnezeu, fără să știe, antihriștii prestează servicii pentru planul de gestionare al lui Dumnezeu, iar aceasta este fărâma de valoare din existența fiecărui antihrist – aceasta este o realitate. Antihriștii își aduc contribuția permițându-le aleșilor lui Dumnezeu să îi discearnă și să îi recunoască pe antihriști, din partea negativă. Fie că sunt dispuși să recunoască această realitate, fie că nu, și indiferent dacă sunt sau nu dispuși, bucuroși sau fericiți să fie prestatori de servicii, în orice caz, să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu în calitate de prestatori de servicii și să-și asume acest rol sunt lucruri care merită – asta înseamnă că Dumnezeu îi înalță. Unii întreabă: „Dumnezeu îi înalță și pe antihriști?” Ce este în neregulă cu asta? Ei sunt ființe create; Dumnezeu nu poate să-i înalțe? Ce spun este adevărat. Acum, cum se simt antihriștii când aud aceste cuvinte? Nu ar trebui să încerce să găsească defecte și ar trebui să dobândească un anumit confort. Cel puțin, au contribuit cu puțin efort la importanta chestiune a planului de gestionare al lui Dumnezeu. Indiferent dacă au fost dispuși să facă acest lucru sau dacă l-au făcut activ sau pasiv, în orice caz, Dumnezeu i-a înălțat prin asta, iar ei ar trebui să accepte bucuroși și să nu se împotrivească. Dacă antihriștii se pot răzvrăti împotriva strămoșilor lor și împotriva Satanei și pot urmări adevărul și supunerea față de Creator, atunci, spuneți-Mi, va fi Dumnezeu fericit? (Da, va fi.) Aceasta este de asemenea o onoare pentru aleșii lui Dumnezeu, și ar trebui să fie și ei fericiți – acesta este un lucru bun. Indiferent dacă acest fapt este sustenabil sau nu, în orice caz, dacă antihriștii își pot schimba direcția și pot merge pe calea căinței, atunci sigur că este un lucru bun. Așadar, de ce spun că aceasta este o onoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Dacă un antihrist ar fi dispus să presteze servicii, oare nu ar exista un flagel în minus în casa lui Dumnezeu? Dacă ați avea un diavol în minus printre voi, un perturbator și un scandalagiu în minus, oare zilele voastre nu ar fi mult mai liniștite? Privind lucrurile din această perspectivă, dacă antihriștii chiar ar fi dispuși să presteze servicii, atunci și acesta ar fi un lucru bun, care merită sărbătorit. Trebuie să-i încurajați și să-i ajutați și nu să-i înlăturați complet. Dacă aveți intenții bune și îi lăsați să rămână, dar faptul că ei prestează servicii aduce mai multe necazuri decât beneficii și duce la dezastru, atunci ar trebui să vă ocupați de ei conform principiilor. Nu este aceasta o cale bună de a face lucrurile? (Ba da, este.)

Mai există un fel de persoană care merită să fie menționat. Există unii oameni care sunt capabili să sufere și să plătească un preț în timp ce-și fac datoria și, uneori, pot de asemenea să asculte și să se supună sau să se ocupe de chestiuni conform principiilor. Dorința lor subiectivă este să meargă pe calea urmăririi adevărului, se pot supune întotdeauna oricărui lucru rânduit de Cel de mai sus sau de biserică și pot îndeplini mereu sarcini la timp. Nu provoacă perturbări și tulburări în casa lui Dumnezeu, iar lucrarea pe care o fac și datoria pe care și-o asumă le aduc multe beneficii și avantaje fraților și surorilor. Din exterior, deși nu au făcut niciun rău, nu perturbă sau tulbură și nu par să fie oameni răi, ei fac un lucru pe care oamenii obișnuiți nu pot să-l facă și nu-l fac, iar acela este că le place să-și sporească influența și să-și întemeieze propriile împărății independente. Când li se atribuie o anumită sarcină, în momentul în care devin persoanele responsabile cu acea muncă, pot începe să-și întemeieze propriile împărății independente și pot începe, fără să-și dea seama, să-și sporească puterea și conexiunile în sfera lor de influență. În acea sferă, toți sunt complet și în întregime câștigați de partea lor, iar oamenii îi laudă în gura mare și admiră foarte mult tot ce fac, tot ce spun și prețul pe care îl plătesc. Consideră sfera gestionării lor ca pe propria mică familie din cadrul familiei lui Dumnezeu. Din exterior, par a fi capabili să plătească un preț, să sufere și să-și asume responsabilitatea – pare să nu existe nicio problemă. Cu toate acestea, în momente cruciale, sunt capabili să trădeze interesele casei lui Dumnezeu. Pentru a-și apăra prestigiul și locul din vârf și pentru a-și apăra poziția, demnitatea și puterea absolute din biserică, nu ofensează sau nu rănesc pe nimeni. Chiar dacă cineva lezează sau trădează interesele casei lui Dumnezeu și chiar dacă cineva tulbură sau distruge lucrarea casei lui Dumnezeu, ei nu cercetează chestiunea, nu-i dau deloc atenție și o pot tolera. Atât timp cât acea persoană nu le amenință poziția și continuă să lucreze în serviciul lor, în cadrul sferei lor de influență, atunci este în regulă – acesta este cel mai important criteriu al lor. Indiferent ce tulburări provoacă acea persoană, ei nu le văd, nu le observă și nu o emondează, nici nu o mustră pe persoana respectivă, cu atât mai puțin se ocupă de ea. Asemenea oameni sunt elemente periculoase. Omului obișnuit îi este greu să-i discearnă și poate că tu nu ai fi capabil să observi nimic nelalocul lui în privința lor, când ocupă acea poziție. Totuși, de îndată ce au o poziție, natura-esență a lor este complet demascată. Și ce anume este demascat? Faptul că există un scop în prețul pe care îl plătesc și în tot ce fac; ei nu fac aceste lucruri pentru a păzi interesele casei lui Dumnezeu, nu-și fac cu adevărat datoria și nu fac toate aceste lucruri ca să le vadă Dumnezeu, ci, mai degrabă, ca să le vadă oamenii. Vor să atragă privirea, ochii și atenția celorlalți și, chiar mai mult de atât, vor să inducă în eroare inimile oamenilor, astfel încât aceștia să-i respecte, să-i admire și să-i laude. Acesta este motivul pentru care nu le pasă de felul în care Dumnezeu îi privește sau îi tratează; dacă Dumnezeu spune că sunt acolo doar ca să presteze servicii, ei sunt indiferenți. Atât timp cât oamenii pot îngenunchea la picioarele lor și li se pot închina, atunci este în regulă. Acești oameni sunt elemente periculoase și nu sunt în acord cu Dumnezeu și cu casa Lui, iar inimile lor nu sunt la fel cu acelea ale aleșilor lui Dumnezeu, care urmăresc sincer adevărul. Își sporesc influența și, de asemenea, sporesc influența Satanei. Judecând după diversele lor manifestări, datoria pe care o fac și tot ce fac ei sunt doar un mod de a se lăuda și de a-i linguși pe alții cât pot de mult.

Antihriștii pot presta anumite servicii în casa lui Dumnezeu și în lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu și, la un moment dat, chiar pot fi prestatori de servicii buni. Totuși, din cauza căii pe care merg și din cauza obiectivelor și direcției pe care le aleg, precum și din cauza dorinței lor de poziție și de putere și a faptului că, în sufletul lor, tânjesc după faimă și câștig, nu pot scăpa niciodată de titlul de „prestator de servicii”, nu pot înțelege adevărul, nu pot pricepe ce este adevărul-realitate sau cum să pătrundă în el, nu sunt capabili să practice adevărul, nu pot obține supunere adevărată și nici frică de Dumnezeu. Asemenea oameni sunt elemente periculoase. Au filosofii profunde pentru interacțiuni lumești, au moduri foarte istețe de a interacționa cu oamenii, dau o atenție deosebită felului în care vorbesc și cuvintelor pe care le aleg când vorbesc cu ceilalți și, de asemenea, dau multă atenție metodelor pe care le folosesc când se asociază cu oamenii. Deși este posibil ca la prima vedere să nu pară trădători și răi, inimile lor sunt pline de idei, gânduri și păreri ticăloase și chiar de noțiuni și neînțelegeri cu privire la adevăr și de eșecul de a-L înțelege pe Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu pot vedea ce anume este rău la acești oameni sau nu pot vedea că sunt oameni răi, pentru că esența lor este atât de ticăloasă și pentru că nu pot nici măcar să-și facă datoria conform adevărurilor-principii sau nu pot să meargă pe calea urmăririi adevărului și să ajungă să I se supună cu adevărat lui Dumnezeu, în cele din urmă, ei nu sunt niciodată capabili să scape de acest titlu de „prestatori de servicii”. Acești oameni sunt chiar mai vicleni și mai capabili să-i inducă în eroare pe ceilalți decât antihriștii evidenți și oamenii răi. Din exterior, par să nu aibă nicio opinie și nicio atitudine față de titlul de „prestator de servicii”, cu atât mai puțin simt împotrivire față de acesta. Totuși, realitatea este că, dacă judecăm după esența lor, chiar dacă prestează servicii pentru Dumnezeu, ei au în continuare intenții și țeluri; nu prestează servicii necondiționat și nu o fac pentru a dobândi adevărul. Întrucât sunt ticăloși și vicleni în sufletul lor, acești oameni nu sunt ușor de deslușit de ceilalți. Natura-esență a lor, gândurile, părerile și calea pe care merg sunt dezvăluite doar în chestiuni cruciale și în momente cruciale. Pe măsură ce acest lucru continuă, dacă acești oameni aleg calea urmăririi și aleg să meargă pe o astfel de cale, atunci vă puteți închipui că astfel de oameni nu vor fi capabili să obțină mântuirea. Folosesc încrederea pe care le-o acordă casa lui Dumnezeu și oportunitatea pe care le-o oferă lucrarea lui Dumnezeu, ca să uneltească pentru propriile beneficii, să-i controleze și să-i chinuie pe oameni și să-și satisfacă propriile ambiții și dorințe. În final, ei nu dobândesc adevărul, ci sunt, în schimb, dezvăluiți din cauză că au făcut tot felul de rele. Când sunt dezvăluiți, devine clar că acești oameni nu urmăresc adevărul și că nu cred în Dumnezeu pentru a urmări adevărul și a obține mântuirea. După ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu și modul în care El dezvăluie tot felul de persoane, dacă acești oameni folosesc în mod constant, pentru a-și face datoria, principiile, mijloacele și metodele de a interacționa cu lumea, atunci nu poate exista decât un singur final pentru ei: trebuie să-și asume rolul de prestatori de servicii în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și să fie, în cele din urmă, dezvăluiți și eliminați – aceasta este o realitate. Ați mai avut vreodată, voi înșivă, experiențe cu astfel de oameni? Când sunt dezvăluiți și excluși, unii antihriști devin comandanți fără o armată. Răul pe care l-au făcut a fost prea mult și prea mare, iar frații și surorile simt repulsie față de ei și îi abandonează. De asemenea, există un alt tip de persoană care, atunci când este dezvăluită și atunci când este condamnată și respinsă de biserică, are mulți complici și multe ajutoare care o apără, luptă în locul ei și vociferează împotriva lui Dumnezeu. Oare asemenea oameni nu sunt și mai capabili de a-i induce în eroare pe ceilalți? Astfel de oameni sunt și mai periculoși. Cât despre felul în care antihriștii privesc titlul de „prestatori de servicii” și ce practici, idei și manifestări subiacente prezintă ei, pentru moment, pur și simplu vom încheia părtășia noastră aici.