Antihriștii simt nevoia să studieze cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu consideră niciodată cuvântul lui Dumnezeu ca fiind cuvântul lui Dumnezeu; cum îl consideră? Ca fiind o colecție de taine? O poveste fantastică? Texte obscure și de neînțeles? Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei nu Îi caută intențiile și nici nu încearcă să-I înțeleagă intențiile sau firea. Nici nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să fie atenți la intențiile Lui. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu: „Dorința Mea urgentă în acest moment este aceea de a căuta un grup de oameni capabili să fie întru totul atenți la intențiile Mele”, sunt emoționați? Ei spun: „Ce-i toată vorbăria asta despre a căuta oameni care sunt atenți la intențiile lui dumnezeu? Ce rost are să fim atenți la intențiile tale? Dacă fac asta, o să fiu hrănit sau o să câștig bani? A fi atent la intențiile lui dumnezeu va duce la o destinație bună? Îmi poate aduce mari binecuvântări? Dacă nu poate face aceste lucruri, atunci las-o baltă; nu trebuie să fiu atent. Caut o cale de a evita să fiu aruncat în iad și de a-mi asigura o destinație bună. Dacă a fi atent la intențiile tale îmi poate aduce binecuvântări, atunci voi fi atent. Doar spune-mi cum.” Credeți că pot îndeplini cerințele stabilite de Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu propune doar una: să urmăm voia lui Dumnezeu, să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău. Făcând asta, ești atent la intențiile lui Dumnezeu și poți primi mari binecuvântări. Când antihriștii aud asta, se gândesc: „M-am grăbit, nu ar fi trebuit să fiu luat în serios. Nu sunt capabil să fiu atent la intențiile lui dumnezeu, las-o baltă. Modalitatea asta nu va merge; voi găsi alta.” Apoi încep să depună eforturi pentru alte aspecte ale cuvintelor lui Dumnezeu. Depun eforturi pentru a cerceta și a analiza alte aspecte, dar după toată analiza, tot ce primesc sunt doar câteva cuvinte și doctrine. Întrucât nu iubesc adevărul și își consideră interesele, perspectivele și destinul ca fiind scopuri de urmărit toată viața, cuvintele lui Dumnezeu au devenit doar lozinci pentru ei. Nu au experimentat niciodată nicio bucurie din lucrarea lui Dumnezeu sau din îndrumarea de la Duhul Sfânt. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu văd nicio lumină și nu obțin deloc luminare sau hrană. Nu câștigă decât câteva cuvinte și doctrine și câteva dezvăluiri și zicale despre taine și destinații. Când consideră aceste zicale și doctrine ca fiind capital, par să simtă că au preluat controlul asupra destinațiilor lor, că și-au asigurat destinațiile. Totuși, în toiul expunerii, judecății și mustrării continue ale cuvintelor lui Dumnezeu sau în cadrul cerințelor lui Dumnezeu de la om, în diferite etape, au sentimentul că și-au pierdut destinațiile și nu pot fi mântuiți. În această perioadă, sunt mereu neliniștiți în sinea lor; se află constant într-o stare de frământare interioară, pentru a-și asigura o destinație bună. Se vor frământa din cauza uneia dintre propozițiile lui Dumnezeu, vor deveni negativi din cauza alteia și se vor simți fericiți din cauza unei a treia. Cu toate acestea, indiferent dacă sunt fericiți sau se agață de un pai salvator, pentru astfel de oameni, aceste lucruri sunt doar trecătoare. Așadar, în final, unii antihriști au sentimentul că oamenii ca ei nu pot fi mântuiți; din cuvintele lui Dumnezeu, văd că se pare că Lui nu-I plac oamenii ca ei – pot sau nu să primească binecuvântări? Care anume sunt perspectivele și destinul lor? Simt că aceste lucruri sunt necunoscute, nu sunt siguri în privința acestora. În acest moment, ce vor face? Se pot căi? Pot ei, la fel ca oamenii din Ninive, să abandoneze răul din mâinile lor, să se întoarcă pentru a se mărturisi și a se căi lui Dumnezeu, să accepte cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor și drept temelia existenței lor? Nu pot. Prin urmare, după mulți ani de urmărire, mulți ani de speranță și mulți ani de studiu al cuvintelor lui Dumnezeu, dacă ei concluzionează că aceia ca ei pur și simplu nu pot primi binecuvântări, nu au nicio speranță și categoric nu sunt cei pe care Dumnezeu îi va mântui și nu pot primi ce vor, ce vor face? (Îl vor părăsi pe Dumnezeu.)

Există o zicală spirituală: „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu: Îi dedic trupul și inima mea.” Această zicală este foarte „grandioasă”. Când am auzit prima dată aceste cuvinte, în inima Mea, am simțit profund „grandoarea” limbajului uman. Oamenii își consideră jurămintele atât de prețioase, pure și fără cusur; consideră că iubirea pe care o dedică este atât de pură și sacră. Oare antihriștii sunt capabili să-și reînnoiască jurămintele de iubire față de Dumnezeu și să-I dedice trupurile și inimile lor? (Nu sunt.) De ce nu? Unii spun: „După ce am citit atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, când văd că modul meu de gândire nu funcționează sau nu dă rezultate, pur și simplu îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu și repet jurământul pe care I l-am făcut inițial. Nu înseamnă asta că mă întorc? Nu este greu.” Antihriștii pot face un astfel de lucru? (Nu pot.) De ce nu pot? „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu” nu este cea mai înțeleaptă declarație a omului? Nu reprezintă cea mai mare și mai pură iubire a omului? Așadar, antihriștii de ce nu reușesc să facă asta? (Antihriștii nu-L înțeleg deloc pe Dumnezeu, cu atât mai puțin Îl iubesc cu adevărat. Întreaga lor iubire este falsă și bazată pe interesele proprii. Odată ce nu mai au beneficii de câștigat, își întorc spatele și pleacă.) Când antihriștii ajung în acest punct, simt că s-a întâmplat ceva și că au pariat pe lucrul greșit. Pentru a se înveseli, au nevoie să folosească un slogan sau o teorie, care să le sprijine lumile spirituale – ce fel de slogan? „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu: Îi dedic trupul și inima mea.” Asta înseamnă că vor relua de la început. Altfel, nu vor putea continua să trăiască, iar credința lor în Dumnezeu se va sfârși. În timpul lucrării Sale, Dumnezeu vorbește în fiecare zi și, de fiecare dată când vorbește, toate cuvintele Lui sunt despre adevăr – toate sunt cuvinte care expun firile corupte ale omului, care impun modul în care oamenii ar trebui să pătrundă în adevărurile-realități și să înțeleagă adevărurile-principii – toate sunt aceste cuvinte. Așadar, antihriștii se gândesc: „De ce niciunul dintre aceste cuvinte nu vorbește despre destinații sau nu menționează chestiuni legate de câștigarea binecuvântărilor? Oare asta nu înseamnă că, în mâinile lui dumnezeu, s-a ales praful de perspectivele și de destinul nostru? Promisiunea lui față de noi nu mai există? Dacă dumnezeu nu menționează niciodată aceste lucruri, atunci poate că speranțele noastre vor fi spulberate. Dacă speranțele noastre se vor spulbera, noi ce ar trebui să facem? E ușor. Dacă nu spun nimic despre aceste lucruri cuvintele lui dumnezeu, atunci să folosim o metodă umană: Să ne reînnoim jurămintele față de dumnezeu!” Cum se face că oamenii au avut un entuziasm atât de mare, o iubire și o credință atât de mari, când au început să creadă în Dumnezeu? Când acestea au ajuns la punctul culminant, oamenii au luat hotărâri înaintea lui Dumnezeu și au făcut jurăminte, spunând: „Indiferent când și unde mă voi afla în această viață, mă voi sacrifica pentru Dumnezeu și mă voi dedica Lui, fără să mă plâng sau să am regrete. Pe ploaie sau pe soare, indiferent de suișuri și coborâșuri, indiferent dacă sunt bolnav și indiferent de necazuri, Îl voi urma până la sfârșit, până seacă mările și pietrele se preschimbă-n praf. Dacă voi încălca acest jurământ, voi fi lovit de un fulger din cer și nu voi avea o destinație bună.” De ce au dispărut acum jurămintele lor? Simt că acest lucru se întâmplă pentru că a trecut prea mult timp și asta le-a erodat credința și iubirea. În inimile lor, se gândesc: „Nu, trebuie să mă înveselesc. Trebuie să fiu plin de energie și vioi și să am la fel de multă credință și la fel de mult entuziasm ca atunci. Trebuie să-mi recâștig idealurile, destinația și dorința de a primi binecuvântări. Astfel, oare credința mea în dumnezeu și iubirea pentru el nu vor fi la fel de mari ca înainte? Oare adevărata mea dedicare față de el nu va fi aceeași ca înainte?” Totuși, indiferent cât se luptă, în adâncul inimii, o persoană care nu urmărește adevărul sau indiferent cât de mult își amintește credința și entuziasmul inițiale față de Dumnezeu, asta nu-i poate schimba situația actuală. Care este această situație? Când se alege praful de perspectivele și de destinul ei, când perspectivele și destinul se îndepărtează tot mai mult de ea, când dorința ei de a primi binecuvântări este aproape spulberată și când toate gândurile ei pline de speranță și toate dorințele ei nu pot fi îndeplinite, începe să-i fie foarte greu să stăruie – în adâncul inimii, este foarte dureros pentru ea să stăruie în felul acesta. Adesea trăiește o stare și o dispoziție care o fac să pară că nu mai poate rezista. Deseori, abia așteaptă ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie, pentru a se putea bucura de binecuvântările Împărăției Cerurilor. Unii chiar speră: „Fie ca lucrarea lui dumnezeu să se încheie repede, fie ca marile dezastre să coboare rapid – dacă pică cerul, toată lumea va muri, nimeni nu ar trebui să aștepte rezultate bune. Dacă eu nu pot obține binecuvântări, atunci nimeni nu ar trebui să le obțină!” În adâncul inimii, nu speră să vină Împărăția lui Dumnezeu, nu speră ca marea întreprindere a lui Dumnezeu să fie finalizată și nu speră ca planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu să fie în cele din urmă glorificat sau ca Dumnezeu să câștige biruitori dintre oameni și să-i conducă la o destinație frumoasă – nu speră la aceste lucruri. Din contră, când toate dorințele lor pentru binecuvântări sunt în pragul distrugerii, în adâncul inimii, ei blestemă lucrarea lui Dumnezeu, sunt scârbiți de ea și, mai mult decât atât, sunt scârbiți de cuvintele Lui.

Unii oameni, după ce ascultă predici foarte mulți ani, cu cât ascultă mai mult, cu atât înțeleg mai mult, cu atât mai limpezi le devin inimile și cu atât mai mult vor să audă. În schimb, alți oameni simt tot mai multă repulsie cu cât ascultă mai multe predici. Imediat ce aud cuvintele lui Dumnezeu, partea lor demonică se dezvăluie. Imediat ce ascultă părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și aceasta vorbește despre firile corupte ale omului, mentalitatea lor răzvrătită iese la suprafață, iar repulsia lor apare în întregime – cât de departe merg cu acest lucru? Unii blestemă în inimile lor: Îl blestemă pe Dumnezeu, blestemă adevărul, blestemă conducătorii de biserică și lucrătorii și mai mult îi blestemă pe cei care urmăresc adevărul. Când văd astfel de oameni, Îi antipatizează și vor să-i atace. Când văd astfel de oameni predicând cuvintele lui Dumnezeu, cugetând la ele și având părtășie despre ele, îi blestemă în inimile lor până obosesc și li se face somn. Prin urmare, ochii unora se luminează imediat ce aud părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce alții, când aud părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu sau pe cineva spunând că a primit vreun fel de lumină din acestea, devin confuzi, gândurile lor devin neclare, iar ei își pierd speranța. Inimile lor se simt atât de sufocate încât nu pot să respire și tânjesc mereu să meargă afară, ca să respire aer curat. Însă, când ai părtășie despre lucruri precum perspectivele și destinele, binecuvântările de la Dumnezeu, când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu și tainele, oricât de mică este camera sau oricât de viciat este aerul, ei nu ies ca să respire, nici nu ațipesc, își ciulesc urechile și ascultă. Nu contează cât de mult timp vorbești, chiar dacă trebuie să reziste fără să doarmă sau fără să mănânce. Când anumiți credincioși noi au intrat în contact cu Mine, am avut părtășie cu ei despre stările oamenilor și despre felul în care oamenii ar trebui să urmărească adevărul, dar nu au înțeles și M-au întrebat dacă puteam vorbi despre câteva taine. Am spus: „Vreți să auziți despre taine? Atunci, mai întâi, să vă spun o realitate. Cei care se interesează mereu de taine și sunt mereu atenți să cerceteze aceste lucruri din cuvintele lui Dumnezeu nu sunt buni de nimic. Toți sunt neîncrezători și farisei.” Noii credincioși au fost uluiți de răspunsul Meu și prea rușinați ca să mai pună întrebări, dar au găsit o ocazie să întrebe ulterior, iar Eu le-am răspuns în același mod. Ce credeți despre felul în care le-am răspuns? (A fost bun. I-ar putea ajuta să reflecteze asupra lor.) Ar reflecta? Nu ar face-o. Atunci cum puteți să-i ajutați? Pur și simplu, spuneți-le: „Tainele nu sunt viața sau adevărul. Oricâte taine vei înțelege, asta nu va însemna că înțelegi adevărul. Chiar dacă vei desluși toate tainele, asta nu va însemna că vei putea merge în cer sau vei avea o destinație bună.” Ce spuneți despre a-i ajuta cu aceste cuvinte? Nu explică perfect chestiunea? Când oamenii care au înțelegere spirituală, iubesc adevărul și îl urmăresc aud aceste cuvinte, spun: „Credeam că tainele sunt viața, dar acum că știu că nu sunt, nu le voi mai cerceta. Așadar, ce este viața?” Asta arată că au înțeles puțin. Așadar, după ce aud aceste cuvinte, antihriștii sunt ajutați? Se schimbă? Nu sunt capabili să se schimbe. Nu găsesc niciun beneficiu în aceste cuvinte, cred că nu există binecuvântări în aceste cuvinte, că ele nu le implică perspectivele și destinul, că nu au legătură și nu sunt corelate cu perspectivele și destinul lor și că sunt inutile, așa că nu pot să le accepte. Așadar, ce părtășie este legată de perspectivele și de destinul lor? Poți spune, de exemplu: „În zilele noastre, există multe fenomene ciudate care apar în lume. În unele locuri, au apărut patru luni și de mai multe ori a fost observată o lună sângerie. Apar fenomene cerești ciudate. Diverse urgii și dezastre au apărut, de asemenea, în lumea omenească și, în unele locuri, oamenii au făcut acte de canibalism. Privind situația, am ajuns deja în vremea vaselor și a urgiilor profețită în Apocalipsa.” Când antihriștii aud aceste cuvinte, ochii li se luminează, iar urechile li se ciulesc. Se bucură: „E bine că m-am născut în epoca aceasta. Pot primi mari binecuvântări. Chiar sunt deștept! Nu am ales să urmez lucruri lumești. Am renunțat la perspectivele mele lumești și la familia mea pentru a urma această etapă a lucrării lui dumnezeu – sunt atât de bucuros că am fost capabil să urmez până acum. Ziua lui dumnezeu este aproape. Pe baza situației, se pare că, înainte să mor, voi fi capabil să apuc ziua în care lucrarea lui dumnezeu se va încheia. În ziua aceea, sigur voi fi unul dintre cei mântuiți de el. Ce minunat!” În inimile lor, se bucură în secret că au ales calea cea dreaptă, că au găsit ușa corectă și că au plătit câteva prețuri. Se bucură și că au urmărit până în acest punct fără să renunțe, că sunt în continuare în casa lui Dumnezeu și că nu au provocat necazuri sau că nu au fost îndepărtați sau excluși. Așadar, din momentul acela, oare vor practica adevărul sau vor continua să nutrească aceleași speranțe? Atitudinea lor interioară nu se va schimba. Prin urmare, atunci când găsesc o parte din cuvintele lui Dumnezeu care cred că s-au îndeplinit, se simt ca și cum au găsit o comoară. Simt imediat că sunt foarte norocoși, că au ales calea cea dreaptă, că au intrat pe ușa corectă, că au ales Dumnezeul corect și că sunt oameni înțelepți și fecioare înțelepte. „Din fericire, am renunțat la slujba mea atunci. Am făcut alegerea corectă. Cum de sunt atât de deștept? Dacă nu aș fi fost atât de atent atunci, s-ar putea să fi ratat binecuvântările acum. Trebuie să continui să fiu atent în viitor și să-mi dedic viața luptei pentru perspectivele și destinul meu.” Ce esență a antihriștilor vedeți în această chestiune? Acești oameni nu sunt niște oportuniști? Nu au credință adevărată în Dumnezeu, în cuvintele sau în lucrarea Lui. Sunt oportuniști, oameni care s-au furișat în casa lui Dumnezeu. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, acești oameni sunt mereu doar de umplutură, ducându-și zilele în derivă. Numără pe degete câți ani L-au urmat pe Dumnezeu, prețurile pe care le-au plătit, lucrurile mărețe pe care le-au făcut, lucrarea lui Dumnezeu pe care au experimentat-o personal și etapele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au înțeles întrucâtva. Calculează aceste lucruri în inima lor toată ziua, de nenumărate ori, lăsând în urmă cele mai importante lucruri, adică adevărul și viața. Cred în Dumnezeu numai ca să primească binecuvântări – acesta este oportunism. Niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu, nici cunoașterea din experiență a nimănui nu le pot schimba vreodată atitudinea oportunistă. Așa sunt antihriștii. Nu vor face niciodată concesii cu privire la propriile interese; nu-și vor schimba niciodată părerile, direcția și țelurile căii pe care merg sau principiile de comportament, de dragul perspectivelor și destinului lor. Nu vor practica deloc cuvintele lui Dumnezeu pentru perspectivele și destinul lor, absolut deloc. Unii spun: „Ocazional, pun în practică anumite cuvinte, ca atunci când renunță la unele lucruri sau se sacrifică.” Indiferent ce pun în practică, o fac din premisa că au perspective și destin și pot primi binecuvântări. Indiferent ce adevăr pun în practică, este întinat și făcut cu o anumită intenție și cu un anumit scop. Acesta este un lucru complet diferit de practicarea cerută de Dumnezeu.

Când antihriștii citesc cuvintele lui Dumnezeu, le folosesc în special ca să-și caute destinația și să caute taine, precum și conținutul legat de momentul în care lucrarea și planul de gestionare ale lui Dumnezeu se vor încheia și când vor coborî dezastrele și așa mai departe. De dragul propriei destinații, pot depune multe eforturi și pot face multe lucruri. Așadar, când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și marile dezastre vor coborî, ei vor să știe și le pasă dacă lucrurile pe care le-au făcut, prețurile pe care le-au plătit și lucrurile pe care le-au abandonat pot fi date la schimb pe binecuvântările pe care le doresc și dacă pot evita suferința dezastrelor – acestea sunt lucrurile pe care vor să le știe și de care le pasă. De-a lungul întregului proces de a studia cuvintele lui Dumnezeu, indiferent cât de mulți ani durează, le pasă doar de perspectivele și de destinul lor. Prin urmare, atenția lor în timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu și conținutul pe care îl caută în cuvintele Lui, toate au anumite semne și caracteristici speciale. În general, în primele șase luni sau în primul an, noii credincioși caută astfel de subiecte în cuvintele lui Dumnezeu, dar, după ce au trecut șase luni sau un an, unii oameni văd că au mai citit toate aceste părți și li se pare lipsit de sens să le cerceteze mai departe, că ele nu le pot permite oamenilor să pătrundă în adevăr și că ele chiar îi afectează și îi tulbură, împiedicându-i să pătrundă în adevăr, așa că nu mai citesc aceste părți. Pentru ei, este suficient doar să le arunce o privire ocazional și să le înțeleagă. În restul timpului, se gândesc: „Cum pot să pătrund în adevăr? Există multe cuvinte ale lui Dumnezeu care expun omenirea. Acestea expun înșelătoria, răzvrătirea și firile corupte ale oamenilor; expun diversele noțiuni religioase și atitudini față de Dumnezeu ale oamenilor. Chiar mai mult, expun diverse manifestări ale umanității anormale ale oamenilor. Așadar, cum pot găsi ce ar trebui să practice oamenii din cuvintele lui Dumnezeu?” Oamenii care iubesc și urmăresc adevărul își dedică eforturile acestor lucruri. Întreabă adesea despre probleme concrete pe care trebuie să le înțeleagă și pe care trebuie să le pătrundă în viețile lor reale, cum ar fi: „Ce ar trebui să facem în continuare și cum ar trebui să practicăm? După ce credem în Dumnezeu, sigur suntem diferiți de non-credincioși și de oamenii cu convingeri religioase, așadar, ce schimbări calitative ar trebui să apară în viețile noastre? În ceea ce privește comportamentul nostru și modul în care interacționăm cu lumea, cum ar trebui să vorbim și să acționăm, cum ar trebui să interacționăm cu ceilalți și cum ar trebui să punem în practică adevărul?” Totuși, chiar dacă antihriștii vor crede timp de 10, 20 sau 30 de ani, nu vor pune niciodată aceste întrebări. Ei studiază cuvintele lui Dumnezeu și își caută în ele destinația și speranța de a primi binecuvântări și, chiar de vor căuta 20 sau 30 de ani, nu se vor sătura să facă asta. La cel mai mic semn că ar exista necazuri, caută repede în cuvintele lui Dumnezeu conținut legat de destinația lor și apoi apreciază care ar putea fi atitudinea lui Dumnezeu față de ei, pe baza credinței lor actuale. Par să-și judece destinația în funcție de cicluri și perioade. Nu-și vor schimba niciodată gândurile și atitudinile și nu vor ajunge să urmărească adevărul din cauza unor schimbări în modul de lucru al lui Dumnezeu sau a exprimării intenției Sale urgente față de omenire. Nu vor face niciodată așa ceva. Prin urmare, unii oameni care cred de 20 sau 30 de ani încă își dedică eforturile acelor taine și acelor subiecte menționate de Dumnezeu, care implică destinul și destinația omenirii. În ce măsură își dedică anumiți oameni eforturile? Ei spun: „Când am comparat fiecare parte din cuvintele lui dumnezeu, am descoperit cea mai mare taină. Când hristos pleacă de pe pământ, va fi primăvară.” Cum credeți că Mă simt când aud asta? Fericit sau trist? Nu mă simt nici fericit, nici trist. Cred că este ridicol. Chiar există oameni care își dedică eforturile acestui lucru, până într-acolo încât știu anotimpul exact. Dacă ar putea merge mai departe și ar putea descoperi ora exactă, ajungând să știe cu precizie până și minutul și secunda, chiar ar fi „genii”! Faptul că astfel de „genii” pot descoperi ceva ce nu știu Eu Însumi chiar este ridicol și exasperant. De ce este ridicol? Nimeni nu știe momentul exact în care Dumnezeu S-a întrupat, nici măcar Satana nu știe asta. Dumnezeu ar spune oricui un lucru pe care nici măcar Satana nu îl știe? Sigur că nu. La fel, când vine vorba de momentul în care Dumnezeu Își va încheia măreața întreprindere și când trupul Lui va termina lucrarea pe pământ și va pleca – este acesta un lucru pe care Dumnezeu l-ar spune oricui? Există vreun motiv ca toată lumea să știe asta? (Nu există.) Atunci când vorbește, Dumnezeu va lăsa să-I scape ceva ce nu vrea ca oamenii să știe? Categoric nu. Totuși, unii oameni chiar spun că, în cuvintele lui Dumnezeu, au descoperit momentul când El va părăsi pământul. Ba chiar spun că va fi primăvara. Nu este ciudat? Nu este ridicol? Pe care dintre cuvintele lui Dumnezeu își bazează acești oameni afirmația? Când Dumnezeu a vorbit despre a face ceva în primăvară, putea să Se refere la altceva. Oare Se referea la asta? Cum au putut să o proiecteze asupra acestui lucru? Dumnezeu le va spune oamenilor clar și explicit ceea ce vrea ca ei să știe. Oamenii nu vor fi capabili să înțeleagă lucrurile pe care El nu vrea să le știe, indiferent cât de mult cercetează; astfel de lucruri sunt imposibil de cunoscut de omenire. Acești oameni spun că ei știu și că faptul că au cercetat a dat rezultate. Ba chiar dau momentul exact. Oare nu vorbesc prostii? Induc în eroare oamenii, le tulbură mințile și le perturbă viziunea. Acest lucru vine de la Satana și nu este sub nicio formă luminare de la Dumnezeu. El nu ar lumina oamenii în această privință. Nu le folosește să știe asta. Dumnezeu n-ar lăsa, sub nicio formă, să-I scape accidental ceva ce nu vrea ca oamenii să știe. De asta spun că e ridicol. Așadar, de ce este exasperant? (Dumnezeu exprimă adevărul ca, prin intermediul acestor cuvinte, oamenii să-și poată schimba firile corupte și pentru a le permite să urmărească și să dobândească adevărul, dar antihriștii Îi folosesc cuvintele ca să cerceteze destinații și taine.) Și asta este puțin exasperant, dar care este adevăratul motiv al exasperării Mele? De exemplu, dacă un părinte bogat face mulți bani pentru copiii lui, iar aceștia încă sunt mici și trebuie să se bazeze pe părintele lor ca să-i crească, iar mijloacele lor de trai depind în totalitate de acel părinte, vor spera acei copii ca părintele lor să moară repede? Vor găsi un ghicitor care să calculeze rapid când va muri părintele lor? Acționează cineva în felul acesta? (Nu.) Dacă ar face-o, nu ar fi exasperant? Ar fi exasperant! Astfel de oameni sunt plini de ură! Acum că Dumnezeu a venit pe pământ, chiar dacă trupul Lui poate trăi mai mult de o sută de ani și poate lucra timp de o sută de ani, adevărurile înțelese de oameni sunt limitate. Gândiți-vă la asta, de la întruparea Domnului Isus până la etapa actuală a lucrării lui Dumnezeu, câte adevăruri a dobândit omenirea în acești două mii de ani? Practic, omenirea nu înțelege adevărul. În această etapă, Dumnezeu lucrează de 30 de ani și a vorbit aproape 30 de ani. Cei care au citit cel mai mult cuvintele lui Dumnezeu le citesc de 30 de ani. Câte adevăruri au ajuns să înțeleagă oamenii? Înțelegerea lor este foarte limitată. Viteza cu care omenirea pătrunde în adevăr este foarte mică. Adică, a lucra adevărul în oameni și a-l transforma în viețile lor este un lucru destul de dificil și de lent. Totuși, chiar și așa lent cum este, unii oameni continuă să spere: „Când va părăsi dumnezeu pământul? Când se va încheia lucrarea lui dumnezeu?” Plecarea lui Dumnezeu de pe pământ și încheierea lucrării Lui vor fi în beneficiul lor? În ziua în care Dumnezeu va părăsi pământul, ei vor muri. Vor fi condamnați la moarte. Ce motiv au să fie fericiți? Ce fel de persoane sunt acestea? Oare nu le lipsește moralitatea? Printre oamenii din lume, sunt numiți fii care nu-și respectă părinții. Noi îi numim neîncrezători și antihriști, iar ei nu sunt buni de nimic.

Când a fost exprimat conținutul cărții „Cuvântul Se arată în trup”, mulți oameni au crezut că „Dumnezeu întrupat doar lucrează. Săvârșește câteva etape ale lucrării, are mai multe căi de a lucra și mai multe căi de a vorbi și gata; după aceea, lucrarea lui se va încheia. După ce lucrarea lui este încheiată, trupul nu îi va mai fi de folos și nu va mai fi nevoie ca el să vorbească. Noi vom fi câștigat ceva și trebuie doar să așteptăm cu nerăbdare ziua în care lucrarea lui dumnezeu se va încheia. Odată ce vom putea vorbi despre aceste cuvinte ale lui dumnezeu și le vom putea predica, vom avea o destinație și vom primi mari binecuvântări.” Unii oameni au avut această atitudine. Apoi, am avut părtășie despre mai multe cuvinte, mai precis cuvintele din „Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, precum și cuvintele despre care am părtășie în perioada aceasta de timp. Când unii oameni au văzut asta, s-au gândit: „Nu sunt toate cuvintele lui dumnezeu în «Cuvântul Se arată în trup»? De ce a exprimat acum volumul «Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu»? De ce continuă dumnezeu să exprime tot mai multe cuvinte? De acum înainte, ar trebui să vorbească despre câteva taine, despre câteva chestiuni legate de ceruri și despre felul în care, în viitor, oamenii vor merge cu dumnezeu în cer. Să vorbim despre aceste lucruri chiar ne înveselește!” Ce feluri de oameni au avut aceste gânduri? (Antihriștii.) De ce au început să aibă aceste gânduri? Pentru că nu sunt deloc interesați de adevăr. S-au gândit: „Îl urmăm pe dumnezeu de mulți ani. Știm cum a lucrat el la început. Am experimentat personal mai multe etape ale lucrării lui dumnezeu. De asemenea, am experimentat personal felurile în care dumnezeu vorbește și am văzut asta cu ochii noștri. Suntem martorii lui dumnezeu și generația cea mai vrednică să primească binecuvântări.” Ei nu L-au urmat pe Dumnezeu pentru că a rostit și a exprimat adevărul, ci datorită predestinării de la El. El i-a făcut să experimenteze mai multe etape ale lucrării, iar ei L-au urmat pasiv. Ulterior, când lucrarea lui Dumnezeu a tot progresat, El a ales mai mulți oameni care puteau ține pasul cu etapa actuală a lucrării Lui. Destinatarii principali ai lucrării lui Dumnezeu s-au înmulțit și s-au schimbat constant. Unii oameni care L-au urmat pe Dumnezeu la început au fost eliminați treptat, pentru că nu urmăreau adevărul, pentru că ajunseseră să aibă diverse noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu și pentru că, înlăuntrul lor, apăruseră diverse feluri de neascultare și de nemulțumire cu privire la Dumnezeu. Au existat motive atât subiective, cât și obiective pentru eliminarea acestor oameni. Subiectiv, pentru că nu au urmărit adevărul și au considerat cuvintele lui Dumnezeu ca fiind doctrine și le-au predicat peste tot, ca fariseii. Până acum, unii oameni tot nu înțeleg ce sunt adevărurile-realități – sunt ca niște oameni morți. Obiectiv, oamenii care au fost eliminați erau oameni care au experimentat personal începutul noii lucrări a lui Dumnezeu, dar, din cauza caracterelor, a lucrurilor pe care le urmăreau și a calibrului lor, nu s-au calificat pentru lucrarea ulterioară, mai nouă, a lui Dumnezeu. Ca atare, acești oameni au fost eliminați și înlăturați rapid de etapele lucrării lui Dumnezeu. Se poate spune că, pentru o perioadă de timp, înainte să fie exprimate cuvintele din „Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, mulți oameni s-au bucurat în secret în adâncul inimilor lor, spunând: „În sfârșit, omul căruia m-am opus și pe care l-am condamnat nu are nimic de spus. În cele din urmă, etapele lucrării lui s-au încheiat. În trecut, am avut noțiuni în privința lui. Nu l-am ascultat și am fost nemulțumit de el și, de asemenea, l-am condamnat și m-am împotrivit lui. Cu siguranță, am avut dreptate. El nu este dumnezeu; nu este hristos. Nu contează cum îl tratez, pentru că nu este dumnezeu. Este doar emisarul lui dumnezeu, purtătorul său de cuvânt.” Mai mult decât atât, unii chiar au spus: „Acest trup nu este diferit de noi. Duhul din el este cel care vorbește și lucrează; nu are nicio legătură cu trupul.” Unii oameni L-au condamnat și L-au hulit în secret pe Hristos, în felul acesta obraznic. Când au fost exprimate adevărurile din „Cuvântul Se arată în trup, Volumul 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, oamenii care L-au condamnat și L-au hulit pe Hristos s-au simțit neliniștiți în inimile lor. Care a fost motivul acestei neliniști? Pe de o parte, aveau de mult timp noțiuni în inimile lor, se împotriviseră persoanei care exprima adevărul. Nu ascultaseră de această persoană și se simțiseră nemulțumiți de ea și chiar o condamnaseră și o huliseră. Pe de altă parte, cuvintele exprimate de Dumnezeu după 2013 au dezvăluit multe taine necunoscute omenirii până atunci. Aceste taine au avut un anumit efect de a întări credința noilor credincioși care încă nu puseseră baze solide și, într-o clipă, au adus certitudinea în inimile lor șovăitoare. Cât despre cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar în trecut s-au opus lui Hristos, L-au condamnat și L-au hulit, aceste taine i-au lovit în plin, făcându-i să se simtă și mai neliniștiți. S-au gândit: „Acum chiar suntem terminați. Am fost eliminați de dumnezeu. Nu ne vrea. Înainte, dumnezeu a exprimat foarte multe cuvinte, dar noi l-am considerat mereu o ființă umană. Am crezut că, după ce etapele lucrării lui se vor încheia, restul nu ar avea nicio legătură cu el, că această persoană își va fi terminat slujirea și că, din acel moment, aveam să interacționăm cu dumnezeu din ceruri și să credem în dumnezeul din ceruri. Am avut noțiuni despre dumnezeul de pe pământ. Nu am ascultat de el și l-am disprețuit.” Datorită cuvintelor exprimate de-a lungul anului 2013, o mare parte din obrăznicia acestor oameni s-a stins. Înainte de asta, unii oameni au început să aibă îndoieli cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. I s-au împotrivit lui Dumnezeu întrupat și L-au hulit, iar unii chiar și-au abandonat credința. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că au început să aibă noțiuni. Nu au negat doar întruparea și lucrarea lui Dumnezeu, ci și existența lui Dumnezeu. Pe baza atitudinii față de Dumnezeu a acestor oameni, ce final ar trebui să aibă ei? Pe baza atitudinii și părerii lor cu privire la Dumnezeu, care este esența lor? (Cea a unor neîncrezători.) Prima caracteristică principală a neîncrezătorilor este oportunismul. Odată ce-și găsesc interesele în cuvântul lui Dumnezeu, se agață de ele, refuză să renunțe la ele și încearcă să tragă foloase de pe urma cuvintelor Lui. A doua este că sunt capabili să-L hulească pe Dumnezeu oricând și oriunde, sunt capabili să-și formeze noțiuni despre Dumnezeu oricând și oriunde și, atunci când un lucru neînsemnat nu este în concordanță cu noțiunile lor, sunt capabili să-L judece, să-L condamne pe Dumnezeu și să I se împotrivească. Nu se tem deloc de Dumnezeu. Toți acești oameni au esența antihriștilor; toți sunt antihriști. Care este cealaltă caracteristică a lor? Acești oameni nu iubesc deloc adevărul. Au fost primii care au primit cuvintele lui Dumnezeu, au fost primii care I-au auzit cuvintele și, de asemenea, au fost cei care au experimentat personal etapele și metodele lucrării lui Dumnezeu. Acești oameni cred deja de 30 de ani, dar cei mai mulți dintre ei nu pot face nicio datorie în casa lui Dumnezeu și nu au nicio experiență despre care să vorbească. Oriunde merg, vorbesc doar despre acele cuvinte și doctrine plictisitoare. Care este cea mai evidentă caracteristică a lor? Cred în Dumnezeu de 30 de ani, dar firile lor nu s-au schimbat deloc, iar ei nu se tem deloc de Dumnezeu, nici nu-L înțeleg. Sunt capabili să judece în secret, cu dezinvoltură, întruparea lui Dumnezeu și chiar să facă tărăboi și să-L condamne pe Dumnezeu, fără să le fie groază sau frică de El. Ei nu iubesc adevărul, sunt scârbiți de el și i se împotrivesc. Când vine vorba de Dumnezeu întrupat, îndrăznesc să spună orice; îndrăznesc să evalueze și să judece totul și, oricând își formează noțiuni, îndrăznesc să le răspândească. Oare acești oameni nu sunt dezgustători? (Ba da.) Sunt ei oameni ai lui Dumnezeu? Cred în Dumnezeu de 30 de ani, dar nu dețin nicio realitate, iar firile lor nu s-au schimbat deloc – oare aceștia nu sunt oameni morți? Nu cumva cei care urmăresc realmente adevărul și chiar dețin umanitate normală pot înțelege și pătrunde în câteva adevăruri după doar trei ani de credință în Dumnezeu? (Ba da.) Există însă oameni care cred în Dumnezeu de 30 de ani, fără să aibă nicio experiență. Dacă le ceri să vorbească despre experiențele lor, vor vorbi doar despre doctrine, sloganuri și cuvinte moralizatoare. Așadar, ce eforturi au depus pentru cuvintele lui Dumnezeu în ultimii 30 de ani? Ce au câștigat? E de la sine înțeles că ei nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu. Acceptă cuvintele lui Dumnezeu despre binecuvântări și promisiuni pentru omenire, cuvintele Lui care sună frumos, cuvintele Lui de alinare și de îndemn și cuvinte care sunt plăcute auzului, dar nu acceptă niciunul dintre adevărurile exprimate de Dumnezeu și niciuna dintre cerințele Lui de la omenire. Nu acceptă nici măcar una. Nu cumva astfel de oameni ar trebui să fie eliminați? (Ba da.) Eliminarea unor astfel de oameni este o nedreptate? (Nu.) Asta pentru că ei păcătuiesc voit, cu toate că știu clar adevărul.