Cazul patru: folosesc jertfele în mod fraudulos ca să își plătească datoriile

Înainte, când eram în China continentală, a trebuit să găsim un loc relativ sigur în care să se adune conlucrătorii, așa că am găsit o familie gazdă. Această familie era dispusă să ne găzduiască și ne-a ajutat să protejăm acel loc. Cu toate acestea, după ce a trecut ceva timp, familia a început să se gândească: „Se pare că plănuiți să vă adunați aici pe termen lung. Nu vă puteți aduna în altă parte decât acasă la mine, așa că ar trebui să nu ratez ocazia de a profita de situație. Oare n-aș fi prost să fac altfel?” Odată, când ne-am adunat pentru o ședință a conlucrătorilor și încă nu ajunseseră toți participanții, o persoană a venit aparent fără motiv acasă la familia gazdă, a stat în sufragerie și nu a plecat. Familia gazdă a venit și a spus că această persoană venise să recupereze o datorie, că împrumutase bani de la el în urmă cu mai mulți ani și că nu-i dăduse banii înapoi. Ce credeți că se întâmpla în situația asta? Această persoană ar fi putut veni înainte sau mai târziu, dar s-a întâmplat să vină exact în acel moment pentru a recupera datoria. Oare a fost doar o coincidență sau cineva a plănuit intenționat acest lucru? Situația dădea de bănuit. Se întâmpla ceva dubios. Ce anume se întâmpla? Nu cumva familia a avut intenții rele și a chemat intenționat acea persoană să vină la noi? (Ba da.) Am spus: „Dați-l afară de aici imediat!” Familia a spus: „Nu va pleca până nu va fi plătit.” Am spus: „De ce nu-i dați banii înapoi?” Familia a ezitat, insinuând că nu l-ar plăti nici dacă ar avea banii – voiau un împrumut nerambursabil. Recuperatorul a așteptat acolo și tot nu plecase când câțiva dintre ceilalți conlucrători erau pe cale să sosească. Ce plănuia să facă familia gazdă? Oare aceasta nu era o uneltire premeditată? (Ba da.) Ulterior, am spus cuiva să îi dea familiei bani și să o facă să scape imediat de recuperator. După ce i-a dat banii, recuperatorul a plecat în mai puțin de o jumătate de oră. Bunul simț ne spune că recuperatorul nu ar fi trebuit să revină, dar această chestiune nu se încheiase încă. O lună mai târziu, recuperatorul s-a reîntors înainte de o ședință a conlucrătorilor. Familia gazdă a spus că data trecută a fost plătită numai o parte din datorie, nu toată datoria. Cu ce scop a spus asta? Ca să determine casa lui Dumnezeu să plătească din nou datoria familiei. A fost la fel ca data trecută, după ce i-a dat banii, recuperatorul a plecat. Din acel moment, oricând am mers să ne adunăm acolo, recuperatorul nu s-a mai întors pentru că plătiserăm deja datoria familiei în două tranșe. Familia își făcea griji că, dacă cerea atât de mulți bani în avans, nu am fi fost de acord să plătim, așa că i-a cerut în două tranșe. Cum ar trebui priviți acești bani? Casa lui Dumnezeu i-a împrumutat familiei sau familia a manipulat casa lui Dumnezeu să îi dea banii? (Familia a manipulat casa lui Dumnezeu.) De fapt, familia a păcălit casa lui Dumnezeu să îi dea banii. Așadar, de ce i-a dat bani casa lui Dumnezeu? Nu puteam să nu îi dăm banii? Până la urmă, este rezonabil și legal să nu îi dăm, dar asta ar însemna că nu s-ar putea întruni conlucrătorii. Așadar, în baza cărui raționament i-am dat banii? În momentul acela, M-am gândit să tratez acești bani ca pe o chirie. Dacă am închiria o pensiune sau un teren de sport, oare nu ne-ar costa și asta bani? Nu ne putem întâlni în acele locuri și nici nu este sigur. Aici, familia ne ajută să protejăm locul, iar siguranța noastră este garantată, așadar, este rezonabil să cheltuiască niște bani casa lui Dumnezeu pentru a-i plăti datoriile? (Da.) Doar că banii nu au fost dați în mod cinstit. Totuși, într-un mediu precum țara marelui balaur roșu, este adesea necesar să facem asemenea lucruri.

Unii oameni au o umanitate rea și nu sunt pe deplin dispuși să facă datoria de găzduire. Îi folosim ca să protejăm locul în care ne aflăm, așa că trebuie să le permitem să tragă anumite foloase de pe urma situației. Totuși, după ce trag foloase, mai pot obține mântuirea? Nu, nu mai pot. Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar mântui, dar asemenea persoane nu pot obține mântuirea. Păcălesc pe oricine și profită de oricine. Când își fac îndatoririle și încearcă să pregătească niște fapte bune, trebuie întotdeauna să estorcheze ceva dezirabil din asta și, indiferent cu cine interacționează, respectă principiul de a profita întotdeauna și de a nu ieși niciodată în pierdere. Acesta este principiul pe care îl urmează pentru a-și face îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Așadar, de unde provin aceste „fapte bune”? Sunt cumpărate și plătite de casa lui Dumnezeu, în loc ca acești oameni să pregătească singuri fapte bune; ei nu pregătesc fapte bune. Oferă un loc, casa lui Dumnezeu cheltuie bani și îi consideră a fi o chirie. Asta nu are nicio legătură cu faptele bune și nu este o faptă bună de-ale lor. Ce fel de comportament este când o persoană face paradă cu faptul că le oferă fraților și surorilor un loc, în numele casei lui Dumnezeu, pentru a obține fraudulos bani sau obiecte de la aceasta? Ce fel de caracter are o asemenea persoană? Poate fi comemorat de Dumnezeu? Unde se situează caracterul său în inimile oamenilor și în inima lui Dumnezeu? Să pregătești fapte bune este un lucru pe care ar trebui să-l faci – pregătești fapte bune de dragul destinației tale și tot ce faci este pentru tine însuți, nu pentru alții. Făcând ceea ce ar trebui, ai primit deja o recompensă și ai obținut lucrurile dezirabile pe care intenționai să le obții, așadar, cum te vede Dumnezeu în inima Lui? Faci lucruri bune pentru a câștiga ceva în privința intereselor tale, nu ca să dobândești adevărul sau viața, cu atât mai puțin să-L mulțumești pe Dumnezeu. Mai poate mântui Dumnezeu asemenea oameni? Nu, nu mai poate. Ei pregătesc doar o faptă bună neînsemnată și îndeplinesc o obligație sau datorie neînsemnată, totuși întind mâinile și cer plată de la casa lui Dumnezeu, taxează cu lăcomie casa lui Dumnezeu în multe tranșe mici, se gândesc la tot felul de modalități de a păcăli casa lui Dumnezeu și de a dobândi lucruri dezirabile și se asigură că nu ies niciodată în pierdere, ca și cum ar face afaceri. Ca atare, această faptă bună nu este o faptă bună – s-a transformat într-o faptă rea și Dumnezeu nu numai că nu o va comemora, dar îi va distruge pe acești oameni și le va lua dreptul de a fi mântuiți. Când acea familie gazdă a obligat casa lui Dumnezeu să-i plătească datoria, oare nu a fost, prin natura lui, un lucru cam fraudulos? Asta fac antihriștii. Când vor bani, nu procedează cinstit; în schimb, procedează într-un mod, prin natura lui, fraudulos, profită de ocazie ca să extorcheze anumite lucruri. Oare Dumnezeu îi mântuiește pe cei care extorchează jertfele pentru El? (Nu, nu o face.) Dacă acești oameni se căiesc și au credință adevărată, nu ar trebui să fie mântuiți? (Nu.) De ce? (Faptul că acești oameni au putut acționa fraudulos față de casa lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu nu are nicidecum loc în inimile lor – sunt neîncrezători tipici.) Oare neîncrezătorii se vor căi? Tipul de neîncrezători care sunt antihriști nu se vor căi. Propriile interese sunt în centrul tuturor acțiunilor lor, iar ei nu se vor căi niciodată, nici dacă mor. Nu recunosc faptul că au greșit și nici că au făcut rău, deci de ce s-ar căi? Căința este pentru oameni care au umanitate, care au conștiință și rațiune și care își pot vedea clar corupția și o pot recunoaște. Când acea familie gazdă a îndeplinit o datorie neînsemnată a trebuit să extorcheze ceva dezirabil pentru ea și nici măcar nu a ratat o oportunitate ca asta. Era o familie de mari escroci. Acesta este cel de-al patrulea caz.

Cazul cinci: cer salarii ca să lucreze pentru casa lui Dumnezeu

În China continentală, există anumite lucrări care sunt relativ periculoase și riscante și care, pentru a fi îndeplinite, necesită ca oamenii să aibă ceva minte și anumite calificări. În același timp, exista o persoană care avea aceste calificări, așa încât Cel de mai sus a rânduit să facă o anumită lucrare. În timp ce făcea această lucrare, a avut o cerință, spunând că, de îndată ce a început să facă această lucrare, nu a mai putut să meargă zilnic la slujba lui obișnuită, iar familiei lui îi era cam greu să se descurce. Casa lui Dumnezeu i-a dat niște bani pentru cheltuielile de zi cu zi, iar el a fost foarte fericit și a acceptat lucrarea care i s-a atribuit; cu toate acestea, randamentul lui era doar unul mediu. După o perioadă de timp, familia lui se descurca bine, dar a apărut alt lucru pe care l-a menționat casei lui Dumnezeu, iar aceasta i-a mai dat niște bani pentru cheltuielile de zi cu zi, ca să se asigure că se poate descurca. A fost de acord, cu reticență, să continue să-și facă lucrarea, dar cât de bine a făcut-o? A fost un mare dezastru. Dacă avea chef, făcea câte ceva, dacă nu avea chef, nu făcea nimic. Asta a întârziat lucrarea și a provocat unele pierderi în lucrarea bisericii, iar alți oameni au fost nevoiți să îndrepte lucrurile. Ulterior, casa lui Dumnezeu l-a contactat să îi spună să depună efort în lucrarea lui și că avea să continue să-l ajute să-și rezolve toate dificultățile. Nu i-a spus acest lucru direct casei lui Dumnezeu, față în față, dar le-a spus câtorva frați și surori, în privat: „Bani pentru cheltuielile de zi cu zi îmi lipsesc mie? Ce mare problemă pot rezolva banii aceia puțini? Făcând această lucrare, rezolv o problemă enormă pentru casa lui dumnezeu. Și casa lui dumnezeu ar trebui să rezolve probleme mari pentru mine. Acum, fiul meu nu are bani pentru taxa de școlarizare, iar această problemă nu a fost rezolvată. Nu de acea mică sumă de bani am eu nevoie!” Aceste cuvinte erau ceea ce gândea cu adevărat, dar nu și-a putut face curaj să îi spună casei lui Dumnezeu față în față; în schimb, a fost dezvăluit când s-a descărcat în privat. Cum ar trebui să fie rezolvată această situație? Oare casa lui Dumnezeu ar trebui să continue să-l folosească sau să găsească pe altcineva? (Să găsească pe altcineva.) De ce? Caracterul și esența lui au fost deja dezvăluite. Nu numai că voia ca traiul familiei sale să fie asigurat de casa lui Dumnezeu, dar voia și ca aceasta să plătească taxa de școlarizare a fiului său și, ulterior, a spus că soția lui era bolnavă și că el voia ca tratamentul să-i fie plătit de casa lui Dumnezeu. Oare nu cerea din ce în ce mai mult? Credea că, dacă făcea acest lucru neînsemnat pentru casa lui Dumnezeu, aducea o mare contribuție și că aceasta ar trebui să-i furnizeze necondiționat tot ce avea nevoie. Dacă ar avea o slujbă obișnuită, ar fi capabil să-și permită să-și trimită fiul la universitate? Și-ar permite tratamentul soției lui? Nu neapărat. Așadar, când a lucrat puțin în casa lui Dumnezeu, de ce a cerut constant bani de la aceasta? Ce credea el? Care era părerea lui despre această chestiune? Credea că, fără el, casa lui Dumnezeu nu ar avea pe nimeni care să facă lucrarea, așa că trebuia să profite de această ocazie pentru a găsi motive să-i ceară mai mulți bani casei lui Dumnezeu, nu trebuia să renunțe la ei pentru nimic în lume și, dacă rata această ocazie, ea ar fi dispărut. Nu asta voia să spună? Credea că, dacă făcea această lucrare, era ca și cum ar fi avut o slujbă și ar fi câștigat bani, așa că ar trebui să stoarcă de bani casa lui Dumnezeu. După aceea, când și-a dat seama că nu putea face asta, nu și-a făcut lucrarea. Este aceasta o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu? (Nu.)

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu nu se tem să îndure greutăți când își fac datoria. În timp ce-și fac datoria, unii nu menționează dificultățile pe care le are familia lor. Unii oameni din zone sărace fac îndatoriri de găzduire, iar când vin frații și surorile și nu este orez de mâncat, se duc și împrumută bani, dar nu spun nimic. Dacă ar spune ceva, ar putea casa lui Dumnezeu să le dea bani? (Da.) Casa lui Dumnezeu își permite lucrurile necesare pentru a găzdui frații și surorile. Așadar, de ce nu spun nimic? Dacă le-ai oferi bani, i-ar refuza. După ce se duc și împrumută bani, îi vor restitui singuri, puțin câte puțin. Nu vor bani de la casa lui Dumnezeu. Antihriștii sunt exact opusul. Impun condiții, întind mâinile și au pretenții înainte să fi făcut vreo lucrare. Cum de le este atât de ușor să întindă mâinile? Cum pot întinde mâinile atât de „siguri pe sine”? Asemenea oameni nu au nicio rușine, nu-i așa? Cer niște bani, iar apoi vor mai mult. Dacă nu primesc bani, nu vor lucra deloc – nu vor da vrabia din mână pe cioara de pe gard: „Voi lucra pentru cât mă plătești. Dacă nu mă plătești, atunci ia-ți gândul că voi mai face vreo lucrare pentru tine. Aceasta este o slujbă pentru mine și, dacă nu există niciun avantaj pentru mine, nu o voi face. Mă pun în pericol făcându-mi datoria, așa că trebuie să câștig și eu ceva și trebuie să fie proporțional cu efortul pe care îl depun. Nu pot să ies în pierdere!” Așadar, trebuie să ceară lucrurile pe care consideră că le merită și trebuie să caute scuze ca să le ceară – sunt nevoiți să-și frământe mintea ca să le ceară și să se gândească la tot felul de moduri în care să o facă. Dacă le pot fi date, cu atât mai bine și, dacă nu le pot fi date, vor lăsa baltă totul și vor pleca și nu vor fi suferit pierderi. În plus, se gândesc că toată această lucrare pe care o face casa lui Dumnezeu implică riscuri, că, dacă aceasta nu le dă lucrurile pe care le cer, i-ar fi frică să nu o raporteze, că nu are pe nimeni altcineva care să fie potrivit, așa că trebuie să-i folosească pe ei și că, dacă îi folosește, trebuie să-i plătească. Nu este, prin natura lui, un lucru cam fraudulos? Nu este, prin natura sa, exploatare? Oare astfel de oameni sunt considerați credincioși? Sunt neîncrezători care nu fac parte din casa lui Dumnezeu – nu sunt nici măcar prieteni ai bisericii. Când prietenii bisericii îi văd pe credincioși că sunt oameni minunați, ajută la protejarea lor și îi ajută să facă anumite lucruri. Asemenea oameni pot fi binecuvântați puțin. Dimpotrivă, antihriștii cred în Dumnezeu doar ca să obțină lucruri dezirabile. Dacă nu le pot obține, nu vor face nicio datorie, nu vor îndeplini nicio obligație și nu se vor consuma deloc. Când casa lui Dumnezeu rânduiește ca ei să îndeplinească o datorie, aceștia întreabă mai întâi ce lucruri dezirabile oferă și, dacă nu oferă nimic dezirabil, atunci nu o vor face. Ce diferență este între ei și escrocii din lumea non-credincioșilor? Acești oameni vor totuși să fie mântuiți și binecuvântați de Dumnezeu. Oare nu cer lucruri imposibile? Dacă acești oameni nu ar avea caractere josnice și nu ar fi nerușinați, atunci cum ar fi inimile lor capabile să se gândească la moduri atât de denaturate de a acționa? Cum pot avea o asemenea atitudine față de îndeplinirea datoriei lor? Voi sunteți capabili să faceți aceste lucruri? (Da, și noi suntem capabili să le facem.) În ce măsură? Există o limită? În ce punct ați considera că este foarte grav și că nu ați mai putea continua să faceți aceste lucruri? (Uneori, inima mea se simte dojenită și am mustrări de conștiință. Sunt și momente în care mă tem că alții vor da în vileag lucrurile pe care le-am făcut, așa că nu le mai fac.) Indiferent ce fac oamenii, caracterul lor este extrem de important. O persoană fără pic de rușine este capabilă să facă orice fel de lucru rău. Este o persoană cu adevărat rea. Nimic din ceea ce face nu are limite și nu acționează conform conștiinței sale. Ce fel de oameni sunt aceia a căror umanitate e lipsită de conștiință? Sunt fiare și demoni, iar Dumnezeu nu îi va mântui. Oamenii care sunt capabili să obțină fraudulos jertfele lui Dumnezeu și să le extorcheze în timp ce Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea și care cer să fie plătiți de casa lui Dumnezeu nu sunt oameni buni. Cred că este ușor de păcălit casa lui Dumnezeu, că nimeni nu este responsabil cu supravegherea acestor lucruri din casa lui Dumnezeu, că nimeni nu este proprietarul lucrurilor din casa lui Dumnezeu, așa că le pot deține și le pot lua fraudulos, după bunul plac. Cred că, dacă fac asta, au obținut un avantaj. Chiar este acest avantaj ușor de obținut? Avantajul pe care l-ai obținut nu a fost mare, dar care este consecința faptului că l-ai obținut? Aceea că îți vei pierde viața.

Dacă o persoană are cu adevărat o oarecare umanitate și puțină conștiință, oare va fi capabilă să facă aceste lucruri? Crezi în Dumnezeu, dar ești capabil să-L înșeli și să extorchezi jertfele pentru El. Ce fel de persoană ești? Chiar ești o persoană? Numai demonii fac asemenea lucruri. Fiarele nu fac aceste lucruri. Uitați-vă la un câine! Stăpânul l-a crescut, iar el apără casa pentru acesta. Când vine o persoană rea, dă alarma și o atacă. Aleargă după oricine îi ia lucrurile stăpânului său. Când fug găinile, rațele și gâștele din gospodăria stăpânului său, ajută la căutarea lor. Când se bat porcii din gospodăria stăpânului său, încearcă să îi despartă. Câinele știe că stăpânul său vrea ca el să păzească porcii, așa că este capabil să îndeplinească această responsabilitate. Câinele nu se ceartă cu stăpânul său și spune: „Am păzit porcii pentru tine, deci cum se face că nu-mi dai vreo găină sau ceva de mâncare?” Nu spune niciodată asta. Până și un câine este capabil să apere casa stăpânului său și să-și îndeplinească fără recompensă obligațiile față de stăpânul său, dar acești oameni nu se ridică nici măcar la nivelul animalelor. După ce îndeplinesc o obligație măruntă, cred că au ieșit în pierdere și, după ce îndeplinesc câteva responsabilități și depun puțin efort, nu se simt în largul lor, simt că rânduiala a fost inechitabilă și că au fost folosiți, așa că se gândesc la tot felul de modalități ca să echilibreze situația. Când crezi în Dumnezeu, El te protejează și te conduce și îți oferă foarte multe adevăruri. Cum să nu te gândești să-L răsplătești? Nu te gândești să-L răsplătești, dar Dumnezeu nu va ține cont de asta. Cu toate acestea, când îndeplinești o obligație măruntă, te duci la Dumnezeu căutând să fii compensat. Când îndeplinești o obligație măruntă, vrei să extorchezi lucruri și să obții ceva în mod fraudulos – te gândești la tot felul de moduri de a echilibra situația. Nu cauți moartea cu lumânarea? Nu ți-a dat Dumnezeu mult? În ce privește manifestările oamenilor, ce merită ei? Oare oamenii au lucrurile de care se bucură și pe care le dețin azi pentru că le-au meritat? Nu. Acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu ți le-a oferit și cu care te-a binecuvântat. Deja ai avut parte de multe lucruri. Dumnezeu ți-a oferit viața, adevărul și calea, fără să ceară nimic în schimb. Cum L-ai răsplătit? Când îți faci puțin obligațiile și îndatoririle, în sinea ta, simți că e greu de suportat și că ai suferit o pierdere și te gândești la tot felul de moduri de a echilibra situația. Dacă vrei să echilibrezi situația, Dumnezeu îți poate da ceva în schimb, dar, după ce vei primi acel lucru, vei mai putea fi mântuit? Va veni ziua când acești oameni vor ști exact ce este cel mai important și ce este cel mai valoros. Oamenii care au esența unui antihrist nu vor ști niciodată valoarea adevărului. Când va veni ziua în care finalul lor va fi dezvăluit și când totul va fi dezvăluit și făcut public, atunci vor ști. Oare nu va fi prea târziu atunci? Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape și toate lucrurile vor trece. Numai cuvintele lui Dumnezeu și adevărul Lui vor rămâne pentru totdeauna. Cei care dețin adevărul și pun cuvintele lui Dumnezeu în practică vor rămâne alături de cuvintele Lui și de adevărul Lui. Aceasta este valoarea și puterea cuvintelor lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acest fapt nu le va fi niciodată clar antihriștilor, așa că își frământă mintea, se gândesc la tot felul de căi și folosesc orice mijloace posibile pentru a unelti pentru diverse beneficii, făcând paradă cu credința lor în Dumnezeu, folosesc mijloace frauduloase și mai stângace ca să obțină jertfele lui Dumnezeu și delapidează și pun stăpânire pe jertfele Lui. Toate acțiunile și comportamentele acestor oameni sunt consemnate întocmai în carnetul lui Dumnezeu. Când va veni ziua în care finalurile lor vor fi dezvăluite, Dumnezeu va stabili finalul fiecărei persoane pe baza acestor consemnări. Toate aceste lucruri sunt adevărate. Indiferent dacă tu crezi sau nu, toate aceste lucruri vor fi dezvăluite. Acesta este cel de-al cincilea caz. Ce fel de persoană este acest om? Caracterul lui este nobil sau josnic? (Josnic.) În ochii lui Dumnezeu, el nu este o persoană onorabilă; este josnic. Pe scurt, este numit „nemernic”.