Orice fărâmă de suferință experimentează sau orice preț plătește în biserică, un antihrist nu simte că aceste lucruri fac parte din obligația lui, că aceasta este datoria pe care ar trebui să o facă o ființă creată, ci o consideră contribuția lui, pe care Dumnezeu se cuvine să Și-o amintească. Crede că, dacă Dumnezeu Își amintește contribuția lui, atunci ar trebui să îl răsplătească imediat, oferindu-i binecuvântări, promisiuni și favoruri materiale speciale și permițându-i să dobândească avantaje și să obțină anumite beneficii speciale. Abia atunci va fi satisfăcut un antihrist. Cum percepe un antihrist datoria? Nu consideră că datoria este o obligație pe care ar trebui să și-o asume ființele create și nici că este o responsabilitate pe care trebuie să o îndeplinească cei care-L urmează pe Dumnezeu. În schimb, crede că îndeplinirea datoriei este o monedă de schimb într-o tranzacție cu Dumnezeu, ceva care poate fi dat la schimb pentru recompense de la El și o cale de a-și satisface propriile ambiții și dorințe și de a obține binecuvântări pentru credința lui în Dumnezeu. Crede că a avea harul și binecuvântarea de la Dumnezeu se cuvine să fie o condiție prealabilă pentru a-și face datoria și că le oferă oamenilor credință adevărată în Dumnezeu, că oamenii pot fi în largul lor când își fac îndatoririle numai dacă Dumnezeu îi asigură că nu trebuie să-și facă griji în viitor. Crede și că Dumnezeu ar trebui să le furnizeze toate facilitățile și tratamentele preferențiale celor care își fac îndatoririle și că oamenii ar trebui să se bucure de toate beneficiile oferite de casa lui Dumnezeu, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le primească oamenii. Așa gândesc antihriștii în inimile lor. Aceste moduri de a gândi sunt exact perspectiva și maxima antihriștilor și reprezintă atitudinea pe care o au față de datorie. Indiferent cum are părtășie casa lui Dumnezeu despre adevărul îndeplinirii datoriei, lucrurile pe care antihriștii le au în inimile lor nu se vor schimba niciodată. Vor rămâne mereu la punctul lor de vedere față de îndeplinirea datoriei. Există o expresie pe care o putem folosi în legătură cu această manifestare – care este aceea? A pune lucrurile materiale mai presus de orice; adică numai lucrurile pe care le pot ține în mâini sunt reale și promisiunile nu au niciun rost. Esența manifestărilor pe care le au acești oameni este materialistă, nu-i așa? (Așa e.) Materialismul este ateism; se bazează doar pe ceea ce pot vedea și atinge, contează numai ceea ce văd și neagă existența oricărui lucru pe care nu îl pot vedea. Prin urmare, se poate stabili că modul în care un antihrist cunoaște și înțelege datoria este categoric opus adevărurilor-principii și că este întru totul aidoma punctului de vedere al non-credincioșilor; într-adevăr, ei sunt neîncrezători. Nu cred în existența lui Dumnezeu și nu cred că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, adevărata cale. Cred numai că faima, câștigul și statutul sunt reale și că orice lucru urmăresc și orice lucru de care se bucură pot fi obținute numai prin efort și luptă omenească și prin prețul pe care îl plătesc. În ce fel este acest lucru diferit de punctul de vedere care spune: „Oamenii trebuie să creeze fericirea cu mâinile lor”? Nu există nicio diferență. Nu cred că oamenii dobândesc, în cele din urmă, adevărul și viața, sacrificându-se și plătind prețul pentru ca, de dragul lui Dumnezeu, să-și facă bine îndatoririle. Nu cred nici că oamenii care acționează conform cerințelor lui Dumnezeu și, astfel, reușesc să-și îndeplinească îndatoririle în mod adecvat, pot dobândi aprobarea și binecuvântările Creatorului. Asta arată că ei nu cred în promisiunea lui Dumnezeu către omenire sau în binecuvântările de la Dumnezeu. Nu cred în realitatea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, așa că nu au credință adevărată. Cred doar că: „Îmi fac datoria, așa că ar trebui să mă bucur de tratament special din partea casei lui dumnezeu și de binecuvântări materiale. Casa lui dumnezeu ar trebui să-mi furnizeze toate privilegiile materiale și bucuriile. Ar fi un lucru realist.” Acestea sunt perspectiva și punctul de vedere ale unui antihrist. Nu crede că promisiunile lui Dumnezeu sunt ferme sau faptul că, prin dobândirea adevărului, se dobândește viața și binecuvântarea de la Dumnezeu. Când vine vorba să-și facă datoria, pur și simplu nu caută adevărul, nu acceptă adevărul și cu atât mai puțin recunoaște acest adevăr: faptul că omul este capabil să îndeplinească datoria unei ființe create este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu și un lucru de care El Își va aminti, în acest proces, omul putând dobândi adevărul și putând fi, în cele din urmă, mântuit de Dumnezeu – aceasta este cea mai mare promisiune făcută de Dumnezeu omului. Dacă tu crezi promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu și le poți accepta, atunci ai credință adevărată în Dumnezeu. Ce cred antihriștii și neîncrezătorii când aud aceste cuvinte? (Nu cred ce spune Dumnezeu și cred că este o înșelăciune.) Cred că aceste cuvinte rostite de Dumnezeu sunt doar iluzii pe care El le oferă oamenilor ca să-i determine pe niște idioți nesăbuiți și naivi să presteze servicii pentru Dumnezeu și apoi să-i dea afară când își termină serviciul. Se gândesc: „Să dobândesc adevărul? Ha! Cine poate vedea ce este adevărul? Cine poate atinge ceea ce sunt promisiunile lui dumnezeu? Cine le-a primit? Promisiunile lui dumnezeu nu sunt realiste; doar să obții faimă și câștig și să te bucuri de beneficiile statutului sunt lucruri realiste; numai a lupta pentru faimă și câștig și a te bucura de beneficiile statutului sunt lucruri reale. Am auzit de mulți ani despre promisiunile pe care dumnezeu le face omului și despre adevărul pe care i-l furnizează și nu m-am schimbat deloc, nu am dobândit niciun beneficiu, cu atât mai puțin mi-au permis aceste lucruri să duc o viață înălțătoare, cu statut. Deși unii oameni aduc mărturie spunând că au dobândit adevărul, că s-au schimbat și că au primit binecuvântările lui dumnezeu, înfățișarea lor tot banală este, sunt cu toții oameni normali, așadar cum pot să dobândească binecuvântările lui dumnezeu și să pătrundă în împărăția cerurilor?” Cred că numai lucrurile pe care le pot percepe și pe care le pot obține cu propriile mâini sunt reale. Nu este acesta punctul de vedere al neîncrezătorilor? Categoric este. Așadar, odată ce acești antihriști intră în biserică, privesc totul cu suspiciune, gândindu-se mereu de unde pot obține unele beneficii, ce oportunitate pot folosi ca să pună mâna pe niște avantaje și să obțină beneficii mai mari din credința lor în Dumnezeu – calculează adesea aceste lucruri în mințile lor. Consideră că numai dacă obțin faimă, câștig și statut pot primi toate beneficiile și, astfel, aleg să urmărească statutul și se dedică doar luptei pentru aceste lucruri. Nu contemplă niciodată adevărul, nici nu caută intențiile lui Dumnezeu și mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu doar ca să-și aline inimile și să umple golul, nu ca să urmărească adevărul. În orice moment, dacă îi ceri unui antihrist să renunțe la lăcomia și la dorințele lui, să renunțe complet la goana lui după faimă, câștig și statut și la aceste beneficii pe care le vrea în schimbul credinței lui în Dumnezeu, nu va fi capabil să o facă. Să-l determini să renunțe la aceste lucruri îl face să se simtă ca și cum ai încerca să îi jupoi pielea sau să îi smulgi tendoanele; fără aceste lucruri, se simte ca și cum i-ar fi fost luată inima, ca și cum și-ar fi pierdut sufletul și, fără aceste ambiții și dorințe, simte că nu mai există speranță pentru credința lui în Dumnezeu și că viața și-a pierdut sensul. În ochii lui, toți cei care se sacrifică, se dedică și plătesc un preț doar de dragul datoriei lor, care nu caută beneficiile personale, sunt idioți. Principiul pentru interacțiuni lumești pe care îl adoptă antihriștii este: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.” Își spun: „Cum pot oamenii să nu se gândească la ei înșiși? Cum pot să nu se lupte pentru beneficiile proprii?” În inimile lor, îi disprețuiesc pe aceia care renunță la toate și se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, pe aceia care își fac datoria cu loialitate și care trăiesc foarte cumpătat și simplu în ceea ce privește viețile lor materiale și pe cei care sunt persecutați din cauza credinței lor în Dumnezeu și care îndeplinesc o datorie și, drept urmare, nu se pot întoarce acasă. În inimile lor, râd adesea de acești oameni, spunând: „V-ați pierdut căminul din cauza credinței voastre în dumnezeu. Nu puteți să fiți cu familiile voastre și trăiți cu bani puțini – sunteți atât de proști! Indiferent ce face o persoană, inclusiv în credința ei în dumnezeu, trebuie să adopte un principiu pentru interacțiuni lumești: în niciun caz nu trebuie să sufere pierderi. Trebuie să poată vedea și atinge promisiunile și binecuvântările lui dumnezeu și singura atitudine potrivită să o adopte este una de a nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Sunteți atât de proști! Uitați-vă la mine: cred în dumnezeu, dar urmăresc și faima, câștigul și statutul. Mă bucur de toate tratamentele bune ale casei lui dumnezeu și, de asemenea, pot dobândi binecuvântări în viitor. Nu trebuie să îndur nicio suferință, iar binecuvântările pe care le voi primi vor fi mai mari decât ale voastre. Nu plătesc un preț, așa ca voi, care ați renunțat la familiile și la slujbele voastre și care nu vă puteți întoarce acasă, fără siguranța că veți putea primi binecuvântări în viitor.” Ce sunt acești oameni? Ei nu urmăresc adevărul, nu-și fac sincer datoria și, totuși, îi disprețuiesc pe cei care urmăresc adevărul și care renunță la familiile și la slujbele lor, îndură suferințe și plătesc un preț de dragul de a-și face datoria, ducând la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu și respectându-I voia. Sunt mulți astfel de oameni? (Da.) Există câțiva în fiecare biserică. Sunt acești oameni adevărați credincioși în Dumnezeu? Pot fi mântuiți? (Nu.) Nu sunt adevărați credincioși în Dumnezeu și cu atât mai puțin este posibil să fie mântuiți.

Indiferent ce problemă întâlnesc antihriștii sau indiferent ce fac, primul lucru la care se gândesc nu este dacă pot să dobândească adevărul și să obțină mântuirea, ci, mai degrabă, se gândesc la toate beneficiile lor trupești. În inimile lor, toate beneficiile legate de trupul lor ocupă cel mai important loc, cel mai înalt, locul suprem. În inimile lor, nu țin cont niciodată de intențiile lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și cu atât mai puțin de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească omul. Indiferent cum le cere Dumnezeu oamenilor să-și îndeplinească datoria adecvat, indiferent cum le cere oamenilor să fie ființe create calificate, antihriștii sunt complet indiferenți. Indiferent ce metode adoptă sau ce cuvinte rostește, Dumnezeu nu poate să îi emoționeze pe acești oameni și, astfel, să îi facă să își schimbe planurile și să renunțe la lăcomia și la dorințele lor. Acești oameni sunt materialiști și neîncrezători printre antihriști, atât cu numele, cât și cu fapta. Așadar, pot fi considerați acești oameni scursurile din rândurile antihriștilor? (Da, pentru că unii antihriști încă pot să presteze anumite servicii de dragul statutului, pe când acești oameni nici măcar nu sunt dispuși să presteze servicii.) Așa e. Acești oameni vor beneficii, nu-și ațintesc privirea decât asupra beneficiilor și nu se gândesc decât la ele toată ziua și tot ce fac se învârte în jurul beneficiilor. Unii oameni fac îndatoriri de găzduire și, atunci când rămân fără ouă, orez sau făină, îi spun imediat bisericii să trimită pe cineva să cumpere aceste lucruri. Nu cumpără nimic ei înșiși; e ca și cum nu au consumat niciodată aceste lucruri în casele lor, înainte să înceapă să facă îndatoriri de găzduire. Înainte să înceapă să facă această datorie, cumpărau singuri aceste lucruri, dar imediat ce o încep, născocesc scuze, se simt îndreptățiți și siguri pe ei și devin recuperatori de datorii, creditori ai casei lui Dumnezeu, ca și cum aceasta le datorează ceva – asemenea oameni nu sunt buni.

Am locuit în câteva case de găzduire din China continentală și câțiva dintre frați și surori aveau o umanitate fantastică. Deși credeau doar de doi sau de trei ani și nu înțelegeau mult adevăr, își făceau îndatoririle de găzduire cu sinceritate. Dacă încerca să le dea bani casa lui Dumnezeu, refuzau; plăteau pentru orice le dădeau frații și surorile și păstrau cu grijă orice bunuri ale casei lui Dumnezeu; dacă un lucru cumpărat de casa lui Dumnezeu nu era folosit, atunci chiar îi dădeau casei lui Dumnezeu echivalentul său în bani. Unii, care aveau o situație financiară mai bună, erau gazde voluntare și nu luau niciun ban dat de casa lui Dumnezeu. Unii oameni nu aveau o situație financiară bună, totuși nici ei nu luau bani dați de casa lui Dumnezeu. Orice dădeau biserica sau frații și surorile casei lor ca să folosească pentru găzduire, nu deturnau nimic. Oare asta pentru că înțelegeau adevărul? Nu, era o chestiune de caracter. În plus și mai important, erau credincioși adevărați și, având și un caracter bun, erau capabili să facă asta, altfel nu ar fi fost. Am fost în niște case de găzduire și unele gazde și-au scos cele mai bune cuverturi și pături pentru Mine, iar Eu am spus: „Acestea sunt noi și nefolosite. Puneți-le înapoi în ambalajele lor, nu le voi folosi.” Au insistat să le folosesc. Apoi au fost niște familii gazdă care Mi-au cumpărat numai lucruri noi să folosesc, iar Eu am spus: „Nu cumpărați lucruri noi, e o mare risipă de bani. Voi folosi doar ce aveți aici. Nu cheltuiți bani. Nu sugerez ca oamenii să cumpere una, alta oriunde merg. Nu e nevoie să folosesc mereu lucruri noi.” Unii oameni au insistat totuși să cheltuiască acești bani. Au existat și câteva familii gazdă care făceau multe feluri de mâncare la ora mesei. Întrucât nu știau ce-Mi place să mănânc, făceau multe feluri ca să am de unde să aleg, pentru că, dacă făceau puține, își făceau griji că nu aș fi mâncat prea bine. Există și mulți astfel de oameni. Totuși, unele case de găzduire sunt diferite. Când am mers acolo, gazdele au adus aleatoriu câteva lucruri de primă necesitate cu care să Mă descurc, ingredientele pe care le foloseau când găteau erau doar lucruri aduse de frați și surori, iar când trebuiau să se ducă să mai cumpere, întindeau mâinile către Mine să le dau bani. Apoi există alte case de găzduire în care am lăsat câteva bunuri spre păstrare. Când nu M-am întors o vreme, au deschis sertarul cu forța și unele lucruri au dispărut. Toți cred în Dumnezeu și toți fac îndatoriri de găzduire, însă este diferența dintre ei una substanțială? Unii care cred în Dumnezeu sunt capabili de astfel de lucruri – asta fac oamenii? Asta fac tâlharii, bandiții, răufăcătorii și pungașii. Oare adevărații credincioși sunt capabili să facă astfel de lucruri? Dacă un credincios adevărat are grijă de un lucru pentru tine, atunci, indiferent cât de mult lipsești, chiar dacă este vorba de opt sau zece ani, va avea mereu grijă de el pentru tine; nu se va atinge de el, nu se va uita la el și nici nu va scormoni în el. Totuși, dacă lași ceva în grija unor familii, acestea vor deschide acel lucru și îl vor examina imediat ce vei ieși pe ușă. Prin ce scormonesc? Îți vor scormoni în geantă ca să vadă dacă este ceva de valoare acolo, cum ar fi bijuterii, telefon mobil sau bani – scormonesc prin toate aceste lucruri. Prin ce tind să scormonească unele femei? Vor să vadă dacă ai haine frumoase. După ce răscolesc, se gândesc: „O, aceste haine sunt foarte frumoase! Le voi proba.” Spune-Mi, nu se întâmplă astfel de lucruri? (Ba da.) De unde știi? Ați văzut întâmplându-se asta? Am dovezi solide ca să spun că aceste lucruri se întâmplă. Într-un an, spre sfârșitul toamnei, am lăsat niște haine într-o casă de găzduire. Într-o zi, m-am gândit dintr-odată la câteva dintre aceste haine pe care ar trebui să le port și mi-am propus să merg să le iau, așa că am mers la acea casă de găzduire. Ghiciți ce s-a întâmplat. Când am intrat în casă, bătrâna gazdă era acolo probând haina Mea de lână. A fost doar o coincidență că am văzut asta. Am spus: „Ce faci?” A fost luată prin surprindere. Nu și-a închipuit niciodată o asemenea coincidență prin care aș fi văzut ce făcea și a fost foarte jenată. Totuși, asemenea oameni au pielea groasă, iar ea a spus imediat: „O, nu crezi că haina Ta de lână îmi vine perfect?” Am spus: „Aceea este haina Mea. Nu pot s-o port dacă o porți tu.” A spus: „Poftim, nu o vreau.” Am răspuns: „De ce o probezi dacă nu o vrei? Nu era încuiat dulapul?” A spus: „Întâmplarea face că nu am avut nimic de făcut astăzi, așa că am scos-o ca s-o văd.” Am spus: „Nu este a ta, așa că nu ar fi trebuit s-o atingi.” Acesta este un exemplu de lucru care s-a întâmplat cu adevărat. Nu știu ce intenții a avut când a făcut asta. Spuneți-Mi, este o asemenea persoană cineva care crede în Dumnezeu? Ar trebui să o privesc ca pe o credincioasă în Dumnezeu și o membră a familiei lui Dumnezeu? (Nu.) Nu merită să fie adepta lui Dumnezeu, face parte din banda Satanei, fără rușine, fără conștiință sau raționalitate, fără urmă de umanitate – este o canalie. Oare Dumnezeu va mântui asemenea oameni? Asemenea oameni nu au nici minimul necesar de integritate și demnitate sau minimul necesar de respect pentru Dumnezeu – Dumnezeu nu are cum să-i mântuiască. Adevărul pe care îl rostește Dumnezeu și viața pe care i-o furnizează omului nu sunt furnizate unor asemenea oameni; acești oameni nu sunt membri ai familiei lui Dumnezeu, ci neîncrezători din afara casei lui Dumnezeu și aparțin diavolilor. În afara faptului că natura-esență a antihriștilor este una care nu iubește adevărul și este scârbită de el, caracterul lor este de asemenea incredibil de josnic și mârșav, iar asemenea oameni sunt dezgustători, demni de dispreț și detestabili. Din manifestările acestor oameni care delapidează bunurile casei lui Dumnezeu, despre care tocmai am vorbit, este suficient să arătăm că, indiferent ce datorie fac acești oameni, nu se sacrifică niciodată cu adevărat și nu o fac niciodată cu sinceritate. În schimb, vin cu propriile planuri, cu lăcomia și dorințele lor, vin alergând după beneficii și nu ca să dobândească adevărul. Prin urmare, oricum privești lucrurile, umanitatea unor asemenea oameni este nepotrivită pentru Dumnezeu. Așadar, spuneți-Mi, credeți că umanitatea unor asemenea oameni este potrivită și îi considerați oameni buni? (Nu.) Și voi disprețuiți asemenea oameni, nu-i așa? (Așa e.) Când unii oameni aud că a cumpărat ceva casa lui Dumnezeu, își vor partea din acel lucru, iar când văd că frații și surorile donează haine, atunci, indiferent dacă merită să le aibă sau dacă se cuvine să le aibă, merg și încearcă să le ia, intrând în acțiune înaintea oricui; când aud cum casa lui Dumnezeu are o slujbă care trebuie făcută sau că există niște treburi murdare sau obositoare care trebuie să fie îndeplinite, se ascund imediat și nu-i poți găsi nicăieri. Asemenea oameni sunt înșelători și vicleni, cu un caracter josnic – sunt demni de dispreț, detestabili și dezgustători!

Să folosim diversele manifestări ale antihriștilor atunci când delapidează bunurile casei lui Dumnezeu pentru a diseca, sub fiecare aspect, grija lor pentru propriile beneficii ne permite să vedem că acești oameni sunt neîncrezători, materialiști, oameni cu un caracter demn de dispreț, josnic și inferior, și nu ființe pe care Dumnezeu le va mântui. Definiția unor asemenea oameni nu trebuie să fie ridicată la înălțimea scârbei lor față de adevăr; îi putem vedea deja așa cum sunt, în privința umanității și caracterului lor, așa că nu e nevoie să o ridicăm la un nivel atât de înalt ca acela de a fi legată de adevăr. Prin urmare, fie în casa lui Dumnezeu, fie într-un grup de oameni, asemenea persoane ar trebui să fie întotdeauna cele mai josnice și mai lipsite de caracter. Desigur, dacă trebuie să fie evaluați în casa lui Dumnezeu folosind adevărul, atunci par și mai demni de dispreț și josnici. Mai aveți exemple ale acestei manifestări pe care o afișează antihriștii? (Un antihrist se ocupa de tipărirea cărților pentru casa lui Dumnezeu și a deturnat sute de mii de yuani din jertfele pentru Dumnezeu, prin fals în contabilitate. După ce a fost cercetat, s-a aflat că, înainte ca el să înceapă să facă această datorie, familia lui avea foarte puțini bani, dar după ce a început să o facă, a cumpărat o casă și o mașină, dar aceste lucruri nu au putut fi depistate din registrele contabile. Membrii familiei lui erau cu toții răi, așa că jertfele nu au putut fi recuperate.) Oare conducătorii și lucrătorii nu au fost direct responsabili de această situație? (Ba da. Ulterior, odată ce au ieșit la iveală mai multe detalii, s-a descoperit că lucrătorii și conducătorii care erau responsabili în acel moment nu verificaseră niciodată registrele contabile gestionate de acest antihrist. Nu și-au făcut datoria, iar situația a fost provocată de lipsa lor de responsabilitate. Sigur că erau direct răspunzători.) Așadar, ar trebui să fie consemnate fărădelegile lor în registrul lui Dumnezeu? (Da.) Cum au fost tratați ulterior acești oameni? (Unii au fost îndepărtați și excluși, iar unii restituie banii pentru jertfe.) Acesta este un mod potrivit de a-i trata. Conducătorii și lucrătorii și-au neglijat datoria și nu au reușit să-și îndeplinească responsabilitățile de supraveghere în această chestiune. În special, au folosit persoana greșită și nu au făcut niciun efort ca să fie cu ochii pe persoana aceasta sau să o supravegheze, nu au fost capabili să descopere la timp problemele create de această persoană pe care o foloseau și, astfel, au apărut consecințe grave, care au provocat pierderi majore jertfelor pentru Dumnezeu și bunurilor casei lui Dumnezeu; era responsabilitatea tuturor acestor oameni care erau direct răspunzători, iar fărădelegile lor ar trebui să fie toate consemnate. Aceasta a fost consecința dezastruoasă pe care și-au atras-o asupra lor, pentru că nu au folosit persoana potrivită pentru treaba respectivă, iar asta a provocat pierderi casei lui Dumnezeu și, în final, jertfele pentru Dumnezeu au fost prețul plătit. Spuneți-Mi, antihriștii sunt mereu lacomi sau au aceste idei rele doar când văd ceva valoros? (Sunt mereu lacomi.) De aceea, atunci când vă alăturați unor asemenea oameni și interacționați cu ei, cu siguranță le puteți descoperi lăcomia și dorințele. Această consecință a fost provocată de lipsa de responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor, de faptul că nu au deslușit oamenii, că nu i-au văzut limpede și că i-au folosit greșit și, astfel, responsabilitatea a căzut greu asupra lor și au meritat să fie excluși.

Înainte, am avut părtășie despre aspectele majore ale naturii, esenței și firilor antihriștilor și ale căii pe care o urmează. Lucrul despre care avem părtășie și pe care îl disecăm azi este reprezentat de manifestările din sfera umanității antihriștilor, iar asta are legătură cu viața reală. Deși acesta este un aspect minor, tot poate să-i ajute pe oameni să identifice anumite manifestări ale antihriștilor; acestea sunt și anumite caracteristici, semne și simboluri evidente ale antihriștilor. De exemplu, un antihrist iubește statutul, faima, câștigul și influența și este foarte egoist, demn de dispreț și rău și nu iubește adevărul, așadar cum sunt umanitatea și caracterul lui? Unii spun: „Deși unii antihriști iubesc reputația și statutul, totuși au caractere onorabile și nobile și au conștiință și rațiune.” Este corect? (Nu, nu este.) De ce nu? Să nu vorbim despre ce fire-esență au antihriștii; mai întâi, uitați-vă la umanitatea și caracterul lor. Cu siguranță nu sunt oameni buni, nu sunt oameni cu demnitate, conștiință sau caracter nobil și cu atât mai puțin oameni care iubesc adevărul. Pot să urmeze calea cea dreaptă oamenii cu o asemenea umanitate? Categoric nu, întrucât caracterul lor nu are esența care urmează calea cea dreaptă și, astfel, acești oameni nu au cum să iubească adevărul, cu atât mai puțin să-l accepte. Judecând după intenția și atitudinea cu care antihriștii își fac datoria, caracterul și umanitatea antihriștilor îi fac pe oameni să-i respingă și să fie scârbiți de ei și cu atât mai mult sunt disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Indiferent ce datorie fac, vor mereu să delapideze bunurile casei lui Dumnezeu și Îi cer recompense, bani, obiecte și beneficii. Ce fel de oameni consideră Dumnezeu că sunt aceștia? Acești oameni sigur nu sunt oameni buni. Așadar, atunci, în ochii lui Dumnezeu, cum anume definește El asemenea oameni? Cum îi numește? Există o poveste din Epoca Harului, consemnată în Biblie: Iuda fura adesea din banii din pungă și, în cele din urmă, a fost folosit de Dumnezeu ca să presteze un serviciu, acela de a-L vinde pe Domnul Isus. Domnul Isus a fost răstignit, iar Iuda, care a jucat rolul de a-i vinde pe Domnul și pe prietenii lui, a murit pentru că i-a plesnit burta. Prin urmare, acești oameni care delapidează bunurile casei lui Dumnezeu și fură jertfele pentru Dumnezeu sunt toți iude în ochii lui Dumnezeu, implicația fiind că acești oameni sunt numiți iude de Dumnezeu. Deși acești antihriști care sunt acum condamnați drept iude nu fac lucruri precum vânzarea Domnului și a prietenilor lor, așa cum a făcut Iuda, natura-esență a lor este la fel. Ce au în comun? Profită de poziția lor și de ocazia de a-și face datoria, ca să fure și să delapideze bunurile casei lui Dumnezeu. De aceea, acești oameni sunt numiți iude de Dumnezeu și sunt pe picior de egalitate cu acela care i-a vândut pe Domnul și pe prietenii lui. Adică, acești antihriști care delapidează și pun stăpânire pe bunurile casei lui Dumnezeu sunt echivalentul lui Iuda, care i-a vândut pe Domnul și pe prietenii Lui, și nu trebuie să te gândești prea mult ca să-ți dai seama ce final îi așteaptă pe asemenea oameni.