Încercând să-și atingă țelul de a se bucura mereu de statut și de a avea întotdeauna ultimul cuvânt, antihriștii adesea induc oamenii în eroare, îi câștigă de partea lor și îi controlează, pretinzând că sunt persoane populare în casa lui Dumnezeu, care au fost puse în funcții importante de către Dumnezeu și pe care El le stimează și în care are încredere. De ce se tem cel mai mult antihriștii? De a-și pierde statutul și a avea o reputație proastă. Se tem că frații și surorile vor crede că ei nu urmăresc adevărul, că au un calibru foarte slab și că nu au înțelegere spirituală sau că nu fac nicio lucrare practică și că sunt incapabili să facă vreo lucrare practică. Acestea sunt lucrurile pe care antihriștii sunt cel mai îngroziți să le audă. Când antihriștii aud asemenea afirmații și declarații, intră în panică și chiar se enervează, uneori ajungând să facă o criză de furie, spunând: „Am calibru slab, așa că folosește pe oricine poți folosi; oricum nu pot să fac lucrarea asta! Nu este dumnezeu drept? Am crezut în el toți acești ani, am renunțat la familia și la cariera mea pentru el și am făcut atâtea eforturi pentru voi, frații și surorile mele. De ce nu puteți spune niciun cuvânt drept despre mine?” Nu au mai putut să dea vreo atenție reputației și statutului lor și nici nu mai încearcă să se ascundă sau să se prefacă; urâțenia lor este complet la vedere. După ce își varsă mânia, își șterg lacrimile și se gândesc: „O, nu; m-am făcut de rușine. Va trebui să revin în joc!” Apoi continuă să se prefacă, să învețe sloganuri și doctrine bune și să asculte, să citească, să predice și să inducă în eroare oamenii. Simt că trebuie să-și salveze reputația și statutul și speră că, într-o zi, când va fi vremea alegerilor, frații și surorile se vor mai gândi la ei, își vor aminti de lucrurile bune pe care le-au făcut, de prețurile pe care le-au plătit și de lucrurile pe care le-au spus. Este absolut o nerușinare, nu-i așa? Acea veche natură a lor nu s-a schimbat deloc, nu-i așa? De ce antihriștii nu se schimbă niciodată? Acest lucru este determinat de esența-natura lor, ei nu se pot schimba; pur și simplu, așa sunt ei. Când s-a ales praful de ambițiile și de dorințele lor, fac crize de furie și apoi se poartă mult mai bine. Recent, am întrebat cum se descurcase o anumită persoană și câțiva frați și surori au spus că se comportase foarte bine. Ce însemna că „se comportase foarte bine”? Însemna că se comportase mult mai bine în ultimul timp și că acționase mult mai bine decât înainte; nu mai provoca necazuri, nu mai ataca oamenii, nici nu mai concura pentru statut și învățase cum să vorbească mai blând, mai modest și mai calm cu oamenii. Și folosise cuvinte corecte pentru a-i ajuta pe alții, iar în viața lui cotidiană, manifestase o preocupare și o grijă deosebite pentru alți oameni. Era ca și cum se transformase într-o cu totul altă persoană. Dar chiar așa era? Nu. Așadar, ce erau acele practici? (Comportamente bune exterioare.)

După ce unii antihriști sunt dezvăluiți și toate faptele lor rele ies la lumină, când se întâlnesc cu frații și surorile, spun: „Simt că am fost luminat și iluminat de dumnezeu recent și sunt într-o stare foarte bună. Simt o ură profundă față de acțiunile mele anterioare și nu voi fi niciodată capabil să uit sau să las în urmă pierderile pe care le-au suferit din cauza mea frații și surorile mele. Sunt foarte trist.” Spunând asta, izbucnesc în lacrimi și chiar iau inițiativa să le ceară fraților și surorilor să-i emondeze, spunând: „Nu vă faceți griji că sunt slab. Dacă mă vedeți făcând ceva greșit, atunci emondați-mă, pot să accept asta – o pot accepta din partea lui dumnezeu; nu vă voi purta pică.” Au trecut de la a refuza cu încăpățânare, a se împotrivi și a sfida emondarea din partea fraților și surorilor, justificându-se și aducând argumente pentru ei înșiși și fiind plini de resentimente, la a căuta activ să fie emondați. Este o schimbare de atitudine destul de rapidă, nu-i așa? Înseamnă asta că au remușcări? Pe baza acestei atitudini, se pare că s-au schimbat, așa că ar trebui să-i emondezi. Asta le poate permite să realizeze lucrurile greșite pe care le-au comis în trecut și să-i ajute să se cunoască pe ei înșiși. În acel moment, ar trebui să-i ajuți, arătându-le puțină sinceritate și spunând: „Am văzut că te-ai purtat destul de bine în ultimul timp. Îți voi vorbi din inimă. Dacă spun ceva incorect și tu nu poți să accepți acel lucru, atunci nu-i da atenție; dacă tu crezi că lucrurile pe care le spun sunt corecte, atunci acceptă-le din partea lui Dumnezeu. Intenția mea este să te ajut, nu să te lovesc atunci când ești la pământ sau să te atac. Hai să ne deschidem inimile unul față de celălalt și să avem părtășie. Înainte, când slujeai drept conducător, mergeai țanțoș peste tot și refuzai să-ți recunoști greșelile; chiar dacă, în aparență, recunoșteai câteva, în adâncul sufletului, de fapt nu-ți acceptai vina – și, după aceea, când ai întâlnit același tip de problemă, ai continuat să te comporți ca înainte. De exemplu, să vorbim despre acel ultim incident. Întrucât ai fost iresponsabil, ceva nu a mers bine și bunurile casei lui Dumnezeu au suferit o mare pierdere. Iresponsabilitatea ta a dus și la arestarea și întemnițarea multor frați și surori și la plătirea unui preț pentru asta. Nu crezi că ar trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru asta? Ai fost persoana direct răspunzătoare pentru acel incident, deci ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu, să-ți mărturisești păcatele și să te căiești. De fapt, dacă-ți recunoști greșeala, Dumnezeu o va vedea cel mult ca pe o fărădelege și, în viitor, asta nu va afecta modul în care urmărești adevărul. Frații și surorile vor fi și ei capabili să te trateze cum se cuvine și să te vadă ca pe un membru al casei lui Dumnezeu; nu te vor ostraciza sau ataca. E adevărat că tot ce ține de o persoană este în mâinile lui Dumnezeu, dar dacă nu urmărești niciodată adevărul, atunci sigur vei fi detestat și abandonat de Dumnezeu, moment în care vei fi o țintă a distrugerii. Dacă accepți lucrarea lui Dumnezeu și i te supui și dacă te poți căi cu adevărat, Dumnezeu nu-Și va aminti fărădelegile tale din trecut și vei fi în continuare o persoană care urmărește adevărul înaintea lui Dumnezeu. Nu-I cerem indulgență sau iertare, dar cel puțin trebuie să facem ceea ce oamenii ar trebui să facă; aceasta este responsabilitatea și datoria fiecărei ființe create și este calea pe care ar trebui să mergem cu toții.” Acestea sunt cuvinte adevărate, nu-i așa? Există vreo batjocură sau șmecherie în ele? Există vreun strop de sarcasm sau de ridiculizare în ele? (Nu.) Acestea sunt doar cuvinte din inimă, rostite calm și conform principiilor de ajutare și de edificare a oamenilor. Aceste cuvinte sunt corecte; în ele există o cale de practicare, precum și adevărul care trebuie să fie căutat. Totuși, pot antihriștii să accepte aceste cuvinte? Pot ei să le înțeleagă și să le practice ca fiind adevărul? (Nu pot.) Cum vor răspunde la aceste cuvinte? „Chiar și acum, continuați să-mi vânați greșeala, refuzând să renunțați, nu? Nici măcar dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile din trecutul oamenilor, deci de ce le cercetați mereu pe ale mele? Voi spuneți că vreți să aveți o discuție sinceră cu mine și că mă ajutați. Ce fel de ajutor este acesta? În mod evident, este o încercare de a trăi în trecut și de a mă trage la răspundere. Încercați doar să mă faceți să-mi asum răspunderea, nu-i așa? Numai eu sunt responsabil pentru acel incident? Totul este în mâinile lui dumnezeu, ceea ce înseamnă că el este cel care este responsabil. Când s-a petrecut acel incident, de ce nu ne-a avertizat dumnezeu în privința lui? Nu este acest lucru orchestrat de dumnezeu? Păi, atunci, cum puteți da vina pe mine?” Spun ce gândesc, nu-i așa? Unde este problema lor? La suprafață, părea că s-au schimbat și că au devenit mai smeriți; păreau că se poartă mult mai bine decât înainte, ca și cum nu mai urmăreau statutul și reputația și ca și cum puteau, în mod calm, să stea jos, să discute cu cineva și să aibă o conversație sinceră. Așadar, cum de mai sunt capabili să spună așa ceva? Ce problemă se poate vedea în asta? (Felul în care s-au comportat a fost doar o iluzie pe care au creat-o ca să poată reveni în forță.) Ce altceva? (Nu se cunosc deloc cu adevărat, iar acelea nu sunt manifestări ale căinței adevărate. Sunt doar un fel de practică ipocrită. Când alți oameni au părtășie cu ei despre problemele lor, sunt în continuare incapabili să accepte adevărul. Este clar că natura-esența lor este ostilă față de adevăr.) Două puncte sunt foarte clare în asta. Mai întâi de toate, când un antihrist își pierde statutul, una dintre stările lui de a fi este: „Unde e viață, e speranță” – este întotdeauna pregătit să revină în forță. Al doilea punct este că, în privința căii eronate pe care au fost înainte și a fărădelegilor pe care le-au comis, antihriștii categoric nu vor reflecta cu adevărat niciodată asupra lor înșiși. Nu-și vor recunoaște greșelile, nici nu vor accepta adevărul și cu atât mai puțin vor ajunge să-și înțeleagă esența din faptele lor rele sau vor sintetiza cum să practice conform adevărului. Când sunt suspendați și își pierd statutul, nu se gândesc: „Ce anume am făcut greșit? Cum ar trebui să mă căiesc? Dacă se mai întâmplă un asemenea lucru, cum ar trebui să acționez, astfel încât să fiu în conformitate cu intenția lui Dumnezeu?” Nu au această atitudine de a se schimba. Chiar dacă sunt emondați și chiar dacă sunt suspendați, tot nu se întorc și nu urmăresc adevărul, nu caută o cale de practicare, nici nu schimbă direcția urmăririi lor. Indiferent cât de mari sunt pierderile pe care le provoacă ei casei lui Dumnezeu și indiferent cât de mult cad, nu-și vor mărturisi niciodată păcatele. Eșecurile lor nu-i vor face să urmărească și să caute adevărul în perioada următoare; în schimb, vor calcula exact ce să facă pentru a salva totul și a recupera statutul pe care l-au pierdut. Acestea sunt cele două puncte. Primul este un fel de stare de a fi pe care o au după ce își pierd statutul, aceea de a fi constant gata să revină în forță. Al doilea punct este refuzul lor de a recunoaște sau de a înțelege calea greșită pe care erau. În acest al doilea punct, faptul că nu înțeleg calea greșită pe care erau este o parte din el; în plus, categoric nu se vor căi sincer și nici nu vor accepta adevărul și cu siguranță nu se vor revanșa pentru daunele pe care le-au produs casei lui Dumnezeu, cu inimi pline de remușcare. Nu se vor gândi sub nicio formă cum să se transforme, cum să se schimbe din oameni care nu urmăresc adevărul în oameni care urmăresc și practică adevărul. Aceste două puncte fac evident faptul că antihriștii sunt scârbiți de adevăr și ticăloși prin natură; se pricep deosebit de bine să se deghizeze și să se adapteze la mediul lor, precum cameleonii. Au o esență nestatornică și, în adâncul inimii, urmăresc neobosiți statutul, ambițiile și dorințele proprii, iar asta nici nu se va schimba vreodată. Nimeni nu poate schimba acești oameni. Uitându-ne la aceste manifestări, care este natura-esență a acestui tip de persoană? Este un antihrist un frate sau o soră? Este un antihrist o persoană reală? (Nu.) Dacă priviți acești oameni ca pe niște frați și surori, nu înseamnă asta că sunteți foarte proști? Aceste manifestări sunt dezvăluiri ale esenței unui antihrist. Când antihriștii nu au statut, acesta este tipul de stare de a fi în care se află; calculele din inimile lor, ceea ce dezvăluie și felul în care se comportă în aparență și tipul de atitudine pe care o au în adâncul inimii față de adevăr și față de fărădelegile lor sunt astfel, iar punctul lor de vedere nu se va schimba. Oricât de multă părtășie despre adevăr ai sau oricât de mult vorbești despre căi de practică pozitive, corecte, ei nu vor accepta niciodată cu adevărat aceste lucruri în adâncul sufletului; în schimb, li se vor împotrivi. Chiar vor crede: „Ei bine, nu mai am statut, așadar ceea ce spun nu contează. Nimeni nu mă mai sprijină; vreți doar să mă batjocoriți și să-mi dați o lecție. Ești calificat să-mi dai o lecție? Cine te crezi? Când am devenit conducător, tu încă nu învățaseși să mergi! Nu de la mine ai învățat puținele lucruri despre care vorbești? Și încerci să-mi dai o lecție. Chiar nu-ți cunoști locul în univers!” Cred că oamenii au nevoie de o anumită vechime ca să îi emondeze, să le vorbească, să discute cu ei sau să aibă o conversație sinceră cu ei. Ce sunt acești oameni? Numai antihriștii sunt capabili să spună astfel de lucruri; oamenii normali și oamenii care au un simț al rușinii și puțină raționalitate n-ar spune niciodată aceste lucruri. Dacă cineva vă ține o predică, având, cu calm, o conversație sinceră cu voi și atrăgându-vă atenția asupra problemelor pe care le aveți și oferindu-vă sugestii, ați fi capabili să acceptați asta sau ați avea același tip de mentalitate ca un antihrist? De exemplu, să spunem că tu crezi de 10 ani, dar nu ai slujit niciodată drept conducător. Altă persoană crede doar de doi ani, dar are un statut mai înalt decât al tău și tu ești supărat din cauza asta. Să spunem că tu crezi în Dumnezeu de 20 de ani, înainte să ajungi, în sfârșit, conducător de district. Altcineva devine conducător regional, după ce crede doar de cinci ani și începe să te îndrume, iar ție îți este greu să accepți. Dacă te emondează, nu te simți în largul tău și chiar dacă are dreptate să te emondeze, tot nu vrei să accepți asta. Ați avut vreodată acest tip de atitudine sau de manifestări? (Da.) Aceasta este firea unui antihrist. Credeți că numai antihriștii au firea unui antihrist? Oricine are firea unui antihrist este în pericol, ar putea păși pe calea unui antihrist, iar această fire s-ar putea să-l distrugă. Așa stau lucrurile. Când avem părtășie despre esența unui antihrist și o disecăm, asta include și oamenii care au firea unui antihrist. Ați spune că oamenii incluși în asta sunt minoritatea sau majoritatea? Sau îi include pe toți? (Îi include pe toți.) Așa este, pentru că firea unui antihrist este firea Satanei și toți oamenii corupți au firea Satanei. Acum, am avut puțină părtășie despre acest subiect: felul în care antihriștii tratează emondarea. Ca să intrăm în mai multe detalii, pot fi oferite câteva exemple concrete. Vă voi lăsa pe voi să aveți părtășie despre asta în timpul adunărilor voastre. În timp ce aveți părtășie, nu vorbiți mereu despre cum sunt alți oameni. Desigur, părtășia despre manifestările celorlalți este inevitabilă, dar ar trebui să aveți părtășie în principal despre manifestările voastre. Dacă puteți găsi înlăuntrul vostru câteva manifestări sau dezvăluiri care sunt legate de firea unui antihrist, va fi de ajutor și benefic pentru cunoașterea voastră de sine și vă va ajuta să scăpați de acea fire.

Am mai avut părtășie despre subiectul diverselor manifestări ale firii unui antihrist – sunteți acum capabili să vă comparați cu ele? Ați fost capabili să obțineți puțină înțelegere? Puteți rezolva câteva probleme reale? Indiferent care aspect al firilor voastre corupte îl schimbați, totul se obține dacă înțelegeți adevărul, vă comparați cu el și apoi ajungeți să vă cunoașteți pe voi înșivă. Prin urmare, a fi capabili să discerneți și să disecați diversele manifestări ale unei firi corupte este o cale pe care trebuie să pășiți când vine vorba de a vă cunoaște pe voi înșivă și de a obține o schimbare a firii. Ați ajuns deja să înțelegeți acest aspect? Poate că unii dintre voi nu au făcut-o și se gândesc: „Ai mereu părtășie despre aceste subiecte și lucruri banale; nu vorbești niciodată despre câteva adevăruri profunde, nici nu dezvălui nicio taină profundă. E atât de plictisitor și anost! Ce legătură au aceste lucruri despre care ai părtășie cu intrarea noastră în Împărăția Cerurilor, cu obținerea unor mari binecuvântări și cu desăvârșirea noastră, pe viitor?” Acești oameni nu înțeleg niciodată; li se face somn în timp ce ascultă aceste lucruri. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu înțeleg; nu înțeleg diversele stări omenești la care se referă fiecare adevăr sau relația dintre diversele adevăruri. Nu înțeleg aceste lucruri. Cu cât explicația pe care le-o dai este mai detaliată, cu atât mai confuzi devin și cu atât mai puțin o asimilează, așa că li se face somn mereu. Când începe o adunare, cântă și dansează și nu li se face somn, indiferent cât de plictisitoare sau repetitive sunt regulile sau ceremoniile. Totuși, imediat ce ai părtășie despre adevăr și despre diferitele stări ale oamenilor, încep să ațipească. Ce se întâmplă cu oamenii cărora li se face mereu somn, în felul acesta? Nu cumva au fost dezvăluiți? Aceasta este o manifestare a lipsei de iubire față de adevăr, nu-i așa? Când vine vorba de detaliile diverselor adevăruri care au legătură cu intrarea în viață, oamenii care urmăresc sincer adevărul și care au un anumit calibru le înțeleg cu atât mai bine cu cât aud mai multe despre ele, pe când cei care nu iubesc adevărul și nu au înțelegere spirituală pur și simplu devin cu atât mai confuzi cu cât aud mai multe despre ele. Cu cât ascultă mai mult, cu atât mai plictisitoare li se par și, indiferent cât de mult ascultă, rămân la aceeași părere; nu pot auzi o cale în ele. Simt cum chestiunile care au legătură cu intrarea în viață nu sunt de fapt deloc atât de complicate, așa că nu este nevoie de atât de multă părtășie despre ele. Așa sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală. Schimbarea firii implică foarte multe adevăruri. Dacă, pe calea căutării schimbării firilor lor, oamenii nu investesc timp și efort pentru fiecare adevăr, nu obțin înțelegere, comprehensiune și cunoaștere a fiecărui adevăr și nu găsesc o cale de practică, atunci categoric nu vor fi capabili să pătrundă în niciun adevăr. În ce mod pot ajunge oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu? Înțelegând și pătrunzând în toate adevărurile diverse; aceasta este singura cale. În plus, fiecare adevăr nu este un fel de teorie sau un tip de cunoaștere sau de filosofie; are legătură cu viețile oamenilor și cu statutul existenței lor, cu stările în care se află și cu lucrurile la care se gândesc în fiecare zi și cu diversele gânduri, idei, intenții și atitudini pe care le au, sub dominația esențelor lor corupte. Așadar, acestea sunt subiectele despre care vorbim. Când vei desluși aceste subiecte, când le vei corela cu tine însuți, când vei găsi principiile de practică și vei ajunge să cunoști diversele stări și puncte de vedere pe care le provoacă diversele tale firi, vei fi înțeles realmente adevărurile care sunt legate de ele și abia atunci vei fi capabil să practici cu acuratețe, conform adevărurilor-principii. Dacă înțelegi cuvintele numai la nivel literal, iar atunci când vezi cum Dumnezeu expune egoismul și josnicia antihriștilor, te gândești: „Antihriștii sunt egoiști și josnici, însă eu sunt destul de altruist; am multă iubire de oferit, sunt tolerant, m-am născut într-o familie de învățați, am primit o educație superioară și am fost influențat de personalități faimoase și de opere de artă, nu sunt o persoană egoistă” – dacă spui aceste lucruri, înseamnă că accepți adevărul? Înseamnă că te cunoști? Este destul de evident că nu înțelegi acest adevăr sau diversele stări care sunt cuprinse în el. Când înțelegi diversele stări despre care vorbește și pe care le expune Dumnezeu, care sunt cuprinse într-un anumit adevăr, și te poți compara cu ele și poți găsi principiile de practică exacte, vei fi pășit pe calea practicării adevărului și vei fi pătruns în adevărul-realitate. Dacă nu ai făcut asta, atunci ai înțeles doar o doctrină; nu ai înțeles adevărul. Este ca subiectul despre care tocmai am vorbit, despre felul în care antihriștii tratează emondarea. Diversele stări, manifestări și dezvăluiri despre care am avut părtășie au toate legătură cu natura-esență și cu firea unui antihrist. Câte dintre acestea înțelegi? Cu câte dintre ele te-ai comparat? Aceste afirmații, detalii și stări conținute în acest subiect pe care l-ai pătruns sunt legate de alți oameni sau de tine? Tu însuți ai vreo legătură cu aceste stări? Chiar le-ai corelat cu tine însuți sau doar le-ai recunoscut și ai fost de acord cu ele, fără tragere de inimă? Asta depinde de comprehensiunea și de atitudinea ta față de adevăr. Să corelezi aceste stări cu tine însuți este doar o condiție prealabilă ca să fii capabil să practici adevărul; nu înseamnă că deja ai început să-l practici. Totuși, dacă nu poți corela aceste stări cu tine însuți, atunci nu vei avea absolut nicio legătură cu practicarea adevărului. Așa stând lucrurile, când vei asculta predici, ce vei auzi? Doar te vei preface; va părea că tu crezi în Dumnezeu, dar, de fapt, nu vei practica după cuvintele Lui și nu vei fi capabil să pătrunzi în realitatea cuvintelor Sale. Vei fi doar un profan, un obiect pentru servicii, un contrast. Când vine vorba despre felul în care ar trebui să vă comparați cu aceste stări și cum ar trebui să disecați diversele stări care au legătură cu lucrurile pe care le-am spus, asta depinde de cunoașterea voastră. Tot ce pot face este să vă spun aceste cuvinte și să vă aprovizionez cu ele. În ceea ce privește restul, va trebui să depuneți singuri eforturi. Dacă puteți sau nu să acceptați aceste cuvinte depinde de atitudinea voastră. Unii oameni sunt intransigenți în inimile lor; se prefac mereu și încearcă să-și protejeze statutul și reputația. Este clar că au probleme, dar nu pot vedea aceste probleme și nu le recunosc și chiar își asumă sarcina de a-i expune și a-i diseca pe ceilalți. Drept urmare, ceilalți ajung să beneficieze de pe urma acestui lucru, în vreme ce ei nu câștigă nimic. Acești oameni sunt nesăbuiți, nu-i așa? Acesta este un comportament nesăbuit. Scopul ascultării predicilor nu este să înveți cum să discerni alți oameni și nici să asculți în locul altor oameni; este acela ca tu însuți să poți auzi ce se spune și să câștigi acel lucru. Asculți cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și predicile și, din toate acestea, ajungi să înțelegi adevărul, să câștigi viața și să obții o transformare a firii. Are asta vreo legătură cu alți oameni? Aceste cuvinte au legătură cu tine. Dacă adopți acest tip de atitudine, atunci aceste cuvinte ar putea reuși să te schimbe, să devină realitatea ta și să-ți permită să obții o schimbare a firii.

În acest prim subiect, am vorbit despre diversele manifestări ale felului în care antihriștii tratează emondarea. Pe de o parte, părtășia despre acest subiect vă ajută pe toți să înțelegeți felul de atitudine pe care o au antihriștii și dezvăluirile naturii-esenței lor, când vine vorba despre această chestiune; pe de altă parte, vă oferă puțină îndrumare pozitivă și avertismente. Puteți avea părtășie despre problemele rămase și le puteți rezolva singuri; ele sunt treburile voastre.