În biserică, își îndeplinesc datoria unii care sunt în mod clar incapabili să-și asume sarcini solicitante din punct de vedere tehnic, dar insistă să facă parte din echipă. Cred că au dobândit în trecut o abilitate profesională conexă, că înțeleg această specialitate, că au experiență și, astfel, insistă să-și asume această sarcină. Nu înțeleg adevărul și, mai mult decât atât, pentru că nu îl înțeleg, nu au părtășie, nici nu lucrează cu alții, cu atât mai puțin caută adevărurile-principii, insistând că le înțeleg și le cunosc. Așadar, există o diferență între a avea o abilitate profesională și a avea experiență, pe de o parte, și a înțelege adevărurile-principii pe de altă parte? Dacă un om are o abilitate profesională și experiență, înseamnă asta că înțelege adevărurile-principii? (Nu.) Acești oameni lipsiți de înțelegere spirituală cred că dacă au o abilitate profesională înseamnă că înțeleg adevărurile-principii și, astfel, având mână liberă, se pot apuca să facă acea sarcină cu îndrăzneală, fără să asculte de nimeni, și că nu trebuie să o facă după regulile casei lui Dumnezeu. Cred că asta este treaba lor și că nimeni altcineva nu poate să intervină sau să îi întrebe despre ea – sarcina va fi așa cum o vor face ei, iar ceea ce fac ei este considerat a fi standard. Nu așa se comportă antihriștii? Nu este aceasta o problemă gravă? Dacă un om are o abilitate profesională și nu înțelege adevărul, ce consecințe va avea îndeplinirea datoriei lui? (Va provoca tulburări în lucrarea bisericii.) Numai perturbări? Nu cumva va deveni arogant și îngâmfat? Nu cumva va face lucruri care Îl fac de rușine pe Dumnezeu? (Ba da.) Prin îndeplinirea datoriei tale, efectul pe care trebuie să-l obții este de a fi martor pentru Dumnezeu; nu te apuci pur și simplu de o profesie, ci, mai degrabă, obții efectul de a fi martor pentru Dumnezeu prin intermediul îndeplinirii datoriei tale și, prin urmare, această abilitate profesională este pur și simplu în serviciul datoriei pe care o îndeplinești. O abilitate profesională nu reprezintă adevărul, iar a fi competent într-o abilitate profesională nu înseamnă că înțelegi adevărul sau că poți face sarcina conform adevărurilor-principii. Unii se opun acestui lucru, spunând: „Am venit în casa lui dumnezeu, am această abilitate profesională, am experiență, așadar, casa lui dumnezeu ar trebui să-mi aloce sarcini importante și să mă admire. Nu ar trebui să mă facă de rușine sau să-și bage nasul în orice ține de sfera abilității mele profesionale. Eu ar trebui să fiu cel care-i învață pe alții. Casa lui dumnezeu nu ar trebui să rânduiască să lucreze cu mine cei care nu au experiență. Acești oameni nu merită să lucreze cu mine.” Este corect acest mod de gândire? (Nu.) Alți oameni nu merită să lucreze cu el – nu așa gândește un antihrist? Dacă nu există nimeni în casa lui Dumnezeu care merită să lucreze cu tine, atunci meriți să îndeplinești această datorie? Cine te crezi? Ești desăvârșit? Nu meriți să îndeplinești această datorie! Ai șansa de a îndeplini această datorie doar pentru că Dumnezeu te înalță. Ar trebui să înțelegi principiile de a-ți îndeplini datoria. Acum ești martor pentru Dumnezeu, nu exerciți o profesie. Acea abilitate profesională neînsemnată pe care o ai este folosită doar pentru a presta servicii și în serviciul acestei datorii. Prin urmare, indiferent cât de solicitantă este datoria ta, din punct de vedere tehnic, trebuie să te concentrezi mereu asupra adevărurilor-principii în fiecare aspect al ei, astfel încât să poți obține efectul de a fi martor pentru Dumnezeu. Dacă nu poți obține acest efect, iar datoria pe care o îndeplinești Îl face de rușine pe Dumnezeu, ce folos vor avea atunci abilitățile tale tehnice? Vor avea vreo valoare? Nu, nu vor avea nicio valoare. Prin urmare, nu considera acea abilitate profesională măruntă și acea abilitate tehnică drept adevărul – nu sunt adevărul și nu merită să fie prețuite. Dacă nu te-ar folosi casa lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu te-ar înălța, acea abilitate profesională neînsemnată și acea abilitate tehnică nu ar însemna nimic. Când sunt comparate cu adevărul, aceste lucruri nu fac nici doi bani!

Se poate spune că impostura este o metodă pe care antihriștii o folosesc pentru a avea un loc în inimile oamenilor – folosesc metoda imposturii ca să inducă în eroare și să îndrume greșit oamenii. Faptul că acești oameni sunt impostori arată nu numai că nu acceptă sau nu recunosc, în mod fundamental, adevărul, dar și că există o interpretare și mai realistă care le poate fi aplicată acestor oameni: ei nu au deloc înțelegere spirituală. Ce înseamnă că „nu au deloc înțelegere spirituală”? Înseamnă că nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul și, întrucât nu înțeleg adevărul, nu au idee ce fel de oameni iubește Dumnezeu și, astfel, își închipuie acest fel de persoană spirituală și apoi devin impostori și încep să se prefacă. Se comportă ca acest fel de persoană, crezând că, dacă fac asta, Îl pot face pe Dumnezeu și pe alți oameni să îi placă. De fapt, se întâmplă tocmai contrariul, întrucât tocmai astfel de oameni sunt cei pe care Dumnezeu îi detestă și îi condamnă. Așadar, nu fi o astfel de persoană. Dacă și tu vrei să fii o astfel de persoană, dacă devii adesea un impostor și începi să te prefaci în felul acesta și induci în eroare oamenii în felul acesta, atunci urmezi calea unui antihrist. Trebuie să înveți să spui: „Am slăbiciuni, am negativitate, am firi corupte. Sunt o persoană obișnuită, nu sunt deloc special. Există multe lucruri pe care nu le înțeleg și pe care nu știu cum să le fac. Sunt adesea slab și indus în eroare de Satana, astfel încât cad în ispita lui. În ceea ce privește deprinderea unor abilități tehnice, mă pricep la unul, cel mult două lucruri, și pot să învăț cum să le fac în linii mari. Am o oarecare pricepere profesională și câteva abilități speciale. Sunt o persoană obișnuită, nu am un calibru înalt, iar percepția mea este așa și așa. În ceea ce privește adevărul, înțeleg doar cât oferă Dumnezeu în părtășie. Nu pot să înțeleg nimic din ceea ce Dumnezeu nu dezvăluie sau nu explică în mod clar, iar calibrul meu este mediocru. Frații și surorile m-au ales lider de biserică sau lider de echipă pentru că Dumnezeu m-a înălțat și nu pentru că sunt mai bun decât alții. Nu am cu ce să mă laud.” Puteți spune așa ceva? Ați spus vreodată așa ceva? Așa gândiți în inimile voastre? Dacă, în sufletul tău, simți mereu că ești grozav, minunat și superior celorlalți, unul la un milion, că ești special în orice grup te afli, că ești cel mai bun, că, dacă petreci o lună sau două într-un grup de oameni, abilitățile tale speciale, talentele, calibrul și intuiția ta pot fi observate de toți și pot fi văzute ca fiind mai bune decât ale oamenilor obișnuiți – dacă, în inima ta, te evaluezi și te poziționezi astfel mereu, atunci ești în mare pericol și ai multe necazuri.

Există puțini indivizi în toată omenirea care chiar sunt capabili să înțeleagă adevărul, cu atât mai puțin există oameni perfecți sau oameni care pot face orice – toți sunt obișnuiți. Unii cred că nu sunt obișnuiți, deci cum apare această idee? Apare pentru că au un lucru la care se pricep; unii se pricep să cânte, alții sunt buni actori, unii au abilități tehnice, alții sunt buni la munca fizică, unii la interacțiunile sociale, câțiva la politică, unii la afaceri și așa mai departe. Niciunul dintre aceste lucruri nu are nicio legătură cu adevărul, totuși îți dau adesea o impresie greșită și te fac să crezi, în mod eronat, că le ești superior celorlalți. De ce este greșit ca aceste lucruri să te facă să crezi, în mod eronat, că le ești superior celorlalți? Aceste lucruri la care te pricepi și această așa-zisă „superioritate” nu înseamnă că poți înțelege adevărul, că poți depăși oamenii obișnuiți în ceea ce privește înțelegerea adevărului sau că ai condiții favorabile în privința urmăririi mântuirii de la Dumnezeu și a desăvârșirii – nu înseamnă aceste lucruri. Trebuie să recunoașteți clar această chestiune! Din momentul în care Dumnezeu a început să-Și spună cuvintele și să-Și îndeplinească lucrarea și până acum, El a rostit nenumărate cuvinte și a îndeplinit nenumărate lucrări și, în cuvântările lui Dumnezeu, a văzut măcar o singură persoană din toată omenirea coruptă că El este Creatorul și că vorbele pe care le spune sunt adevărul? Poate măcar o singură persoană să vadă în cuvintele lui Dumnezeu identitatea și statutul Lui și apoi să se ridice ca să fie martoră pentru acestea? Nici măcar una! Acest fapt dovedește că, în ce privește calibrul, mințile și percepția tuturor oamenilor, ei nu au condițiile necesare pentru a pătrunde adevărul, ca să nu mai vorbim despre faptul că toate ființele umane au firile corupte ale Satanei. Unii spun: „Dacă nu avem condițiile necesare ca să pătrundem adevărul, cum se face că înțelegem puțin din el?” Oare nu pentru că am vorbit atât de mult despre el? Am vorbit atât de mult încât nu mai am chef să vorbesc și sunt sătul de vorbit. De fiecare dată când vorbesc și am părtășie cu voi, trebuie să împart subiectele în subiecte principale, subiecte de mijloc și subteme, explicând constant lucrurile în detaliu, iar voi tot nu înțelegeți, așadar cum este, fără îndoială, calibrul vostru? Unii oameni sunt totuși extrem de aroganți și neprihăniți de sine, dar tu de ce ești arogant? Văd că nu este nimic de admirat la cei mai mulți dintre voi. După ce ați îndeplinit slujbe tehnice atât de mulți ani, câți dintre voi înțeleg cu adevărat adevărurile-principii, pot urma adevărurile-principii și își pot îndeplini sarcinile conform adevărurilor-principii? Nu faceți bine nicio sarcină, indiferent care este aceasta, iar Cel de mai sus trebuie mereu să vă instruiască personal cum să faceți lucrurile. Dacă nu, atunci nimic nu iese cum trebuie și, dacă fiecare sarcină se desfășoară fără să fie urmărită de Cel de mai sus și fără ca el să vă instruiască referitor la felul în care să o faceți, atunci apar probleme. Spuneți-Mi, acești oameni au vreun motiv de laudă? Nu, nu au, dar tot se prefac că, în toate privințele, sunt perfecți, spirituali, grozavi și oameni supremi – nu sunt nerușinați? Chiar sunteți supărători! Indiferent de subiectul despre care am părtășie, trebuie s-o fac în detaliu; cu cât mai multe detalii, cu atât mai bine. Nu e suficient să explic lucrurile puțin mai simplu. Așa sunt calibrul și puțina percepție a oamenilor; sunt extrem de jalnici și totuși se cred grozavi. Îmi voi încheia aici părtășia despre acest aspect.

c. Cu superioritate

Acum vom avea părtășie despre cel de-al treilea aspect: cu superioritate. Indiferent ce fac, antihriștii vor mereu să le fie superiori tuturor – aceasta este cea mai proeminentă manifestare a naturii lor. Când cineva vrea să le fie superior tuturor, această problemă este una foarte gravă, iar astfel de oameni sunt cu toții antihriști adevărați. Ce înseamnă „să le fii superior tuturor”? Antihriștii au esența Satanei, arhanghelul; nu sunt dispuși, în mod inerent, să fie oameni normali sau obișnuiți. Dacă sunt obligați să fie oameni obișnuiți, să ducă o viață obișnuită, nu sunt dispuși să facă asta, se simt nemulțumiți de acest lucru și se vor chinui constant. De ce se vor chinui constant? Pentru că vor să tulbure apele și să facă niște trucuri ca să vadă ceilalți, astfel încât alți oameni să știe că există cineva ca ei, un om mai puternic, care se crede o personalitate importantă între cer și pământ. Vor să-și facă un renume, ca alții să știe că sunt prea buni pentru grupul în care se află, așa cum spun non-credincioșii. Ce fel de lucruri sunt acești oameni care sunt prea buni pentru grupul în care se află? Sunt duhuri rele, demoni murdari, arhangheli, satane și diavoli. Antihriștii nu-și doresc, în mod inerent, să-și petreacă zilele mulțumiți cu soarta lor în viață, ducând traiul unei persoane obișnuite; ei nu-și văd liniștiți de datoria lor, nici nu se comportă ca oamenii obișnuiți și bine-crescuți – nu sunt mulțumiți să fie așa. Prin urmare, indiferent de felul în care se poartă la suprafață, în adâncul inimilor lor, se simt mereu nemulțumiți de soarta lor în viață și vor face anumite lucruri. Ce lucruri? Vor face anumite lucruri la care oamenii normali nu s-ar gândi niciodată. Le place să fie în centrul atenției și nu vor ezita să îndure puțină suferință și să plătească un mic preț. Există următoarea zicală: „Noii funcționari sunt dornici să impresioneze.” Odată ce un antihrist devine lider, simte că trebuie să săvârșească unele minuni și să aibă câteva „realizări în cariera lui” ca să demonstreze că nu este obișnuit. Care este cea mai gravă problemă aici? Deși face lucruri în biserică și deși se preface că își face datoria, nu merge niciodată să caute împreună cu Dumnezeu cum să-și facă datoria sau cum să facă bine lucrarea bisericii, nici nu încearcă serios să afle care sunt regulile casei lui Dumnezeu, ce sunt adevărurile-principii sau cum să se comporte astfel încât să aducă beneficii lucrării casei lui Dumnezeu și fraților și surorilor, să nu-L facă de rușine pe Dumnezeu, să fie mărturie pentru Dumnezeu, să permită lucrării bisericii să progreseze lin și să se asigure că nu apar greșeli neglijente în lucrarea lor. Nu întreabă niciodată despre aceste lucruri și nu se interesează de ele – nu au aceste lucruri în inima lor, inima lor nu este plină de aceste lucruri. Așadar, de ce se interesează? De ce este plină inima lor? De gânduri despre felul în care pot să-și etaleze talentele, să arate că sunt diferiți de restul oamenilor și să-și etaleze stilul de a conduce în biserică, astfel încât alți oameni să poată vedea că sunt stâlpi ai bisericii, că aceasta nu s-ar descurca fără ei și că numai cu ei toate lucrările bisericii pot progresa fără probleme. Judecând după manifestările antihriștilor, după motivația și imboldul inițial al acțiunilor lor, în ce poziție se plasează ei? Într-o poziție de superioritate față de toată lumea. Și cum se manifestă acest lucru? (Sunt sfidători față de oricine și vor mereu să aibă ultimul cuvânt și să-i determine pe ceilalți să facă așa cum spun ei.) Există o problemă în faptul că sunt sfidători cu toată lumea; există un înțeles ascuns în asta. Adică, atunci când fac lucrarea bisericii, nu-și fac datoria și nici nu țin cont de intențiile lui Dumnezeu și, astfel, nu simt că este nevoie să caute adevărurile-principii, să se deranjeze să afle care sunt regulile bisericii sau ce principii sunt cerute de casa lui Dumnezeu – nici măcar nu sunt atenți la cele spuse de Mine. Ce principii respectă? Respectă principii și motivații precum slujirea bisericii și slujirea fraților și surorilor, pentru a-și desfășura propriile afaceri. Atât timp cât reușesc să se impună în biserică și printre frați și surori și ajung să aibă prestigiu și puterea de a trage sforile, este suficient și vor fi obținut așa-zisul „rezultat” în îndeplinirea datoriei lor. Care este ținta lor? Ținta lor nu este să îndeplinească datoria unei ființe create sau să țină cont de povara lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, să slujească biserica și să slujească frații și surorile și, în timp ce fac asta, să controleze toate aceste lucruri. De ce spun că vor să controleze toate aceste lucruri? Pentru că atunci când fac anumite lucruri, ajung mai întâi să se impună, să câștige un anumit renume, reputația lor sporește, ajung să aibă puterea de a trage sforile și de a lua decizii și apoi Îl pot face pe Dumnezeu să fie doar o figură lipsită de autoritate și Îi pot lua locul. În sfera lor de influență, Îl fac pe Dumnezeu întrupat să fie doar o figură lipsită de autoritate, doar o marionetă, iar asta înseamnă „să le fie superiori tuturor”. Nu asta fac antihriștii? Așa se comportă antihriștii. Antihriștii folosesc oportunitatea de a-și face datoria pentru a-și etala complet înzestrările și talentele și pentru a-și arăta gândurile și faptele unice, ca să fie observați de mai mulți oameni și să le intre în grații. Apoi obțin puterea de a trage sforile, de a lua decizii și de a controla lucrurile în biserică, iar acest lucru îi face pe mulți oameni să asculte de ei și să li se supună, iar Dumnezeu devine un străin – nu înseamnă asta că Îl fac pe Dumnezeu să fie doar o figură lipsită de autoritate? Acesta este obiectivul pe care antihriștii vor să-l atingă prin acțiunile lor și asta se întâmplă în cele din urmă cu orice loc în care aceștia domnesc.

Dacă o biserică are un antihrist la putere, în ce stare vor fi frații și surorile de acolo? Vor face numai ce spune antihristul, doar vor respecta reglementările în tot ce fac, nu vor înțelege adevărul și nu-l vor căuta. Indiferent cât de mult suferă sau cât de mare este prețul pe care îl plătesc, nu vor progresa deloc în intrarea lor în viață. Până și Eu voi fi respins într-o astfel de biserică, atunci când voi merge acolo. Printre ei, antihristul este lider doar cu numele, dar, de fapt, antihristul a devenit stăpânul lor și dumnezeul lor. În orice biserică unde antihristul deține controlul, adevărul și Dumnezeu sunt transformate în simple figuri lipsite de autoritate. Asta înseamnă faptul că un antihrist le este superior tuturor. Nu este un lucru grav? Când oamenii dintr-o biserică sunt controlați de un antihrist, iar străini merg acolo să lucreze, oare acești oameni nu vor trebui să se inspire de la stăpânul lor oricând vorbesc și acționează? Se află sub o comandă unificată, acționează la unison și nimeni nu îndrăznește să vorbească fără să fie întrebat. După o singură privire de la stăpânul lor, acești oameni știu ce a vrut să spună și apoi acționează în conformitate. Dacă îi întreb ceva, vorbesc între ei în propriul dialect. Asta înseamnă că nu vor ca Eu să știu ce spun, vor să Mă evite și Mă consideră un străin. Oare aceasta nu este o problemă? Care este natura dorinței lor de a Mă evita? Aceasta este firea și esența unui antihrist – vrea să controleze biserica și oamenii. Indiferent ce fac antihriștii, categoric nu vor face lucrurile conform adevărurilor-principii, cu atât mai puțin vor ține cont de interesele casei lui Dumnezeu; încearcă să-și întemeieze propriile împărății și să-și facă propriile afaceri. Înseamnă asta că-și fac datoria? Înseamnă că-și întemeiază propriile împărății sub pretextul că-și fac datoria. Întrucât antihriștii au acest fel de natură, chiar dacă nu spun că iubesc statutul și că-și doresc, în mod subiectiv, statut, în momentul în care fac ceva și întind mâna, aleargă spre calea antihriștilor, natura lor demonică este dezvăluită, iar ei încearcă să-și întemeieze propriile împărății. În momentul în care fac ceva, vor să-și pornească propria afacere; în momentul în care fac ceva, încearcă să procedeze conform propriilor mijloace și metode. Când Cel de mai sus rânduiește ceva și acest lucru ajunge la ei, antihriștii nu îl pun în aplicare, ci, în schimb, îl studiază, îl analizează și au părtășie despre el. Care este obiectivul lor când au părtășie despre el? Să îi facă pe toți să-l discute, pentru a vedea dacă va fi sau nu adoptat și dacă este fezabil sau nu – nu să-l pună în aplicare. Tot ce spune și ce face Dumnezeu este adevărul, dar asta se schimbă când ajunge la un antihrist, se transformă într-un lucru pe care acesta să-l studieze. Îl studiază, îl analizează și îl discută și, în cele din urmă, îi face pe toți să nege rânduielile lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om. În inima lui, se gândește: „Nu ești adevărul, ești doar o persoană obișnuită. Ce spui tu nu înseamnă nimic și, dacă vrei să ai ultimul cuvânt în jurisdicția mea, atunci poți s-o lași baltă! Acum, eu sunt șeful aici, așa că toată lumea trebuie să facă așa cum spun eu. Am puterea absolută de a trage sforile și de a lua decizii, iar tu nu poți fi decât o figură lipsită de autoritate aici. Trebuie să am ultimul cuvânt în toate lucrurile din sfera mea de lucru și de influență. Chiar dacă înțelegi adevărul și tot ce spui este adevărul, pentru mine nu va funcționa!” Acesta este un antihrist și un diavol, nu-i așa? Așadar, când ajung pe teritoriul unui antihrist, rânduielile de lucru ale bisericii, cerințele Celui de mai sus și adevărurile-principii nu sunt puse în aplicare deloc. Ce se poate face în privința faptului că aceste lucruri nu sunt puse în aplicare? Când o biserică nu le pune în aplicare, asta înseamnă că este ceva în neregulă cu liderii și cu lucrătorii de acolo, aceste piedici și obstacole ar trebui să fie gestionate. Crezi despre casa lui Dumnezeu că nu-ți poate face nimic? Dacă te poate folosi, atunci se și poate ocupa de tine. Crezi că aceasta este lumea? Crezi că, dacă ai influență, te comporți ca un tiran și ești destul de crud, despotic și rău, nimeni nu-ți poate face nimic? Dacă da, atunci greșești! Aceasta este casa lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu este condusă de adevăr și tratează oamenii principial. Casa lui Dumnezeu s-ar putea să te folosească și casa lui Dumnezeu s-ar putea să nu te folosească și să te elimine – dacă ești folosit sau nu este decis de un singur cuvânt de la Dumnezeu. Dacă provoci tulburări și încurci lucrurile aici într-o manieră irațională, atunci, în cele din urmă, vei fi eliminat; dacă faci eforturi ca să prestezi servicii, dacă stai aici și-ți știi locul și te porți cum se cuvine, atunci casa lui Dumnezeu te va păstra ca să prestezi servicii și va vedea cum se vor dovedi a fi serviciile pe care le prestezi.

Esența faptului că antihriștii își întemeiază propriile împărății este aceea de a le fi superiori tuturor, fără să țină cont de Dumnezeu, de adevăr și de regulile bisericii. Ei slujesc doar numele „biserică”, slujesc doar titlul „casa lui Dumnezeu”, ei slujesc doar grupul de oameni numit „frați și surori” și nu fac niciodată datoria unei ființe create, cu atât mai puțin Îl urmează pe Dumnezeu sau se supun cuvintelor Lui – asta înseamnă că își întemeiază propriile împărății. Aceasta este esența antihriștilor și această esență este aceea de a le fi superiori tuturor. Acum, este această esență condamnată sau aprobată? (Condamnată.) Și, de vreme ce este condamnată, acești oameni ar trebui să fie respinși dintre voi. Unii oameni zăpăciți, ignoranți și orbi urmează, admiră și venerează astfel de oameni când îi văd și chiar vor să facă plecăciuni în fața lor – sunt atât de nesăbuiți! Unde te pot conduce antihriștii? Când te conduc, e ca și cum te-ar conduce marele balaur roșu și nu se vor opri până nu te vor conduce într-un șanț sau în Adânc. Odată ce te-au distrus complet, îți vor da cu piciorul; nu vei câștiga nimic și vei fi crezut degeaba în Dumnezeu. Dacă sunteți orbi și nu puteți vedea cum sunt acești oameni cu adevărat și ascultați de ei, vă supuneți lor și îi urmați, atunci sunteți îngrozitor de ignoranți și meritați să muriți. Așadar, ce ar trebui să faceți dacă întâlniți o astfel de persoană? Când, în biserică, întâlniți pe cineva care se preface și este un impostor, care le este superior tuturor în orice face, care disprețuiește adevărul, Îl disprețuiește pe Dumnezeu și disprețuiește regulile bisericii, ar trebui să luați atitudine cu toții ca să-l emondați și să-l respingeți. Dacă poate munci în casa lui Dumnezeu într-o manieră cuviincioasă, atunci păstrați-l ca să muncească; dacă nu este cuviincios și încurcă mereu lucrurile în mod irațional, atunci ar trebui să aplicați decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și să-l înlăturați.

23 mai 2020