II. Interesele antihriștilor

D. Perspectivele și destinul lor

Despre ce subiect am avut părtășie la ultima noastră adunare? (Dumnezeu a avut părtășie despre felurile în care antihriștii privesc titlul de „prestator de servicii”. Mai întâi, Dumnezeu a avut părtășie despre felul în care definește titlul de „prestator de servicii”. Dumnezeu a avut părtășie și despre diferența dintre cineva care a lăsat în urmă starea de prestator de servicii și cineva care este în continuare un prestator de servicii și, în cele din urmă, Dumnezeu a disecat perspectivele antihriștilor și lucrurile pe care aceștia le urmăresc, cu privire la titlul de „prestator de servicii”.) Așadar, ce perspectivă și ce atitudine au antihriștii față de titlul de „prestator de servicii”? Ce spun și ce fac ei? (Atitudinea antihriștilor față de titlul de „prestator de servicii” este una de non-acceptare și repulsie. Nu acceptă titlul, indiferent de la cine vine, și cred că a fi un prestator de servicii este înjositor. Cred că prestatorii de servicii nu sunt definiți de Dumnezeu pe baza esenței omenirii, ci că, mai degrabă, Dumnezeu sfidează și disprețuiește identitatea și valoarea umană.) (Antihriștii spun această frază celebră: „Nu voi trudi în culise în timp ce alții sunt în centrul atenției.” Antihriștii vor doar să-i determine pe alții să presteze servicii pentru ei și cred că a presta servicii pentru Dumnezeu este un lucru rușinos și, astfel, când își dau seama că ei înșiși sunt prestatori de servicii, nu vor să continue să presteze servicii în casa lui Dumnezeu și, în schimb, încep să caute o cale de scăpare și chiar vor provoca perturbări și tulburări și vor face lucruri distructive.) Judecând după atitudinea antihriștilor față de titlul de „prestator de servicii”, cum vedem că este esența lor? (Esența lor este ostilă față de Dumnezeu și urăște adevărul.) Și ce fire este aceasta, când esența lor este ostilă față de Dumnezeu și față de adevăr? (Este o fire ticăloasă și rea.) Așa e, este o fire ticăloasă și rea. Care sunt prima motivație și intenție a antihriștilor în credința lor în Dumnezeu? Ce vor să câștige? Care sunt ambițiile și dorințele lor? Vin să fie prestatori de servicii? Vin pe baza atitudinii de a fi o persoană bună și a urma calea cea dreaptă în credința în Dumnezeu? (Nu.) Așadar, pentru ce vin? Ca să fim expliciți, vin pentru binecuvântări și, mai exact, caută să domnească drept regi, să domnească drept regi alături de Dumnezeu și caută lucruri mărețe și grozave. Așadar, când Dumnezeu spune că oamenii sunt prestatori de servicii, acest lucru este în complet dezacord și împotriva ambițiilor și dorințelor antihriștilor de a căuta binecuvântări și de a domni ca regi, le depășește așteptările, iar ei nu au crezut niciodată că Dumnezeu le-ar da acest titlu oamenilor. Antihriștii nu sunt capabili să accepte acest fapt. Și de ce lucruri sunt capabili când nu pot accepta acest fapt? Caută să accepte acest fapt și să se schimbe? Nu caută să-l accepte, nici nu caută să-și schimbe ambițiile și firile. Prin urmare, dacă li se spune că sunt prestatori de servicii și li se înlătură intenția și dorința de a dobândi binecuvântări, nu mai sunt capabili să rămână fermi în biserică. În clipa în care își dau seama care este adevărul și știu că oamenii ca ei, cu astfel de manifestări, sunt prestatori de servicii, renunță la orice speranță și dezvăluie cum sunt cu adevărat. Nu caută să-și schimbe situația de prestatori de servicii, nici nu caută să-și schimbe atitudinea și perspectiva greșite față de titlul de „prestatori de servicii” și nu urmează calea urmăririi adevărului. De aceea, indiferent ce rânduieli face Dumnezeu, astfel de oameni nu li se vor supune, nici nu le vor accepta și nu vor căuta adevărul. În schimb, își frământă mintea încercând să se gândească la un mod uman de a scăpa de această etichetă și fac tot posibilul să se elibereze de această identitate. Judecând după această manifestare pe care o afișează, antihriștii sunt scârbiți până în măduva oaselor de adevăr. Nu iubesc adevărul, nu acceptă adevărul și au propriile idei și noțiuni despre adevăr, dar nu în modul normal. În schimb, din adâncul inimilor lor, simt aversiune, ură și chiar ostilitate profunde față de lucruri pozitive și de adevăr – aceasta este esența antihriștilor.

Din răspunsurile pe care tocmai le-ați dat, văd că nu ați rezumat conținutul fiecărei părtășii și, după aceea, nu ați citit rugându-vă, nici nu ați meditat. Data trecută, am avut părtășie despre trei aspecte principale: primul a fost definirea prestatorilor de servicii; al doilea a fost legat de felurile în care antihriștii privesc titlul de „prestator de servicii” sau, mai exact, care anume sunt manifestările și comportamentul lor de a nu vrea să fie prestatori de servicii și care anume sunt motivele din spatele acestui lucru; iar al treilea a fost care sunt intențiile antihriștilor de vreme ce nu vor să fie prestatori de servicii, cu alte cuvinte, ce vor să facă ei, care sunt ambițiile lor și care este ținta lor în credința în Dumnezeu. Practic, am avut părtășie despre subtema „felurile în care antihriștii privesc titlul de «prestator de servicii»” pornind de la aceste trei aspecte și, prin intermediul acestor trei aspecte, am disecat diversele practici și comportamente pe care antihriștii le folosesc în abordarea titlului de „prestator de servicii”, precum și gândurile și perspectivele asupra acestuia. Nu contemplați conținutul fiecărei părtășii după ce o auziți. Vă amintiți aceste lucruri doar pe termen scurt, dar dacă trece mult timp, nici măcar nu vi le puteți aminti. Dacă vrei să înțelegi și să dobândești adevărul, atunci trebuie să faci un efort în inima ta, să citești rugându-te și să contempli frecvent – trebuie să ai aceste chestiuni în inima ta. Dacă nu le ai, dacă nu le pui la suflet și nu faci niciun efort și nu te gândești la aceste chestiuni în inima ta, atunci nu vei dobândi nimic. Unii spun: „Chestiunea antihriștilor este foarte departe de mine. Nu plănuiesc să fiu un antihrist și nu sunt o persoană rea, ca ei. Pur și simplu, voi fi, cu supunere, cea mai neînsemnată persoană, iar asta nu mă deranjează. Voi face orice mi se cere să fac și nu voi urma calea antihriștilor. În plus, chiar dacă am puțin din firea unui antihrist, cu timpul, mă voi schimba, iar aceasta este doar o fire coruptă obișnuită și nu este atât de gravă. N-are rost să ascult asta.” Este corectă această perspectivă? (Nu.) De ce nu? Dacă cineva vrea să ajungă să-și schimbe firea, atunci, cel mai important este să priceapă ce stări, gânduri și perspective pot apărea din firile lui corupte, în tot felul de situații. Numai înțelegând aceste lucruri poate ști care sunt firile lui corupte, în ce domenii se împotrivește lui Dumnezeu și adevărului și ce lucruri are înlăuntrul lui care sunt în contradicție cu adevărul; odată ce știe aceste lucruri, poate rezolva aceste probleme, își poate înlătura firile corupte și poate reuși să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă nu înțelegi deloc diversele firi corupte care sunt dezvăluite sau diversele stări care pot apărea în diverse situații și nu înțelegi deloc felurile în care aceste lucruri se opun adevărului sau unde apar probleme, atunci cum le vei rezolva? Dacă vrei să rezolvi aceste probleme, mai întâi trebuie să înțelegi de unde provin, în ce stadiu sunt, unde apar problemele specifice și apoi să începi să deslușești cum trebuie să pătrunzi în ele. În felul acesta, firile tale corupte și diversele stări care apar pot fi înlăturate una câte una. Se pare că încă nu vă este foarte clar cum să pătrundeți în adevărul-realitate sau cum să înlăturați firi corupte și să obțineți schimbarea firii; încă nu sunteți pe drumul cel bun.

5. Felul în care antihriștii își abordează statutul în biserică

Astăzi, vom avea părtășie despre ultimul subiect privind interesele antihriștilor: felul în care antihriștii își abordează statutul în biserică. Când vine vorba de statutul lor în biserică, ce manifestări prezintă antihriștii, ce lucruri fac ei și care sunt perspectivele și firea-esență a lor când fac aceste lucruri – le vom împărți în trei aspecte și le vom diseca unul câte unul. Primul aspect este „cu prefăcătorie”, al doilea este „cu impostură”, iar al treilea este „cu superioritate”. Fiecare dintre aceste trei aspecte este scris în câteva cuvinte și poate fi considerat condensat, totuși, în fiecare, sunt incluse multe acțiuni, manifestări și zicale diverse ale antihriștilor, precum și atitudinile și firile lor. Gândiți-vă acum de ce am definit aceste trei aspecte ca să avem părtășie despre subiectul de azi. După ce l-ați citit, cum ați definit, în mințile voastre, acest subiect al felului în care antihriștii își abordează statutul în biserică? Ce idei ați avut? Lucrurile la care se gândesc majoritatea oamenilor în mințile lor sunt, fără îndoială, tirania antihriștilor, revendicarea statutului lor, câștigarea oamenilor de partea lor și preluarea puterii în biserică, adică, ei vor mereu să fie oficiali, să își revendice statutul, să dețină putere și să controleze oamenii – practic, acestea sunt lucrurile la care se gândesc oamenii. Acestea sunt aspecte relativ evidente pe care antihriștii le manifestă adesea în biserică. Așadar, în afară de acestea, ce alte manifestări există pe care oamenii nu le pot vedea? Ce altceva fac antihriștii ca să-și asigure o poziție puternică în biserică, să câștige statut și prestigiu înalt și chiar să preia puterea și să controleze mai mulți oameni? Ce alte manifestări au ei? Aceste lucruri sunt căile și mijloacele folosite de antihriști, care induc în eroare mai mult, care sunt mai perfide și mai ascunse și, de asemenea, pot fi gândurile neștiute și intențiile și obiectivele ascunse din adâncul inimilor lor, nu-i așa? Așadar, să avem părtășie despre ele, unul câte unul.

a. Cu prefăcătorie

Primul aspect este „cu prefăcătorie”. Sensul literal al cuvântului „prefăcătorie” este ușor de înțeles și, în mod clar, nu este laudativ. Când se spune despre cineva că se pricepe la prefăcătorie, că tot ce face este prefăcătorie, că tot ce face este de neînțeles pentru ceilalți și că acționează și vorbește cu ceilalți doar la un nivel superficial, atunci cineva care acționează și se comportă într-un asemenea fel este, cu siguranță, o persoană foarte înșelătoare. Nu este o persoană onestă și nu este o persoană simplă, candidă, ci mai degrabă se pricepe la jocuri ale minții, este foarte subtilă și se pricepe să-i înșele pe alții. Acesta este sensul de bază al cuvântului „prefăcătorie”. Așadar, care este legătura dintre comportamentul și acțiunile antihriștilor și acest fel de comportament? Ce lucruri fac ei care arată că au o esență de prefăcătorie? Care anume este scopul lor când se prefac? Care anume este intenția lor? De ce sunt nevoiți să se prefacă? Aceste lucruri sunt strâns legate de subiectul despre care vom avea părtășie azi.

Antihriștii sunt oameni care nu sunt dispuși să rămână în urma celorlalți. Nu sunt dispuși să depindă de alții, nu sunt dispuși să accepte ordinele, instrucțiunile și comenzile altor oameni și nu sunt dispuși să fie banali și desconsiderați de ceilalți. Dimpotrivă, sunt oameni care-și doresc să aibă prestigiu, să fie foarte stimați și prețuiți de ceilalți. În plus, în biserică și în rândul oamenilor, își doresc și mai mult să fie oameni care dau ordine și îi instruiesc pe ceilalți să facă lucruri pentru ei. Vor să-și pună în aplicare dorințele prin intermediul propriului prestigiu, al influenței și al puterii pe care o dețin și nu vor să fie oameni obișnuiți, cărora oricine le poate da ordine și care pot fi instruiți să facă anumite lucruri. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc antihriștii și dorințele pe care le au în rândul altor oameni. Antihriștii sunt destul de sensibili când vine vorba de statutul lor în rândul altor oameni. Când se află într-un grup, nu cred că vârsta și sănătatea lor fizică au vreo importanță. Ei cred că important este cum sunt văzuți de majoritatea oamenilor, dacă majoritatea oamenilor le acordă timp și le rezervă un loc în discursul și acțiunile lor, dacă statutul și poziția lor în inimile majorității oamenilor sunt înalte sau obișnuite, dacă majoritatea îi vede ca fiind superiori sau obișnuiți sau deloc speciali și așa mai departe; dacă majoritatea consideră că au vechime în credința în Dumnezeu, cât de mult cântăresc cuvintele lor printre oameni, cu alte cuvinte, câți oameni sunt de acord cu ei, câți îi laudă, câți îi aprobă, câți îi ascultă cu atenție și le iau cuvintele în serios; mai mult, dacă majoritatea consideră că au puțină credință sau o credință puternică, cum este hotărârea lor de a îndura suferințe, la câte renunță și cât se consumă și cum sunt contribuțiile lor pentru casa lui Dumnezeu, dacă funcția pe care o au în casa lui Dumnezeu este înaltă sau modestă, ce au suferit în trecut și ce lucruri importante au făcut – acestea sunt lucrurile care îi preocupă cel mai mult. Antihriștii clasifică adesea poziția și ierarhizează în mintea lor, comparând deseori cine este cel mai înzestrat din biserică, cine este cel mai coerent și elocvent din biserică, cine are aptitudini profesionale și este cel mai competent în tehnologie. În timp ce compară aceste lucruri, depun eforturi în mod constant pentru a deprinde diverse aptitudini profesionale, se străduiesc să fie competenți și să stăpânească aceste lucruri. Antihriștii se concentrează în principal asupra efortului de a oferi predici și de a explica vorbele lui Dumnezeu într-un mod în care să se laude și să-i facă pe alții să-i stimeze. În timp ce fac acest efort, nu caută cum să înțeleagă adevărul sau cum să pătrundă în adevărul-realitate, ci, dimpotrivă, se gândesc cum să-și amintească aceste cuvinte, cum pot să-și etaleze punctele forte și mai multor oameni, astfel încât și mai mulți oameni să ajungă să știe că sunt cu adevărat deosebiți, că nu sunt doar oameni obișnuiți, că sunt capabili și că le sunt superiori oamenilor obișnuiți. Având astfel de idei, intenții și păreri, antihriștii trăiesc în mijlocul oamenilor făcând tot felul de lucruri diferite. Pentru că au aceste păreri și pentru că urmăresc aceste lucruri și au aceste ambiții, nu pot decât să dezvolte comportamente bune, zicale corecte și acțiuni bune de toate felurile, mari și mici. Aceste comportamente și acțiuni îi fac pe oamenii care nu au înțelegere spirituală, care practic nu urmăresc adevărul și care se concentrează doar să aibă un comportament bun, să-i invidieze și să-i admire pe antihriști și chiar să-i imite și să-i urmeze și, în felul acesta, scopul antihriștilor este îndeplinit. Cum se comportă antihriștii când au astfel de intenții și ambiții? Despre asta vom avea părtășie azi. Este un subiect despre care merită să avem părtășie și, mai mult decât atât, este un subiect asupra căruia merită să se concentreze și pe care merită să-l cunoască fiecare dintre voi.

Antihriștii au aversiune față de adevăr și nu-l acceptă deloc, ceea ce demonstrează un fapt: antihriștii nu acționează niciodată conform adevărurilor-principii, nu practică niciodată adevărul – ceea ce reprezintă cea mai flagrantă manifestare a unui antihrist. În afară de reputație și statut și de a fi binecuvântați și răsplătiți, un alt lucru pe care îl urmăresc este să se bucure de confortul trupului și de beneficiile statutului; și, așa stând lucrurile, aceștia provoacă, în mod firesc, perturbări și tulburări. Aceste fapte arată că lucrurile pe care le urmăresc, comportamentul lor și manifestările lor nu sunt lucruri iubite de Dumnezeu. Și acestea nu sunt, în niciun caz, acțiunile și comportamentele oamenilor care urmăresc adevărul. De exemplu, unii antihriști care sunt asemeni lui Pavel sunt hotărâți să sufere atunci când își fac datoria, pot sta treji toată noaptea și rămân nemâncați când își fac treaba, își pot subjuga propriile trupuri, pot trece peste orice boli și disconfort. Și care este scopul lor în a face toate acestea? Este de a le arăta tuturor că sunt capabili să se lase deoparte – capabili de lepădare de sine – când vine vorba de însărcinarea dată de Dumnezeu; că pentru ei există doar datoria. Ei manifestă toate astea în fața altor oameni. Când sunt oameni de față, nu se odihnesc când ar trebui, chiar prelungindu-și intenționat programul de lucru, trezindu-se devreme și culcându-se târziu. Dar cum rămâne cu eficiența lucrării și randamentul datoriei lor când antihriștii trudesc în acest fel de dimineața până seara? Aceste lucruri depășesc sfera lucrurilor de care țin ei cont. Încearcă doar să facă toate acestea în fața celorlalți, ca alți oameni să-i vadă suferind și să vadă cum se consumă pentru Dumnezeu fără să se gândească la ei înșiși. Ei nu se gândesc deloc dacă datoria pe care o fac și lucrarea pe care o fac sunt duse la bun sfârșit conform adevărurilor-principii, ei nu se gândesc deloc la acest lucru. Singurul lucru la care se gândesc este dacă a văzut toată lumea comportamentul lor exterior bun, dacă toată lumea este conștientă de acesta, dacă au lăsat o impresie asupra tuturor și dacă această impresie le va provoca admirație și aprobare, dacă acești oameni îi vor admira pe la spate și-i vor lăuda, spunând: „Chiar poate să îndure greutăți, spiritul său de rezistență și perseverența extraordinară sunt mai presus decât ale oricăruia dintre noi. Aceasta este o persoană care urmărește adevărul, capabilă să sufere și să îndure o povară grea, este un stâlp în biserică.” Auzind aceasta, antihriștii sunt mulțumiți. În inimile lor, se gândesc: „Am fost atât de isteț să mă prefac în acest fel, am fost atât de deștept să fac acest lucru! Am știut că toți se vor uita doar la exterior și le plac aceste comportamente bune. Am știut că, dacă voi proceda în acest mod, voi câștiga aprobarea oamenilor, îi voi face să mă placă, să mă admire în adâncul inimii lor, îi voi face să mă vadă într-o cu totul altă lumină și am știut că nimeni nu mă va mai disprețui niciodată. Și, dacă vine o zi în care cel de mai sus descoperă că nu am făcut lucrare adevărată și mă demite, vor fi, fără îndoială, mulți oameni care să mă susțină, care vor plânge pentru mine și mă vor îndemna să rămân și vor vorbi în numele meu.” Ei sunt, în secret, bucuroși de comportamentul lor fals – și oare această bucurie nu dezvăluie, totodată, natura-esență a unui antihrist? Și ce esență este aceasta? (Răutate.) Așa este – aceasta este esența răutății. Dominați de această esență a ticăloșiei, antihriștii dezvoltă o stare de mulțumire și admirație de sine, care îi face să protesteze împotriva lui Dumnezeu în secret și să I se opună în inimile lor. La prima vedere, par să plătească un preț enorm și pare că trupul lor îndură multă suferință, însă chiar țin cont de povara lui Dumnezeu? Chiar se consumă sincer pentru Dumnezeu? Își pot face datoria cu loialitate? Nu, nu pot. În inimile lor, concurează în secret cu Dumnezeu, gândindu-se: „Nu ai spus că-mi lipsește adevărul? Nu ai spus că am firi corupte? Nu ai spus că sunt arogant și îngâmfat și că încerc să-mi întemeiez propria împărăție? Nu ai spus că nu am înțelegere spirituală, că nu înțeleg adevărul și că, prin urmare, sunt un prestator de servicii? Îți voi arăta cum prestez servicii și ce cred frații și surorile despre mine atunci când prestez servicii în felul acesta și mă comport astfel. Îți voi arăta dacă pot sau nu să câștig admirația și mai multor oameni acționând în felul acesta. Și, într-o zi, când vei vrea să mă alungi și să mă condamni, atunci o să văd exact cum vei gestiona situația!” Antihriștii concurează cu Dumnezeu în felul acesta în inimile lor și încearcă să înlocuiască urmărirea adevărului cu aceste comportamente bune. Procedând astfel, încearcă să nege efectul practic al faptului că Dumnezeu lucrează și îi conduce pe oameni să practice adevărul, astfel încât să reușească să-și schimbe firea. În esență, folosesc această interpretare ca să nege și să condamne lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului prin judecată și mustrare și cred că este greșit și ineficient ca Dumnezeu să judece oamenii. Aceste idei și perspective pe care le au antihriștii sunt ticăloase, subtile, potrivnice lui Dumnezeu și contra lui Dumnezeu. Când Dumnezeu nu îi condamnă explicit, ei încep să concureze cu El în inimile lor; când Dumnezeu nu le dă în vileag și nu le condamnă comportamentul, ei încep să folosească prefăcătoria, ca să îi inducă în eroare pe alții și să câștige inimile oamenilor, pentru a nega cuvintele lui Dumnezeu și faptul că doar urmărirea adevărului poate duce la schimbarea firii și la satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu. Nu aceasta este esența interpretării lor? Nu cumva antihriștii au o fire coruptă? În spatele suferinței lor, au astfel de ambiții și de denaturări și de aceea Dumnezeu detestă astfel de oameni și o astfel de fire. Totuși, antihriștii nu văd niciodată sau nu recunosc acest fapt. Dumnezeu observă profunzimile inimilor oamenilor, pe când omul vede doar înfățișarea oamenilor – cel mai stupid lucru la antihriști este că nu recunosc acest fapt, nici nu pot să-l vadă. Așadar, fac tot ce pot ca să folosească comportamente bune pentru a se pune într-o lumină bună și a-și sublinia calitățile, astfel încât alții să creadă că pot să sufere și să îndure greutăți, să îndure suferințe pe care oamenii obișnuiți nu le pot îndura, să facă lucrări pe care oamenii obișnuiți nu le pot face, ca alții să creadă că sunt rezistenți, că-și pot înfrâna trupurile și că nu țin cont de interesele sau plăcerile lor trupești. Uneori, chiar își vor purta intenționat hainele până se murdăresc puțin și nu le vor spăla, nici măcar atunci când încep să miroasă; fac orice îi determină pe ceilalți oameni să-i venereze. Cu cât sunt mai mult în fața celorlalți, cu atât mai mult fac tot ce pot ca să se etaleze, ca alții să-i considere diferiți de oamenii obișnuiți, să vadă că dorința lor de a se consuma pentru Dumnezeu este mai mare decât cea a oamenilor obișnuiți, că hotărârea lor de a suferi este mai mare decât cea a oamenilor obișnuiți și că rezistența lor la suferință este mai mare decât a oamenilor obișnuiți. Antihriștii dezvoltă asemenea comportamente în astfel de circumstanțe și, în spatele acestor comportamente, este dorința din adâncul inimii antihriștilor de a fi venerați și stimați de oameni. Iar când își ating obiectivul, când aud laudele oamenilor și când văd că aceștia le aruncă priviri invidioase, admirative și apreciative, atunci sunt fericiți și satisfăcuți în inimile lor.

Care este diferența dintre comportamentul bun în mod superficial al antihriștilor, de a îndura suferințe și a plăti un preț, și a ține cont cu adevărat de intențiile lui Dumnezeu, a fi loial și a se consuma sincer pentru Dumnezeu? (Intenția este diferită. Cei care se consumă realmente pentru Dumnezeu se vor concentra asupra căutării principiilor, asupra rezultatelor lucrării și asupra eficienței lucrării. La prima vedere, antihriștii par să se consume pentru Dumnezeu, dar o fac doar ca ceilalți să-i stimeze foarte mult. Nu țin cont deloc de eficiența lucrării sau de rezultatele acesteia.) Așa e, există o diferență în intenția, motivația și sursa discursului și acțiunilor lor – sunt complet diferite. Oamenii care îndură suferințe așa ca ei și urmăresc adevărul caută principiile în decursul acestei suferințe. Căutarea principiilor arată cel puțin că au o mentalitate de supunere; nu încearcă să facă propriile lucruri sau să facă lucruri pentru ei înșiși, au supunere și o inimă cu frică de Dumnezeu în acțiunile lor și știu foarte clar că își fac datoria și nu se implică în treburi omenești. Deși antihriștii par și ei să îndure suferințe, doar fac lucrurile automat și se dau în spectacol ca să-i vadă oamenii; nu caută adevărurile-principii, nu au supunere sau o inimă cu frică de Dumnezeu în acțiunile lor, inimile lor nu trăiesc înaintea lui Dumnezeu și încearcă să folosească astfel de comportamente și manifestări ca să câștige oamenii de partea lor și să le cumpere bunăvoința. Există o diferență aici, nu-i așa? Judecând după esența comportamentului antihriștilor, putem spune că faptul că îndură suferința este o prefăcătorie? (Da.) Acest lucru este suficient pentru a demonstra cum comportamentul lor și manifestarea îndurării suferințelor este doar un automatism și o fălire, ca să fie văzuți de oameni – ei nu acționează înaintea lui Dumnezeu. Acesta este un aspect. Alt aspect este că nimeni nu este mai priceput la prefăcătorie și înșelătorie decât antihriștii – așadar, se adaptează foarte bine și că adesea folosesc anumite mijloace viclene ca să-i inducă în eroare și să-i înșele pe oameni, pentru a-și atinge obiectivele de a-i face pe oameni să-i venereze. La asta se pricep cel mai bine, au lucrul acesta în sânge, au această esență vicleană și schimbătoare din naștere. De exemplu, există unii antihriști ale căror cuvinte și al căror comportament par foarte amabile și smerite, care nu expun niciodată slăbiciunile altora, care sunt primitori, care nu-i judecă și nu-i condamnă repede pe ceilalți, care, atunci când oamenii sunt negativi și slabi, le dau imediat o mână de ajutor. Dau impresia că sunt buni la inimă și amabili, persoane bune. Când oamenii sunt în dificultate, ei îi ajută uneori cu vorbe și alteori cu câteva acțiuni; există chiar momente când donează bani sau bunuri materiale pentru a-i ajuta. La prima vedere, acțiunile lor par bune. În mintea celor mai mulți oameni, acesta este tipul de persoană pe care vor s-o întâlnească și cu care vor să se asocieze; astfel de oameni nu-i vor amenința sau tulbura și ei pot primi mult ajutor de la ei – de exemplu, sprijin material sau mental, chiar și ajutor cu teorii spirituale înalte și așa mai departe. În aparență, astfel de oameni nu fac nimic rău: nu perturbă, nici nu tulbură lucrurile în biserică și par să aducă armonie în orice grup se află; sub felul în care operează și medierea lor, toți par fericiți, oamenii se înțeleg și nu au certuri sau dispute. Când sunt ei prezenți, toți simt cât de bine se înțeleg unul cu celălalt, cât de apropiați sunt. Când lipsesc, unii oameni încep să bârfească între ei, marginalizându-se unul pe celălalt, devenind geloși și contestând lucruri; doar atunci când acești antihriști sunt în mijlocul lor și fac apel la pace, nimeni nu se mai ceartă. Acești antihriști par foarte capabili în lucrarea lor, dar există un lucru care arată ce pun la cale cu adevărat: toți cei pe care îi învață și pe care îi conduc sunt capabili să rostească vorbe și doctrine, toți știu cum să-și dea importanță și să le facă morală celorlalți, toți știu cum să flateze oamenii și să-i lingușească, știu cum să fie alunecoși și înșelători, știu ce să spună și cui, devin persoane care caută să facă pe plac oamenilor și, la prima vedere, par pe deplin împăcați. În ce au transformat acești antihriști biserica? Într-o organizație religioasă. Și rezultatul? Oamenii trăiesc după filosofia lor satanică și nu sunt dispuși să urmărească adevărul, nu au pătrundere în viață și au pierdut complet lucrarea Duhului Sfânt. Așa le fac rău antihriștii fraților și surorilor și îi abandonează – și totuși continuă să creadă că au adus contribuții majore, că au făcut lucruri mărețe pentru frați și surori și că le-au adus mari binecuvântări. Îi învață adesea pe frați și pe surori să fie smeriți și răbdători, să fie toleranți și atenți atunci când văd că un frate sau o soră are o problemă, să nu îi vorbească aspru și să nu jignească oamenii și îi învață pe ceilalți ce poziție să aibă când stau jos sau în picioare sau ce haine să poarte. Ceea ce îi învață adesea pe frați și pe surori nu este cum să înțeleagă adevărul sau cum să pătrundă în adevărul-realitate, ci cum să urmeze reguli și să se poarte bine. Sub îndrumarea lor, interacțiunile oamenilor nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu, nici pe adevărurile-principii, ci pe o filosofie interpersonală de a fi persoane care caută să le facă pe plac oamenilor. În aparență, nimeni nu-i jignește pe ceilalți, nimeni nu evidențiază eșecurile celorlalți, dar nimeni nu spune nimănui ce gândește cu adevărat, nu se destăinuie și nu are părtășie despre corupția, răzvrătirea, neajunsurile și fărădelegile sale. În schimb, la un nivel superficial, trăncănesc despre cine a suferit și a plătit un preț, cine și-a făcut datoria cu loialitate, cine le-a adus beneficii fraților și surorilor, cine a adus contribuții considerabile în casa lui Dumnezeu, cine a fost arestat și condamnat pentru că a răspândit Evanghelia – numai despre asta vorbesc. Antihriștii nu doar folosesc comportamente bune – părând că sunt smeriți, răbdători, toleranți și de ajutor – ca să se pună într-o lumină bună și să se deghizeze, ci încearcă și să devină un exemplu de urmat, pentru a-i infecta pe ceilalți cu acest comportament bun și a-i încuraja să-l imite. Scopul din spatele comportamentului lor bun nu este altul decât acela de a fi în centrul atenției oamenilor, de a-i face să-i admire. Când aleșii lui Dumnezeu vorbesc despre cunoașterea de sine și-și disecă propriile firi corupte, ei tac și nu încearcă deloc să-și disece propria corupție. Când frații și surorile își expun și își emondează unul altuia dezvăluirile de corupție, antihriștii sunt singurii care practică smerenia, răbdarea și toleranța față de toți; nu expun corupția pe care o dezvăluie cineva și chiar îi laudă și îi elogiază pe frați și pe surori pentru comportamentul lor bun și pentru că s-au schimbat; joacă rolul persoanelor care caută să le facă pe plac oamenilor, prefăcându-se iubitori, atenți, toleranți și consolatori. Acestea sunt manifestările antihriștilor care sunt extrem de pricepuți la a se preface, la a înșela și a induce în eroare oamenii.