În momentul acesta, în mințile voastre, care treburi din biserică sunt cele mai importante și implică extinderea planului de gestionare al lui Dumnezeu? (Răspândirea Evangheliei.) Lucrarea evanghelică este o sarcină importantă. Lucrarea lui Dumnezeu este lucrare, așa cum o vede Dumnezeu, dar, pentru oameni, este datoria lor. Pe lângă lucrarea evanghelică, există și lucrarea producerii de videoclipuri, lucrarea de traducere, diverse lucrări bazate pe texte și imnuri. În prezent, majoritatea oamenilor care își fac datoria cu normă întreagă sunt implicați în activități care au legătură cu aceste sarcini. Spuneți-Mi, care dintre aceste sarcini pot fi eliminate? Unii spun: „Muzica ține doar de câteva note, care nu cred că sunt importante. Cu toate acestea, cuvintele lui Dumnezeu tot pot fi proclamate și răspândite, fără toate acele melodii, și tot pot aduce oamenii înaintea lui Dumnezeu.” E corect să spună asta? (Nu, e greșit.) De ce e greșit? Oare diversele tipuri de producție video ar fi bune fără muzică? (Nu.) În afară de faptul că este necesară pentru cântarea imnurilor în cadrul bisericii, și pentru toate filmele, videoclipurile muzicale, corurile și piesele de teatru, precum și pentru recitalurile video ale cuvintelor lui Dumnezeu și așa mai departe este nevoie de muzică. Deși, în aparență, muzica ține într-adevăr numai de note, odată ce oamenii au ocazia să audă această muzică, ea este mai eficientă în proclamarea cuvintelor lui Dumnezeu și poate juca un rol în avansarea răspândirii Evangheliei, așa că este indispensabilă. Chiar dacă vorbești liniștit aici și există muzică de fundal, efectul va fi diferit, nu-i așa? Așadar, această datorie este foarte importantă. Unii oameni spun: „Atunci este importantă lucrarea noastră video?” Spuneți-mi voi, este importantă lucrarea video? (Da.) De exemplu, mare parte din imaginile produse folosind tehnologia efectelor speciale nu ar putea fi înlocuită cu niciun material video brut și nici nu ar putea fi filmate – aceasta este arta modernă. Există cei care spun: „Până și casa lui Dumnezeu vorbește despre arta modernă. Oare asta nu înseamnă că ține pasul cu timpurile?” Cum să însemne că ține pasul cu timpurile? Asta se numește a profita de Satana pentru a presta servicii. Desigur, nu înseamnă a profita de frați și surori pentru a presta servicii. Prin asta vreau să spun că, dacă poți să înveți o meserie tehnică sau artistică și folosești aceste cunoștințe profesionale în lucrarea de răspândire a Evangheliei și de proclamare a cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ceea ce ai învățat este folositor. Dacă poți să o înveți, este harul de la Dumnezeu și apoi poți să faci datoria aferentă și vei fi binecuvântat. Aceasta nu este o binecuvântare pentru tine? (Ba da.) Așadar, nu ceea ce înveți contează, contează dacă folosești acel lucru pentru datoria ta. Există alții care spun: „Facem lucrări bazate pe texte, dar nimeni nu află niciodată despre noi, nimeni nu ne menționează și mulți oameni nici măcar nu au ocazia să ne vadă. Am devenit dispensabili.” Nu privesc clar chestiunea. Oamenii nu te pot vedea, dar Dumnezeu te poate vedea, El te scrutează, te îndrumă, te binecuvântează. De ce nu poți simți asta? Contează dacă oamenii te văd sau vă menționează? Care adevăr nu v-a fost furnizat? De la ce predici și părtășii ați fost omiși? În realitate, conținutul tehnic al lucrării bazate pe texte nu este foarte ridicat, iar aspectele profesionale nu trebuie să fie întărite atât de mult. Cu toate acestea, un lucru este indispensabil: trebuie să înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei fi capabil să scrii nimic. Știi să scrii texte, poți standardiza și organiza limbajul și poți stabili o structură și idei într-o lucrare scrisă. Totuși, structura în sine nu este articolul. Trebuie să fie umplută de conținut. Ce anume ar trebui să fie scris drept conținut și cum anume ar trebui să fie scris pentru a obține rezultatul de a mărturisi pentru Dumnezeu – în asta ar trebui să pătrundeți. Dacă rămâneți doar la această bază, de a mărturisi pentru cuvintele lui Dumnezeu și de a proclama această etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci statura voastră nu va crește niciodată. Dacă, pe lângă mărturia pentru noua lucrare a lui Dumnezeu, combaterea noțiunilor oamenilor și părtășia despre câteva adevăruri din viziuni, puteți și să aveți părtășie despre câteva adevăruri pe tema intrării în viață și să folosiți câteva fapte, povești și câteva detalii descrise cu finețe pentru a exprima toate stările diferite din adâncul inimilor oamenilor, astfel încât aceștia să-și poată recunoaște corupția și astfel încât să înțeleagă care sunt cerințele lui Dumnezeu de la omenire și care sunt intențiile lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să poată recunoaște cele mai critice probleme – ce anume este adevărul, care este calea pe care ar trebui să meargă oamenii, unde este eroarea din căile greșite pe care merg oamenii acum, ce fel de oameni le cere Dumnezeu ființelor umane să fie și care este calea pe care Dumnezeu le cere oamenilor să meargă – dacă puteți avansa, pas cu pas, către aceste lucruri, atunci datoria pe care o faceți va fi extrem de valoroasă. Aceasta, însă, este partea grea, cel mai dificil lucru. Pătrunderea oamenilor în viață nu se întâmplă într-o zi sau două. În privința multor chestiuni, durează unul sau doi ani de când acestea sunt rostite prima dată și până când oamenii încep să fie conștienți de ele. Durează doi până la trei ani sau chiar trei până la cinci ani de la a avea o conștiință nedeslușită până la a avea o conștiință clară, durează doi sau trei ani de la limpezirea conștiinței cuiva până la a realiza natura acestei chestiuni și apoi durează alți doi sau trei ani ca să cunoască gravitatea acestei probleme. Oamenii care sunt amorțiți și au un calibru slab pot ajunge doar până la acest punct. Oamenii care au un calibru mai bun și un spirit mai pătrunzător știu să caute activ ce este adevărul, lucru care durează alți doi sau trei ani… Fără să-și dea seama, întreaga lor viață a trecut pe lângă ei. Atât de lentă este pătrunderea în viață! Oamenii înțeleg și își amintesc adevărul cu o viteză mult mai mare decât cea cu care îl experimentează și îl pătrund. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că experimentarea și pătrunderea sunt mereu lente, pentru că aceasta este viața, pe când înțelegerea și amintirea necesită doar mintea. Oamenii cu o memorie bună, cu o abilitate de înțelegere puternică, puțin calibru și cu o anumită bază educațională pot obține repede aceste lucruri. Însă, după înțelegere, urmează cunoașterea? Nu. După înțelegere, omul se oprește doar la a ști despre ce e vorba și nimic mai mult, dar asta tot nu va fi suficient pentru a acționa. De ce nu va fi suficient? Deseori, doctrina pe care o înțelegi nu poate fi aplicată sau conectată cu lucrurile care ți se întâmplă. Drept urmare, doar după ce eșuezi de mai multe ori, suferi destul de multe pierderi, faci destul de multe ocolișuri și primești multe judecăți, mustrări și emondări, înțelegi în cele din urmă adevărul și ești capabil să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în toate lucrurile diferite care ți se întâmplă. Până atunci, vor trece atât de mulți ani, încât chipul tău s-ar putea să fie acoperit de riduri – nu este un proces foarte lent? Viețile oamenilor progresează foarte încet, pentru că adevărul înțeles de ei implică natura-esența lor, existența lor și lucrurile după care se ghidează, iar asta presupune transformarea firii omului, precum și schimbări în viața lui. Cum poate fi atât de ușor ca viața ta să se transforme într-o altă viață? Pe de o parte, este nevoie de lucrarea lui Dumnezeu și, în același timp, de cooperarea activă a oamenilor; în afară de asta, există încercările mediului exterior, precum și lucrurile pe care le urmărești personal; în plus, trebuie să ai calibru și perspicacitate suficiente, iar apoi Dumnezeu îți va oferi luminare și îndrumare suplimentară; mai mult, Dumnezeu te va supune la anumite mustrări, judecări și emondări, frații și surorile tale te vor critica, iar tu tot va trebui să urmărești în continuare în sus, astfel încât acele lucruri care aparțin Satanei să poată fi eliminate – doar atunci pot lucrurile pozitive care aparțin adevărului să intre în tine, încetul cu încetul. Unii spun: „Când oamenii înțeleg adevărul, viețile lor se schimbă.” Este corect sau greșit să spunem asta? (Este greșit.) În ce fel? Înțelegerea adevărului nu este echivalentă cu deținerea lui și, odată ce îl înțelegi, acesta nu este nici viața ta. Odată ce auzi adevărul, îl pătrunzi și înțelegi ce auzi, cât timp poate exista el în inima ta? Este posibil ca, după o lună, acele cuvinte pe care le-ai crezut atunci a fi cele mai importante să fi dispărut complet, iar atunci când le auzi din nou, să te simți ca și cum nu le-ai mai auzit niciodată. Totuși, dacă tu chiar ai o astfel de statură a vieții, nu trebuie să le asculți la nesfârșit. Dacă nu o faci, trebuie să asculți în continuare și, dacă nu asculți, atunci ceea ce înțelegi se va diminua treptat și va dispărea până vei deveni la fel ca non-credincioșii. Prin urmare, cuvintele lui Dumnezeu și adevărul trebuie să fie ascultate și citite constant. Dacă le citești sau le asculți prea puțin, nu va fi suficient. Cu toții conștientizați profund acest lucru, nu-i așa? (Da, așa este.) Uneori, după ce nu cânți imnuri sau nu te rogi lui Dumnezeu două sau trei zile, te simți pustiu în sufletul tău și nu poți să-L înțelegi pe Dumnezeu, așa că te întrebi unde să mergi la plimbare ca să te relaxezi. Drept urmare, cu cât te relaxezi mai mult, cu atât mai indisciplinat devii, iar când mergi la biserică pentru a avea părtășie despre adevăr cu frații și surorile, simți că nu ești obișnuit cu acest lucru și, de îndată ce este menționată lucrarea bisericii, te simți oarecum stingherit. În decurs de două sau trei zile te-ai schimbat și ai devenit o altă persoană, așa că simți că nici măcar nu te mai recunoști. Cum e posibil? Să nu crezi că, dacă ai ascultat multe predici, adevărul a devenit viața ta și că ai obținut adevărul. Încă ești departe de acest lucru! Să nu crezi că, doar pentru că ai scris un articol bazat pe mărturie sau ai avut felul acela de experiență, ești deja mântuit. Încă nu ai ajuns acolo! Acela este doar un mic fragment în lunga ta experiență de viață. Acest fragment poate fi doar o stare de spirit de moment, un sentiment de moment, o dorință sau o ambiție de moment și nimic mai mult. Când într-o zi vei fi slab și-ți vei aminti și vei asculta mărturiile pe care le-ai oferit în trecut, jurămintele pe care le-ai făcut în trecut și înțelegerile la care ai ajuns în trecut, îți vor părea străine și vei spune: „Acela am fost eu? Am avut o statură atât de grozavă? Cum de nu știu? Sigur nu eu am fost acela.” În acel moment îți vei da seama că viața ta încă nu s-a schimbat. Dacă viața ta nu s-a schimbat, ce indică acest lucru? Că firea ta încă nu s-a transformat. Deși ai oferit mărturii și ai considerat la vremea respectivă că ai deja o statură grozavă, cum te vei simți când vei descoperi că poți deveni în continuare la fel de negativ cum ești acum? Nu ai crede că transformarea firii este prea grea? Adevărul nu este un lucru care poate fi lucrat în oameni peste noapte. Dacă oamenii chiar câștigă adevărul drept viața lor, vor fi binecuvântați, iar viețile lor vor fi diferite. Nu vor mai fi așa cum sunt acum, dezvăluind adesea firi corupte, ci vor fi capabili să se supună în mod absolut lui Dumnezeu și să-și facă datoria cu loialitate și vor fi complet transformați.

Întrucât omenirea este atât de coruptă, acceptarea adevărului nu este o chestiune ușoară și, pentru că adevărul este atât de prețios, este și mai greu ca Dumnezeu să lucreze adevărul în oameni. Valoarea și sensul adevărului și multiplele aspecte ale adevărului sunt foarte valoroase și însemnate pentru oameni, dar întrucât aceștia au fost corupți atât de profund de Satana și au înlăuntrul lor atât de multe lucruri care îi aparțin, nu este ușor să se lucreze adevărul în oameni, astfel încât acesta să devină viața lor. Atunci, înseamnă asta că adevărul nu le poate fi insuflat oamenilor? Nu, nu asta înseamnă. Le poate fi insuflat, dar oamenii trebuie să aibă o atitudine și o părere corecte și trebuie să urmeze calea corectă. Dificil de făcut nu înseamnă că nu se poate face, exact ca primele două etape ale lucrării lui Dumnezeu, când El nu a făcut lucrarea de desăvârșire și nici nu a exprimat aceste adevăruri sau nu a spus aceste cuvinte, dar unii oameni au fost desăvârșiți, iar unii tot au ajuns să-L cunoască. Privind lucrurile prin prisma acestui fapt, să li se insufle oamenilor adevărul este un lucru realizabil și nu imposibil, depinde doar dacă aceștia urmăresc adevărul. Așadar, cum ar trebui să urmărești? Cea mai simplă cale este să citești cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, să memorezi cuvinte esențiale ale lui Dumnezeu, să contempli câte un fragment din cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și să citești aceste cuvinte prin rugăciune și să ai părtășie despre ele în mod repetat. Odată ce ai citit rugându-te aceste păreri și zicale – precum și atitudinile față de diverși oameni, evenimente și lucruri – despre care cuvintele lui Dumnezeu sunt menite să te învețe, astfel încât să le înțelegi și ele să-ți pătrundă în inimă, atunci, fără să-ți dai seama, vei trăi gânduri și păreri pozitive și principii de practică atunci când ți se vor întâmpla diverse lucruri. Încă nu ați ajuns la acest nivel. Ai citit ce a făcut Iov? Ce a făcut Iov în timp ce copiii lui se distrau? A venit înaintea lui Dumnezeu ca să se roage și să ofere sacrificii pentru copiii lui. Nu s-a îndepărtat niciodată de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ferește-te de orice ți-ar putea face inima să se îndepărteze de Dumnezeu; nu spune nimic ce ar putea să-ți facă inima să se îndepărteze de Dumnezeu; evită să te uiți la lucruri care te-ar putea face să te îndepărtezi de Dumnezeu sau să începi să ai noțiuni sau îndoieli despre El; nu intra în contact cu oameni care te-ar putea face negativ, degenerat sau îngăduitor cu sine sau care te-ar putea face să-L suspectezi, să-L sfidezi pe Dumnezeu sau să te îndepărtezi de El și, în schimb, evită asemenea oameni; rămâi aproape de orice om de la care poți dobândi edificare, ajutor și aprovizionare; și nu face lucruri care te-ar putea determina să disprețuiești și să respingi adevărul, să-ți displacă sau să fii dezgustat de el. Trebuie să ai o idee despre aceste lucruri în mintea ta. Nu trece nepregătit prin viață, gândindu-te: „Nu-mi pasă cât trăiesc sau cum se va desfășura viața mea, voi lăsa totul în seama naturii și a orchestrărilor lui Dumnezeu.” Dumnezeu a rânduit medii pentru tine și ți-a dat liberul arbitru, dar, dacă nu cooperezi și iei constant inițiativa de a lua legătura cu acei oameni care sunt pasionați de lucrurile lumești, care se răsfață mereu în trup, care nu sunt devotați îndatoririlor lor și care sunt iresponsabili și dacă te amesteci constant printre acești oameni, care este, în cele din urmă, rezultatul și finalul? Când acei oameni nu au nimic de făcut, vorbesc despre mâncare, băutură și distracție și adesea povestesc și bârfesc. Dacă întâlnești asemenea ispite, nu te ferești de ele, chiar devii obsedat de aceste lucruri și petreci timpul în mod voit cu asemenea oameni, atunci ești în pericol, pentru că ispitele te înconjoară! Când văd asemenea ispite, cei înțelepți se feresc. În inimile lor le e clar: „Nu am acea statură, nu voi asculta și nici nu vreau să le dau nicio atenție. Acești oameni nu urmăresc adevărul și nici nu-l iubesc. Mă voi feri și voi găsi un loc liniștit în care să citesc singur cuvintele lui Dumnezeu, să-mi liniștesc inima, să reflectez o vreme și să vin înaintea lui Dumnezeu.” Toate aceste principii și obiective sunt: în primul rând, nu te îndepărta de cuvintele lui Dumnezeu și, în al doilea rând, nu te îndepărta de Dumnezeu în inima ta. Astfel poți trăi constant înaintea lui Dumnezeu, pe baza înțelegerii a ceea ce este adevărul. Pe de o parte, Dumnezeu te va apăra, ca să nu cazi în ispită, pe de altă parte, Dumnezeu te va trata cu foarte multă bunăvoință, permițându-ți să înțelegi ce ar trebui să faci ca să practici adevărul și să fii iluminat și luminat în privința diferitelor adevăruri. Când e vorba de datoria ta, Dumnezeu te va îndruma să încerci să nu faci greșeli, să faci mereu lucrurile bine și să cunoști principiile. Oare astfel nu vei fi protejat? Desigur, acesta nu este obiectivul final și cel mai important. Așadar, care este obiectivul final? Acela ca tu să înveți lecții de la diverși oameni și, în urma diverselor evenimente și lucruri, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și să practici în conformitate cu principiile cerute de Dumnezeu. În felul acesta, viața și statura ta pot continua să progreseze în loc să stagneze. Dacă ești mereu ocupat cu treburi și nu te concentrezi asupra practicării adevărului în îndeplinirea îndatoririlor tale și în rezolvarea dificultăților ce țin de pătrunderea în viață, atunci nu vei face progrese în viața ta. Pătrunderea în viață se obține prin îndeplinirea datoriei. Dacă o persoană se îndepărtează de îndeplinirea datoriei sale și de cuvintele lui Dumnezeu, nu vor exista progrese în viață. Unii oameni îi văd pe alții flecărind, așa că se implică și își bagă nasul, fiind constant băgăreți și pasionați de bârfe – lui Dumnezeu nu-I plac asemenea oameni. Ce fel de oameni Îi plac lui Dumnezeu? Cei care își pot liniști inimile. De ce să se liniștească? Pentru a fi marionete care nu se gândesc la nimic? Nu, pentru a se ruga în liniște înaintea lui Dumnezeu, a-I căuta intențiile, a-I cere să-i protejeze și să-i lumineze. În plus, pentru a căuta luminarea și iluminarea în privința unui anumit aspect al adevărului pe care nu-l înțeleg, astfel încât să obțină înțelegere și claritate asupra acestui aspect al adevărului sau să caute să rezolve orice aspect al lucrării sale care este asediat de probleme și să obțină îndrumarea lui Dumnezeu. Există foarte multe sarcini care trebuie să fie îndeplinite și lucruri care trebuie să fie făcute atunci când o persoană este liniștită înaintea lui Dumnezeu. Nu este vorba de a veni înaintea lui Dumnezeu ca să vezi ce face, oricând ai un moment liber, și să spui: „Dumnezeule, sunt aici, Te am în inima mea, fii cu mine, nu mă lăsa să cad în ispită!” Dacă faci lucrurile de mântuială în felul acesta și ești nepăsător față de Dumnezeu, atunci nu ești un credincios adevărat, iar Dumnezeu nu le va acorda adevărul unor astfel de oameni. Ce trebuie să aibă oamenii în primul rând pentru ca Dumnezeu să le acorde adevărul? Trebuie să aibă o inimă înfometată și însetată de dreptate, o inimă sinceră. Ce înseamnă dacă inima ta e sinceră? Înseamnă că iubești realmente adevărul. Dacă ești mereu nepăsător față de Dumnezeu, nu ești deloc sincer, vrei mereu să decizi în toate și să vii înaintea lui Dumnezeu ca să vezi ce face, să-L saluți și apoi să iei frâiele în propriile mâini și să mergi să faci lucrurile de unul singur, atunci, deși Dumnezeu te-a însărcinat cu lucrarea Sa, ajungi să nu ai nicio legătură cu Dumnezeu sau cu adevărul. Cum se numește asta? Să I te împotrivești lui Dumnezeu și să-ți vezi de treburile tale. Te poate lumina Dumnezeu în felul acesta? Nu. Ați înțeles cu toții cum să urmăriți adevărul și cum să-l înțelegeți? Trebuie să vii adesea înaintea lui Dumnezeu, să-ți liniștești inima ca să cauți adevărul și să te rogi lui Dumnezeu și trebuie să înveți să te liniștești. Să te liniștești nu înseamnă să ai mintea goală, ci să ai cerințe, gânduri și poveri în inima ta, să vii înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră și plină de dor, să tânjești după adevăr și după intențiile lui Dumnezeu și să porți o povară pentru datoria pe care o îndeplinești și pentru lucrarea pe care o faci – asta ar trebui să ai când vii înaintea lui Dumnezeu și te liniștești.

Tocmai am spus în părtășie că întreaga lucrare a bisericii este direct legată de lucrarea de răspândire a Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu. Mai ales lucrarea de răspândire a Evangheliei și toate sarcinile legate de profesii au o legătură importantă și inseparabilă cu lucrarea de răspândire a Evangheliei. Prin urmare, orice implică lucrarea de răspândire a Evangheliei implică interesele lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot înțelege corect lucrarea de răspândire a Evangheliei, ar trebui să abordeze corect îndatoririle pe care le fac și îndatoririle făcute de ceilalți. Cum să le abordezi corect? Dă-ți toată silința și fă-le conform cerințelor lui Dumnezeu. Cel puțin, nu te angaja în comportamente și practici prin care să provoci voit prejudicii sau tulburare și nu face intenționat lucruri care știi că sunt greșite. Dacă o persoană insistă să facă ceva, deși știe că perturbă și tulbură lucrarea bisericii, și nimeni nu o poate descuraja din a o face, atunci face rău, caută moartea și își arată adevărata față de diavol. Grăbește-te și fă-i pe frați și pe surori să o vadă așa cum este, apoi îndepărtează acea persoană rea din biserică. Dacă răufăcătorul este într-un moment de nebunie și nu face rău voit, cum ar trebui să fie tratată o asemenea chestiune? Oare persoana respectivă ar trebui să fie educată și ajutată? Dacă este educată și tot nu ascultă? Frații și surorile se întrunesc ca să o critice. Dacă persoana este competentă în slujba ei, însă nu-și dă silința s-o facă, dar, pentru moment, nu există nimeni care s-o înlocuiască și toți vor totuși ca persoana respectivă să o facă? Se adună cu toții ca să o emondeze și să o avertizeze: „Dumnezeu te-a înălțat și ți-a cerut să faci această datorie. Dacă nu-ți dai silința să o faci și continui să provoci tulburare și să te dai bătut, atunci este evident că nu ai conștiință și nu ești potrivit să-ți faci datoria.” Acest mod este bun sau nu? Dacă o poate înlocui cineva, lăsați-o să plece. Ați îndrăzni să faceți asta? Majoritatea oamenilor nu ar îndrăzni. Când vine vorba să apere lucrarea bisericii, mulți oameni nu îndrăznesc să se ridice și să susțină dreptatea. Nu înseamnă asta că nu îndrăznesc să respecte adevărul? Există unii care nu vor să vadă realitatea și sunt indiferenți când văd că lucrarea bisericii este perturbată și tulburată, ca și cum nu ar avea nicio legătură cu ei, iar atitudinea lor este de a se face că nu văd, dar, dacă îi critică cineva, spunând că nu ar trebui să fie așa, îi disprețuiește sau îi desconsideră, devin iritați și își spun în sinea lor: „Cine te crezi? Cine ești tu să mă critici? Cine ești tu să mă desconsideri? Trebuie să discutăm această chestiune.” Pun la suflet chestiunea aceasta și o tratează serios și nu se pot abține de la a spune ceva și a-și declara poziția. Nu au simțit nimic când lucrarea bisericii a fost obstrucționată, tulburată și prejudiciată, ci s-au făcut că nu văd. Ce fel de oameni sunt aceștia? (Egoiști și josnici.) Sunt acestea doar egoism și josnicie? Această problemă este atât de gravă, încât nu poate fi sintetizată într-o singură propoziție. Se poate spune doar că asemenea oameni nu au umanitate și categoric nu sunt oameni buni. De fapt, asta fac antihriștii și, desigur, conducătorii falși nu fac excepție. Antihriștii nu au idee care sunt interesele casei lui Dumnezeu. Când lucrarea bisericii este obstrucționată, ei nu pot vedea asta. Unii oameni provoacă un dezastru total, tulburând lucrarea bisericii, dar când antihriștii văd acest lucru, nu îl iau în serios. Îl minimalizează și îl mustră fără vlagă pe făptaș cu câteva remarci simple, admonestându-l scurt și nimic mai mult, fără nicio urmă de indignare. Au astfel de oameni un simț al dreptății? Ce fel de oameni sunt aceștia? Astfel de oameni mușcă mâna care îi hrănește, sunt trădători! Sunt gunoaie!

Tocmai am oferit o imagine de ansamblu a intereselor oamenilor, a esenței intereselor oamenilor, a motivului pentru care oamenii urmăresc interesele personale, a naturii faptului că oamenii urmăresc interesele personale și, de asemenea, a naturii intereselor lui Dumnezeu și a definiției lor. Interesele lui Dumnezeu sunt cea mai justă cauză și ar trebui să fie privite ca atare. Categoric nu este un gest egoist ca Dumnezeu să-Și apere interesele și nici nu este doar de dragul de a-Și apăra demnitatea și gloria. Mai degrabă, El vrea să apere progresul și rezultatele lucrării Sale și să apere o cauză justă. Acest comportament și această conduită sunt foarte juste și legitime, iar aceasta este o faptă a lui Dumnezeu. Ființele umane create nu ar trebui să aibă nicio noțiune despre această faptă a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin acuzații sau judecăți. Putem spune că interesele lui Dumnezeu sunt mai presus decât orice? (Da.) Este un gest egoist să spunem asta? (Nu.) Oamenii înțeleg acest aspect al adevărului și, pe această bază, această afirmație este valabilă. Nu este un lucru părtinitor în mod intenționat, este imparțial și legitim. „Nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar trădează aceste interese, dându-le la schimb pentru gloria personală” – aceasta este esența antihriștilor. Atitudinea și abordarea lor față de interese sunt de această natură, iar ei nu iau în considerare niciodată interesele casei lui Dumnezeu. Ce înseamnă „niciodată”? Înseamnă că nu se gândesc deloc la interesele lui Dumnezeu și nici nu au vreun asemenea concept, ci se gândesc doar la propriile interese – asta înseamnă. Cât de grav este? Trădează interesele casei lui Dumnezeu, dându-le la schimb pentru gloria și interesele personale. Interesele lor sunt cele mai importante și pot înlocui interesele lui Dumnezeu. Vor lupta pentru interesele lor, indiferent cât de ticăloase, neîntemeiate sau negative sunt și, pentru a-și apăra interesele și pentru a lupta pentru ele, vor merge până într-acolo, încât să sacrifice pe oricine, cu orice preț. Ce fel de comportament este acesta? (Acela al antihriștilor.) Comportamentul antihriștilor – asta face Satana. Satana domină această rasă umană, domină o țară, domină o rasă și ar merge până într-acolo, încât să sacrifice orice număr de vieți în schimbul trăiniciei stăpânirii sale. Care sunt interesele sale? Puterea și o poziție dominantă. Așadar, cum câștigă o poziție dominantă și cum asigură trăinicia acestei dominări? (Cu orice preț.) Cu orice preț. Cu alte cuvinte, nu îi pasă dacă practicile și metodele sale sunt văzute de oameni ca fiind legitime sau ilegitime și folosește totul, de la măcel și reprimare, la tactici blânde și dure, constrângere și persuasiune și ar merge până într-acolo, încât să sacrifice viața oricui sau orice număr de vieți în schimbul trăiniciei poziției sale și a puterii din mâinile lui – acesta este comportamentul Satanei. Și antihriștii fac lucrurile în felul acesta.

Sunt pe gustul vostru aceste cuvinte din părtășia de astăzi? (Am câștigat mult după ce am ascultat azi și m-a emoționat mai ales disecarea cunoașterii și a intelectualilor. În trecut nu prea am fost de acord cu ideea că intelectualilor le lipsește înțelegerea spirituală, dar în această perioadă, datorită disecării pe care Dumnezeu a făcut-o cunoașterii, treptat, am devenit capabil să fac comparații și să văd că, de multe ori, eu însumi nu pot să înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, nu le înțeleg când le aud, iar când privesc oameni și evenimente, le privesc și le analizez din punct de vedere intelectual, lucru care duce la o înțelegere denaturată – aceasta este o lipsă a înțelegerii spirituale. Acum pot vedea mai clar esența intelectualilor.) Vorbind azi despre intelectuali, categoric nu vizez nicio persoană, dar, dacă vă puteți compara cu vorbele Mele, este un lucru bun și există speranța că veți putea schimba lucrurile și pătrunde. Ar trebui să urmăriți cu sârguință, de la punctul în care nu înțelegeți sau nu pătrundeți adevărul, până la a atinge treptat punctul în care puteți înțelege, unul după altul, câteva adevăruri simple, de sine stătătoare și mai puțin profunde, astfel încât ceea ce înțelegeți să fie adevărul și nu cuvinte și doctrine. În felul acesta, puțin câte puțin, vei avea înțelegere spirituală. Dacă înțelegi lucrurile concentrându-te asupra adevărului și a realității, vei înțelege treptat adevărul; dacă analizezi constant lucrurile concentrându-te asupra doctrinei, folosind logica și folosindu-ți mintea, atunci nu vei înțelege decât doctrină sau teorie, lucruri care nu vor deveni niciodată adevărul, iar tu nu vei merge niciodată mai departe de baza doctrinei. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Unii oameni spun: „De ce nu pot înțelege unele cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le citesc? Cum de nu sunt atât de simplu de înțeles și de acceptat de oameni atunci când sunt evaluate folosind gramatica și pe baza structurii eseului?” Cum explicați această problemă? O puteți înțelege acum? O să v-o explic. Dumnezeu le vorbește oamenilor încă de la apariția omenirii și fiecare cuvânt și paragraf din ceea ce spune este doar limbaj, nu eseuri. Așa cum vorbesc astăzi aici, prezint un eseu, dau un raport sau doar conversez? (Conversezi.) Discut cu voi, spunând adevărul și vorbind despre subiectele de care aveți nevoie. Vorbesc, nu prezint un eseu. Prin urmare, trebuie să înțelegeți ce este un eseu și ce este vorbirea – există diferențe între cele două. Cele câteva elemente pe care le necesită eseurile sunt aspecte ale cunoașterii care provin de la omenire, iar Dumnezeu nu trebuie să respecte această cunoaștere când vorbește. Trebuie doar să spună clar și răspicat adevărurile pe care vrea să le spună și, atât timp cât oamenii pot înțelege adevărurile pe care le aud, e suficient, și nici măcar nu este nevoie de semne de punctuație. Omenirea a inventat semnele de punctuație și eseurile și, de asemenea, a inventat gramatica și elementele pe care le necesită eseurile. Toate aceste lucruri intră în categoria cunoașterii, iar Dumnezeu nu trebuie să le respecte. În plus, limbajul vine de la Dumnezeu și acesta este un lucru pozitiv. Prin urmare, orice spune Dumnezeu este corect. Nu este nevoie ca tu să inspectezi acel lucru, căutând probleme gramaticale, să-l compari sau să diseci problemele gramaticale. Trebuie doar să înțelegi, într-o anumită lucrare, într-un anumit paragraf și într-o anumită propoziție, care este intenția lui Dumnezeu, ce este adevărul, care sunt adevărurile-principii pe care Dumnezeu le cere de la oameni și care este calea de practică pe care Dumnezeu le-o spune oamenilor și este suficient. Aceasta este rațiunea pe care ființele create – oamenii – ar trebui să o aibă. Cuvintele și acțiunile lui Dumnezeu nu trebuie să respecte aceste convenții și norme formulate de oameni și nici aceste reglementări și lucruri pur intelectuale inerente cunoașterii, la care nu este nevoie să se adere. Dumnezeu a spus multe lucruri și orice spune El este adevărul. Cu cât oamenii cu înțelegere spirituală și oamenii cu experiență citesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult simt că acestea sunt adevărul. Adevărul pe care îl conțin aceste cuvinte este un lucru pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă, să-l caute și să-l experimenteze. Dumnezeu îi vorbește omenirii – amintiți-vă, ceea ce face Dumnezeu este să vorbească, iar „vorbirea” este cunoscută în termeni de argou drept vorbărie sau discuții despre lucruri. Care este esența cuprinsă în ceea ce vrea Dumnezeu să spună aici? Intențiile lui Dumnezeu, adevărul și cerințele lui Dumnezeu de la oameni – acesta este conținutul. Natura vorbirii este de a vorbi clar și răspicat, în mod colocvial, de la inimă la inimă și față în față, folosind uneori un limbaj și un dialect colocvial și folosind uneori unele cuvinte literare. Pentru a scrie un eseu, trebuie să ai o introducere în primul paragraf, să dezvolți și să expui problema la mijloc și apoi să ajungi la punctul culminant și la o încheiere. Trebuie să fie scris exact după acest tipar pentru a fi considerat eseu și numai atunci profesorul îl va citi și îl va nota drept mediocru, bun sau excelent. Poți nota cuvintele lui Dumnezeu în felul acesta? Să presupunem că ai spus: „Lucrarea aceasta este bună, are gramatică bună, e rostită în limbaj divin și se conformează pe deplin structurii unui eseu; acea lucrare nu este atât de bună, e puțin dezorganizată, iar structura nu este atât de bună. Câteva cuvinte nu prea sunt corecte gramatical și există chiar și unele cuvinte care nu par a fi folosite în locurile potrivite.” Este în regulă să citești cuvintele lui Dumnezeu în felul acesta? (Nu.) Ar fi un mod denaturat, iar tu nu vei dobândi niciodată adevărul. Trebuie să înveți să citești printre rânduri în cuvintele lui Dumnezeu, pentru a vedea ce cere Dumnezeu de la tine și care este adevărul conținut în aceste cuvinte – asta este înțelept să faci. Nu știi nici măcar cum să privești aceste lucruri, dar tot spui toată ziua: „Cum se face că vorbele lui Dumnezeu nu sunt nici măcar eseuri? Cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie ca discursurile, iar Dumnezeu ar trebui să vorbească într-un limbaj rafinat.” Nu fac asta. Ar fi foarte obositor, voi ați obosi ascultând, iar persoana care vorbește ar obosi și ea. Gândește-te la Dumnezeu vorbind în Ceruri, vorbindu-i lui Iov, vorbindu-i lui Petru, vorbindu-le lui Moise și lui Iona – nu au fost simple și clare cuvintele lui Dumnezeu? Nu poți vedea deloc cât de extraordinare, abstracte sau mărețe sunt sau cât de riguroasă este formularea. Uită-te la momentul în care Satana l-a ispitit pe Iov. Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul Meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?” (Iov 1:8) și „Este în mâna ta; dar cruță-i viața” (Iov 2:6). Cuvintele lui Dumnezeu au fost deopotrivă simple și concise și au explicat foarte clar chestiunea. Acestea sunt firea lui Dumnezeu și esența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu folosește în mod deliberat un limbaj înșelător cu dublu înțeles, iar măreția, caracterul extraordinar și onorabil, autoritatea și puterea Sa nu sunt prefăcute. De ce spun că nu sunt prefăcute? Când vorbește cu o persoană, El nu Se preface, nu Se ascunde după o imagine măreață și nici nu spune lucruri pe care oamenii nu le pot înțelege – Satana este cel care face asta, Dumnezeu nu o face – și, de vreme ce Dumnezeu spune acest lucru, te va face să-l înțelegi. Dacă ești copil, îți va vorbi în cuvinte pe care le pot înțelege copiii. Dacă ești o persoană în vârstă, îți va vorbi în limbajul oamenilor în vârstă. Dacă ești bărbat, îți va vorbi în limbajul cu care sunt obișnuiți bărbații. Dacă ești o ființă umană coruptă, îți va vorbi într-un mod și cu o structură a limbajului pe care le pot înțelege oamenii corupți. Dumnezeu vorbește într-o mulțime de moduri. Uneori face glume, uneori face remarci ironice, uneori e sarcastic, uneori disecă, uneori este mai aspru, uneori mai este mai blând, uneori te emoționează și uneori te alină după ce te emondează… Toată această lucrare pe care o face Dumnezeu și aceste adevăruri pe care le exprimă nu sunt rigide, sunt fluide. Dumnezeu este izvorul cu apă vie și sursa adevărului este Dumnezeu. Orice spune Dumnezeu este bine, există adevăr în acel lucru și nu contează în ce fel îl spune. Dacă o persoană are mereu noțiuni despre modurile în care vorbește Dumnezeu, despre structura limbajului Său și așa mai departe, le scrutează, se îndoiește de ele constant, este mereu supărată din cauza acestor lucruri și se gândește „Dumnezeul în care cred nu prea pare să fie dumnezeu, de ce este așa? Așadar, nu vreau să-l accept, ar fi prea rușinos dacă l-aș accepta. La fel de bine aș putea să cred în Cutare”, ce fel de persoană este aceasta? (Un neîncrezător.) Acesta este un neîncrezător. Ce fel de oameni sunt majoritatea neîncrezătorilor? Oameni cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Când oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei le scrutează atent, rezultatul fiind că tot nu le pot înțelege pe deplin, așa că se întreabă: „Întrucât aceasta este adevărata cale, chiar este posibil să câștig binecuvântări crezând în felul acesta? Foarte mulți oameni cred. Dacă eu n-o fac, oare nu voi merge în iad?” Ba chiar au planuri meschine. Nu se întreabă: „Se spune că există adevăr în cuvintele lui Dumnezeu, așadar, care este adevărul? Cum de nu l-am văzut? Trebuie să citesc și să ascult!” Într-o zi, în cele din urmă, „înțeleg ce aud” și se gândesc: „Ceea ce dezvăluie aceste cuvinte este adevărata situație, este adevărul, însă limbajul este prea obișnuit și banal, este foarte comun și s-ar putea să fie disprețuit și discriminat de intelectualitate și considerat cea mai obișnuită vorbire și chiar prozaic în cazul unor cuvinte, iar unele cuvinte pe care intelectualii de nivel înalt din domeniile cunoașterii nu ar catadicsi să le folosească sunt de fapt rostite din gura lui dumnezeu – este de neconceput și nu ar trebui să fie așa, nu?” Care sunt consecințele acestei scrutări constante? Vei simți că ești mai bun decât Dumnezeu și că Dumnezeu ar trebui să creadă în tine și să te înalțe. Nu este problematic? Aceștia sunt oameni cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Atitudinea lor față de Dumnezeu este să I se opună mereu și să-L scruteze. În timp ce Îl scrutează pe Dumnezeu, Îl sfidează și, în timp ce-L sfidează, se gândesc: „E mai bine că nu ești dumnezeu, pentru că ești nesemnificativ, nu ești ca dumnezeu. Dacă ai fi dumnezeu, nu m-aș simți în largul meu. Dacă te disprețuiesc și te scrutez, analizându-te până nu mai ești dumnezeu și nimeni nu crede în tine, atunci voi fi fericit și, dacă voi căuta un dumnezeu măreț în care să cred, mă voi simți împăcat.” Asemenea oameni sunt neîncrezători. Celor mai mulți neîncrezători le lipsește înțelegerea spirituală. Niciodată nu vor înțelege și nici nu vor obține adevărul din aceste cuvântări obișnuite ale lui Dumnezeu. Ei nu fac decât să le scruteze de nenumărate ori și nu numai că nu obțin adevărul, dar distrug și chestiunea importantă a propriei mântuiri și, de asemenea, se dezvăluie și se elimină singuri. Să încheiem aici părtășia de azi. (Slavă Ție, Dumnezeule!) Rămas bun!

17 ianuarie 2020

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.