O disecție a faptului că antihriștii își fac datoria doar ca să se facă remarcați și să-și întrețină interesele și ambițiile proprii, fără să țină cont niciodată de interesele casei lui Dumnezeu, și vânzând acele interese, dându-le la schimb pentru gloria personală

I. Care sunt interesele lui Dumnezeu și care sunt interesele oamenilor

De data aceasta vom avea părtășie despre punctul nouă din diversele manifestări ale antihriștilor – își fac datoria doar ca să se facă remarcați și să-și întrețină interesele și ambițiile; nu țin cont niciodată de interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând acele interese, dându-le la schimb pentru gloria personală. În viața noastră de zi cu zi punem adesea accent pe interesele lui Dumnezeu și ale casei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, unii oameni tind deseori să nu ia în considerare interesele casei lui Dumnezeu, punându-și, în schimb, propriile interese în prim-plan și în centrul tuturor lucrurilor. Acești oameni sunt deosebit de egoiști. În plus, în gestionarea treburilor, ei își protejează adesea interesele proprii în detrimentul celor ale casei lui Dumnezeu, până în punctul în care chiar vor emite cerințe indirecte la adresa casei lui Dumnezeu pentru a-și satisface propriile dorințe. Care este cuvântul-cheie aici? Despre ce se vorbește în principal? (Despre interese.) Ce se înțelege prin „interese”? Ce implică acest termen? Care sunt considerate a fi interesele oamenilor? Ce conțin interesele oamenilor? Statutul, reputația și lucrurile care se referă la interese materiale. De exemplu, atunci când o persoană îi induce în eroare pe alții pentru ca aceștia s-o admire și să o idolatrizeze, își urmărește interesele psihologice; există, totodată, interese materiale, pe care oamenii le urmăresc profitând de ceilalți, trăgând foloase pentru ei sau furând lucrurile casei lui Dumnezeu, pentru a da câteva exemple. Antihriștii nu caută niciodată decât profitul. Indiferent dacă urmăresc interese psihologice sau materiale, antihriștii sunt avari și lacomi și vor încerca să ia toate aceste lucruri pentru ei. Chestiunile care privesc interesele unei persoane o dezvăluie cel mai mult. Interesele sunt strâns legate de viața fiecărei persoane și toate lucrurile cu care intră în contact o persoană în fiecare zi implică interesele sale. De exemplu, când spui ceva sau vorbești despre o problemă, ce interese sunt implicate? Când doi oameni discută o anumită problemă, este vorba despre cine este elocvent și cine nu, cine este apreciat și cine este desconsiderat de alți oameni și, de asemenea, este vorba despre diferitele consecințe ale modurilor lor deosebite de a vorbi. Nu cumva este o chestiune care ține de interese? Așadar, ce fac oamenii când li se întâmplă astfel de lucruri? Se străduiesc să se dea în spectacol, frământându-și mintea cum să-și organizeze cuvintele, astfel încât să explice chestiunea clar și astfel încât cuvintele să fie exprimate mai elegant și să sune mai plăcut și, de asemenea, să aibă o structură și să lase o impresie durabilă asupra oamenilor. Să folosească această abordare, să-și folosească elocvența, creierul și cunoștințele pentru a le intra în grații oamenilor și pentru a-i impresiona profund – acesta este un tip de interes. Ce alte aspecte implică interesele pe care le urmăresc oamenii? Când își văd de treburile lor, oamenii cântăresc constant lucrurile, calculează și chibzuiesc în mințile lor, frământându-și mintea să se gândească ce acțiuni sunt în interesul lor, ce acțiuni nu sunt în interesul lor, ce acțiuni le pot promova interesele, ce acțiuni cel puțin nu le prejudiciază interesele și ce acțiuni le pot aduce cea mai mare glorie și cele mai mari câștiguri materiale și-i pot transforma în cei mai mari beneficiari. Acestea sunt cele două interese pentru care se luptă oamenii când li se întâmplă ceva. Interesele pe care le urmăresc oamenii se axează pe aceste două aspecte și nimic mai mult: pe de o parte, acela de a obține beneficii materiale sau, cel puțin, de a nu ieși în pierdere, și de a profita de ceilalți; în plus, la nivel psihologic, să-i facă pe oameni să-i aprecieze și să-i admire și să câștige inimile oamenilor. Uneori, pentru a câștiga putere și statut, oamenii pot renunța chiar și la interesele materiale – adică și-ar asuma o mică pierdere pentru a obține ulterior un avantaj mai mare față de alții. Pe scurt, toate aceste lucruri legate de reputația, statutul, gloria și lucrurile materiale ale oamenilor fac parte din categoria intereselor acestora și toate sunt interese pe care oamenii le urmăresc.

Care este natura faptului că oamenii urmăresc aceste interese? De ce urmăresc oamenii aceste lucruri? E legitim să le urmărească? Este rezonabil? Este în acord cu cerințele lui Dumnezeu de la oameni? Este acesta standardul pe care Dumnezeu îl cere de la ființele create? În cuvintele lui Dumnezeu, menționează El: „Ar trebui să vă urmăriți propriile interese și să le valorificați la maximum. Nu vă sacrificați propriile interese doar pentru că aveți credință în Dumnezeu și faceți o datorie. Ar trebui să vă prețuiți statutul, reputația și puterea și să apărați aceste lucruri cu orice preț. Dacă Dumnezeu îți dă statut, ar trebui mai degrabă să-l prețuiești și să-l transformi în gloria ta, și nu în rușinea ta. Aceasta este însărcinarea pe care ți-o dă Dumnezeu” – a spus Dumnezeu vreodată asta? (Nu.) Întrucât nu există nimic de felul acesta în cuvintele lui Dumnezeu, atunci ce le cere El, în inima Lui, ființelor create? Cum le cere Dumnezeu oamenilor să-și privească interesele? Pe de o parte, Dumnezeu vrea ca oamenii să renunțe la interesele lor – asta în termeni generali; în plus, Dumnezeu le oferă oamenilor căi de practică potrivite în și mai multe privințe, spunându-le cum să se comporte, astfel încât să urmeze calea pe care se cuvine să meargă, cum să practice așa cum ar trebui să o facă ființele create, ce păreri și atitudini ar trebui să aibă față de lucrurile materiale, față de faimă și câștig și cum ar trebui să aleagă. E de la sine înțeles că, deși cuvintele lui Dumnezeu nu le spun direct oamenilor cum să-și privească interesele, printre rânduri, cuvintele Lui exprimă și care anume sunt părerile lui Dumnezeu despre interesele omenirii corupte și spun foarte clar că oamenii ar trebui să-și lase la o parte propriile păreri, să acționeze în concordanță cu adevărurile-principii, să se comporte conform rolului lor de ființe create și să-și știe locul cuvenit. Oare, în inima Lui, Dumnezeu îi privează intenționat pe oameni de interesele lor, cerându-le să acționeze în felul acesta? Categoric nu. Unii oameni spun: „În biserică, se vorbește mereu despre interesele casei lui dumnezeu și despre interesele bisericii, dar cum se face că nimeni nu vorbește despre interesele noastre, ale oamenilor? Cine are grijă de interesele noastre? Nu ar trebui să avem și noi niște drepturi ale omului? Trebuie să ni se ofere și nouă câteva mici câștiguri. De ce nu ni se dă și nouă ceva? Cum se face că toate interesele îi aparțin lui dumnezeu? Nu cumva și dumnezeu e egoist?” Să spună acest lucru este o răzvrătire și o trădare extremă. Este evident că este greșit să spună lucrul acesta. O persoană cu umanitate sigur nu poate spune asta, doar diavolii îndrăznesc să spună tot felul de lucruri pline de răzvrătire. Alții spun: „Dumnezeu le spune mereu oamenilor să nu țină cont de interesele lor personale. Spune mereu să nu comploteze pentru ei înșiși. Oamenii vor să se facă remarcați făcând lucruri sau având realizări care îi fac pe toți să-i venereze. Dumnezeu spune că asta este o ambiție. Oamenii vor să lupte pentru interesele lor, să servească mâncare bună, să se bucure de viață, să tânjească după confortul trupului și să trăiască respectabil în rândul omenirii. Dumnezeu spune că oamenii doar își întrețin propriile interese în felul acesta și că trebuie să le lase deoparte. Dacă lăsăm deoparte toate aceste interese, cum putem trăi mai bine?” Dacă oamenii nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, vor fi mereu în conflict cu cerințele Lui și se vor certa mereu cu Dumnezeu din cauza acestor chestiuni. E exact ca în cazul unor părinți care au muncit din greu jumătate de viață pentru a-și crește copiii și sunt atât de obosiți, încât au tot felul de boli. Părinții își fac griji că trupurile le vor ceda și că nu va exista nimeni să le sprijine copiii, așa că își cumpără câteva produse pentru îngrijirea sănătății. Copiii nu au discernământ și, când văd aceste produse, spun: „Eu nici măcar nu am cumpărat o haină nouă de ani buni, cum se face că poți totuși să cumperi produse pentru îngrijirea sănătății? Ar trebui să strângi acei bani ca să merg la facultate.” Nu cumva această remarcă le rănește sentimentele părinților lor? Părinții nu fac toate acestea pentru interesele proprii, nici pentru că vor să se bucure de confortul trupului și nici pentru că vor să trăiască puțin mai mult și în puțin mai mult confort și să ia parte la norocul viitor al copiilor lor. Nu acestea sunt motivele. Pentru ce o fac? O fac de dragul copiilor lor. Copiii nu înțeleg asta și chiar își învinuiesc părinții – nu cumva aceasta este o trădare? (Ba da.) În cazul în care copiii nu înțeleg intențiile părinților lor, s-ar putea să se certe cu aceștia și chiar să provoace dispute și să le rănească sentimentele. Așadar, înțelegeți inima lui Dumnezeu? Această chestiune ține de înțelegerea adevărului. De ce sunt condamnate de Dumnezeu practicile oamenilor de a-și întreține propriile interese și ambiții? Oare Dumnezeu este egoist? Oare Dumnezeu le spune acestora să nu urmărească interesele personale ca să facă din ei niște oameni săraci și jalnici? (Nu.) Categoric nu e asta. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie buni și vine să-Și facă lucrarea de a-i mântui pentru a oferi binecuvântări omenirii și a ghida oamenii către o destinație frumoasă. Tot ce face Dumnezeu este pentru ca oamenii să dobândească adevărul și viața, astfel încât să fie apți să primească promisiunea și binecuvântările lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii au fost profund corupți de Satana, au firi corupte și trebuie să sufere enorm ca să dobândească adevărul și viața. Dacă toți urmăresc interesele personale și vor să ducă o viață bună pentru a satisface dorințele extravagante ale trupului, dar nu depun eforturi pentru urmărirea adevărului, care vor fi consecințele? Vor fi incapabili să obțină adevărul și să fie purificați și mântuiți. Care sunt consecințele dacă nu vor fi mântuiți? Trebuie să moară cu toții în dezastre. Este acesta momentul să se desfete în plăcerile trupului? Nu. Oricine nu dobândește adevărul trebuie să moară. Prin urmare, Dumnezeu le cere oamenilor să renunțe la interesele lor trupești și să urmărească adevărul. Acest lucru este făcut pentru oameni, pentru viețile lor și pentru mântuirea lor. Odată ce oamenii dobândesc adevărul și sunt mântuiți, promisiunea și binecuvântările lui Dumnezeu vor veni în orice moment. Binecuvântările pe care Dumnezeu le oferă oamenilor sunt cine știe de câte sute sau mii de ori mai mari decât plăcerile trupului pe care și le închipuie oamenii. Cum se face că oamenii nu le pot vedea? Oare sunt cu toții orbi în fața lor? Atunci de ce le cere Dumnezeu oamenilor să-și lase deoparte interesele proprii și să apere interesele lui Dumnezeu și pe cele ale casei lui Dumnezeu? Cine poate explica această chestiune? (Dumnezeu le cere oamenilor să renunțe la interesele personale pentru că oamenii au fost corupți de Satana, iar interesele lor nu sunt în acord cu adevărul. Cerându-le oamenilor să apere interesele casei lui Dumnezeu, El îi învață cum să se comporte. De asemenea, Dumnezeu face acest lucru și pentru că întreaga lucrare pe care o face El are scopul de a mântui oamenii, iar dacă cineva nu știe să apere interesele casei lui Dumnezeu, nu merită să fie numit om.) Există niște aspecte practice în ceea ce spui. (Aș vrea să adaug ceva. Eram obsedat de faimă, câștig și statut. Simțeam că am niște daruri și că ar trebui să fiu promovat în funcția de supraveghetor. Totuși, de fiecare dată când se țineau alegeri, pierdeam și, în inima mea, Îl învinovățeam pe Dumnezeu – de ce nu mi-a îndeplinit această mică dorință? Ulterior, după ce am experimentat câteva eșecuri, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am reflectat asupra mea și am recunoscut că eram adesea invidios și cream dispute pentru că urmăream faima, câștigul și statutul și nu cooperam armonios cu frații și surorile mele. Nu numai că nu făcusem progrese în viața mea, dar provocasem și câteva pierderi lucrării casei lui Dumnezeu. Am ajuns să-mi dau seama că urmărirea faimei, a câștigului și a intereselor personale nu este o perspectivă corectă asupra vieții, nici un obiectiv corect de urmărit, ci este o părere greșită pe care Satana le-o insuflă oamenilor pentru a-i induce în eroare, iar a urmări astfel de lucruri este foarte periculos. Dumnezeu nu le spune oamenilor să nu urmărească faima, câștigul și statutul ca să le provoace necazuri, nici pentru că vrea să fie aspru cu ei, ci pentru că aceasta este o cale foarte periculoasă, iar urmărirea unor astfel de lucruri nu poate duce decât la un final în care vor rămâne cu mâna goală.) Care credeți că este pericolul despre care vorbește atunci când spune „cu mâna goală” și „foarte periculoasă”? Oare este vorba de a rămâne cu mâinile goale și nimic mai mult? Ce fel de cale este aceasta? (Calea către distrugere.) Urmărirea acestor lucruri este o cale de împotrivire față de Dumnezeu. Nu reprezintă urmărirea adevărului, ci, mai degrabă, urmărirea statutului și a prestigiului. Înseamnă a merge pe calea antihriștilor. Indiferent cât de legitime crezi că sunt dorințele și aspirațiile tale, ceea ce vrea Dumnezeu nu este asta, nu este o asemenea urmărire, Dumnezeu nu vrea să urmărești în felul acesta. Dacă insiști să-ți urmezi propriul curs, atunci, în cele din urmă, finalul tău nu va fi doar că vei rămâne cu mâna goală, ci și că vei păși pe o cale de împotrivire față de Dumnezeu. Ce este periculos în asta? I te vei împotrivi lui Dumnezeu, Îl vei ataca și I te vei opune, Îi vei fi potrivnic, iar finalul va fi distrugerea. Mai este ceva de adăugat? (Dumnezeule, aș vrea să adaug eu ceva. Dumnezeu tocmai a întrebat de ce nu vrea ca oamenii să-și apere propriile interese, ci, mai degrabă, să apere interesele casei lui Dumnezeu. După cum înțeleg eu lucrurile, Dumnezeu a creat totul și totul vine de la Dumnezeu. Fiecare lucru creat de Dumnezeu este pentru oameni. Orice face Dumnezeu – inclusiv faptul că S-a întrupat de două ori pentru a face toată această lucrare și inclusiv toată lucrarea de acum de a înființa biserica – totul este, de fapt, de dragul mântuirii oamenilor. Odată ce oamenii cred în Dumnezeu, încep să trăiască viața bisericească și își pot face îndatoririle, au o cale de mântuire. Prin urmare, faptul că Dumnezeu ne cere să ne lăsăm la o parte interesele personale nu este privare, pentru că noi înșine suntem cei care vor beneficia, în cele din urmă, de pe urma apărării intereselor lui Dumnezeu și a intereselor casei Lui.) Foarte bine. Sensul general al celor spuse de voi în părtășie este, în esență, corect. Unii oameni vorbesc despre experiențele personale, iar alții vorbesc despre asta dintr-o perspectivă teoretică. Practic, ceea ce înțelegeți este că interesele lui Dumnezeu sunt legitime, iar interesele oamenilor nu sunt legitime. Numai interesele lui Dumnezeu se pot numi interese, pe când interesele oamenilor nu ar trebui să existe. Mai ales „interesele oamenilor” – această sintagmă, această expresie, acest fapt – nu sunt ceva de care oamenii ar trebui să se bucure. Interesele lui Dumnezeu sunt pe primul loc și ar trebui să fie apărate. Practic, asta înțelegeți voi. Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să aibă responsabilitatea de a apăra interesele lui Dumnezeu și ar trebui să privească interesele lui Dumnezeu în mod corect, pe când interesele oamenilor ar trebui să fie privite cu dispreț și înlăturate, pentru că interesele oamenilor nu sunt atât de glorioase. Dintr-un punct de vedere omenesc – pentru că, în esență, oamenii au firi corupte și, în sinea lor, sunt cu toții întinați de firi corupte – toate interesele oamenilor, indiferent de modul în care le privești sau indiferent dacă sunt perceptibile sau imperceptibile, se încadrează în categoria celor nelegitime. Prin urmare, indiferent dacă oamenii le pot lăsa la o parte sau nu, și-au dat seama deja, în mod subiectiv, că interesele oamenilor ar trebui să fie lăsate deoparte și că interesele lui Dumnezeu sunt cele pentru care ar trebui să lupte și pe care ar trebui să le apere. Există un consens în privința asta. Acum că am ajuns la un consens, să avem părtășie despre care anume sunt interesele lui Dumnezeu.

Care sunt, mai exact, interesele lui Dumnezeu? Pot fi echivalate interesele lui Dumnezeu, interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii? Se poate spune că „Dumnezeu” e un apelativ și, de asemenea, un sinonim pentru esența lui Dumnezeu. Dar „casa lui Dumnezeu” și „biserica”? „Casa lui Dumnezeu” este un termen cu un caracter mai degrabă general, pe când „biserica” este unul mai specific. Pot fi echivalate interesele lui Dumnezeu, interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii? (Nu, nu pot.) Unii oameni spun că nu, dar, de fapt, pot fi echivalate? Decretele administrative ale casei lui Dumnezeu, decretele administrative ale bisericii și decretele administrative promulgate de Dumnezeu sunt același lucru? (Da.) Sunt același lucru. Vorbind din această perspectivă, interesele tuturor celor trei pot fi echivalate. Casa lui Dumnezeu ia ființă doar cu Dumnezeu și aleșii Lui, iar biserica ia ființă numai cu acești aleși ai casei lui Dumnezeu. Biserica este o „unitate subordonată” mai specifică a casei lui Dumnezeu. „Casa lui Dumnezeu” este un termen mai general, pe când „biserica” este unul mai specific. Pot fi echivalate interesele lui Dumnezeu, interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii? Credeți că ar trebui să fie echivalate? Nu știți? Atunci să încercăm mai întâi să le echivalăm, pentru a le analiza. De exemplu, gloria lui Dumnezeu este interesul lui Dumnezeu. Ar fi în regulă să spunem că este gloria casei lui Dumnezeu? (Nu.) Nu ar fi în regulă. Casa lui Dumnezeu este un nume, nu reprezintă esența lui Dumnezeu. Ar fi în regulă să spunem că gloria lui Dumnezeu este gloria bisericii? (Nu.) În mod evident, nici asta nu ar fi în regulă. Gloria bisericii este gloria tuturor fraților și surorilor. Să o echivalăm cu gloria lui Dumnezeu ar fi scandalos. Oamenii nu-și pot asuma această glorie și nici casa lui Dumnezeu, nici biserica. Vorbind din această perspectivă, pot fi echivalate interesele lui Dumnezeu, interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii? (Nu, nu pot.) Nu, nu pot. Din altă perspectivă, pot fi echivalate o parte din lucrarea pe care o face Dumnezeu, o parte din lucrarea casei lui Dumnezeu și o parte din lucrarea bisericii? De exemplu, Dumnezeu le spune oamenilor să predice Evanghelia și să răspândească vorbele lui Dumnezeu. Aceasta este intenția lui Dumnezeu și, de asemenea, este însărcinarea dată de El oamenilor. Când această însărcinare îi este dată casei lui Dumnezeu, poate această lucrare să fie echivalată cu lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă? Însărcinările de la Dumnezeu sunt și ele o parte a lucrării Lui, iar această parte specifică poate fi echivalată cu lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă. Când această însărcinare îi este apoi dată bisericii, poate fi echivalată cu lucrarea lui Dumnezeu? (Da.) Da, poate. Unul dintre aceste două exemple implică ceva din esența lui Dumnezeu, caz în care Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și biserica nu pot fi echivalate. Celălalt exemplu implică lucrarea pe care o face Dumnezeu, însărcinarea de la Dumnezeu și, mai specific, cerințele lui Dumnezeu pentru toată lumea – aceste lucruri pot fi echivalate. Când vine vorba despre lucrurile care implică gloria, identitatea, esența și mărturia lui Dumnezeu, poate fi făcută o echivalare între El, casa Lui și biserică? (Nu.) Casa lui Dumnezeu și biserica nu pot avea această mărturie și această glorie și nu pot fi echivalate cu Dumnezeu, dar, când e vorba despre o anumită slujbă sau despre o anumită însărcinare, pot fi echivalate. Anterior am avut părtășie despre interesele casei lui Dumnezeu și ale bisericii, despre care am vorbit foarte mult. Astăzi ne vom concentra asupra părtășiei despre care anume sunt interesele lui Dumnezeu și care anume sunt lucrurile pe care oamenii nu le cunosc, la care aceștia nu s-au gândit niciodată și care au o legătură strânsă cu Dumnezeu și sunt considerate interesele lui Dumnezeu. Indiferent dacă este vorba despre un substantiv, o zicală sau un lucru asociat cu esența și identitatea lui Dumnezeu, care lucruri sunt interesele lui Dumnezeu? (Gloria lui Dumnezeu.) Gloria lui Dumnezeu este, cu siguranță, mărturia pe care Dumnezeu o obține de la oameni. Ce altceva? Lucrarea lui Dumnezeu, planul de gestionare al lui Dumnezeu, numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu, identitatea lui Dumnezeu și statutul lui Dumnezeu – toate acestea sunt interesele Sale. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, care este cel mai prețios lucru pe care vrea să-l protejeze? Numele lui Dumnezeu, gloria lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu sau identitatea și statutul lui Dumnezeu? Care este mai exact? Planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru a mântui omenirea este cel mai prețios lucru pe care Dumnezeu vrea să-l protejeze. Planul de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu este toată lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă în această perioadă de 6000 de ani. Pentru Dumnezeu, acesta este cel mai important lucru. Se poate spune că acesta ar trebui să fie interesul lui Dumnezeu, care poate fi văzut în ochii ființelor umane create. Practic, la asta se pot rezuma lucrurile pe care oamenii pot să le înțeleagă întrucâtva în legătură cu interesele lui Dumnezeu și lucrurile pe care aceștia ar trebui să le înțeleagă. Mai departe să vorbim despre interesele casei lui Dumnezeu. Când vine vorba despre interesele casei lui Dumnezeu, în afară de a apăra numele, gloria și mărturia lui Dumnezeu, ce altă însărcinare dată de Dumnezeu omenirii ar trebui apărată de oameni? (Planul de gestionare al lui Dumnezeu.) Așa e, cea mai importantă însărcinare dată de Dumnezeu omenirii este cel mai important interes al casei lui Dumnezeu. Așadar, care este acest interes? Este acela ca planul de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu să fie pus în aplicare în rândul omenirii, iar asta sigur că include tot felul de aspecte. Așadar, ce include? Include înființarea și formarea bisericii, crearea conducătorilor și a lucrătorilor la toate nivelurile bisericii, astfel încât diversele sarcini ale bisericii și lucrarea de răspândire a Evangheliei să poată continua nestingherite – toate acestea implică interesele bisericii. Acestea sunt cele mai importante lucruri cu privire la interesele lui Dumnezeu, ale casei lui Dumnezeu și ale bisericii, despre care vorbim adesea. Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să se răspândească, pentru ca planul de gestionare al lui Dumnezeu să continue fără obstacole, pentru ca intenția și voia lui Dumnezeu să fie îndeplinite fără obstacole în rândul omenirii și pentru ca vorbele lui Dumnezeu să fie răspândite, diseminate și proclamate la scară mai mare printre oameni, astfel încât mai mulți oameni să vină înaintea lui Dumnezeu – acestea sunt obiectivele și esența întregii lucrări a lui Dumnezeu. Ca atare, orice implică interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii trebuie, desigur, să implice voia și planul de gestionare al lui Dumnezeu. Mai specific, depinde de faptul dacă, în fiecare epocă și în fiecare etapă, lucrarea lui Dumnezeu poate să continue fără obstacole și poate să se răspândească și dacă se desfășoară și progresează lin în rândul omenirii. Dacă toate acestea se desfășoară normal, atunci interesele casei lui Dumnezeu și ale bisericii vor fi protejate, iar gloria lui Dumnezeu și mărturia lui Dumnezeu vor fi protejate. Dacă lucrarea lui Dumnezeu din casa lui Dumnezeu și din biserică întâmpină obstacole și nu poate continua nestingherită, iar intenția lui Dumnezeu și lucrarea pe care plănuiește să o facă sunt obstrucționate, atunci interesele casei lui Dumnezeu și ale bisericii sigur vor fi grav afectate – aceste lucruri sunt legate. Cu alte cuvinte, atunci când interesele casei lui Dumnezeu și ale bisericii sunt grav afectate sau obstrucționate, planul de gestionare al lui Dumnezeu va fi cu siguranță grav zădărnicit, iar interesele lui Dumnezeu vor fi și ele grav afectate.

Acum că am încheiat părtășia despre care sunt interesele lui Dumnezeu, să vorbim mai departe despre care sunt interesele oamenilor. Tocmai am vorbit puțin despre interesele oamenilor, acum să vorbim despre natura intereselor oamenilor, în ceea ce privește definirea lor, și să le stabilim natura. De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-și lase deoparte interesele? Oare oamenii nu au acest drept? Oare Dumnezeu nu le acordă oamenilor acest drept? Oare oamenii nu merită astfel de drepturi? Nu așa stau lucrurile? Privind lucrurile din perspectiva celor câteva aspecte ale intereselor oamenilor despre care tocmai am vorbit, pentru ce urmăresc oamenii interesele? (Pentru ei înșiși.) „Pentru ei înșiși” este o generalizare. Cine sunt ei înșiși? (Satane.) Dacă oamenii înțeleg adevărul, pot trăi în conformitate cu el, obțin o schimbare în fire, sunt mântuiți și urmăresc ceea ce vor, oare lucrurile pe care le urmăresc nu vor fi compatibile cu Dumnezeu? Însă, înainte să se schimbe și să fie mântuiți, singurele lucruri pe care le urmăresc sunt faima și câștigul, multitudinea de aspecte legate de trup; acestea sunt complet ostile adevărului și în contradicție cu acesta, o reală încălcare a adevărului și complet opuse lui. Dacă cineva spune că iubește adevărul și că îl urmărește, dar în esență țelul urmărit este să iasă în evidență, să se dea mare, să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre el, să-și atingă propriile interese, iar îndeplinirea datoriei sale nu este pentru a se supune lui Dumnezeu sau pentru a-L mulțumi, ci, în schimb, vrea să dobândească faimă, câștig și statut, atunci căutarea lui este nedreaptă. În aceste condiții, când vine vorba de lucrarea bisericii, sunt faptele lui un obstacol sau ajută la progresul acestor lucruri? În mod clar, sunt un obstacol; nu o ajută să progreseze. Unii oameni se laudă că fac lucrarea bisericii, dar totuși urmăresc faima, câștigul și statutul propriu, își desfășoară propria activitate, își creează micul lor grup, micul lor regat – își face datoria acest fel de om? Toată lucrarea pe care o face perturbă, tulbură și împiedică în principal biserica. Care este consecința faptului că urmărește faima, câștigul și statutul? Mai întâi, asta afectează modul în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu în mod normal și cum înțeleg adevărul, le îngreunează intrarea în viață, îi împiedică să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și îi conduce pe drumul greșit – ceea ce le face rău celor aleși și îi duce la ruină. Și, în cele din urmă, ce efecte are asupra lucrării bisericii? Tulbură, păgubește și scindează. Aceasta este consecința faptului că oamenii caută faima, câștigul și statutul. Când își fac datoria în acest mod, nu putem spune că merg pe calea unui antihrist? Când Dumnezeu cere ca oamenii să-și lase la o parte faima, câștigul și statutul nu înseamnă că îi privează de dreptul de a alege; mai degrabă o face pentru că, în timp ce urmăresc faima, câștigul și statutul, oamenii întrerup și perturbă lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, ba chiar pot influența și modul în care și mai mulți oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și înțeleg adevărul, dobândind astfel mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt incontestabil. Când oamenii își urmăresc propria faimă, propriul câștig și statut, în mod sigur nu vor urmări adevărul și nu își vor îndeplini cu fidelitate datoria. Vor vorbi și vor acționa doar de dragul faimei, câștigului și al statutului și toată lucrarea pe care o fac, fără cea mai mică excepție, va fi de dragul acestor lucruri. A te purta și a acționa în acest fel înseamnă, fără îndoială, a merge pe calea antihriștilor; este o întrerupere și o perturbare a lucrării lui Dumnezeu și toate consecințele ei diferite împiedică răspândirea Evangheliei Împărăției și punerea în aplicare a voii lui Dumnezeu în cadrul bisericii. Prin urmare, se poate spune cu certitudine despre calea parcursă de cei care urmăresc faima, câștigul și statutul că este calea împotrivirii față de Dumnezeu. Este o împotrivire intenționată față de El, contrazicându-L – înseamnă a coopera cu Satana pentru a te împotrivi lui Dumnezeu și a fi în opoziție cu El. Aceasta este natura căutării faimei, a câștigului și a statutului de către oameni. Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi faima, câștigul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin un debușeu pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect advers și negativ. Când cineva caută adevărul, e capabil să țină seama de intențiile lui Dumnezeu și de povara lui Dumnezeu. Când își face datoria, susține lucrarea bisericii în toate privințele. Este capabil să Îl preamărească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El, le este de folos fraților și surorilor, îi sprijină și aprovizionează, iar Dumnezeu dobândește slavă și mărturie, ceea ce îl rușinează pe Satana. Drept rezultat al urmăririi adevărului, Dumnezeu dobândește o ființă creată care este cu adevărat capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, care este capabilă să-L venereze pe Dumnezeu. De asemenea, drept rezultat al urmăririi adevărului, voia lui Dumnezeu e îndeplinită, iar lucrarea lui Dumnezeu poate să progreseze. În ochii lui Dumnezeu, o astfel de urmărire este pozitivă, cinstită. O astfel de urmărire este de un imens folos aleșilor lui Dumnezeu, cât și pe deplin benefică lucrării bisericii, ajută la progresul lucrării și este aprobată de Dumnezeu.