Supliment: Ce este adevărul

Astăzi vom continua părtășia despre conținutul de data trecută. Care a fost subiectul despre care am avut părtășie ultima dată? („Să dormi pe vreascuri și să lingi fiere” nu este adevărul.) Așadar, credeai că acesta era adevărul? Înainte, oamenii credeau în mod subconștient că acesta era adevărul sau, cel puțin, că era un lucru destul de pozitiv, care îi inspiră într-o anumită măsură pe oameni și care i-ar putea încuraja să ia inițiativa și să țintească sus. Judecând-o astfel, oamenii credeau că această expresie era destul de apropiată de adevăr și de lucrurile pozitive. Prin urmare, mulți oameni credeau, în mod subconștient, că această zicală, „să dormi pe vreascuri și să lingi fiere”, era o expresie destul de pozitivă sau, cel puțin, că avea conotații mai degrabă pozitive decât negative și că avea un rol în îmbunătățirea vieților și comportamentului oamenilor. Însă, după ce am avut părtășie despre ea, am văzut că nu este nimic de genul acesta și că există probleme majore cu ea. Ați mai căutat expresii care sunt similare sau înrudite cu aceasta sau care au un rol asemănător și despre care oamenii cred, în subconștient, că sunt destul de pozitive sau destul de bune, și le-ați disecat? (Nu.) Spuneți-Mi, expresia „a trage multe concluzii dintr-un singur caz” este potrivită aici? (Da.) Ar trebui să se spună că această expresie are aplicații practice când vine vorba despre căutarea și practicarea adevărului. Data trecută am avut părtășie despre „să dormi pe vreascuri și să lingi fiere”. Ce alte expresii similare există? Ce alte expresii au aproximativ același înțeles sau pot juca același rol? Nu este nimic rău în a diseca expresii precum „să dormi pe vreascuri și să lingi fiere” conform căii Mele, având părtășie unii cu alții despre ele și dobândind unele înțelegeri noi. Când veți fi capabili să le vedeți falsitatea, veți renunța la astfel de expresii și apoi veți merge pe calea practicării și urmăririi adevărului, doar pe baza cuvintelor lui Dumnezeu.

Haideți să continuăm subiectul despre care am avut părtășie ultimele două dăți. Care a fost acela? (Ce este adevărul.) Corect, ce este adevărul. Așadar, ce anume este adevărul? (Adevărul este criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu.) Se pare că ați memorat această propoziție, în ceea ce privește teoria și definiția ei. Așadar, în urma celor două părtășii anterioare ale noastre, există acum vreo diferență în definiția, cunoașterea și înțelegerea adevărului din adâncul inimilor voastre, față de cele pe care le-ați avut în trecut? (Da, există.) Care anume este această diferență? Deși, pe termen scurt, s-ar putea să nu aveți cunoașterea experienței adevărate, cel puțin aveți o anumită cunoaștere perceptivă. Spuneți-Mi ce credeți, pe baza propriei experiențe, cunoașteri și înțelegeri. (Înainte știam că trebuie să practic în conformitate cu adevărul cuvintelor lui Dumnezeu ori de câte ori mi se întâmplă ceva, dar nu am putut niciodată să pun în practică acest lucru. Este ca și cum de obicei am o tendință să dau dovadă de impetuozitate și, cu toate că știu din cuvintele lui Dumnezeu că e greșit să dezvălui impetuozitate și cunosc cerințele lui Dumnezeu de la oameni, continui să o fac și nu am fost niciodată capabil să găsesc cauza principală. Numai după ce am ascultat părtășia lui Dumnezeu data trecută mi-am dat seama că, adesea, oamenii dezvăluie corupție pentru că sunt controlați de gânduri satanice și că eu dezvălui impetuozitate pentru că, în mine, există logica satanică: „Nu voi ataca decât dacă sunt atacat; dacă sunt atacat, cu siguranță voi contraataca.” Cred că această zicală este corectă și că, pentru mine, acesta este un mijloc de autoapărare. Influențat de această gândire și părere satanică, sunt incapabil să practic adevărul, dar, de fapt, deși aceste lucruri satanice par corecte la exterior, în realitate, sensurile pe care le transmit se opun cerințelor cuvintelor lui Dumnezeu și sunt greșite. Numai cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărul și numai a acționa în deplină concordanță cu acestea este un lucru corect.) Foarte bine! Mai puteți adăuga ceva? (Eu aș vrea să adaug ceva. Înainte, și eu știam că trebuie să caut și să practic adevărul oricând mi se întâmplă ceva, dar eram în continuare puțin confuz privind felul în care să fac acest lucru. Ascultând părtășia lui Dumnezeu, consider că adevărul este foarte realist și are legătură cu fiecare aspect al vieții. Luați câteva dintre exemplele menționate de Dumnezeu. Chinezii învață și ei să bea cafea după ce ajung în țările vestice. Aceasta nu este o problemă cu modul în care acționează cineva, ci este o problemă referitoare la gândurile și părerile oamenilor și are legătură cu adevărul. De asemenea, după ce Dumnezeu a disecat unele zicale și expresii uzuale pe care oamenii le consideră corecte, am ajuns să cred că ar trebui să reflectez asupra propriilor comportamente și practici care par să fie corecte, asupra intențiilor, gândurilor și părerilor din spatele acestor comportamente și asupra a ceea ce trăiesc eu cu exactitate, bazându-mă pe aceste lucruri. Acum simt că știu mai exact cum să caut și să practic adevărul oricând mi se întâmplă ceva, și nu mi se mai pare atât de abstract.) Se pare că, prin intermediul acestor două părtășii, majoritatea oamenilor au dobândit o înțelegere de bază a ceea ce este adevărul și a unor subiecte care au legătură cu acesta și că, din adâncul inimilor lor, au început deja să reflecteze pentru a vedea dacă purtarea și acțiunile lor au legătură cu adevărul, precum și care anume dintre lucrurile la care aderă și pe care le aud în credința lor în Dumnezeu sunt adevărul și care nu sunt adevărul și dacă lucrurile despre care cred că sunt corecte sunt de fapt adevărul și care este legătura dintre astfel de lucruri și adevăr. După ce reflectează, oamenii pot să stabilească exact ce este adevărul, precum și care lucruri sunt adevărul și care nu sunt adevărul. După ce au ascultat predici atât de mulți ani și după ce au mâncat și au băut cuvintele lui Dumnezeu atât de mulți ani, majoritatea oamenilor au câștigat unele lucruri și pot vedea clar un fapt: cuvintele lui Dumnezeu chiar sunt adevărul, cerințele lui Dumnezeu sunt adevărul și tot ce vine de la Dumnezeu este adevărul. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu deja au recunoscut și au acceptat din adâncul inimii acest fapt, dar, în viața reală, s-ar putea să spună adesea, în mod inconștient, lucruri care nu au nicio legătură cu adevărul sau care îi sunt contrare. Unii chiar tratează lucrurile pe care oamenii le cred corecte și bune drept adevărul și, mai ales, nu au discernut falsitățile înșelătoare și cuvintele diavolești care provin de la Satana și pe care nu numai că le-au acceptat de mult în inimile lor, ba chiar le tratează ca pe niște lucruri pozitive. De exemplu, multe filosofii satanice precum: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, „Ți-o plătesc cu aceeași monedă”, „Oamenii înțelepți se pricep să se auto-protejeze, căutând doar să nu facă greșeli” și „Nu voi ataca decât dacă sunt atacat” și așa mai departe sunt considerate de oameni ca fiind adevărul și mottouri pentru viață, iar oamenii chiar se simt deosebit de mulțumiți de ei înșiși pentru că respectă aceste filosofii satanice și abia după ce citesc cuvintele lui Dumnezeu își dau seama că aceste lucruri de la Satana nu sunt de fapt adevărul, ci, mai curând, erezii și falsități înșelătoare care-i induc în eroare pe oameni. De unde provin aceste lucruri? Unele provin din educația școlară și sunt din manuale, unele provin din educația primită în familie, iar unele din condiționarea socială. Pe scurt, toate provin din cultura tradițională și își au originea în educația Satanei. Au aceste lucruri vreo legătură cu adevărul? Nu au nicio legătură cu adevărul, însă oamenii nu pot discerne aceste lucruri așa cum sunt în realitate și le consideră în continuare ca fiind adevărul. A devenit prea gravă această problemă? Care sunt consecințele, dacă aceste lucruri de la Satana sunt considerate ca fiind adevărul? Pot oamenii să se elibereze de firile lor corupte dacă aderă la aceste lucruri? Pot reuși oamenii să trăiască o umanitate normală dacă aderă la ele? Pot oamenii să trăiască în conformitate cu rațiunea și conștiința dacă aderă la ele? Se pot ridica la standardele conștiinței și rațiunii dacă aderă la ele? Pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu dacă aderă la ele? Nu pot face nimic din toate astea. Întrucât nu pot face nimic din toate astea, sunt adevărul aceste lucruri la care aderă oamenii? Pot servi drept viața unei persoane? Care sunt consecințele faptului că oamenii consideră aceste lucruri negative – cum ar fi ceea ce cred că sunt filosofii corecte și bune pentru interacțiuni lumești, strategii de supraviețuire, legi ale supraviețuirii și chiar cultura tradițională – ca fiind adevărul și aderă la ele? Omenirea aderă la aceste lucruri de mii de ani. S-au schimbat oamenii câtuși de puțin? S-a schimbat în vreun fel situația actuală a omenirii? Nu cumva rasa umană coruptă devine din ce în ce mai ticăloasă și mai potrivnică față de Dumnezeu? Dumnezeu exprimă multe adevăruri de fiecare dată când lucrează, iar oamenii pot vedea că aceste adevăruri au autoritate și putere; așadar, cum se face că oamenii sunt în continuare capabili să Îl nege pe Dumnezeu și să I se împotrivească? De ce tot nu pot să-L accepte pe Dumnezeu și să I se supună? Acest lucru este suficient pentru a arăta că omenirea a fost prea profund coruptă de Satana, că omenirea coruptă este plină de firi satanice și scârbită de adevăr, că-l urăște și nu-l acceptă deloc. Cauza acestei probleme este că ființele umane au acceptat prea multe filosofii și cunoștințe satanice. În adâncul inimilor lor, oamenii sunt plini de tot felul de gânduri și păreri satanice și, astfel, au dezvoltat firea celor scârbiți de adevăr și a celor care îl urăsc. Putem vedea la foarte mulți oameni care cred în Dumnezeu că, deși recunosc despre cuvintele lui Dumnezeu că au autoritate și putere, ei nu acceptă adevărul. Adică, atunci când oamenii mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, deși recunosc din gură că „spusele lui Dumnezeu sunt adevărul, nimic nu este mai presus decât adevărul, adevărul este în inimile noastre, iar noi considerăm urmărirea adevărului drept scopul existenței noastre”, în viața reală trăiesc în continuare după zicale și filosofii satanice renumite, lasă deoparte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și respectă și practică lucruri precum cunoașterea teologică umană și doctrinele spirituale ca și cum ar fi adevărul. Este aceasta adevărata stare a celor mai mulți oameni care cred în Dumnezeu? (Da.) Dacă voi continuați să aderați în felul acesta și nu disecați, nici nu înțelegeți pe baza cuvintelor lui Dumnezeu aceste lucruri adânc înrădăcinate din cultura tradițională satanică și dacă nu le puteți discerne de la rădăcină, nu puteți dobândi o înțelegere deplină a lor sau nu le puteți abandona, care va fi rezultatul? Există un rezultat care este sigur, și anume acela că oamenii cred în Dumnezeu mulți ani și totuși nu știu ce este adevărul sau pe ce cale să meargă și, în cele din urmă, știu să vorbească despre doctrine spirituale și teorii teologice și tot ce spun sună frumos și nu este decât doctrină care este în conformitate cu adevărul, dar, de fapt, acești oameni reprezintă arhetipul fariseilor ipocriți privind ceea ce practică și ce trăiesc. Care sunt consecințele acestui lucru? Indiscutabil, sunt condamnați de Dumnezeu și blestemați de El. Cei care cred în Dumnezeu dar nu acceptă adevărul sunt farisei și nu pot dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu.

De exemplu, în privința educației copiilor, unii părinți văd cum copiii lor sunt neascultători și nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și spun: „Anticii au avut dreptate când au spus: «A hrăni fără a educa este vina părintelui».” Astfel de părinți nu tratează această chestiune pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. În inimile lor nu au decât cuvintele oamenilor, mai curând decât cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, dețin adevărul-realitate? Nu, nu îl dețin. Deși cred în Dumnezeu și înțeleg unele adevăruri și ar trebui să știe că trebuie să folosească adevărul ca să-și educe copiii pentru a-și îndeplini responsabilitățile părintești, ei nu practică în felul acesta. Când văd cum copiii lor o iau pe calea greșită, oftează și spun: „A hrăni fără a educa este vina părintelui.” Ce fel de expresie este aceasta? Cui aparține celebra zicală? (Este zicala celebră a Satanei.) A rostit Dumnezeu vreodată această expresie? (Nu.) Așadar, de unde provine? (De la Satana.) Provine de la Satana, din această lume. Oamenii „urmăresc” atât de mult adevărul, „iubesc” atât de mult adevărul și „preamăresc” atât de mult adevărul; așadar, de ce oare spun astfel de expresii satanice atunci când li se întâmplă ceva? Ba chiar consideră că este un lucru drept și demn de spus. Ei zic: „Uite câtă venerație și stimă am pentru adevăr și pentru Dumnezeu! Mie îmi vine de la sine să spun: «A hrăni fără a educa este vina părintelui» – ce adevăr măreț este acesta! Aș putea să spun această expresie dacă nu aș crede în Dumnezeu?” Nu înseamnă asta că pretind că ar fi adevărul? (Ba da.) Așadar, este această expresie adevărul? (Nu.) Ce fel de expresie este „A hrăni fără a educa este vina părintelui”? În ce fel este greșită? Această expresie înseamnă că, în cazul în care copiii sunt neascultători sau imaturi, este responsabilitatea părinților care nu i-au educat bine. Însă chiar așa stau lucrurile? (Nu.) Unii părinți se comportă cum se cuvine și, totuși, fiii lor sunt huligani, iar fiicele lor sunt prostituate. Cel care joacă rolul părintelui se înfurie teribil și spune: „A hrăni fără a educa este vina părintelui. I-am răsfățat!” Este sau nu corect să spună asta? (Nu, este greșit.) În ce fel este greșit? Dacă poți înțelege ce este în neregulă cu această expresie, asta dovedește că înțelegi adevărul și că înțelegi ce este în neregulă cu problema din această expresie. Dacă nu înțelegi adevărul din această chestiune, atunci nu o poți explica în mod clar. Acum că ați ascultat explicația și definiția adevărului, puteți să simțiți și să spuneți următoarele: „Această expresie este greșită, este o expresie lumească. Noi, care credem în Dumnezeu, nu spunem astfel de lucruri.” N-ai făcut decât să schimbi modul în care vorbești despre această chestiune. Nu înseamnă că înțelegi adevărul – de fapt, nu știi ce este în neregulă cu expresia: „A hrăni fără a educa este vina părintelui.” Când te confrunți cu astfel de chestiuni, ce ar trebui să spui, conform adevărului? Cum ar trebui să acționezi conform adevărurilor-principii? Mai întâi, haideți să vorbim despre felul în care să înțelegeți și să explicați corect astfel de chestiuni. Ce spune Dumnezeu despre asta? Au de spus cuvintele lui Dumnezeu ceva anume despre astfel de chestiuni? Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, toate pentru ca oamenii să le accepte drept viața lor. Așadar, atunci când îi educă pe copiii lor, nu ar trebui oamenii să folosească spusele lui Dumnezeu ca să-i învețe? Cuvintele lui Dumnezeu sunt adresate întregii omeniri. Indiferent dacă ești adult sau copil, bărbat sau femeie, bătrân sau tânăr, toată lumea ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu. Numai cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și pot deveni viața oamenilor. Numai cuvintele lui Dumnezeu îi pot conduce pe oameni pe calea cea dreaptă în viață. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să fie capabili să dobândească o înțelegere deplină a acestei chestiuni. Cum explicați expresia „A hrăni fără a educa este vina părintelui”? (Calea pe care merge o persoană este determinată de natura-esență pe care o are. În plus, pedeapsa la care va fi supusă sau binecuvântările pe care le va primi în această viață au legătură cu viața ei anterioară. Prin urmare, afirmația „Dacă odraslele nu urmează calea cea dreaptă, e din cauză că părinții lor nu le-au educat bine” nu rezistă scrutării și neagă pe deplin faptul că Dumnezeu este suveran asupra destinului omenirii.) După spusele tale, are vreo legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu faptul că acești copii nu urmează calea cea dreaptă? Dumnezeu le permite oamenilor să facă propriile alegeri și să aleagă să meargă pe calea cea dreaptă. Totuși, oamenii au naturi satanice și cu toții fac propriile alegeri și toți aleg calea preferată proprie și nu sunt dispuși să se supună suveranității lui Dumnezeu. Dacă lucrul pe care îl spui este în acord cu adevărul, atunci ar trebui să-l explici clar, astfel încât oamenii să fie convinși de el.

În continuare vom avea părtășie despre expresia: „A hrăni fără a educa este vina părintelui.” Primul lucru care trebuie clarificat este că e greșit să spui: „Eșecul copiilor de a urma calea cea dreaptă are legătură cu părinții lor.” Oricine ar fi, dacă este un anumit tip de persoană, va merge pe o anumită cale. Nu este acest lucru o certitudine? (Ba da.) Calea pe care o urmează o persoană determină cine este aceasta. Depinde de ea ce cale urmează și ce tip de persoană devine. Acestea sunt lucruri care sunt predestinate, înnăscute și au legătură cu natura persoanei. Așadar, care este rostul educației părintești? Poate guverna natura unei persoane? (Nu.) Educația părintească nu poate guverna natura umană și nu poate rezolva problema căii pe care o urmează o persoană. Care este singura educație pe care o pot oferi părinții? Câteva comportamente simple în viața de zi cu zi a copiilor, câteva gânduri și reguli de comportament destul de superficiale – acestea sunt lucrurile care au legătură cu părinții. Înainte să ajungă la maturitate copiii lor, părinții ar trebui să-și îndeplinească responsabilitatea care le revine, aceea de a-i educa să urmeze calea cea dreaptă, să învețe pe brânci și să se străduiască să fie capabili să se ridice mai presus decât restul după ce cresc, să nu facă lucruri rele și să nu devină oameni răi. De asemenea, părinții ar trebui să reglementeze comportamentul copiilor lor, să-i învețe să fie politicoși și să-și salute bătrânii de câte ori îi văd și să-i învețe alte lucruri legate de comportament – aceasta este responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinească părinții. Să aibă grijă de viața copilului lor și să-l educe cu niște reguli de bază de comportament – asta înseamnă influența părintească. Cât despre personalitatea copilului lor, părinții nu-l pot învăța asta. Unii părinți sunt relaxați și fac totul într-un ritm tihnit, pe când copiii lor sunt foarte nerăbdători și nu pot sta într-un loc nici măcar pentru scurt timp. Pleacă pe cont propriu ca să-și câștige traiul când au 14 sau 15 ani, iau propriile decizii în toate, nu au nevoie de părinții lor și sunt foarte independenți. Au învățat aceste lucruri de la părinții lor? Nu. Prin urmare, personalitatea unui om, firea și chiar esența lui, precum și calea pe care o va alege în viitor nu au nicio legătură cu părinții lui. Există unii care resping această afirmație, spunând: „Așadar, cum poate să nu aibă nimic de-a face cu ei? Unii oameni provin dintr-o familie de învățați sau dintr-o familie cu generații de experți într-un anumit domeniu. De exemplu, o generație studiază pictura, următoarea studiază și ea pictura și la fel face și următoarea generație. Asta confirmă corectitudinea expresiei: «A hrăni fără a educa este vina părintelui.»” Este corect sau greșit să spună asta? (Este greșit.) E greșit și inexact să folosească acest exemplu pentru a ilustra problema, pentru că sunt două lucruri diferite. Influența unei familii cu generații de experți se extinde doar la un singur aspect de pricepere și este posibil ca acest mediu familial să-i facă pe toți să învețe același lucru. La suprafață, și copilul alege același lucru, dar la bază este vorba despre predestinarea lui Dumnezeu. Cum s-a reîncarnat persoana în această familie? Nu este și acesta un lucru asupra căruia are suveranitate Dumnezeu? Părinții sunt singurii responsabili de creșterea copiilor lor până la maturitate. Copiii sunt influențați de părinții lor doar în ceea ce privește comportamentul lor extern și obiceiurile de viață. Însă, odată ce cresc, scopurile pe care le urmăresc în viață și destinul lor în viață nu au nicio legătură cu părinții lor. Unii părinți sunt doar fermieri obișnuiți care își trăiesc viața conform statutului lor, dar copiii lor sunt capabili să devină funcționari și să facă lucruri mărețe. Apoi există copiii ai căror părinți sunt unul avocat și celălalt doctor, fiecare dintre ei fiind capabil, totuși copiii lor nu sunt buni de nimic și nu pot obține o slujbă indiferent unde se duc. Asta i-au învățat părinții lor să fie? Când tatăl este avocat, este posibil ca el să limiteze educația și să-și influențeze copiii? Categoric nu. Niciun tată nu spune: „Am fost atât de prosper în viața mea, sper să nu fie la fel de prosperi copiii mei pe mai departe. Ar fi prea obositor. E suficient să fie simpli văcari în viitor.” Sigur trebuie să-și educe copiii, ca ei să învețe de la el și să fie ca el pe viitor. Ce li se va întâmpla copiilor lui după ce le va încheia educația? Copiii vor deveni orice sunt meniți să devină, iar destinele lor vor fi orice sunt menite să fie și nimeni nu poate schimba asta. Ce fapt percepeți aici? Calea pe care o urmează un copil nu are nimic de-a face cu părinții lui. Unii părinți cred în Dumnezeu și își învață copiii să creadă în Dumnezeu, dar, orice spun, copiii lor nu cred, iar părinții nu pot face nimic în privința asta. Unii părinți nu cred în Dumnezeu, pe când copiii lor cred. Odată ce aceștia încep să creadă în Dumnezeu, Îl urmează, se consumă pentru El, sunt capabili să accepte adevărul și câștigă aprobarea lui Dumnezeu și astfel destinul lor se schimbă. Este acesta rezultatul educației părintești? Deloc, are legătură cu predestinarea și selecția de la Dumnezeu. Există o problemă cu această expresie: „A hrăni fără a educa este vina părintelui.” Deși părinții au responsabilitatea de a-și învăța copiii, destinul unui copil nu este determinat de părinții lui, ci de natura lui. Poate rezolva educația problema naturii unui copil? Nu o poate rezolva deloc. Calea pe care o urmează o persoană în viață nu este determinată de părinții ei, ci este predestinată de Dumnezeu. Se spune că „soarta omului este determinată de Ceruri”, iar această zicală este rezumată de experiența umană. Înainte ca o persoană să ajungă la maturitate, nu-ți poți da seama ce cale va urma. Odată ce devine adult și are gânduri și poate reflecta asupra problemelor, va alege ce să facă în comunitatea mai largă. Unii oameni spun că vor să fie funcționari superiori, alții spun că vor să fie avocați și alții spun că vor să fie scriitori. Fiecare are alegerile și ideile proprii. Nimeni nu spune: „Pur și simplu voi aștepta ca părinții mei să mă educe. Voi deveni orice mă educă părinții mei să devin.” Nimeni nu este atât de nesăbuit. După ce oamenii devin adulți, ideile lor se stârnesc și se maturizează treptat și astfel calea și obiectivele pe care le au înainte devin tot mai clare. În acel moment, puțin câte puțin, devine evident și vizibil ce fel de persoane sunt și din ce grup fac parte. De acolo înainte, caracterul fiecărei persoane devine treptat clar definit, la fel ca firea ei, precum și calea pe care o urmează, direcția în viață și grupul de care aparține. Pe ce se bazează toate acestea? În cele din urmă, asta a predestinat Dumnezeu – nu are nicio legătură cu părinții. Acum vedeți clar acest lucru? Așadar, ce lucruri au legătură cu părinții? Înfățișarea, înălțimea, genele și câteva boli ereditare au puțină legătură cu părinții. De ce spun „puțină”? Pentru că nu este așa în 100% din cazuri. În unele familii, fiecare generație este afectată de o boală, dar apoi un copil se naște fără ea. Cum se poate așa ceva? Există unii care spun: „Asta e pentru că acel copil are o personalitate bună.” Aceasta este o părere a oamenilor, dar de unde provine această chestiune? (Din predestinarea de la Dumnezeu.) Exact așa este. Așadar, expresia „A hrăni fără a educa este vina părintelui” este de fapt corectă sau greșită? (Este greșită.) Acum vă este clar, nu-i așa? Nu va merge dacă nu știți cum să discerneți. Fără adevăr, nu puteți vedea clar nicio chestiune.

În viața de zi cu zi, fiecare persoană are, în mintea ei, destul de multe păreri înșelătoare de la Satana. Ele rămân depozitate și stocate în interior și sunt dezvăluite oricând se întâmplă ceva. Unii oameni spun: „Un bărbat bun nu se ceartă cu femeile. Uite ce nobil sunt eu! Sunt masculin, viril, pe când tu ești o viorea micuță, așa că nu mă voi certa cu tine.” Drept ce tratează această expresie? (Drept adevărul.) O tratează ca fiind adevărul și un principiu pentru practicarea adevărului. Există, de asemenea, oameni care văd pe cineva cu trăsături foarte frumoase și care arată ca un gentleman integru, dar care este foarte alunecos și se deghizează mereu, care este deosebit de înșelător și insidios când interacționează cu ceilalți și mulți oameni nu-și pot da seama ce e cu el, așa că spun: „Cred în Dumnezeu doar ca să mă comport ca o persoană integră și bună la inimă, prietenoasă cu alții, mai curând decât ostilă. Este la fel ca zicala: «Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals.» Unele dintre cuvintele lui Dumnezeu au și acest înțeles.” Ce credeți despre ceea ce spun acești oameni? „Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals.” Vezi tu, imediat ce li se întâmplă ceva oamenilor, toate aceste zicale, proverbe și expresii uzuale care se află în sinea lor ies și se revarsă toate odată și nu există niciun cuvânt de adevăr. În cele din urmă, acei oameni spun chiar: „Slavă lui Dumnezeu pentru că m-a luminat!” Este zicala „Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals” corectă sau greșită? (Este greșită.) Știți cu toții că este greșită, dar ce este în neregulă cu ea? Ce este în neregulă cu gentlemenii falși este că sunt falși. Nimeni nu-și dorește să fie un gentleman fals, toți vor să fie adevărați răufăcători. Ce aprobă oamenii la adevărații răufăcători? Câștigă aprobarea tuturor doar pentru că sunt autentici, deși sunt răufăcători. Deci ce vă doriți să fiți, răufăcători autentici sau gentlemeni falși? (Niciuna.) De ce să nu fiți aceste două tipuri de oameni? (Niciunul dintre ele nu este în acord cu adevărul. Nu se spune nimic despre asta în cuvintele lui Dumnezeu.) Puteți găsi baza relevantă pentru a pretinde că Dumnezeu nu le-a spus oamenilor să fie gentlemeni falși sau răufăcători adevărați? (Dumnezeu vrea ca oamenii să fie onești.) Dumnezeu vrea ca oamenii să fie onești. Atunci, care este diferența dintre oamenii onești și răufăcătorii adevărați? Cuvântul „răufăcători” nu este bun, dar ei sunt destul de autentici. De ce nu sunt buni răufăcătorii autentici? Puteți să explicați clar? Pe ce bază se pretinde că nici răufăcătorii adevărați, nici gentlemenii falși nu sunt oameni buni? Ce sunt răufăcătorii? Ce cuvânt este asociat de obicei cu răufăcătorii? (Detestabili.) Așa e. Cum este descris și definit termenul „detestabil” în cuvintele lui Dumnezeu? În cuvintele lui Dumnezeu, „detestabil” este definit ca un cuvânt bun sau un cuvânt rău? (Un cuvânt rău.) Un cuvânt rău, unul care este condamnat de Dumnezeu. Oamenii cu purtare detestabilă și cu păreri detestabile sunt răufăcători. Cum altfel sunt definite firea și esența unui răufăcător? Ca fiind egoiste, nu? (Da.) Acest tip de persoană este egoistă și detestabilă. Chiar dacă lucrurile pe care le dezvăluie sunt autentice și reprezintă adevăratul lor temperament, ei sunt în continuare răufăcători. Un gentleman fals este viclean și ticălos, se deghizează mereu și le dă altora o impresie falsă, lăsându-i să-i vadă partea luminoasă, strălucitoare și prietenoasă. Își ține ascunse firea, opiniile și părerile adevărate, astfel încât nimeni să nu le poată vedea sau înțelege. Ce fire au astfel de oameni? (Înșelătoare și ticăloasă.) Sunt pur și simplu oameni ticăloși. Astfel, nici răufăcătorii, nici gentlemenii nu sunt oameni buni. Unul este rău pe interior, iar celălalt este rău la exterior. De fapt, firile lor sunt la fel – ambele tipuri sunt extrem de ticăloase, egoiste și înșelătoare. Caută aceste două tipuri de oameni extrem de ticăloși și înșelători să fie oameni onești? (Nu.) De aceea, indiferent care dintre aceste două tipuri de oameni devii, nu ești persoana bună sau onestă pe care o cere Dumnezeu. Ești o persoană pe care Dumnezeu o detestă și nu ești persoana care îți cere Dumnezeu să fii. Așadar, spune-Mi, expresia „Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals” este adevărul? (Nu.) Privind lucrurile din acest punct de vedere, această expresie nu este adevărul. Mulți oameni, cu scopul de a-i ataca și condamna pe gentlemenii falși, astfel încât ei să pară oameni buni, spun „Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals”, ca și cum „răutatea” acestor răufăcători îi face deosebit de drepți și autentici, ca un fel de forță a justiției. Cum poți tu, în calitate de răufăcător, să pretinzi că ești drept? Tu ești cel care merită să fie condamnat.

În mințile tuturor există destul de multe expresii și lucruri de acest tip și, astfel, numeroși oameni aderă la acest tip de părere. Indiferent dacă este vorba despre cultura tradițională, proverbe din folclor, mottouri de familie sau sistemul legal al unei țări, oamenii folosesc adesea aceste lucruri, care au circulat în societate multă vreme și la scară largă și care au fost chiar proclamate și promovate mult timp drept lucruri pozitive în societate și printre oameni, ca să educe generație după generație. În adâncul inimilor oamenilor, unele expresii sunt privite drept principii de practică și de existență umană. Unele sunt expresii care transmit un punct de vedere cu care oamenii doar sunt de acord, dar pe care nu vor neapărat să-l implementeze. Indiferent dacă vrei să le implementezi sau nu, în adâncul inimii tale, de fapt, iei aceste expresii drept principii de practică pentru comportamentul tău. Pe scurt, aceste lucruri sunt o mare piedică în credința oamenilor în Dumnezeu și în urmărirea adevărului. Fac numai rău, mai curând decât să aducă beneficii oamenilor. De exemplu, un subiect discutat adesea de oamenii moderni este; „Viața este prețioasă, iubirea este și mai prețioasă. Totuși, de dragul libertății, aș renunța la amândouă.” Această expresie este o zicală renumită, susținută și venerată de oamenii din Orient și din Occident, care au idealuri mărețe și care urmăresc libertatea și vor să scape de sistemul tradițional feudal. Care este punctul central pe care îl urmăresc oamenii aici? Este viața? Sau iubirea? (Nu, este libertatea.) Corect, este libertatea. Așadar, această expresie este adevărul? Sensul acestei expresii este că, pentru a urmări libertatea, viața poate fi dată la o parte, iar iubirea poate fi, de asemenea, abandonată – adică persoana pe care o iubești poate fi și ea abandonată – pentru a alerga spre acea libertate frumoasă. Cum arată această libertate pentru oamenii preocupați de lucruri lumești? Cum se explică acest lucru pe care ei îl consideră a fi libertate? A se elibera de tradiție este un fel de libertate, a se elibera de vechile obiceiuri este un fel de libertate și a se elibera de monarhia feudală este și aceasta un fel de libertate. Ce altceva? (A nu fi controlat de un anumit regim politic.) Un altul este a nu fi controlat de putere sau de politică. Ceea ce urmăresc ei este felul acesta de libertate. Așadar, este libertatea despre care vorbesc ei libertate adevărată? (Nu.) Este similară cu libertatea despre care vorbesc oamenii care cred în Dumnezeu? (Nu.) Unii oameni care cred în Dumnezeu ar putea avea și această părere în inimile lor: „A crede în Dumnezeu este minunat, te eliberează și te descătușează. Nu trebuie să urmezi niciun obicei și nici o formalitate tradițională, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu organizarea nunților și înmormântărilor sau cu participarea la acestea, renunți la toate lucrurile lumești. Ești cu adevărat liber!” Așa stau lucrurile? (Nu.) Așadar, ce anume este libertatea? Sunteți liberi acum? (Puțin.) Prin urmare, cum ați obținut această puțină libertate? Ce înseamnă această libertate? (A înțelege adevărul și a te elibera de influența întunecată a Satanei.) După ce te eliberezi de influența întunecată a Satanei, simți puțină ușurare și un anumit grad de libertate. Totuși, dacă n-aș diseca-o, ați crede că sunteți cu adevărat liberi, pe când, de fapt, nu sunteți. Adevărata libertate nu este tipul de libertate și de ușurare a trupului în termeni spațiali și materiali, așa cum o consideră oamenii. Mai degrabă înseamnă că, odată ce oamenii vor înțelege adevărul, vor avea păreri corecte despre diverși oameni, evenimente, lucruri și despre lume și vor putea urmări obiectivele și direcția corectă în viață și când nu vor fi supuși constrângerilor influenței Satanei și ale ideilor și părerilor satanice, inima lor va fi eliberată – aceasta este libertatea adevărată.

Există un tânăr, un non-credincios, care crede că îi place libertatea, să zboare peste tot ca o pasăre și să trăiască o viață dezinhibată, așa că disprețuiește acele reguli și zicale jalnice din familia lui. Le spune adesea prietenilor săi: „Deși m-am născut într-o familie foarte tradițională și foarte mare, cu o mulțime de reguli și tradiții, care chiar și acum are un altar străvechi cu tăblițe comemorative aranjate pe el pentru fiecare generație succesivă, eu însumi am încălcat aceste tradiții și nu sunt influențat de aceste reguli, convenții și obiceiuri comune de familie. Nu observați că sunt o persoană foarte netradițională?” Prietenii lui spun: „Am observat că ești foarte netradițional.” Cum au observat asta? Are cercel în limbă, în nas, patru sau cinci cercei în ambele urechi, cercel în buric și un tatuaj cu un șarpe pe braț. Chinezii consideră că șerpii sunt de rău augur, dar el a insistat să-și tatueze unul pe corp, iar oamenii se tem când îl văd. Este un lucru netradițional, nu-i așa? (Da.) Este foarte netradițional și, în plus, vorbește și cu aerul unei persoane avangardiste. Toată lumea care îl vede spune: „Acest tip este grozav! E netradițional, cu adevărat netradițional!” Crede că nu poate să exprime faptul că este netradițional doar în aceste moduri, ci trebuie să facă acest lucru puțin mai tangibil și să-i facă pe oameni să observe mai bine semnele a cât de netradițional este. Vede cum ceilalți au, în general, iubite cu pielea galbenă, chineze, și își găsește în mod voit o iubită albă, străină, astfel încât toată lumea să se convingă și mai mult că este cu adevărat netradițional. După aceea, își imită iubita în orice situație, făcând orice spune ea și oricum îi spune ea să facă. Atunci când vine ziua lui, iubita lui îi cumpără un cadou surpriză, împachetat într-o cutie mare, iar el, încântat, începe să despacheteze cadoul. După ce îndepărtează toate straturile de ambalaj, vede o pălărie verde înăuntru. Toți chinezii știu aluzia „pălăriilor verzi”, nu-i așa? Cu siguranță, acesta este un lucru foarte tradițional. Imediat ce o vede, se înfurie și spune: „Ce fel de cadou este acesta? Pentru cine ai cumpărat acest cadou?” Iubita lui a crezut că se va bucura – cum de este atât de supărat din cauza asta? Nu se poate gândi la un motiv și nu-și poate da seama, așa că spune: „Această pălărie verde nu a fost ușor de găsit. Îți garantez că îți va sta bine cu ea.” El spune: „Știi ce reprezintă această pălărie?” Iubita spune: „Nu e doar o pălărie? Pălăriile verzi pur și simplu arată frumos.” Și insistă să-l facă să o poarte. El nu vrea să o poarte orice-ar fi. Cunosc occidentalii aluzia la „pălăriile verzi”? (Nu, nu o cunosc.) Așadar, această chestiune nu ar trebui să fie explicată clar și expusă? Niciunul dintre voi nu poate răspunde la această întrebare – de ce nu îndrăzniți să o explicați clar? Cu siguranță nu e mare lucru, nu? Sunteți la fel ca acest tip – vă bateți cu pumnii în piept că nu sunteți tradiționali, că abandonați tradiția și că vă lepădați de noțiunile culturii tradiționale satanice ca să urmăriți adevărul și libertatea și, cu toate acestea, sunteți profund acaparați de această pălărie verde. Iubita acelui tânăr îi cere să o poarte, iar el nu o va face, orice-ar fi, spunând în cele din urmă: „Insiști să mă faci să o port. Dacă o port, voi fi umilit de ceilalți!” Acesta este miezul chestiunii și aici este problema – aceasta este tradiția. Această tradiție nu se referă la ce culoare are un lucru sau la ce fel de lucru este, ci, mai degrabă, este un simbol și o părere pe care acest lucru le evocă în oameni. Ce anume simbolizează acest lucru – o pălărie verde? Ce reprezintă? Oamenii etichetează pălăriile de această culoare drept rele, așa că resping pălăriile care sunt de această culoare. De ce le resping oamenii? De ce nu pot accepta un astfel de lucru? Pentru că în ei există un fel de gândire tradițională. Această gândire tradițională în sine nu este adevărul; este ca un lucru material, dar această societate și această rasă de oameni l-au transformat, în mod imperceptibil, într-un lucru negativ. De exemplu, oamenii transformă albul într-un simbol al sfințeniei, negrul într-un simbol al întunericului și al ticăloșiei, iar roșul într-un simbol al veseliei, al sângelui și al pasiunii. În trecut, chinezii purtau haine roșii când se căsătoreau, crezând că era un lucru festiv. Occidentalii, când se căsătoresc, poartă haine albe, care sunt frumoase și curate, simbolizând sfințenia. Cele două culturi înțeleg căsătoria în mod diferit. Într-una este reprezentată de roșu, iar în cealaltă este reprezentată de alb. Ambele culori reprezintă o atitudine de binecuvântare față de căsătorie. Diverse grupuri etnice și rase folosesc aceleași lucruri pentru scopuri diferite și așa se formează mediul lor cultural. Odată cu apariția mediului cultural, apar și tradițiile culturale. Astfel, diferite societăți și diferite rase dezvoltă diferite obiceiuri și aceste obiceiuri influențează oamenii din rasele respective. Astfel, chinezii sunt influențați de aluzia la pălăriile verzi. Ce fel de rezultat le va insufla acest lucru? Bărbații nu pot purta pălării verzi, iar femeile nu le poartă nici ele. Vezi vreo femeie care le poartă? De fapt, această tradiție culturală vizează doar bărbații, însemnând că bărbații cu pălării verzi sunt un semn rău, și nu are legătură cu femeile. Cu toate acestea, odată ce apare această tradiție culturală, în orice context ar apărea, ea generează un fel de discriminare față de acest lucru din partea fiecărei persoane din această rasă. După ce apare o astfel de discriminare, acest lucru se transformă, în mod inconștient, dintr-un lucru material, foarte inocent, într-un lucru negativ. De fapt, este inocent și nu are niciun atribut pozitiv sau negativ. Este doar un lucru material, o culoare și un obiect cu o anumită formă. Totuși, după ce este interpretat și influențat astfel de cultura tradițională, cum devine rezultatul final? (Negativ.) Devine negativ. După ce devine negativ, oamenii nu pot să trateze sau să folosească acest lucru cum se cuvine. Gândiți-vă la asta: există pălării de diverse culori pe piața chinezească, roșii, roz, galbene și așa mai departe, dar nu există niciuna verde. Oamenii sunt constrânși și influențați de această gândire tradițională. Acesta este efectul pe care o anumită chestiune din cultura tradițională îl are asupra oamenilor.