Atunci când antihriștii citesc cuvintele lui Dumnezeu, concentrarea și intențiile lor sunt complet opuse celor care urmăresc adevărul. Indiferent de maniera de a vorbi a lui Dumnezeu, pe cei care urmăresc adevărul îi interesează doar să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, adevărurile-principii și ceea ce oamenii ar trebui să susțină și să urmeze. În mod contrar, antihriștii încearcă să nu se gândească la aceste lucruri și le ignoră, simțindu-se chiar scârbiți de enunțurile care se referă la aceste lucruri și contrazicând în secret frazele și termenii care se referă la aceste lucruri. După ce au obținut anumite „rezultate”, ei continuă să scruteze mai profund și mai meticulos maniera de a vorbi și tonul lui Dumnezeu, nuanțele intonației Sale, cuvintele pe care le alege, fără să le scape nici măcar detaliile legate de gramatica și sintaxa Lui obișnuită, folosind aceeași abordare ca înainte. Pentru a se apropia de scopul lor, antihriștii se hotărăsc în secret în inimile lor să scruteze mai mult, mai intens și mai profund cuvintele lui Dumnezeu, să scruteze scopurile și obiectivele din spatele cuvintelor lui Dumnezeu și chiar să scruteze modul în care Dumnezeu, Vorbitorul care Se adresează omenirii și întregului univers, Se exprimă. Antihriștii scrutează neobosit fiecare aspect al vorbirii lui Dumnezeu, încercând să imite discursul lui Dumnezeu și să se prezinte ca având esența lui Dumnezeu, ca având ceea ce are și este Dumnezeu și ca având firea Lui. Toate acestea par să se întâmple atât de natural și de ușor; ei lucrează și acționează constant în direcția scopurilor pe care și le propun și, tot în mod natural și fără să-și dea seama, se transformă în dumnezeu, într-o figură de admirat și de urmat pentru ceilalți. Ei scrutează modul în care cuvintele lui Dumnezeu ating inimile oamenilor și le expun firile corupte, modul în care cuvintele lui Dumnezeu expun diferitele stări ale oamenilor și, mai mult decât atât, modul în care cuvintele lui Dumnezeu produc efecte în oameni. Care este scopul lor în scrutarea tuturor acestor lucruri? Este de a pătrunde în inimile oamenilor, de a le înțelege situațiile reale și, în timp ce le percep în profunzime gândurile lăuntrice, de a-i induce în eroare și de a-i controla. Atunci când cuvintele lui Dumnezeu expun firile corupte ale oamenilor și lovesc în punctele lor slabe, antihriștii se gândesc: „Aceste cuvinte, această manieră, sunt atât de grozave și minunate! Vreau și eu să vorbesc astfel, vreau să folosesc această manieră de a vorbi și să-i tratez pe oameni în acest mod.” De-a lungul multor ani în care au citit cuvintele lui Dumnezeu și s-au familiarizat cu ele, antihriștii și-au considerat din ce în ce mai mult dorința și aspirația de a deveni dumnezeu drept singurul lor scop în credința în Dumnezeu. Prin urmare, indiferent de modul în care vorbesc cuvintele lui Dumnezeu despre cerința ca oamenii să urmărească adevărul și să facă lucrurile conform principiilor, precum și despre toate celelalte realități ale lucrurilor pozitive, antihriștii nu țin cont de acest lucru și îl desconsideră. Ei au un singur gând, acela de a-și urmări obiectivul, făcând ceea ce doresc în conformitate cu propriile motivații pentru a acționa, de parcă nimeni altcineva nu ar conta. Nici măcar o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu nu le mișcă inimile sau nu le schimbă perspectiva asupra vieții și filosofia pentru interacțiuni lumești și cu atât mai puțin vreo propoziție, vreo predică sau vreo cuvântare a lui Dumnezeu nu îi determină să aibă o inimă plină de căință. Indiferent de ceea ce expun cuvintele lui Dumnezeu, indiferent de firile corupte ale omului pe care le expun, antihriștii scrutează doar maniera în care vorbește Dumnezeu, tonul Său, efectele pe care cuvintele lui Dumnezeu sunt menite să le obțină în oameni și așa mai departe, toate, chestiuni care nu au legătură cu adevărul. Prin urmare, cu cât antihriștii întâlnesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puternică devine dorința lor lăuntrică de a fi dumnezeu. Cât de intensă este această dorință? Ajunge până în punctul în care ei chiar recită în vis cuvintele lui Dumnezeu, vorbind deseori cu ei înșiși și exersând predicarea cuvintelor lui Dumnezeu folosind maniera Lui de a vorbi și tonul Său. În adâncul inimii lor, ei repetă în mod constant maniera de a vorbi și tonul lui Dumnezeu, de parcă ar fi posedați. Așa sunt antihriștii. Indiferent cât de specifice, serioase sau autentice sunt cuvintele lui Dumnezeu, indiferent cât de mult ajutor sau inspirație le oferă oamenilor, antihriștii rămân indiferenți față de toate aceste lucruri și le desconsideră. Ei nu prețuiesc aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Unde le sunt inimile? Ei se concentrează asupra felului în care să imite cuvintele lui Dumnezeu într-un mod care îi face pe oameni să îi idolatrizeze. Cu cât dorința lor este mai intensă, cu atât mai mult speră să audă glasul lui Dumnezeu și să fie capabili să înțeleagă scopul, dorința și gândurile din spatele fiecărei fraze rostite de Dumnezeu, chiar și gândurile Sale cele mai lăuntrice. Cu cât dorințele și aspirațiile antihriștilor devin mai intense, cu atât mai mult își doresc să imite maniera de a vorbi a lui Dumnezeu și cu atât mai mult aspiră să se transforme rapid pentru a fi mai asemănători cu dumnezeu într-un timp scurt, având maniera de a vorbi și tonul lui dumnezeu. Mai mult, unii chiar vor să adopte stilul și conduita lui dumnezeu în acțiunile lor. Antihriștii se află într-o astfel de stare, trăind zilnic sub influența acestor gânduri, idei, intenții și motive. Ce fac ei? Se constrâng zilnic să meargă pe calea de a deveni dumnezeu, de a deveni hristos. Ei cred că această cale este transparentă, că este un drum luminos. Așadar, fie că este vorba despre adunări sau întâlniri, indiferent de modul în care ceilalți au părtășie despre înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și sentimentele lor cu privire la experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, nimic nu îi poate mișca sau nu le poate schimba scopurile și dorințele. Ei se avântă pe calea spre a deveni hristos, spre a deveni dumnezeu, ca și cum ar fi posedați, ca și cum ar fi controlați de o entitate invizibilă, ca și cum ar purta cătușe invizibile. Ce fel de mentalitate este aceasta? Nu este un lucru infam? (Ba da.)

În timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii asimilează fiecare aspect al acestora ca pe propriile lor posesiuni, tratându-le ca pe monede de schimb care le pot aduce beneficii mai mari și mai mulți bani. Atunci când aceste monede de schimb sunt vândute, când aceste lucruri sunt etalate, ei obțin beneficiile pe care și le doresc. Cu cât fac mai mult acest lucru, cu atât se simt mai mulțumiți sufletește; cu cât fac mai mult acest lucru, cu atât mai mare și mai intensă devine dorința lor de a fi dumnezeu. Ce fel de atitudine, ce fel de situație este aceasta? De ce este atât de puternică dorința antihriștilor de a fi dumnezeu? Este ceva ce i-a învățat cineva? Cine i-a instigat sau i-a instruit? Cer cuvintele lui Dumnezeu acest lucru? (Nu.) Aceasta este calea aleasă de ei. Deși nu au niciun ajutor din exterior, sunt atât de motivați; de ce se întâmplă acest lucru? Acest fapt este determinat de natura-esență pe care o au. Antihriștii merg neobosiți, fără ezitare și fără scuze, pe această cale, fără niciun ajutor din exterior; indiferent de modul în care îi condamni, acest lucru nu are niciun rost; indiferent de modul în care îi diseci, ei nu asimilează acest lucru și nu îl înțeleg; este ca și cum ar fi posedați. Aceste lucruri sunt determinate de natura lor. La suprafață, felul în care antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu nu pare să fie potrivnic sau defăimător. Ei depun efort, chiar mai mult decât o persoană de rând. Dacă nu știi ce gândesc în sinea lor sau calea pe care o urmează, atunci, pe baza aparențelor, tratamentul lor față de cuvintele lui Dumnezeu pare a fi unul de tânjire; cel puțin acest termen ar putea fi folosit pentru a-l descrie. Dar poate esența unei persoane să fie văzută doar din aspectul exterior? (Nu.) Așadar, unde poate fi văzută? Deși pare că tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu, citindu-le și ascultându-le deseori și chiar memorându-le și deși, judecând după aceste acțiuni exterioare, nu ar trebui să fie catalogați drept antihriști, atunci când vine vorba de practicarea cuvintelor lui Dumnezeu în situații reale, fac ei acest lucru? (Nu.) După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu și le memorează, atunci când se confruntă cu situații reale, ar putea uneori să citeze un pasaj sau să recite câteva propoziții din cuvintele lui Dumnezeu, câteodată chiar cu acuratețe. Însă, după ce citează cuvintele lui Dumnezeu, observați ce fac, pe ce cale o iau și ce alegeri fac în diverse situații. Dacă este vorba de statutul lor sau de ceva care le-ar putea afecta reputația sau imaginea, nu vor acționa sub nicio formă conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ei își protejează imaginea și statutul. Dacă fac ceva greșit, nu vor recunoaște sub nicio formă. În schimb, vor găsi tot felul de modalități de a acoperi sau de a evita problema, nu o vor menționa și chiar vor da vina pe ceilalți pentru ceva ce au făcut ei, în loc să-și recunoască greșeala. Fac eforturi pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu și pentru a-și proteja statutul, dar, când vine vorba de a da la o parte propriile interese și de a îndura greutăți fizice pentru a practica adevărul și a acționa conform adevărurilor-principii, observați modul în care fac alegeri. Dacă trebuie să acționeze conform principiilor, să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, indiferent pe cine rănesc sau jignesc, o vor face? În niciun caz. Prima lor alegere este întotdeauna să se protejeze pe sine. Chiar dacă știu cine este de vină sau cine a făcut rău, nu o vor da în vileag pe acea persoană. S-ar putea chiar să se bucure în secret în inimile lor. Dacă cineva îi dă în vileag pe oamenii răi, ei chiar îi vor apăra și le vor găsi scuze acestora. Este clar că antihriștii sunt oameni care se bucură de nenorocirile altora. Indiferent de situația cu care se confruntă, observați ce aleg și ce cale urmează. Dacă aleg să acționeze conform adevărurilor-principii, atunci faptul că au mâncat și au băut cuvintele lui Dumnezeu a dat roade. Dacă nu, atunci indiferent cum mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu sau cât de bine le-au memorat nu are niciun rost, ei tot nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Mai mult, se cunosc antihriștii pe sine? (Nu.) Unii oameni spun: „Dar antihriștii chiar își recunosc aroganța și neprihănirea de sine, spunând că sunt diavoli și satane.” Doar spun aceste lucruri, dar ce fac ei, de fapt, atunci când se confruntă cu o situație reală? Dacă cineva lucrează cu un antihrist și spune un lucru corect, în conformitate cu adevărurile-principii, care contrazice lucrul greșit pe care l-a spus antihristul, iar dacă acea persoană refuză să fie de acord cu ceea ce spune antihristul, acesta va simți că imaginea și statutul i-au fost afectate. Ce alege el atunci? Ar putea alege să se lase deoparte pentru a asculta cealaltă persoană și a acționa conform adevărurilor-principii? În niciun caz. Prin urmare, au vreo utilitate acele cuvinte corecte pe care le spun? Reflectă ele realitatea lor, statura lor reală, alegerile pe care le fac sau calea pe care merg? Nu, acele cuvinte nu sunt născute din experiența lor; sunt doar cuvinte pe care le-au învățat. Ceea ce iese din gura lor reprezintă doar doctrine, cuvinte înșelătoare. De îndată ce sunt implicate statutul sau interesul propriu, prima alegere a antihriștilor este întotdeauna să se menajeze și să se protejeze, să îi amețească și să îi inducă în eroare pe ceilalți și să evite să își asume orice responsabilitate sau să recunoască orice fărădelege. Având în vedere aceste esențe ale antihriștilor, urmăresc ei adevărul? Citesc ei cuvintele lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul și pentru a ajunge într-un punct în care să-l poată practica? Nu. Având în vedere intențiile și scopurile antihriștilor în legătură cu citirea cuvintelor lui Dumnezeu, ei nu vor ajunge niciodată să le înțeleagă. Acest lucru se întâmplă deoarece ei nu citesc cuvintele lui Dumnezeu ca pe un adevăr care trebuie înțeles, ci mai degrabă ca pe un mijloc prin care să își atingă scopurile. Deși antihriștii nu afirmă în mod explicit: „Vreau să fiu dumnezeu, vreau să fiu hristos”, țelul lor de a deveni hristos este clar din esența acțiunilor lor și din esența modului în care tratează cuvintele lui Dumnezeu. Cum poate fi observat acest lucru? Ei folosesc cuvintele lui Dumnezeu și ceea ce văd dezvăluit de Dumnezeu, cum ar fi posesiunile și ființa Sa și așa mai departe, pentru a-i induce în eroare pe oameni, pentru a-i induce în eroare pe cei care nu înțeleg adevărul, pe cei ignoranți, pe cei de statură mică, pe cei care nu urmăresc adevărul, pe neîncrezători și chiar pe unii oameni răi. Îi fac pe acești oameni să creadă că ei dețin adevărul, că sunt oameni corecți și personalități demne de admirație și încredere. Antihriștii au scopul de a-i face pe acești oameni să își pună speranțe în ei și să caute răspunsuri de la ei, iar atunci când acest lucru se întâmplă, ei se simt mulțumiți în sinea lor.

Antihriștii nu admit niciodată că Dumnezeu este unic; nu admit niciodată despre cuvintele lui Dumnezeu că sunt adevărul și nici faptul că numai Dumnezeu poate exprima adevărul. Judecând după atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu, după efortul pe care îl depun cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și după dorința lor de a fi dumnezeu, de a deveni hristos, antihriștii cred că este ușor pentru o persoană să devină dumnezeu, că este ceva realizabil pentru oameni. Ei spun: „Dumnezeu întrupat este numit hristos doar pentru că poate rosti puțin din cuvintele lui dumnezeu, nu-i așa? Nu este el doar un purtător de cuvânt pentru cuvintele lui dumnezeu? Nu este vorba doar de a avea mulți oameni care să îl urmeze? Prin urmare, dacă o persoană are, de asemenea, același statut și aceeași reputație printre oameni, dacă este, la rândul ei, idolatrizată și admirată de tot atâția oameni, nu se poate bucura de tratamentul lui hristos, de tratamentul primit de dumnezeu? A fi capabilă să se bucure de tratamentul lui hristos, să se bucure de tratamentul celui care are identitatea și esența lui dumnezeu, nu o face asta pe respectiva persoană dumnezeu? Ce este atât de dificil în această privință?” Prin urmare, dorința antihriștilor de a fi dumnezeu este înnăscută; ei împărtășesc aceeași ambiție și esență ca Satana. Tocmai pentru că sunt antihriști și au esența antihriștilor, manifestă aceste reacții față de cuvintele lui Dumnezeu. Ceea ce îi face fericiți pe antihriști este faptul că Dumnezeu S-a întrupat; cuvintele Sale pot fi auzite de oameni și, totodată, El poate fi văzut de ei. Este o persoană de rând care poate fi atinsă și văzută și, tocmai pentru că această persoană obișnuită, nesemnificativă și neremarcabilă poate vorbi atât de mult și poate fi astfel numită Dumnezeu, antihriștii văd că în sfârșit a sosit ocazia lor de a deveni dumnezeu. Dacă această persoană de rând nu ar vorbi, antihriștii ar crede că speranța lor de a deveni dumnezeu sau hristos este foarte mică. Dar tocmai pentru că această persoană de rând a rostit cuvintele lui Dumnezeu și a făcut lucrarea lui Dumnezeu, reprezentându-L pe Dumnezeu pentru a-i mântui pe unii dintre oameni, antihriștii văd acest lucru ca pe șansa lor, ca pe o oportunitate de care să profite, care le oferă mai multe indicii pentru a imita discursul lui Dumnezeu, tonul și maniera Sa de a vorbi și chiar firea Lui, devenind treptat mai asemănători cu dumnezeu, mai asemănători cu hristos. Astfel, în adâncul inimii lor, antihriștii simt că devin din ce în ce mai asemănători cu dumnezeu, că se apropie din ce în ce mai mult de el. Sunt foarte invidioși pe un Dumnezeu care este venerat, urmat și pe care se bazează lumea în toate lucrurile, un Dumnezeu pe care oamenii Îl caută și Îl admiră în toate. Invidiază identitatea și valoarea personală a lui Hristos. Ce gândesc antihriștii în inimile lor? Nu sunt adâncurile inimilor lor întunecate și ticăloase? Nu sunt adâncurile inimilor lor josnice, sordide și rușinoase? (Ba da.) Sunt absolut revoltătoare!

Unii oameni spun: „Te-am ascultat vorbind despre antihriști, dar cum se face că noi nu am văzut niciodată o astfel de persoană? Spui doar povești? Vorbești despre lucruri exagerate?” Credeți că există astfel de oameni? (Da.) Câți ați cunoscut? Sunteți și voi unii dintre ei? (Prezentăm și noi astfel de stări și dezvăluim aspecte de acest fel. Nu sunt la fel de grave ca ale antihriștilor, dar natura-esență este aceeași.) Credeți că este periculos să aveți aceste stări? (Da.) Dacă știți că este periculos, trebuie să vă schimbați. Este ușor să vă schimbați? De fapt, poate fi și ușor, și greu. În cazul în care consideri cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul pe care trebuie să îl respecți, la fel de simplu cum a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»”, atunci poți să te căiești cu adevărat. De exemplu, Dumnezeu îți spune să pui în aplicare un lucru, zicând: „După ce mănânci, linge castronul până îl cureți, ca și cum ar fi fost spălat. Acest lucru înseamnă a economisi mâncarea și, totodată, a fi igienic.” Sunt aceste instrucțiuni simple? Sunt ușor de implementat? (Da.) Dacă Dumnezeu face o astfel de cerere, doar aceste câteva propoziții, fără să intre în dificultățile oamenilor sau în stările lor, fără să vorbească despre firi corupte și fără să diferențieze diverse circumstanțe, cum ai implementa și cum ai practica această simplă chestiune? Pentru tine, aceste propoziții sunt cuvintele lui Dumnezeu, sunt adevărul și sunt un lucru pe care trebuie să îl respecți. Ceea ce ar trebui să faci este să respecți în fiecare zi cerința lui Dumnezeu, de fiecare dată după ce mănânci; atunci urmezi calea lui Dumnezeu, tratezi cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul, ca fiind lucrul de care se cuvine să asculți. Devii o persoană care practică cuvintele lui Dumnezeu și, în această chestiune simplă, te-ai eliberat de firea unui antihrist. Alternativ, ai putea în schimb ca, după ce ai auzit aceste câteva cuvinte, să fii de acord verbal și să ți le amintești, dar după ce mănânci, când vezi că au mai rămas câteva boabe de orez în castron, te gândești: „Sunt ocupat cu alte lucruri!” și lași pur și simplu castronul așa cum este. Iar la următoarea masă, procedezi la fel. Tu ții minte aceste câteva instrucțiuni de la Dumnezeu, dar nu există o zi exactă în care să le pui în practică. Pe măsură ce trece timpul, uiți aceste cuvinte. Așadar, nu numai că nu le-ai practicat, dar ai și uitat cuvintele lui Dumnezeu. Ce fel de persoană te face acest lucru? Dacă nu implementezi aceste cuvinte, ești o persoană care poate urma calea lui Dumnezeu după ce aude cuvintele Sale? Ești tu o persoană care urmărește adevărul? În mod clar, nu. Dacă cineva nu urmărește adevărul, poate fi caracterizat drept un antihrist? Este incapacitatea de a practica adevărul neapărat echivalentă cu a fi antihrist? (Nu.) Acest tip de persoană tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe vântul care trece pe lângă urechile sale, ca pe ceva neimportant, nu le practică și nu se gândește prea mult la ele – pur și simplu le uită. Nu este un antihrist. Există un alt tip de persoană care, după ce a auzit aceste instrucțiuni de la Dumnezeu, se gândește: „Să lingi castronul după ce mănânci? Ce jenant! Nu sunt cerșetor și, în plus, nu este ca și cum nu ar exista mâncare la dispoziție. În niciun caz nu voi face asta! Cei care sunt dispuși să își lingă castronul n-au decât să facă acest lucru.” Când cineva spune: „Aceasta este cerința lui Dumnezeu”, această persoană se gândește: „Chiar dacă este cerința lui dumnezeu, este inacceptabilă. Dumnezeu nu ar trebui să ceară astfel de lucruri. Aceste cuvinte nu sunt adevărul! Dumnezeu spune și lucruri care sunt irelevante, ilogice și nu tocmai grozave. Nu toate cerințele lui dumnezeu de la oameni reprezintă neapărat adevărul. Această cerință în mod special nu mi se pare a fi adevărul. Domnul Isus a spus: «Căci oricine respectă voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi e frate, soră și mamă.» Astfel de cuvinte reprezintă adevărul! Să lingi un castron după ce mănânci este igienic? Ar fi suficient să-l speli direct. De ce e nevoie să lingem castroanele? Această cerință nu se potrivește cu noțiunile sau închipuirile mele; ar fi inacceptabilă oriunde. Să mă pună să ling un castron – slabe șanse! Așa se definește igiena? Eu îmi spăl castronul cu apă, folosind dezinfectant; asta numesc eu igienă!” După ce a auzit aceste cuvinte, acest tip de persoană are propriile gânduri și împotrivire interioară; chiar se lansează în ridiculizare și defăimare. Întrucât aceste cuvinte sunt de la Dumnezeu, nu îndrăznește să le judece în mod deschis, dar asta nu înseamnă că nu are opinii sau noțiuni despre ele. Unde se manifestă opiniile și noțiunile sale? Acești oameni nu acceptă sau nu practică aceste cuvinte; au propriile gânduri despre acestea și sunt capabili să le judece și să-și formeze noțiuni despre ele. Prin urmare, atunci când își termină masa și îi văd pe unii oameni lingându-și castroanele, se abțin să facă acest lucru, nutrind chiar dispreț în inima lor pentru cei care practică conform cuvintelor lui Dumnezeu. Exteriorul lor dezvăluie deseori batjocură și ridiculizare și chiar o atitudine de a dori să corecteze comportamentul celorlalți. Ei nu numai că nu acționează în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu, ci chiar acționează contrar, angajându-se în acțiuni opuse spuselor lui Dumnezeu. Se folosesc de acțiunile lor pentru a nega cerințele lui Dumnezeu, pentru a se împotrivi față de ceea ce a spus Dumnezeu și, totodată, caută să atragă mai multă atenție prin acțiunile lor, convingând mai mulți oameni că ceea ce spune Dumnezeu este incorect și că doar calea lor este corectă, determinând mai mulți oameni să se împotrivească și să condamne cuvintele lui Dumnezeu. Pur și simplu, nu acționează conform instrucțiunilor lui Dumnezeu; de fiecare dată după ce mănâncă, nu numai că își clătesc castronul cu apă, dar îl și spală în mod repetat cu dezinfectant și săpun de vase, iar apoi îl sterilizează într-un aparat de dezinfectat. În timp ce fac acest lucru, ei generează totodată, în mod inconștient, unele afirmații, spunând tuturor: „De fapt, nici linsul și nici spălarea cu apă nu elimină germenii. Numai prin utilizarea dezinfectantului, combinat cu temperatura ridicată, se poate steriliza temeinic. Asta înseamnă să fii igienic.” Nu numai că refuză să accepte ceea ce spune Dumnezeu sau să practice așa cum i-a instruit El, dar chiar folosesc propriile cuvinte și fapte pentru a se împotrivi, a condamna și a judeca ceea ce cere Dumnezeu. Chiar mai extrem, se folosesc de unele opinii pe care le consideră corecte pentru a incita și a induce în eroare mai mulți oameni ca să li se alăture în a condamna cerințele lui Dumnezeu, a li se împotrivi și a le judeca. Ce rol joacă ei aici? Nu este acela de a conduce mai mulți oameni să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să se supună necondiționat lui Dumnezeu, nici de a înlătura noțiunile oamenilor atunci când acestea apar, nici de a rezolva contradicțiile dintre oameni și Dumnezeu sau firile corupte ale oamenilor atunci când apar astfel de contradicții. În schimb, ei incită și induc în eroare mai mulți oameni pentru a-L judeca pe Dumnezeu, alăturându-se lor în analizarea și scrutarea corectitudinii cuvintelor lui Dumnezeu. La exterior, par a fi susținători ai dreptății, angajându-se în ceea ce pare corect. Însă se potrivește această conduită corectă cuiva care Îl urmează pe Dumnezeu? Reprezintă acest lucru un simț al dreptății uman? (Nu.) Atunci, care este mai exact esența acestui tip de persoană din spatele comportamentului său? (Are esența antihriștilor, a diavolilor.) Acești indivizi nu numai că nu reușesc să considere cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul, dar ceea ce este mai rușinos este că se pot deghiza în oameni spirituali, folosindu-se deseori de cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i instrui pe ceilalți, înfrumusețându-se astfel pe sine și dobândind admirație. Ei nu practică cuvintele lui Dumnezeu și nici nu le tratează ca fiind adevărul de experimentat și de implementat. Cu toate acestea, le spun deseori cu severitate și solemnitate altora: „Dumnezeu a spus că, după ce mănânci, să-ți lingi castronul până e curat; este un obicei bun și economisești mâncarea.” Cu fiecare cuvânt și propoziție, ei flutură pancarta cu „dumnezeu a spus”, „acesta este cuvântul lui dumnezeu” sau „acesta este adevărul”, dar ei înșiși nu acceptă sau nu practică acest lucru deloc. Mai mult, produc diverse judecăți și interpretări false ale cuvintelor lui Dumnezeu. Asta este ceea ce fac antihriștii.

După ce tocmai am analizat manifestările acestor trei tipuri de oameni, care este cel mai grav? (Ultimul tip.) Acest tip de oameni nu practică ei înșiși cuvintele lui Dumnezeu și sunt plini de diverse împotriviri și judecăți împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Mai mult, ei folosesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i induce în eroare pe alții și a-și atinge scopurile. Astfel de oameni sunt antihriști. Indiferent de aspectul cuvintelor lui Dumnezeu, chiar dacă aceste cuvinte sunt în acord cu noțiunile lor, ei nu le consideră ca fiind adevărul; acest lucru este valabil mai ales pentru acele cuvinte ale lui Dumnezeu care contrazic complet noțiunile umane, cultura și filosofia tradițională; antihriștii acordă și mai puțină importanță acestor cuvinte. De ce ar predica ei cuvintele lui Dumnezeu, dacă nu le consideră importante? Vor să se folosească de acestea pentru a-și îndeplini scopurile. Cel mai periculos dintre aceste trei tipuri de oameni este ultimul. Cum rămâne cu primul tip de oameni? (Ei ascultă cuvintele lui Dumnezeu și le pun în practică.) Credeți că aceia care ascultă cuvintele lui Dumnezeu și le pun în practică sunt toți fără minte? La suprafață, pare oarecum nesăbuit să asculte cu strictețe tot ceea ce spune Dumnezeu și tot ceea ce îi pune pe oameni să facă? (Nu.) Cei care practică cuvintele lui Dumnezeu sunt cei mai inteligenți. Al doilea tip de oameni se concentrează asupra acțiunii; nu practică adevărul, ci doar acționează conform propriei voințe și efectuează anumite munci. Ei nu acordă atenție semnificației sau cerințelor și standardelor cuvintelor lui Dumnezeu. Nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu sau glasul Său lăuntric și se concentrează doar la a face. Ei se gândesc: „Știu că ne vrei binele. Tot ceea ce spui Tu este corect. Ar trebui să ne supunem și să punem în practică spusele Tale; concentrează-Te doar la a vorbi, iar noi vom asculta cu toții.” Dar, în realitate, ei nu iau în serios ceea ce spune Dumnezeu sau cerințele detaliate pe care le are El de la oameni. Doar acționează fără să gândească. A acționa necugetat poate duce uneori la a acționa sălbatic și fără scrupule, la a provoca perturbări și tulburări; poate duce la împotrivire față de Dumnezeu. Împotrivirea gravă față de Dumnezeu cauzează uneori o mulțime de probleme, iar acestea, la rândul lor, pot duce la distrugere. Aceasta este cea mai gravă consecință pentru cei care nu urmăresc adevărul, iar unii oameni pot ajunge în acest punct. Al treilea tip de oameni, antihriștii, sunt adepți convinși ai Satanei. Ei nu practică niciodată adevărul, indiferent de situație. Chiar dacă ceea ce spui tu este corect, aceștia nu vor asculta, cu atât mai puțin atunci când au propriile noțiuni. Sunt dușmanii jurați ai lui Dumnezeu, dușmanii jurați ai adevărului. La exterior, acești oameni par a fi cei mai vicleni și isteți. Ei discern și scrutează totul, chibzuind și străduindu-se să înțeleagă toate chestiunile. Cu toate acestea, după atâta scrutare, ei ajung să-L scruteze pe Însuși Dumnezeu, dezvoltând noțiuni și opinii despre El. Indiferent ce face Dumnezeu, dacă nu trece de judecata lor, ei condamnă acel lucru fără excepție; refuză să îl practice, temându-se că le-ar putea fi dăunător. Pe de altă parte, cei care par nesăbuiți, ca și cum le-ar lipsi inteligența, fac exact ceea ce spune Dumnezeu. Ei par excepțional de simpli și onești, împărtășind deschis chiar și ceea ce nu ar trebui împărtășit, raportând chiar și ceea ce nu trebuie raportat, afișând uneori chiar și un comportament oarecum naiv. Ce indică acest lucru? Acesta demonstrează că inimile unor astfel de oameni sunt deschise față de Dumnezeu, nu sunt închise sau blocate față de El. Discutând acest exemplu simplu, scopul este de a vă ajuta să înțelegeți ce anume este un antihrist și care este cu adevărat atitudinea acestuia față de cuvintele lui Dumnezeu. Este pentru a vă ajuta să discerneți ce fel de oameni sunt antihriștii și ce tip de oameni nu practică adevărul, dar nu sunt antihriști. Este pentru a avea acest tip de discernământ. Am adus în discuție în mod întâmplător acest exemplu pentru a face să vă fie mai ușor să înțelegeți mai bine subiectul despre care avem părtășie astăzi. Nu este vorba că vă cer efectiv să lingeți castroanele până sunt curate după mese. Nici nu am definit faptul că a linge castroanele este sinonim cu igiena sau cu a nu risipi mâncarea. Nu este nevoie să faceți acest lucru; nu trebuie să înțelegeți greșit.

Astăzi, am avut părtășie despre un alt element referitor la modul în care antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu: antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe o monedă de schimb. Când vine vorba de monede de schimb, sunt implicate vânzarea, comerțul, profitul și banii. Faptul că antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe o monedă de schimb este un lucru care nu ar trebui făcut absolut niciodată, este un mare păcat. De ce? Când abia am început adunarea, toți au avut părtășie despre înțelegerea lor cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și la adevăr în propria limbă, rezumând în cei mai simpli termeni. La modul general, cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Pentru omenire, adevărul este extrem de important. Adevărul poate fi viața omului, îi poate mântui pe oameni și îi poate învia din morți, îi poate permite unei persoane să devină o ființă creată calificată. Valoarea adevărului pentru omenire nu poate fi măsurată în cuvinte, lucruri materiale sau bani. Merită să fie apreciat și prețuit și este vrednic de a constitui ghidul, direcția și obiectivul acțiunilor, conduitei, vieții și întregii existențe ale unei persoane. Oamenii ar trebui să atingă calea de a practica din adevăr, precum și calea de a se teme de Dumnezeu și de a se feri de rău, printre altele. Pentru oameni, adevărul este echivalent cu viața însăși. Niciun obiect material sau nicio bogăție nu poate fi pomenită în același timp cu adevărul. În această lume materială sau în întregul univers-lume, nu există nimic care să merite să fie comparat cu adevărul și nu există nimic care să poată fi echivalat cu acesta. Din acestea reiese clar că, pentru omenirea care are nevoie de mântuire, adevărul este un bun extrem de prețios și nu are preț. Cu toate acestea, în mod uimitor, există indivizi care tratează un astfel de lucru neprețuit ca pe o monedă de schimb pe care o vând și o tranzacționează pentru profit. Pot fi caracterizați astfel de indivizi ca diavoli, ca satane? Absolut! În tărâmul spiritual, astfel de indivizi sunt diavoli și Satana; printre oameni, ei sunt antihriști.

Tocmai am avut părtășie despre câteva dintre manifestările modului în care antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe monede de schimb de vânzare, pentru a obține beneficii personale. Desigur, acest lucru este spus într-un anumit sens și nu corespunde complet sensului literal; nu este vizibil în mod clar că ei tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște monede de schimb de vânzare. Cu toate acestea, în realitate, judecând după comportamentul, abordarea și chiar esența lor, ei au tratat deja sau cu cea mai mare certitudine cuvintele lui Dumnezeu ca pe monede de schimb, ca pe un lucru material de deținut. Odată intrate în posesia lor, ei tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe un articol din micul lor magazin, vânzându-le la momentul oportun oricui are nevoie și profitând de pe urma lor. Ce beneficii obțin antihriștii din aceasta? Printre acestea se numără reputația lor, înalta considerație și idolatrizarea din partea celorlalți, privirile admirative aruncate în direcția lor și protecția pe care le-o oferă ceilalți, cum ar fi protecție pentru statutul și imaginea lor. Chiar și atunci când sunt înlăturați și eliminați, oamenii vor vorbi în numele lor și îi vor apăra. Acestea sunt beneficiile pe care antihriștii le obțin din cuvintele lui Dumnezeu. Aceste beneficii sunt exact ceea ce își doresc și urmăresc antihriștii, ceea ce au uneltit demult în inimile lor. Aceasta este esența antihriștilor. Acțiunile și comportamentul lor sunt conduse și dominate de natura lor, iar din aceste manifestări se poate vedea natura-esență a antihriștilor.