4. Cercetarea indiscretă a cuvintelor lui Dumnezeu despre momentul în care El va părăsi pământul și marea Sa lucrare va fi îndeplinită

Al patrulea punct se referă la faptul că antihriștii cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu despre momentul în care El va părăsi pământul și marea Sa lucrare va fi îndeplinită. Nu se spun prea multe despre acest lucru în cuvintele lui Dumnezeu. Printre aceste cuvinte restrânse, în cazul în care conținutul este un subiect de interes deosebit pentru oameni, indiferent cât de discrete sau voalate sunt aceste cuvinte, ei le vor găsi. După ce le găsesc, le marchează cu un stilou, tratându-le ca pe niște cuvinte importante de citit. Ei împărtășesc și citesc aceste cuvinte pentru a se avertiza și a se consola ori de câte ori au ocazia. Desigur, pentru antihriști, preocuparea lor cea mai mare nu este atât de mult legată de momentul în care Dumnezeu va părăsi pământul sau de momentul în care marea Sa lucrare va fi îndeplinită, ci de faptele pe care Dumnezeu intenționează să le realizeze în spatele acestor cuvinte. Ceea ce antihriștii speră cel mai mult în inimile lor este să asiste personal la marele spectacol al plecării lui Dumnezeu de pe pământ, în timpul vieții lor. Acest lucru ar însemna că Dumnezeul pe care L-au urmat este Cel corect, nu au ales un dumnezeu greșit și nici nu au ales să urmeze un lucru greșit. Pe măsură ce sunt confirmate aceste lucruri, ei cred că șansele lor de a fi binecuvântați cresc foarte mult. În plus, dacă pot fi martori la spectacolul plecării lui Dumnezeu de pe pământ și la spectacolul înfăptuirii marii lucrări a lui Dumnezeu în timpul vieții lor, înseamnă că credința lor va deveni și mai fermă, iar ei Îl vor urma pe Dumnezeu fără nicio îndoială. Vederea acestei scene ar însemna că îndoielile și neînțelegerile lor anterioare cu privire la Dumnezeu, precum și defăimările, judecățile și respingerile cu care s-au confruntat din partea celorlalți, ar fi toate lăsate în urmă, fără să-i mai constrângă. Pe de o parte, antihriștii așteaptă cu nerăbdare sosirea acestei zile, iar pe de altă parte, ei veghează la ceea ce face Dumnezeu în prezent pe pământ, dacă lucrarea Sa este aproape completă, dacă sunt aproape finalizate cuvintele pe care El trebuie să le rostească, dacă oamenii care Îl urmează au loialitate adevărată și dacă aceștia au fost făcuți compleți. Observându-i pe oamenii care Îl urmează acum pe Hristos, antihriștii remarcă faptul că majoritatea oamenilor au o credință slabă, greșesc deseori în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au și mulți sunt emondați frecvent pentru că au dezvăluit firi corupte în timpul îndeplinirii îndatoririlor. Unii chiar sunt trimiși în Grupul B, izolați sau excluși. Pe baza acestor semne, ei cred următoarele: „Ziua în care marea lucrare a lui dumnezeu este înfăptuită pare încă departe, ceea ce este foarte frustrant! Însă ce poate face cineva cu nerăbdare? Ce problemă poate să rezolve aceasta?” Întrucât antihriștii nu cred în cuvintele lui Dumnezeu, nu acceptă adevărul, le lipsește înțelegerea spirituală și nu înțeleg adevărul, ei nu pot să evalueze dacă efectul pe care îl are lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor este normal sau nu. Ei nu își pot da seama dacă ceea ce a făcut Dumnezeu asupra oamenilor a avut într-adevăr vreun efect; dacă cuvintele lui Dumnezeu pot să-i mântuiască și să-i transforme cu adevărat pe oameni; dacă oamenii, acceptând aceste cuvinte, au suferit schimbări, au câștigat cu adevărat ceva sau au primit aprobarea lui Dumnezeu; nici dacă acești oameni pot să intre în Împărăția Cerurilor și să primească binecuvântări – și nu pot înțelege sau explica faptele pe care le observă cu ochii lor. Fiecare eveniment pe care îl văd, fiecare eveniment la care se gândesc este învăluit într-o ceață imposibil de risipit. „Toate aceste chestiuni sunt evazive și greu de văzut așa cum sunt de fapt, greu de înțeles. Oare evenimentele privind plecarea lui dumnezeu de pe pământ și finalizarea marii lucrări a lui dumnezeu există cu adevărat? Chiar pot să se adeverească?” Pe de o parte, antihriștii se forțează să creadă că Dumnezeul pe care Îl urmează este Dumnezeu, dar, în același timp, nu se pot abține să nu se îndoiască: „Este el dumnezeu? Este un om, nu-i așa? Nu este bine să gândesc astfel. Majoritatea oamenilor cred că el este dumnezeu, așa că ar trebui să cred și eu. Însă nu, nu mă pot convinge să cred acest lucru! Unde pot vedea că el este dumnezeu? Poate el să înfăptuiască marea lucrare a lui dumnezeu? Poate să facă lucrarea lui dumnezeu? Poate să îl reprezinte pe dumnezeu? Poate să ducă la bun sfârșit planul lui dumnezeu? Poate să mântuiască omenirea? Poate să-i conducă pe oameni spre o destinație frumoasă?” Toate aceste gânduri și multe altele asemenea devin nerezolvabile, încuietori de nepătruns în adâncul inimilor antihriștilor. Ei se gândesc: „Ce ar trebui să fac? Totuși, există cel mai mare principiu: așteaptă și îndură; cel care îndură până la final va fi mântuit. Deși eu nu urmăresc adevărul, am propriile reguli. Dacă ceilalți nu pleacă, eu nu voi pleca. Dacă alții urmează, eu voi urma. Voi merge în pas cu lumea. Dacă toată lumea spune că el este dumnezeu, atunci îl voi numi dumnezeu. Dacă toată lumea încetează să mai creadă în dumnezeu și îl respinge, atunci voi urma exemplul. Legea nu poate fi aplicată atunci când toată lumea o încalcă, nu-i așa?” Atunci când văd că expansiunea lucrării lui Dumnezeu atinge apogeul, se bucură, în secret, în inimile lor: „Din fericire, nu am plecat când am avut cele mai multe îndoieli și am fost cel mai slab. Priviți ce a adus credința mea acum. Aproape că a sosit ziua și tot mai mulți oameni îl urmează pe dumnezeu. Mai ales peste mări, oameni din diferite țări investighează adevărata cale, iar numărul credincioșilor crește. Casa lui dumnezeu realizează din ce în ce mai multe videoclipuri, filme, imnuri și mărturii, atrăgând mai multă atenție. Astfel de rezultate nu pot fi obținute de niciun om; doar lucrarea lui dumnezeu le poate realiza. Acest om de rând este cel mai probabil hristos, dumnezeu. Din moment ce el este hristos, este dumnezeu, atunci cuvintele sale cu siguranță se vor adeveri. Dacă nu se adeveresc, atunci el nu este dumnezeu. Conform raționamentului logic, această deducție are sens, este corectă. Dacă el este dumnezeu, va exista o zi în care va părăsi pământul; dacă este dumnezeu, își poate săvârși marea lucrare. Judecând după toate aceste semne, oamenii bisericii care îl urmează pe dumnezeu se mișcă într-o direcție pozitivă, spre un scop bun. Totul este ideal, totul este foarte pozitiv și constructiv. Acest lucru este mai bun decât urmarea tendințelor lumești; nu există nicio speranță în urmărirea acestora, asta duce doar la a suferi rele tratamente și, în cele din urmă, la distrugere. Dacă cineva crede în dumnezeu și este capabil să vadă ziua în care el părăsește pământul și marea sa lucrare este terminată, și poate participa la slava lui dumnezeu – ce onoare ar fi aceasta!” Gândindu-se la acest lucru, ei se gândesc: „Cum de sunt atât de deștept? Eu am ales această cale; se pare că eu sunt cel cu un IQ ridicat și un intelect puternic.” Ei nu atribuie acest lucru harului lui Dumnezeu, ci propriei inteligențe, propriei istețimi. Ce idee ridicolă este aceasta!

Antihriștii se gândesc: „Problema plecării lui dumnezeu de pe pământ și a îndeplinirii marii lucrări a lui dumnezeu este diferită de chestiuni precum promisiunile și binecuvântările lui dumnezeu, blestemele și pedepsele sale și profețiile sale despre dezastre – această chestiune nu poate fi grăbită; oamenii trebuie să aibă 12/10 rezistență și 20/10 răbdare pentru a aștepta să vină acea zi. Întrucât, atunci când va veni acea zi, totul va fi realizat. Dacă nu pot îndura acum, nu pot suporta singurătatea și nu pot îndura această suferință, atunci, când va veni acea zi, voi fi lăsat pe dinafară. Acum este ultima sută de metri; după ce am suferit atât de mult, aș fi un nesăbuit să nu mai îndur încă puțin!” Prin urmare, pentru antihriști, există doar o singură modalitate de a privi sosirea acelei zile: așteaptă ascultător și răbdător, nu te grăbi și învață să înduri. Ei se gândesc: „De vreme ce am ales să pariez pe acest lucru, ar trebui să învăț să îndur, fiindcă această îndurare nu este o chestiune minoră. Dacă îndur până la final, odată ce această chestiune va fi îndeplinită, voi dobândi o mare binecuvântare! Dacă nu îndur în această perioadă, atunci mă voi confrunta cu o mare nenorocire. Această chestiune poate merge în două direcții; poate aduce fie o mare binecuvântare, fie o mare nenorocire.” Vezi tu, antihriștii nu sunt nesăbuiți, nu-i așa? Le lipsește înțelegerea spirituală și nu cred în adevăr, sunt neîncrezători – dar atunci cum pot să analizeze atât de exact și de detaliat această chestiune? Este potrivită această modalitate de analiză? (Nu.) Spune-Mi, ar trebui oamenii să aibă o atitudine atât de „serioasă” față de cuvintele lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Aceasta este o chestiune importantă, care implică perspectivele și destinul unei persoane și privește finalizarea marii lucrări a lui dumnezeu. Ea nu poate fi tratată cu ușurință. Oamenii trebuie să calculeze exact anul și luna în care dumnezeu va părăsi pământul. În plus, trebuie analizate metoda și scena plecării lui Dumnezeu, dezvăluite printre rânduri în cuvintele Sale. Dacă cineva nu ia acest lucru în serios și nu îl analizează temeinic, ratarea unui astfel de lucru bun va duce la un regret nesfârșit; un astfel de eveniment nu va mai fi văzut niciodată. Mai ales atunci când marea lucrare a lui dumnezeu va fi îndeplinită, iar ziua și momentul glorificării lui dumnezeu vor sosi, oamenii trebuie să știe și mai mult.” În urma acestei afirmații, cineva întreabă: „Dacă Dumnezeu nu spune, cum putem ști?” „Atunci trebuie să te rogi ca dumnezeu să-ți dezvăluie acest lucru într-un vis, exact ca Ioan din Cartea Apocalipsei. Dacă primești o viziune, dacă vezi în vis sau în viziune ziua în care se va îndeplini marea lucrare a lui dumnezeu, acest lucru îți va întări complet credința într-o clipă. Răbdarea ta, așteptarea ta, nu vor mai reprezenta o formalitate sau doar un lucru pe care îl faci; în schimb, vei aștepta de bunăvoie și vei îndura astfel din adâncul inimii tale. Ar fi atât de grozav!” Este acceptabilă această abordare? (Nu.)

Indiferent de câți ani are nevoie omenirea de Dumnezeu întrupat, în cele din urmă, va veni o zi în care lucrarea Sa în trup va fi finalizată. Acest lucru înseamnă că această persoană va părăsi, la un moment dat, omenirea; este doar o chestiune de timp. Lucrarea planului de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu se apropie de final. În ceea ce privește dacă acest final durează 10 ani, 20 de ani, 50 de ani, 80 de ani sau 100 de ani, nu trebuie să aprofundăm acest lucru. Acesta este pur și simplu modul de a vorbi al lui Dumnezeu. Ce înseamnă să spunem că acesta este modul lui Dumnezeu de a vorbi? Este vorba despre câți ani înseamnă, de fapt, conceptul lui Dumnezeu de „final” – conceptul de timp al lui Dumnezeu este cu siguranță diferit de cel al oamenilor. Este util pentru noi să scrutăm exact câți ani sunt? Nu, nu este. De ce nu? Pentru că toate acestea sunt în mâinile lui Dumnezeu, nu reprezintă un lucru pe care oamenii îl pot obține întrebând și nici un lucru pe care, odată ce oamenii îl știu, îl pot folosi pentru a-L limita pe Dumnezeu. El procedează așa cum dorește. Singurul lucru pe care adepții lui Dumnezeu ar trebui să-l facă este să urmărească adevărul, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să câștige viața, să se pornească pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău și să devină ființe create cu adevărat calificate. În acest fel, marea lucrare a lui Dumnezeu va fi într-adevăr complet îndeplinită, iar Dumnezeu Se va odihni. Ce înseamnă odihna lui Dumnezeu? Înseamnă că omenirea va avea odihnă. Odată ce omenirea are un loc de odihnă, Dumnezeu Se poate odihni. Odihna lui Dumnezeu este odihna omenirii. Atunci când omenirea are un mediu de viață normal și ordine, acest lucru Îi aduce odihnă lui Dumnezeu. În ceea ce privește momentul în care omenirea va avea un astfel de mediu de viață, când va ajunge la acest stadiu și când Își va termina Dumnezeu marea lucrare și va intra în locul Său de odihnă, toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu; El are un program. În ce eră se încadrează acest program al planului lui Dumnezeu, în ce an, lună, oră și minut, numai Dumnezeu Însuși știe. Oamenii nu au nevoie să știe și nu are niciun rost să ți se spună. Chiar dacă ți s-ar spune exact anul, luna, ora și minutul, ar putea deveni acest lucru viața ta? Este acest lucru viața? Nu poate înlocui viața. Singurul lucru pe care ar trebui să-l facă ființele create este să asculte cuvintele lui Dumnezeu, să le accepte și să se supună acestora, devenind oameni care au frică de Dumnezeu și se feresc de rău. Însă dorința permanentă de a scruta cuvintele lui Dumnezeu, de a cerceta indiscret dacă acestea se adeveresc, de a verifica, analiza și scruta corectitudinea cuvintelor lui Dumnezeu – acestea nu sunt lucruri pe care ar trebui să le facă oamenii creați. Cei care insistă să meargă pe această cale și să facă aceste lucruri clar nu sunt ființele create pe care Dumnezeu le vrea. Ei nu acționează în conformitate cu cerințele Sale, nu trăiesc în conformitate cu regulile și reglementările pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru oameni. În ochii lui Dumnezeu, ei sunt dușmani ai Săi; sunt diavoli și satane, nu obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu. Prin urmare, în ceea ce privește momentul în care Dumnezeu va părăsi pământul, momentul în care marea Sa lucrare va fi îndeplinită și momentul în care va sosi ziua glorificării lui Dumnezeu, care ar trebui să fie punctul de vedere corect al omenirii față de aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și față de această chestiune? Omul ar trebui să creadă că aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a spus se vor adeveri cu siguranță și, în același timp, să spere la finalizarea marii lucrări a lui Dumnezeu, la venirea Împărăției lui Dumnezeu, la apariția lui Dumnezeu în slavă pentru toate popoarele și la intrarea lui Dumnezeu în odihnă timpurie. La acest lucru ar trebui să spere oamenii creați, cei care Îl urmează pe Dumnezeu, și pentru acestea ar trebui să se roage. A face acest lucru este adecvat și nu înseamnă a cerceta indiscret. Cu toate acestea, a folosi întotdeauna măsura în care se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu ca pârghie pentru a-L amenința pe Dumnezeu, pentru a-L condiționa, se numește a cerceta indiscret și reprezintă ceea ce fac dușmanii lui Dumnezeu; a decide întotdeauna dacă să plătești prețul, dacă să te lepezi de toate și să-ți faci datoria bazându-te pe măsura în care se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu este, de asemenea, ceea ce fac dușmanii. Ființele create adevărate ar trebui să trateze cuvintele lui Dumnezeu, identitatea lui Dumnezeu și orice parte din ceea ce spune Dumnezeu din perspectiva ființelor create, nu din perspectiva Satanei, a diavolilor sau a dușmanilor lui Dumnezeu.

5. Cercetarea indiscretă a cuvintelor lui Dumnezeu despre firea, identitatea și esența Lui

Următorul punct despre care vom avea părtășie se referă la cuvintele lui Dumnezeu despre firea, identitatea și esența Lui. Aceste cuvinte acoperă o sferă largă; cea mai mare parte a conținutului cuvintelor lui Dumnezeu are legătură cu firea, identitatea și esența Lui. Pe de o parte, modul și tonul vorbirii lui Dumnezeu, precum și conținutul, le permit oamenilor să vadă firea lui Dumnezeu, să-I vadă identitatea și esența. Pe de altă parte, Dumnezeu folosește cuvinte clare pentru a vorbi cu omenirea, pentru a-i dezvălui acesteia firea, identitatea și esența Lui. În ceea ce privește aceste două părți ale conținutului, pe de o parte, printre rândurile cuvintelor lui Dumnezeu, conținutul cuvintelor lui Dumnezeu, natura lor, precum și tonul lui Dumnezeu și audiența discursului Său, se pot vedea firea, identitatea și esența Lui. În altă ordine de idei, Dumnezeu le spune oamenilor în cuvinte clare ce fel de fire are El, ce fel de identitate și esență are El. Aceste două părți ale conținutului reprezintă un lucru pe care antihriștii îl ignoră în mod fundamental; ei nu vor înțelege din acestea firea, identitatea și esența lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu vor crede în toate aceste lucruri legate de Dumnezeu. Întrucât sunt neîncrezători, ei nu cred despre cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu că pot reprezenta identitatea și esența lui Dumnezeu. Cu toate acestea, există un aspect pe care nu îl pot nega: cuvintele lui Dumnezeu le-au dezvăluit în mod clar oamenilor ce fel de fire are Dumnezeu, ce fel de identitate are El și care este esența Sa – această parte a cuvintelor Sale nu o pot nega. Doar pentru că nu o pot nega, înseamnă că au o acceptare adevărată și o recunoaștere autentică? Ei nu recunosc aceste cuvinte. Dimpotrivă, în ceea ce privește conținutul firii lui Dumnezeu – dreptatea, sfințenia, iubirea, autoritatea și alte calități care implică însușirile și ființa Sa – despre care vorbește Dumnezeu, pe lângă faptul că manifestă dispreț, nepăsare și neglijență, antihriștii privesc aceste cuvinte și dintr-o perspectivă a cercetării indiscrete. De exemplu, atunci când Dumnezeu spune că El este drept, un antihrist va începe să scruteze: „Tu ești drept? Nu a existat nimeni în lume care să îndrăznească să afirme că este drept. Din moment ce tu îndrăznești să o spui, atunci hai să punem acest lucru la încercare. În ce fel ești tu drept? Care fapte ale tale au fost drepte? Refuz să fiu convins! Dacă această afirmație este cu adevărat îndeplinită, dacă tu într-adevăr săvârșești vreun act de dreptate care să mă convingă, atunci voi admite că tu ești drept. Însă dacă ceea ce faci nu mă convinge, atunci nu mă învinovăți că sunt direct. Nu voi admite sub nicio formă că ai o fire dreaptă!” În cele din urmă, a sosit ziua pe care o așteptau: în ciuda faptului că a plătit un preț mare și a suferit mult, un anumit conducător a fost, în cele din urmă, identificat ca fiind un conducător fals și demis pe motiv că era incapabil să facă lucrare reală. După ce a fost demis, a devenit negativ, și-a însușit înțelegeri greșite, s-a plâns și a avut de spus multe lucruri pline de resentimente și de judecată. Când această chestiune ajunge la urechile antihristului și el o vede, acesta spune: „Dacă până și cineva ca tine poate fi demis, atunci este și mai rău pentru oamenii ca mine. Dacă tu nu ai nicio speranță de a fi mântuit, dacă tu nu ești în conformitate cu intențiile lui dumnezeu, atunci cine poate fi în conformitate cu intențiile sale? Cine altcineva poate fi apreciat de Dumnezeu?” Pe de o parte, antihristul îl apără pe conducătorul fals și cere dreptate pentru el; pe de altă parte, acceptă, totodată, cuvintele pline de resentimente și de judecată emise de falsul conducător. În același timp, se ceartă cu Dumnezeu, în secret, în inima lui: „Este dumnezeu drept? Atunci de ce să demită pe cineva care a suferit și a plătit un preț pentru lucrarea bisericii? Această persoană îți este cea mai loială. Nu am văzut pe nimeni mai loial decât el; nu am văzut pe nimeni care să fi suferit mai mult sau să fi plătit un preț mai mare. Se trezește devreme și se culcă târziu, îndură boli, lasă deoparte sentimentele pentru familia sa și renunță la confortul trupesc și perspectivele trupului, riscându-și viața pentru a lucra pentru tine. Ba chiar a fost întemnițat înainte și nu te-a trădat. Și, totuși, tu îl demiți, pur și simplu, în acest fel, îl dezvălui astfel – ești tu cu adevărat drept? Unde este dovada dreptății tale? De ce nu o pot vedea?” În cele din urmă, antihristul a profitat de pârghiile din lucrarea lui Dumnezeu cu ajutorul cărora să pună la îndoială dreptatea firii lui Dumnezeu. Se gândește în sinea lui: „Dacă dumnezeu este drept, atunci majoritatea oamenilor nu vor fi capabili să răzbească; dacă dumnezeu este drept, atunci oamenii chiar trebuie să aibă grijă, iar viața va deveni destul de grea. Astăzi, profitând, în sfârșit, de lucrarea lui dumnezeu, pot dovedi că el nu este drept, ceea ce face lucrurile mai ușoare.” Prin acestea, el se bucură în secret în inima sa.

Urmându-L pe Dumnezeu, aleșii Săi au suferit întotdeauna suprimări, arestări și persecuții brutale din partea marelui balaur roșu. În bisericile de pretutindeni, există deseori aleși ai lui Dumnezeu care sunt arestați și persecutați. Frecvent, unii se poticnesc sau Îl trădează pe Dumnezeu și, drept urmare, părăsesc biserica. Cu toate acestea, există și mulți care rămân fermi în mărturia lor în toiul arestărilor și persecuțiilor. Dumnezeu se folosește de serviciul marelui balaur roșu pentru a-i dezvălui pe acei neîncrezători care s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu căutând binecuvântări, perfecționându-i în același timp pe aleșii care cred cu adevărat în Dumnezeu. Aceasta este atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Însă cum privesc antihriștii această chestiune? Ei se îndoiesc întotdeauna de Dumnezeu: „De ce nu-i salvează Dumnezeu pe aleșii Săi de arestările și persecuția marelui balaur roșu?” Ei se îndoiesc de Dumnezeu întrupat, nutrind mereu noțiuni despre Dumnezeu în inimile lor: „De ce ar trebui să sufere aleșii lui dumnezeu astfel de bătăi și torturi? Din cauza credinței lor, pentru că nu sunt dispuși să fie niște iude. Dar unde este dumnezeu când ei sunt torturați? De ce nu îi salvează dumnezeu? Oare el nu iubește oamenii? Unde este iubirea lui dumnezeu? Oare dumnezeu suportă ca aceia care cred în el să fie umiliți cu sălbăticie de satane și demoni și să îndure torturi excesive? Este aceasta iubirea lui dumnezeu? Mai exact, unde este protecția lui dumnezeu pentru oameni? De ce nu o pot vedea? Se pare că trebuie să fiu mai atent. Nu numai că dumnezeu nu îi poate feri pe oameni de ispite sau de pericole – dimpotrivă, cu cât cineva urmărește mai mult, are mai multă voință și îl urmează mai mult pe dumnezeu, cu atât mai mult se confruntă cu încercări și este mai probabil să sufere durere și chinuri. Din moment ce acesta este modul în care acționează dumnezeu, am și eu contramăsurile mele. Acești oameni suferă un astfel de tratament pentru că au făcut sacrificii; dacă eu nu plătesc un astfel de preț, dacă nu urmăresc în acest fel, nu voi evita aceste încercări? Fără aceste încercări, nu voi evita astfel de suferințe? Oare nu voi trăi în confort fără să sufăr în acest mod? Dacă oricum primesc binecuvântări, de ce aș fi atât de nesăbuit încât să-mi las trupul să sufere tot felul de chinuri și dureri? Dumnezeu spune că îi iubește pe oameni, dar eu nu pot accepta acest mod al său de a iubi! Puteți cu toții să interpretați cum vreți acest lucru; nu e treaba mea, nu voi accepta acest lucru. Trebuie să nu ies în evidență, trebuie să ocolesc puțin, să fiu atent și cu garda sus; nu-l pot lăsa pe dumnezeu să mă prindă și să mă pună la treabă.” Antihriștii adăpostesc aceste lucruri în inimile lor, care toate reprezintă înțelegeri greșite, opoziție, judecată și împotrivire față de Dumnezeu. Le lipsește orice fel de cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu. Ei ajung la astfel de concluzii cercetând indiscret cuvintele lui Dumnezeu, cercetând indiscret firea, identitatea și esența lui Dumnezeu. Antihriștii îngroapă aceste lucruri adânc în inimile lor, admonestându-se: „Precauția este mama siguranței; este mai bine să nu ieși în evidență; pasărea care iese din cuib este împușcată; și e singurătate în vârf! În niciun moment, nu fi niciodată acea pasăre care iese din cuib, nu urca niciodată prea sus; cu cât urci mai sus, cu atât cazi mai tare.” Ei nu cred că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și nu cred că firea Lui este dreaptă și sfântă. Ei judecă toate acestea prin prisma noțiunilor și închipuirilor umane și abordează lucrarea lui Dumnezeu cu perspectivele și gândurile umane și viclenia umană, folosind gândirea umană și metodele umane, apelând la logica și gândirea Satanei pentru a descrie firea, identitatea și esența lui Dumnezeu. Evident, antihriștii nu doar că nu acceptă și nici nu recunosc firea, identitatea și esența lui Dumnezeu; dimpotrivă, sunt plini de noțiuni, opoziție și răzvrătire față de El și nu au nici măcar un grăunte de cunoștințe reale despre El. Definiția antihriștilor pentru lucrarea, firea și iubirea lui Dumnezeu este un semn de întrebare – o incertitudine, iar ei sunt plini de scepticism, negare și defăimare față de aceasta; așadar, cum rămâne atunci cu identitatea Lui? Firea lui Dumnezeu reprezintă identitatea Sa; cu o astfel de părere ca a lor asupra firii lui Dumnezeu, opinia lor privind identitatea lui Dumnezeu este evidentă – negare directă. Aceasta este esența antihriștilor.

Indiferent de partea din cuvintele lui Dumnezeu pe care o abordează antihriștii, indiferent de partea din acțiunile lui Dumnezeu pe care o abordează, fie că este vorba de acțiunile lui Dumnezeu în toate lucrurile sau în anumite persoane, ei folosesc întotdeauna perspective umane și logica Satanei, precum și metodele cunoașterii și logicii, pentru a deduce și a judeca, în loc să abordeze aceste lucruri ca fiind adevărul și într-o manieră de acceptare. Prin urmare, în ceea ce privește cuvintele referitoare la firea, identitatea și esența lui Dumnezeu și în ceea ce privește întruparea lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu, abordarea antihriștilor este de fapt aceeași, fără nicio diferență. În general, tot ceea ce Îl implică pe Dumnezeu Însuși, tot ceea ce ține de Creator, este supus cercetării lor indiscrete, iar apoi presupunerilor, scrutării și analizei, ducând în cele din urmă la concluzii de negare și defăimare. Indiferent din ce unghi sau în ce mod abordează antihriștii aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, de ce concluziile pe care le trag în cele din urmă sunt întotdeauna cele de condamnare și defăimare? De ce ajung ei la astfel de concluzii? Se poate întâmpla cu adevărat ca, în rândul omenirii create, să nu existe nimeni care să poată lua cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul? Este acesta un final inevitabil? Este din cauza lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci care este motivul mai exact? (Este din cauză că oamenii au o natură care se împotrivește lui Dumnezeu.) Toată lumea are o natură care se împotrivește lui Dumnezeu. De ce, după ce citesc aceste cuvinte, unii oameni pot să le recunoască drept adevărul și să accepte ceea ce spune Dumnezeu, în timp ce alții le pot nega, condamna și defăima? Acest lucru arată clar o problemă, indicând faptul că esența din interiorul oamenilor este diferită. Prin felul în care tratează cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii nu le acceptă, în mod fundamental și subiectiv, cu adevărat. Ei vin cu opoziție și testare: „Tu spui că ești dumnezeu. Atunci, eu trebuie să văd în ce modalități te asemeni cu dumnezeu? Spui că ai firea lui dumnezeu și divinitate, atunci eu trebuie să văd care dintre cuvintele tale confirmă că ai divinitate și că ai firea lui dumnezeu, care dintre faptele tale confirmă că ai identitatea și esența lui dumnezeu. Ai făcut semne sau minuni, sau ai vindecat bolnavi și ai alungat demoni? Ai blestemat pe cineva, iar acesta a murit imediat? Ai înviat pe cineva? Mai exact, ce lucruri ai făcut care pot să confirme că ai firea lui dumnezeu, identitatea și esența lui dumnezeu?” Antihriștii vor să vadă mereu aceste lucruri, lucruri dincolo de adevăr, de cale și de viață, folosindu-se de acestea pentru a confirma identitatea lui Dumnezeu, pentru a confirma că Cel pe care îl urmează este Dumnezeu. Acest punct de pornire este greșit în sine. Care este cel mai elementar lucru care poate reprezenta identitatea și esența lui Dumnezeu? (Dumnezeu este adevărul, calea și viața.) Acesta este cel mai elementar lucru. De ce nu reușesc antihriștii să înțeleagă nici măcar acest lucru elementar? Acesta este subiectul pe care trebuie să îl discutăm. Antihriștii disprețuiesc adevărul și lucrurile pozitive; ei sunt scârbiți de adevăr și de toate lucrurile pozitive; urăsc adevărul și lucrurile pozitive. În toate cuvintele lui Dumnezeu, ei nu văd care dintre acestea reprezintă adevărul sau lucrurile pozitive. Pot ochii lor demonici să vadă acest lucru? Pot ei să recunoască acest lucru fără să-l vadă? Eșecul lor în a recunoaște aceste cuvinte ca fiind adevărul înseamnă că nu pot recunoaște identitatea și esența lui Dumnezeu. Acest lucru este sigur. În abordarea cuvintelor lui Dumnezeu despre firea, identitatea și esența Sa, antihriștii folosesc aceeași abordare pe care o au cu alte cuvinte ale lui Dumnezeu, calculând, uneltind și meditând în mintea lor. Dacă ceva ce Dumnezeu spune din identitatea Sa de Dumnezeu se adeverește imediat, atitudinea lor se schimbă imediat; dacă Dumnezeu, în calitate de Dumnezeu, spune sau face ceva care le oferă un avantaj, ei au, de asemenea, o contramăsură corespunzătoare și, din nou, atitudinea lor se schimbă imediat. Ei sunt cei care Îl condamnă pe Dumnezeu și, de asemenea, cei care spun că Dumnezeu este ca Dumnezeu. Din punctul lor de vedere, în ceea ce privește întrebarea dacă Dumnezeu are firea, identitatea și esența lui Dumnezeu, ei ajung la concluzii cu privire la acest lucru bazate în întregime pe ceea ce văd cu propriii ochi și pe propria analiză mentală.

În ultimul an sau în ultimii doi ani, biserica a realizat câteva videoclipuri cu mărturii bazate pe experiență. Diferite persoane au dat diverse mărturii bazate pe experiență, care i-au ajutat pe unii oameni a căror bază era instabilă și pe cei care erau oarecum îndoielnici în a-și întemeia o anumită bază. Desigur, acest lucru a jucat și pentru antihriști un anumit rol în stabilizarea lor. Aceste persoane care depun mărturie provin din diferite grupe de vârstă, diferite clase sociale, iar unele chiar din diferite țări și etnii. Din mărturiile bazate pe experiență pe care le-au împărtășit, este evident faptul că au suferit schimbări prin intermediul cuvintelor lui Dumnezeu, au dobândit adevărul și viața, iar prin acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu, prin acceptarea acestei etape a lucrării lui Dumnezeu, au înțeles multe adevăruri, confirmând că întruparea lui Dumnezeu are identitatea și esența lui Dumnezeu. Bineînțeles, după ce au ascultat aceste mărturii bazate pe experiență, antihriștii au simțit și puțină încântare secretă în adâncul lor: „Din fericire, nu l-am judecat în mod public pe dumnezeu. Din fericire, nu m-am grăbit să-l reneg pe dumnezeu. Judecând după mărturiile atâtor oameni, această cale pare corectă. Acest hristos, această persoană de rând, ar putea fi, până la urmă, dumnezeu. Probabil am pariat corect. Dacă voi continua pe această cale și mai mulți oameni mărturisesc despre această persoană, dacă mai mulți oameni vin înaintea acesteia și mai mulți oameni confirmă identitatea și esența acesteia, atunci speranța și șansa mea de a primi binecuvântări vor fi din ce în ce mai mari.” În timp ce observă cu ezitare, antihriștii se încurajează și se stimulează în mod constant: „Nu te grăbi. Rămâi răbdător. Trebuie doar să înduri. Cel care îndură până la final va fi mântuit. Judecând după diferitele semne actuale, după amploarea și dinamica bisericii de acum, din ce în ce mai mulți oameni sunt capabili să se ridice și să mărturisească despre acest dumnezeu, confirmând că această cale este corectă. Așadar, de ce aș fi atât de nesăbuit, grăbindu-mă să ies în evidență și să neg acest lucru? Nu face asta, nu fi nesăbuit. Mai așteaptă încă trei până la cinci ani. Dacă mai mulți oameni, mai prestigioși și mai cunoscători, oameni cu statut social, oferă dovezi mai puternice pentru a confirma că această persoană de rând este hristos, sau dacă mai mulți oameni cu renume și statut lumesc se alătură bisericii și dacă proporțiile bisericii se extind mai mult la nivel global, nu voi câștiga eu atunci ceva? Nu voi fi obținut atunci un mare avantaj? Dacă biserica are putere, nu voi avea și eu putere? Nu trebuie să plec sub nicio formă! Dacă toate acestea sunt adevărate, dacă acest om este într-adevăr dumnezeu, iar eu îl resping sau îl reneg acum, atunci voi pierde toate aceste binecuvântări. Trebuie să pariez totul pe acest om. Nu-mi pasă cine este el în identitatea și esența sa, pe cine reprezintă firea sa. Ceea ce mă preocupă este dacă tot mai mulți oameni îl urmează, dacă puterea și amploarea bisericii cresc. Dacă se dezvoltă într-o direcție bună și poate crește și mai mult în condiții normale, atunci nu trebuie să-mi fac griji în privința perspectivelor mele. Dacă el este cu adevărat întruparea lui dumnezeu, așa cum este profețit în Biblie, atunci voi fi extrem de binecuvântat și foarte avantajat.” De fiecare dată când se gândesc la acest lucru, antihriștii găsesc alinare și bucurie în inimile lor: „Ce zici de asta? Chiar și fără să cred despre cuvintele lui dumnezeu că sunt adevărul, tot pot primi binecuvântări. Fără să cred că toate faptele lui dumnezeu sunt drepte, tot pot rămâne ferm. Fără să cred că dumnezeu îi poate mântui pe oameni, tot pot supraviețui. Fără să cred că dumnezeu observă inima omului, tot îmi pot face în mod normal îndatoririle în biserică. Nu cred în atotputernicia și autoritatea lui dumnezeu, nu cred că tot ceea ce face dumnezeu este semnificativ și nu cred că dumnezeu domnește suveran peste toate lucrurile și soarta întregii omeniri – nu cred nimic din toate acestea; și, ce-i cu asta? Nu cred în identitatea și esența lui dumnezeu, dar tot pot să-mi continui existența în biserică. Nu este dumnezeu drept? Doar voi face lucrurile de mântuială, voi rătăci așa prin biserică, doar îndurând. Cine poate să-mi facă ceva? Nu pot să mai îndur până la final și să fiu cu siguranță mântuit?” Ce credeți, pot avea succes dorințele deșarte ale antihriștilor? (Nu.) Unde vor fi ei când va veni ziua în care vor vedea cu adevărat firea dreaptă a lui Dumnezeu? Unde ar trebui să fie atunci când vor fi făcuți să recunoască cu adevărat identitatea și esența lui Dumnezeu, să admită că Dumnezeu este drept, când li se va arăta că Dumnezeu este într-adevăr drept? Chiar pot fi ei mântuiți? Poate îndurarea lor să fie cu adevărat eficientă? Pot ei realmente să facă lucrurile de mântuială? Pot îndurarea lor, compromisurile lor, suportarea neclintită a greutăților, inteligența lor șireată să anuleze cu adevărat fapta lor rea de a cerceta indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu? Pot dorințele lor deșarte, contramăsurile, conspirațiile, uneltirile lor și tot ceea ce au plănuit în inimile lor, împreună cu cercetarea indiscretă a lucrurilor despre Dumnezeu, să înlocuiască în mod real urmărirea adevărului? Pot acestea să le permită să fie mântuiți? (Nu.) Atunci, judecând după aceste manifestări, de ce antihriștii, care sunt atât de șireți și care se ocupă impecabil de toate chestiunile, făcând totul în cel mai mare secret, ajung în cele din urmă astfel? Există un singur motiv: ei nu confruntă direct cuvintele lui Dumnezeu, nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, nu se supun acestora, ci, în schimb, le cercetează indiscret. Acesta este motivul pentru care antihriștii ajung în cele din urmă astfel. Cu toții înțelegeți acest lucru, nu-i așa? Deși nu v-am spus cum să acționați sau cum să tratați cuvintele lui Dumnezeu, prin expunerea acestor fapte și disecarea punctelor de vedere ale antihriștilor și a atitudinii lor față de cuvintele lui Dumnezeu, știți cu toții ce fel de atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu și ce fel de atitudine față de înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu sunt cele mai potrivite și atitudinile pe care ar trebui să le aibă o ființă creată și faptul că a avea aceste atitudini este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată.

22 august 2020