III. Disprețuirea cuvintelor lui Dumnezeu

Astăzi, continuăm să avem părtășie despre cel de-al zecelea punct al diverselor manifestări ale antihriștilor: „Ei disprețuiesc adevărul, sfidează cu obrăznicie principiile și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu”, axându-ne pe a treia parte, faptul că ei disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. La ultima adunare, am avut părtășie despre două aspecte ale acestei părți. Care erau acestea două? (Primul era că antihriștii falsifică și interpretează în mod arbitrar cuvintele lui Dumnezeu. Celălalt era că antihriștii contestă cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor.) Ambele aspecte au legătură cu faptul că antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Faptul că antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu este evident în multe feluri; este conectat cu esența lor, cu atitudinea lor față de Dumnezeu și cu modul în care tratează toate aspectele care au legătură cu Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu cuprind o gamă largă de conținuturi, astfel încât faptul că antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu nu este o simplă atitudine pe care o au față de cuvintele Sale. Motivele pentru care ei disprețuiesc cuvintele Sale sunt multilaterale, nu singulare. La ultima adunare, am avut părtășie despre două manifestări specifice ale modului în care antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Astăzi, vom avea părtășie despre o altă manifestare.

C. Antihriștii cercetează indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu

Antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu – au ei credință adevărată în ceea ce spune Dumnezeu, în tot conținutul rostit de către Dumnezeu? (Nu.) Există dovezi reale în acest sens. Ei nu cred cu adevărat, deci care este atitudinea lor față de măsura în care toate cuvintele rostite de Dumnezeu corespund realității sau dacă acestea se pot adeveri sau dacă sunt reale? Cred ei cu adevărat sau se îndoiesc și observă ezitant în inimile lor? Ei se îndoiesc ferm și observă cu ezitare în inimile lor. Astăzi, vom avea părtășie despre această manifestare a antihriștilor: ei cercetează indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu. Ce înseamnă „a cerceta indiscret”? De ce folosim sintagma „a cerceta indiscret”? (Dumnezeule, a cerceta indiscret înseamnă a observa în secret, a trage cu ochiul.) Practic, această explicație este corectă. Toată lumea înțelege acum semnificația sintagmei „a cerceta indiscret”; înseamnă a privi și a observa cu ezitare, în secret, a privi pe ascuns, fără a fi detectat de alții, a acționa din umbră, fără a ieși la iveală sau a-i lăsa pe alții să vadă; este o manevră meschină. În mod clar, persoana care efectuează această manevră nu o face în mod public, ci în secret. Așadar, din aceste manifestări și explicații, ce fel de comportament este atunci când antihriștii cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu? (Disprețuirea adevărului.) Ce face să fie evident faptul că este vorba despre disprețuirea adevărului? De ce nu pot antihriștii să citească pur și simplu cuvintele lui Dumnezeu în mod sincer, justificat și public? Din ce motiv cercetează indiscret? Este cercetarea indiscretă un tip de acțiune? Din explicația acestui lucru, este clar că cercetarea indiscretă nu este ceva făcut în mod deschis; nu este ceva ce poate fi discernut pe baza aparențelor, expresiilor sau acțiunilor exterioare. În schimb, toate aceste gânduri sunt ascunse, păstrate în inimă, imperceptibile pentru ceilalți și este greu să discerni ce gândesc ei din expresiile și acțiunile lor – acest lucru se numește cercetare indiscretă. Aceasta este o atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu care nu poate apărea deschis în public; este în mod clar una incorectă. Este o atitudine de a trata cuvintele lui Dumnezeu din perspectiva unei terțe părți, dintr-un punct de vedere ostil, dintr-un punct de vedere al observării ezitante, al scrutării, al îndoielii și al opoziției. Pornind de la aceste comportamente, se poate spune că faptul că antihriștii cercetează indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu este o manifestare de natură gravă a disprețului față de cuvintele lui Dumnezeu? (Da.) Faptul că antihriștii cercetează indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu reflectă firea lor și adevărata lor atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu, dezvăluită în inimile, gândurile și opiniile lor secrete.

Care dintre cuvintele lui Dumnezeu sunt cercetate indiscret de antihriști? În opinia lor, care dintre cuvintele lui Dumnezeu merită să fie scrutate și analizate în profunzime, în secret? Cu alte cuvinte, care sunt conținuturile specifice rostite de Dumnezeu de care antihriștii sunt interesați în mod deosebit, totodată îndoindu-se de ele și observându-le, deseori, cu ezitare în inimile lor? Despre care dintre cuvintele lui Dumnezeu cred antihriștii că merită ca ei să consume timp și energie pentru a le cerceta indiscret în inimile lor? (Unele dintre profețiile, tainele și cuvintele lui Dumnezeu care au legătură cu perspectivele, destinul și destinația oamenilor.) Profeții, destinații și taine – acestea sunt lucruri care îi preocupă pe majoritatea oamenilor și, cu atât mai mult, lucruri de care antihriștii nu se pot desprinde niciodată în adâncul inimii lor. Mai exact, care dintre cuvintele lui Dumnezeu îi preocupă relativ pe antihriști și pe care dintre acestea le cercetează deseori indiscret în inimile lor? Din moment ce implică dacă aceste cuvinte se vor adeveri, dacă se vor realiza, dacă vor vedea împlinirea lor concretă ca fapte, ceea ce îi preocupă pe antihriști sunt, cu siguranță, promisiunile făcute de Dumnezeu omenirii, nu-i așa? (Așa e.) De asemenea, cuvintele legate de Dumnezeu care blestemă și pedepsește oamenii, care-i pedepsește pe oamenii răi, pe toți cei care se împotrivesc cuvintelor Sale. Iar apoi, sunt profețiile despre dezastre – nu este și acesta un domeniu care-i preocupă pe antihriști? (Ba da.) Ce altceva? (Cuvintele despre momentul în care Dumnezeu va părăsi pământul.) Când va părăsi Dumnezeu pământul, când va fi slăvit, când va fi îndeplinită lucrarea Sa măreață, când va sfârși Dumnezeu această omenire, nu-i așa? (Așa e.) Câte puncte sunt în total? (Patru.) Primul este reprezentat de promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu pentru om. Al doilea se referă la cuvintele lui Dumnezeu de blestem și pedeapsă pentru om. Al treilea este reprezentat de cuvintele lui Dumnezeu care profețesc dezastre. Al patrulea îl reprezintă cuvintele lui Dumnezeu despre momentul în care El va părăsi pământul și măreața Sa lucrare va fi îndeplinită. Și există un alt punct, cel mai important, o categorie de cuvinte ale lui Dumnezeu pe care antihriștii sunt deosebit de dornici să le cerceteze indiscret, și anume cuvintele lui Dumnezeu despre firea Sa, identitatea Sa și esența Sa. De ce să-l adăugăm pe acesta din urmă? Antihriștii nu cred că se vor adeveri cuvintele lui Dumnezeu; deseori, ei cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu, așadar, ce anume le stârnește în principal îndoielile, determinându-i să cerceteze indiscret cuvintele lui Dumnezeu? Principala lor neîncredere este în Dumnezeu. În esență, antihriștii sunt neîncrezători, sunt diavoli; ei se îndoiesc de existența lui Dumnezeu, nu cred că există un Dumnezeu în această lume, nu cred în existența lui Dumnezeu și nici în tot ceea ce face El. Prin urmare, ei se îndoiesc complet de firea, identitatea și esența lui Dumnezeu. Ce vor face ei, având în vedere îndoiala lor? Dacă se pot îndoi de identitatea și esența lui Dumnezeu, atunci, când vine vorba de cuvinte care implică firea, identitatea și esența lui Dumnezeu, le vor citi, pur și simplu, fără să le perceapă sau să reacționeze? Pot ei să creadă și să accepte ferm aceste cuvinte? (Nu.) De exemplu, dacă cineva suspectează mereu că a fost adoptat, poate să creadă că părinții săi îi sunt părinți biologici? Poate să creadă că iubirea părinților săi, protecția lor și toate sacrificiile făcute pentru perspectivele sale sunt autentice? (Nu.) Oare nu va face unele lucruri în secret atunci când se îndoiește și nu crede în toate acestea? De exemplu, uneori ar putea trage cu urechea la conversațiile părinților săi pentru a vedea dacă aceștia discută despre originea sa. De asemenea, va fi de obicei foarte atent și își va interoga constant părinții cu privire la locul în care s-a născut, cine l-a adus pe lume și cât de mult a cântărit la naștere – va întreba mereu despre aceste lucruri. Dacă părinții săi îl lovesc sau îl disciplinează, suspiciunile sale nu vor face decât să se adâncească. Indiferent ce fac părinții săi, el va ține mereu garda sus și se va îndoi. Oricât de bine l-ar trata părinții săi, el nu poate renunța la circumspecția din inima sa. Așadar, nu cumva se întâmplă în secret toată această circumspecție, toate aceste activități, gânduri și atitudini lăuntrice? Odată ce se îndoiește că părinții săi sunt cei biologici, e sigur că va face unele lucruri pe ascuns. Prin urmare, de vreme ce esența antihriștilor este cea a neîncrezătorilor, cu siguranță nu cred în firea, identitatea și esența lui Dumnezeu, nu le recunosc sau nu le acceptă. Cu această atitudine de neîncredere, nerecunoaștere și neacceptare, cred ei cu adevărat în cuvintele referitoare la firea, identitatea și esența lui Dumnezeu și le acceptă în inimile lor? În niciun caz. Atât timp cât este vorba despre cuvinte referitoare la firea, identitatea și esența lui Dumnezeu, ei nutresc în inimile lor îndoieli, opoziție și observare ezitantă. Să nu intrăm deocamdată în detalii cu privire la acest aspect.

Cele cinci manifestări ale antihriștilor care cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu care tocmai au fost discutate sunt, în fond, destul de cuprinzătoare și reprezentative. Există un conținut și un obiectiv specific al cuvintelor lui Dumnezeu pe care antihriștii le cercetează indiscret. Cât despre numeroasele cuvinte care au legătură cu intrarea în viață, cuvinte prin care Dumnezeu îi mângâie pe oameni, explică unele taine sau dă în vileag firea coruptă a oamenilor și așa mai departe, le pasă antihriștilor de acestea? (Nu.) Pentru ei, aceste cuvinte sunt nesemnificative. De ce? Pentru că antihriștii nu iubesc adevărul, nu cred despre cuvintele lui Dumnezeu că sunt adevărul și nu intenționează să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu sau mântuirea din partea Sa. Ei nu au astfel de planuri, prin urmare, consideră cuvintele legate de schimbările firii umane și de intrarea în viață ca neimportante, ca nefiind demne de citit, de gândit sau de luat în serios. Nu au niciun interes pentru aceste cuvinte. Se gândesc: „Ce legătură au aceste cuvinte cu perspectivele și destinul nostru? Ce legătură au ele cu destinația noastră? Aceste cuvinte sunt despre chestiuni banale, care nu merită citite sau ascultate. Dacă cineva este cu adevărat supărat, fără nicio altă soluție disponibilă, ar putea să citească doar temporar acele cuvinte, pentru a umple golul din inimă sau pentru a depăși unele obstacole deosebit de complicate și a rezolva unele dificultăți greu de rezolvat – asta e tot. Să spunem că acele cuvinte pot să schimbe firea cuiva, cum ar putea fi atât de simplu?” În mod fundamental, ei nu au nicio intenție de a-și schimba firea, niciun plan de a accepta cuvintele lui Dumnezeu ca fiind viața, calea sau adevărul. Ceea ce vor ei sunt perspectivele și destinația lor, precum și puterea. Prin urmare, nu iau în serios astfel de cuvinte și nici nu le pun la inimă. Din perspectiva antihriștilor, implicația este că aceste cuvinte pur și simplu nu merită scrutarea lor și cu atât mai puțin merită timpul lor pentru a analiza și a investiga dacă ele sunt adevărul sau dacă pot schimba oamenii. Pentru antihriști, orice cuvinte legate de destinul și destinația lor, de propria lor identitate, statut, toate interesele lor personale și așa mai departe sunt semnificative, au cea mai mare importanță. Unii oameni spun: „De vreme ce antihriștii privesc aceste părți ale cuvintelor lui Dumnezeu ca fiind atât de importante și le dau o asemenea atenție, cum se poate spune că ei cercetează indiscret cuvintele Sale? Nu este aceasta o acuzație un pic greșită? Nu este un pic exagerat și nepotrivit?” (Nu. Antihriștii nu sunt siguri că se vor adeveri și se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu, nu cred că Dumnezeu vorbește serios și că ceea ce spune El se va înfăptui. Ei nu citesc cuvintele lui Dumnezeu cu o mentalitate de credință și confirmare, ci observă dacă într-adevăr cuvintele Sale se pot adeveri.) Așa stau lucrurile? (Da.) Antihriștii prețuiesc aceste cuvinte, fiindcă acestea le pot satisface dorințele. Mai mult, dacă aceste cuvinte sunt îndeplinite, le-ar satisface ambițiile. Dacă pricep aceste cuvinte și se agață de ele, atunci, odată ce aceste cuvinte se vor adeveri, vor fi pariat pe ceea ce trebuie, iar a-L urma pe Dumnezeu va fi fost mișcarea corectă pentru ei. Cu toate acestea, faptul că prețuiesc aceste cuvinte nu înseamnă că le pot accepta ca fiind adevărul din adâncul lor, ca venind de la Dumnezeu și nici nu se poate spune că acceptă, în inimile lor, aceste cuvinte ca fiind ale lui Dumnezeu. Dimpotrivă, deși prețuiesc aceste cuvinte, în inimile lor nutresc îndoieli cu privire la ele și doar observă cu ezitare. De asemenea, se poate spune că aceste cuvinte pot deveni dovezi și pârghii pentru a-L renega pe Dumnezeu și a renega această etapă a lucrării Sale în orice moment, în orice clipă și în orice loc. Ei observă constant și intens pentru a vedea dacă aceste cuvinte sunt realizate și împlinite în timpul fiecărei etape a lucrării lui Dumnezeu și în fiecare perioadă în care Dumnezeu îi conduce pe oameni prin ele. În mod clar, antihriștii se concentrează mereu să vadă dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu. În această perioadă, atitudinea lor de ostilitate față de Dumnezeu, de împotrivire față de El și de scrutare și analiză a lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată. Sunt ostili față de Dumnezeu și Îl scrutează, cercetând mereu indiscret, în inimile lor, fiecare acțiune și cuvânt al lui Dumnezeu; în același timp, încearcă și să-L condamne pe Dumnezeu și lucrarea Sa. Nu este aceasta o manifestare constantă a antihriștilor care se împotrivesc lui Dumnezeu? (Ba da.) Există vreun indiciu de acceptare a cuvintelor lui Dumnezeu în aceste manifestări ale antihriștilor? Vreun indiciu de supunere? Vreun pic de tratare a lui Dumnezeu ca pe Dumnezeu? (Nu.) În continuare, vom avea părtășie despre aceste puncte, unul câte unul.

1. Cercetarea indiscretă a cuvintelor lui Dumnezeu de promisiune și binecuvântare față de om

Primul punct se referă la faptul că antihriștii cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu de promisiune și binecuvântare. De când Și-a început lucrarea și a vorbit, Dumnezeu a spus omenirii, aleșilor Săi și celor care-I ascultă cuvintele multe despre binecuvântările și harul pe care-l va oferi El oamenilor, ce binecuvântări le promite oamenilor și așa mai departe. În diferite perioade, ocazii sau contexte, Dumnezeu le vorbește celor care-L urmează despre binecuvântări și promisiuni, informându-i că, dacă dobândesc anumite lucruri, Dumnezeu îi va binecuvânta în moduri distinctive, iar ei vor primi anumite binecuvântări și promisiuni și așa mai departe. Indiferent de perioada în care Dumnezeu a rostit aceste cuvinte sau de persoana căreia Dumnezeu i-a făcut astfel de promisiuni, aceste cuvinte au fost rostite în anumite contexte și într-un anumit mediu. Mai mult, promisiunile și binecuvântările pe care Dumnezeu le oferă oamenilor sunt legate de manifestările lor pozitive, cum ar fi urmărirea adevărului, schimbările firii și supunerea adevărată față de Dumnezeu. În mod implicit, promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu pentru oameni sunt condiționate. Oamenii nu au ultimul cuvânt de spus cu privire la aceste condiții, nici nu sunt determinate în funcție de noțiunile și închipuirile umane; mai degrabă, ele sunt determinate în funcție de standardele și cerințele lui Dumnezeu, care implică anumite principii și reguli. În ceea ce privește modul în care cuvintele lui Dumnezeu devin realitate, sunt realizate și sunt împlinite în cazul diferiților oameni, acest lucru nu este făcut la întâmplare de Dumnezeu – dimpotrivă, există o bază pentru acest lucru. Aceeași faptă făcută de oameni diferiți poate duce la tratamente diferite din partea lui Dumnezeu. De exemplu, ar putea exista doi oameni care conduc fiecare câte o biserică; unul primește în mod frecvent luminare și iluminare și îndură deseori disciplinarea, ceea ce duce la o creștere rapidă în statură. În schimb, celălalt ar putea să fie relativ amorțit și să răspundă încet, ducând la un progres mai lent. Dintr-o perspectivă umană, acești doi oameni care îndeplinesc aceeași lucrare și au comportamente similare ar trebui să primească aceleași binecuvântări și același tratament din partea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în ceea ce privește intrarea în viață pe care o experimentează și o dobândesc în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au și în viețile lor sau harul exterior pe care îl primesc, vor exista diferențe clare. Desigur că aceste „diferențe clare” nu sunt inevitabile. Așadar, cum alocă Dumnezeu aceste așa-zise binecuvântări și tratamente diferite sau luminarea, iluminarea și alte beneficii pe care oamenii le obțin de la Dumnezeu? Dumnezeu are moduri diferite de a trata oameni diferiți. Unii oameni sunt leneși, vanitoși, competitivi și invidioși și, deși la suprafață sunt dispuși să se sacrifice și să îndure unele greutăți, pur și simplu nu pot să accepte sau să practice adevărul. Pe de altă parte, unii oameni sunt sârguincioși; chiar dacă au aceleași firi corupte, sunt relativ onești și umili. Pot să accepte adevărul și să fie emondați. Ei acceptă și înțeleg cu sârguință tot ceea ce spune Dumnezeu și fiecare mediu pe care Dumnezeu îl stabilește pentru ei, tratându-l totodată cu seriozitate. Prin urmare, la suprafață, doi oameni ar putea face aceeași lucrare și volumul de lucru ar putea fi similar, dar Dumnezeu le va acorda binecuvântări, luminări și iluminări diferite, bazate pe firile lor diferite și pe lucrurile diferite urmărite de ei. La suprafață, persoana care primește luminare și iluminare ar putea suferi mai mult și ar putea îndura deseori disciplinarea, dar câștigul său este, de asemenea, mai mare. În schimb, persoana amorțită și îngustă la minte se confruntă cu mult mai puțină disciplină, suferă mult mai puțin și, prin urmare, creșterea sa în viață este mai lentă și câștigă mai puțin. În esență, care persoană primește cu adevărat binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu? (Cea care suferă mai mult și este deseori disciplinată.) Poate părea că persoana care primește promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu este disciplinată, se confruntă frecvent cu eșecuri, dezvăluie corupție și este dată în vileag, dar primește deseori luminarea și iluminarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, persoana care nu este disciplinată trăiește o viață confortabilă, veselă și liberă. Când e leneșă, nu se confruntă cu disciplinarea; când e invidioasă, nu se confruntă cu disciplinarea; când e iresponsabilă în lucrarea sa, nu se confruntă cu disciplinarea – aceasta chiar se complace în beneficiile statutului și trăiește destul de mulțumită. Pe cine preferă oamenii care au înțelegere spirituală, care înțeleg lucrurile într-o manieră pură și care iubesc lucrurile pozitive? O preferă pe acea persoană care suportă să fie disciplinată, se confruntă deseori cu eșecuri și poate primi luminare și iluminare; ei consideră că o astfel de persoană este cu adevărat binecuvântată de Dumnezeu. Cei care urmăresc adevărul doresc să fie astfel de persoane. Sunt dispuși să trăiască în mod constant înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru înseamnă să fie deseori disciplinați și mustrați de El. Ei cred că acest lucru reprezintă cu adevărat binecuvântarea și promisiunea lui Dumnezeu. Faptul că au aceste experiențe și câștiguri confirmă existența binecuvântărilor și promisiunilor rostite de Dumnezeu. Dar cum văd antihriștii acest lucru? Antihriștii nu evaluează promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu pe baza cantității de adevăr pe care o înțelege o persoană, a cantității de adevăr pe care a dobândit-o sau a numărului de câștiguri pozitive pe care le-a primit. În schimb, ei evaluează cât de mult s-a câștigat din perspectiva beneficiilor trupești și a intereselor materiale. Pe care persoană credeți că o invidiază antihriștii? (Pe cea care nu îndură disciplinare.) Antihriștii o invidiază pe acea persoană care este leneșă și neloială, care nu se confruntă cu disciplinarea și se bucură de beneficiile statutului. Faptul că antihriștii invidiază astfel de indivizi dovedește că există o problemă cu felul în care privesc lucrurile; acest lucru este determinat de natura-esență pe care o au.

Cum cercetează indiscret antihriștii dacă promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu pentru oameni se adeveresc? Când cuvintele lui Dumnezeu declară pe cine binecuvântează El, cine primește promisiunile Sale și cine poate primi promisiuni de la Dumnezeu, cum observă antihriștii acest lucru? Ei spun: „Oamenii care plătesc un preț pentru dumnezeu primesc luminare și iluminare, au parte de disciplinarea și îndrumarea lui dumnezeu, iar acest lucru se consideră a primi binecuvântări? A fi disciplinat este binecuvântarea lui dumnezeu? Numai nesăbuiții ar crede asta! Nu este aceasta o pierdere? Nu înseamnă afectarea reputației cuiva? Iar asta se numește binecuvântarea lui dumnezeu? Acesta este modul în care se adeveresc și sunt realizate cuvintele lui dumnezeu? Dacă așa stau lucrurile, atunci eu nu vreau să fiu o astfel de persoană, nu vreau să urmăresc suferința și plătirea unui preț. Nu accept acest mod de a lucra al lui dumnezeu; ce fel de adevăr este acesta? Cum ar putea fi considerată asta mântuirea oamenilor?” În inimile lor apare împotrivirea; ei nu acceptă ca Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i conducă astfel pe oameni, nu acceptă ca Dumnezeu să le ofere viață oamenilor în acest fel și ca El să facă adevărul să lucreze în ei în acest mod. Desigur, ar putea exista în jurul antihriștilor și astfel de oameni care, de când cred în Dumnezeu, au avut afaceri înfloritoare, au câștigat mai mulți bani, și-au cumpărat mașini și case, iar viața lor materială s-a îmbunătățit, devenind bogați. Văzând acest lucru, antihriștii se gândesc: „După ce au crezut în dumnezeu, au primit binecuvântări și s-au bucurat de harul lui dumnezeu. Din aceste fapte, se pare că promisiunile și binecuvântările lui dumnezeu pentru om se realizează în cazul acestor oameni; cuvintele lui dumnezeu s-au adeverit. Se pare că, într-adevăr, cuvintele lui dumnezeu au autoritate; acceptarea acestei etape a lucrării lui dumnezeu este corectă și se pot primi mari binecuvântări, totul va decurge lin și se poate primi har de la dumnezeu.” După ce văd astfel de fapte, în inimile lor, antihriștii au temporar un pic de recunoaștere și credință în promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu. Desigur, această recunoaștere și credință ar trebui să fie însoțite de o notă între paranteze care să precizeze „sub rezerva unei verificări ulterioare”. În viața lor de zi cu zi, antihriștii observă și adună în permanență diverse dovezi pentru a verifica faptul că binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu se adeveresc și se realizează în cazul multor oameni. În timp ce observă, acești antihriști adună aceste dovezi, încercând să vadă ce oameni au primit binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu, ce au făcut acești oameni, atitudinea lor față de Dumnezeu, maniera în care Îl urmează pe Dumnezeu și punctele de vedere ale acestora. Desigur, în această perioadă de observare continuă și strângere a dovezilor, antihriștii încearcă și să imite comportamentul, acțiunile și punctele de vedere ale celor care au primit binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu. Dacă ei înșiși primesc unele binecuvântări materiale, tratament și bucurie, ei admit în sinea lor: „Binecuvântările și promisiunile lui dumnezeu nu sunt cuvinte goale; acestea pot fi realizate. Se pare că acest dumnezeu chiar este dumnezeu și are într-adevăr unele capacități. El poate să le acorde oamenilor binecuvântări și promisiuni, să aducă unele beneficii și să le satisfacă unele dintre nevoile lor pentru anumite interese. Se pare că ar trebui să continui să cred și să-l urmez; nu trebuie să rămân în urmă sau să lenevesc.” De la început până la final, antihriștii observă cu ezitare. Însă își dă seama cineva când ei fac acest lucru? Oare observă cu ezitare în mod public, spunându-le tuturor: „Nu cred în aceste binecuvântări și promisiuni ale lui dumnezeu”? (Nu.) La suprafață, nu poți să-ți dai seama. Îi vezi în rândul celorlalți, lepădându-se de locurile lor de muncă, de căsniciile lor, familiile lor și așa mai departe, și îndeplinindu-și îndatoririle alături de toți ceilalți, trezindu-se devreme și culcându-se târziu, îndurând greutăți și plătind un preț. Nu rostesc cuvinte care provoacă tulburări sau cuvinte negative, nu exprimă judecăți, nu fac lucruri rele și nu provoacă tulburări. Totuși, mai există un lucru: oricât de ascuns ar acționa la exterior, punctele de vedere și gândurile lor lăuntrice le domină și le influențează comportamentul. În adâncul lor, observarea ezitantă și cercetarea indiscretă a cuvintelor lui Dumnezeu nu pot fi ascunse de Dumnezeu. Prin urmare, ce aspecte ale antihriștilor pot fi ascunse de oameni, dar nu și de Dumnezeu? Oamenii văd doar comportamentul celorlalți, văd doar ceea ce dezvăluie ceilalți – Dumnezeu, pe de altă parte, nu se uită doar la aceste lucruri, ci, cel mai important, observă inimile oamenilor și gândurile lor cele mai lăuntrice. Comportamentele și dezvăluirile unei persoane sunt relativ superficiale, dar adâncurile inimii unei persoane sunt un tărâm imperceptibil, în care sunt ascunse gândurile sale mai profunde și multe elemente ale naturii sale. Atunci când antihriștii cercetează indiscret astfel de cuvinte ale lui Dumnezeu, precum promisiunile și binecuvântările Sale, în aparență, ei își pot dedica timpul și pot plăti un preț fizic, dar inimile lor nu-I sunt pe deplin devotate lui Dumnezeu. Care sunt manifestările concrete ale faptului că nu își dedică pe deplin inima lui Dumnezeu? Indiferent de ceea ce fac sau de datoria pe care o îndeplinesc, ei nu își investesc toată energia și nu o fac fără rezerve, ci urmăresc doar să se asigure că nu există greșeli aparente și că direcția de bază a întregului proces este corectă. De ce pot ei să facă acest lucru? În adâncul inimii lor, în profunzimea ființei lor, ei nutresc un gând: „Faptul că se adeveresc sau nu cuvintele lui dumnezeu determină dacă dumnezeu mă poate mântui și dacă el este într-adevăr dumnezeul meu. Dacă nu se răspunde la această întrebare, chiar și cea mai reală identitate și esență a lui dumnezeu merită pusă sub semnul întrebării.” Cu astfel de gânduri în adâncul sufletului, mai pot ei să aibă o inimă sinceră față de Dumnezeu? Aceste gânduri adânc înrădăcinate în inimile lor îi împiedică, avertizându-i constant: nu-ți dărui inima sinceră lui dumnezeu, nu te strădui din răsputeri, fă lucrurile doar mecanic în tot ceea ce faci și nu fi nesăbuit; ascunde ceva de dumnezeu, asigură-te că îți lași o portiță de scăpare și nu-ți încredința viața sau cele mai importante lucruri ale tale acestui dumnezeu încă necunoscut. Așa gândesc ei în inimile lor. Ați observat acest lucru? (Nu.) În timpul adunărilor și în interacțiunile cu alții, acești antihriști pot să fie blânzi în aparență, să aibă relații normale și chiar să aibă părtășie despre unele dintre propriile lor perspective, înțelegeri și experiențe și pot să prezinte comportamente și manifestări exterioare, superficiale, de bază, pe care ar trebui să le aibă un credincios; cu toate acestea, nu există nicio creștere sau îmbunătățire în frica lor de Dumnezeu sau în sinceritatea față de El. Indiferent de modul în care plătesc un preț acești oameni sau de câți ani își fac datoria în casa lui Dumnezeu, un lucru este sigur: viața lor nu crește – ei nu au viață. În ce domenii se manifestă această lipsă de viață? Atunci când se confruntă cu unele situații, nu caută deloc principii; ei sunt mulțumiți dacă lucrarea prezentă doar continuă, nu iau niciodată principiile rostite de Dumnezeu ca standard pentru felul lor de a practica, acceptând doar superficial supravegherea, verificarea și conducerea din partea altor oameni și neacceptând scrutarea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, până când nu vor afirma în mod clar pentru cine se adeveresc realmente promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu, pentru ce grup de oameni se împlinesc acestea și până când nu vor confirma că ei înșiși pot primi cu adevărat de la Dumnezeu promisiunile și binecuvântările pe care El le oferă omului, principiile și metodele lor de a acționa, precum și atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu nu se vor schimba. Pe de o parte, își amintesc constant, în timp ce își ticluiesc în sinea lor disputa cu Dumnezeu. Care este esența acestei dispute cu Dumnezeu? Ei cred că: „Promisiunile și binecuvântările tale nu s-au realizat. Nu le-am văzut împlinindu-se și nu pot să văd cum lucrezi tu, astfel încât nu pot să confirm identitatea ta. Dacă nu pot să-ți confirm identitatea, atunci cum pot să privesc aceste cuvinte ale tale drept adevărul, drept cuvintele lui dumnezeu?” Nu dispută ei la nivel intern această chestiune cu Dumnezeu? Ei spun: „Dacă binecuvântările pe care promiți să le acorzi oamenilor și toate conținuturile diverse ale promisiunilor pe care le faci oamenilor nu pot fi verificate de mine, atunci credința mea în tine nu poate fi sută la sută. Întotdeauna vor exista unele falsificări în ea, iar eu nu pot crede cu desăvârșire.” Aceasta este atitudinea antihriștilor. Este înfricoșătoare o astfel de atitudine? (Da.) Acest tip de atitudine este oarecum similară prin natură cu zicala non-credincioșilor: „Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.” Ei spun: „Tu ești dumnezeu, ar trebui să ai puterea de a-ți îndeplini promisiunile și binecuvântările. Dacă ceea ce spui nu poate fi realizat, iar oamenii care cred în tine nu se pot bucura de mari binecuvântări, nu se pot bucura de slavă, bogăție și onoare, nu se pot bucura de har și nu pot fi adăpostiți de tine, atunci de ce ar trebui ei să te urmeze?” În ochii antihriștilor și în gândurile și perspectivele lor, trebuie să existe unele beneficii în a-L urma pe Dumnezeu; ei nu se vor deranja să facă vreo mișcare fără beneficii. Dacă nu există faimă, câștig sau statut de care să se bucure, dacă niciuna dintre lucrările sau îndatoririle pe care le îndeplinesc nu le aduc admirația celorlalți, atunci nu are niciun sens să creadă în Dumnezeu și să-și facă îndatoririle. Primele beneficii pe care trebuie să le obțină sunt promisiunile și binecuvântările rostite în cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, trebuie să se bucure de faimă, câștig și statut în cadrul bisericii. Antihriștii consideră că, atunci când un om crede în Dumnezeu, el trebuie să fie superior celorlalți, trebuie să fie admirat, trebuie să fie special – credincioșii în Dumnezeu trebuie să se bucure măcar de aceste lucruri. În caz contrar, există îndoieli cu privire la faptul că acest Dumnezeu în care cred ei este adevăratul Dumnezeu. Nu este logica antihriștilor aceea că ei iau drept adevăr cuvintele: „Cei care cred în dumnezeu trebuie să se bucure de binecuvântările și harul lui dumnezeu”? Încercați să analizați aceste cuvinte: sunt ele adevărul? (Nu sunt.) Acum este clar că aceste cuvinte nu sunt adevărul, sunt un sofism, sunt logica Satanei și nu au nicio legătură cu adevărul. A spus Dumnezeu vreodată: „Dacă oamenii cred în Mine, ei vor fi cu siguranță binecuvântați și nu vor îndura niciodată greutăți”? Care rând din cuvintele lui Dumnezeu vorbește despre acest lucru? Dumnezeu nu a spus niciodată astfel de cuvinte sau nu a făcut acest lucru. Când vine vorba de binecuvântări și greutăți, există un adevăr de căutat. Care este zicala înțeleaptă la care ar trebui să adere oamenii? Iov a spus: „Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10). Sunt aceste cuvinte adevărul? Acestea sunt cuvintele unui om; ele nu pot fi ridicate la rang de adevăr, deși se conformează într-un fel adevărului. În ce fel se conformează adevărului? Fie că oamenii sunt binecuvântați sau îndură greutăți, totul este în mâinile lui Dumnezeu, totul se află sub suveranitatea Sa. Acesta este adevărul. Cred antihriștii acest lucru? Nu, ei nu cred. Nu recunosc acest lucru. De ce nu cred sau nu recunosc acest lucru? (Credința lor în Dumnezeu este pentru a fi binecuvântați – ei vor doar să fie binecuvântați.) (Întrucât sunt prea egoiști și urmăresc doar interesele trupești.) În credința lor, antihriștii își doresc doar să fie binecuvântați și nu vor să îndure greutăți. Când văd pe cineva care este binecuvântat, care a avut beneficii, care a primit har și mai multe bucurii materiale, mari avantaje, ei cred că acest lucru este făcut de Dumnezeu; iar dacă ei nu primesc astfel de binecuvântări materiale, atunci aceasta nu este ceva ce a făcut Dumnezeu. Acest lucru implică: „Dacă tu chiar ești dumnezeu, atunci poți doar să-i binecuvântezi pe oameni; ar trebui să eviți greutățile oamenilor și să nu le permiți să se confrunte cu suferință. Numai atunci există o valoare și un sens pentru ca oamenii să creadă în tine. Dacă, după ce te urmează, oamenii sunt în continuare asaltați de greutăți, dacă suferă în continuare, atunci ce rost are să creadă în tine?” Ei nu admit faptul că toate lucrurile și întâmplările sunt în mâinile lui Dumnezeu, că El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Și de ce nu admit ei acest lucru? Întrucât antihriștii se tem să nu îndure greutăți. Vor să aibă doar beneficii, să profite, să se bucure de binecuvântări; nu doresc să accepte suveranitatea sau orchestrarea lui Dumnezeu, ci doar să obțină beneficii de la El. Acesta este punctul de vedere egoist și josnic al antihriștilor. Acest lucru reprezintă o serie de manifestări afișate de antihriști cu privire la astfel de cuvinte de la Dumnezeu, precum promisiunile și binecuvântările Sale. În general, aceste manifestări implică în primul rând punctele de vedere ale antihriștilor cu privire la ceea ce urmăresc ei, precum și opiniile, evaluările și înțelegerea acestui tip de lucru pe care Dumnezeu îl face pentru oameni. Deși la exterior este posibil ca ei să nu defăimeze sau să nu se opună în mod deschis cuvintelor lui Dumnezeu, în interior, abordarea lor față de aceste tipuri de cuvinte de la Dumnezeu și față de metoda prin care Dumnezeu face acest tip de lucru este una de defăimare, îndoială, condamnare și selectivitate. Atunci când cuvintele de promisiune și binecuvântare ale lui Dumnezeu se adeveresc în cazul unor oameni, ei laudă puterea lui Dumnezeu și Îi preamăresc numele și iubirea. Cu toate acestea, atunci când ceea ce face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile și închipuirile lor despre promisiuni și binecuvântări, antihriștii neagă imediat existența lui Dumnezeu în inimile lor, precum și corectitudinea a tot ceea ce face Dumnezeu și, cu atât mai mult, neagă suveranitatea lui Dumnezeu și faptul că El orchestrează și rânduiește soarta oamenilor. S-ar putea ca toate aceste manifestări ale antihriștilor să nu fie dezvăluite la exterior, iar ei s-ar putea să nu-și răspândească opiniile folosind un limbaj explicit, dar perspectiva prin care observă cu ezitare și cercetează indiscret aceste cuvinte de la Dumnezeu în inimile lor nu se schimbă. Indiferent de modul în care ceilalți au părtășie despre chestiuni referitoare la intrarea în viață sau la modul în care oamenii pot fi mântuiți, mentalitatea și atitudinea antihriștilor de a cerceta indiscret dacă astfel de cuvinte ale lui Dumnezeu, precum promisiunile și binecuvântările Sale, se vor adeveri și cum vor fi ele realizate, nu vor fi date laoparte. S-ar putea ca antihriștii să aplaude cu veselie și să se bucure, lăudând puterea lui Dumnezeu atunci când promisiunile și binecuvântările Lui se realizează. Însă atunci când promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu nu sunt realizate sau nu se adeveresc conform propriilor noțiuni, în inimile lor, repede Îl blestemă și Îl insultă pe Dumnezeu în secret, și Îi defăimează numele. Prin urmare, în viața de zi cu zi, chiar și atunci când totul este pașnic și fără probleme, stările unor oameni fluctuează teribil. Când sunt fericiți, pot fi în al nouălea cer, dar când sunt la pământ, se pot afunda într-o disperare infernală. Stările lor de spirit sunt capricioase și imprevizibile, lăsându-i pe ceilalți nedumeriți cu privire la ceea ce se întâmplă. Când sunt fericiți, ei spun: „Dumnezeu este cu adevărat dumnezeu. Dumnezeu este atât de măreț, autoritatea lui chiar există, dumnezeu îi iubește atât de mult pe oameni!” Însă atunci când sunt nefericiți, le este extrem de dificil chiar și să pronunțe cuvântul „dumnezeu”. Aceeași persoană care laudă cu voce tare numele lui Dumnezeu este și cea care Îl defăimează, Îl neagă, Îl hulește, Îl insultă și Îl blestemă pe Dumnezeu în inima ei. Ea se trezește devreme și se culcă târziu pentru a-și face îndatoririle, plătind un preț pe care majoritatea celorlalți nu îl pot plăti, dar este, de asemenea, cea care își descarcă frustrările prin îndatoririle sale, trădează interesele casei lui Dumnezeu, tulbură în mod deliberat lucrarea și își îndeplinește îndatoririle și lucrarea cu o neglijență intenționată. La exterior, este vorba despre aceeași persoană, dar judecând după comportamentele și firile sale, astfel de manifestări contrastante fac să pară că sunt implicate două persoane diferite. Acest lucru reprezintă o problemă. Din aceste manifestări ale antihriștilor, este evident că ei nu acceptă în mod fundamental cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul sau cuvintele lui Dumnezeu. Mai mult, judecând după esența antihriștilor, ei nu vor privi niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nici adevărurile-principii de susținut pe tot parcursul vieții lor. Acesta este primul punct cu privire la antihriștii care cercetează indiscret dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu – ei cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu de promisiune și binecuvântare. Pentru antihriști, promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu sunt inseparabil legate de tratamentul material, tratamentul spiritual, mediul de viață și alte asemenea lucruri de care se bucură în această viață, motiv pentru care acordă o atenție deosebită acestui aspect. Ei folosesc îndeplinirea promisiunilor și binecuvântărilor lui Dumnezeu ca pe un standard pentru a măsura amploarea puterii lui Dumnezeu și autenticitatea identității Sale. Ei meditează și se gândesc la acest lucru în secret – acest lucru înseamnă a cerceta indiscret. Antihriștii nu arată niciun pic de interes pentru diversele adevăruri referitoare la intrarea în viață rostite de Dumnezeu. Cu toate acestea, de îndată ce sunt menționate cuvintele lui Dumnezeu de promisiune și binecuvântare, ochii lor se aprind de râvnă, iar dorința lor își face apariția. La suprafață, ei spun: „Ar trebui să ne consumăm necondiționat pentru dumnezeu, ar trebui să ne îndeplinim îndatoririle în conformitate cu cerințele sale”, dar la ce se concentrează, de fapt, ochii lor? Sunt fixați pe astfel de cuvinte precum promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu. Odată ce se agață de acestea, nu le mai dau drumul. Acesta este modul în care se comportă antihriștii față de cuvintele lui Dumnezeu de promisiune și binecuvântare pentru om.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.