B. Antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor

A doua manifestare este că antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor. În lucrarea Sa, de la început și până acum, Dumnezeu a rostit multe cuvinte. Domeniul de aplicare al acestor cuvinte este vast, iar conținutul lor este bogat, incluzând aspecte legate de intențiile și punctele de vedere ale oamenilor, precum și de modul în care Îl slujesc pe Dumnezeu. Desigur, sunt și mai multe legate de firile corupte ale oamenilor și o parte chiar mai mare este legată de intențiile și de cerințele lui Dumnezeu pentru omenire. În cadrul acestor cuvinte, Dumnezeu a adoptat o varietate de metode de exprimare. În cadrul acestor diferite metode de exprimare, la început, unele tonuri ale vorbirii sunt relativ apropiate de oameni, urmate de judecarea și expunerea omenirii, precum și de cucerirea ei, iar apoi le spun treptat oamenilor diverse aspecte ale adevărului. Conținutul acestor cuvinte are mai multe fațete, însă, oricât de vast ar fi, totul este necesar omenirii corupte. În afară de o mică parte din conținutul cel mai special, majoritatea acestor cuvinte sunt rostite conform tiparelor limbajului uman, folosind un ton, o formulare și logica limbajului care pot fi acceptate de toți oamenii. Pe scurt, toate stilurile și metodele acestor forme de limbaj și discurs sunt comune și foarte ușor de înțeles. Atât timp cât cineva are gânduri normale, minte și rațiune normale, poate să înțeleagă aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Implicația este: atât timp cât gândurile unei persoane sunt normale, după citirea acestor cuvinte, persoana poate să găsească o cale de practicare, să se cunoască pe sine, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să găsească principiile de practicare. Atât timp cât oamenii au o inimă și gânduri normale, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu îi pot ajuta și ghida prin diverse dificultăți în viață și, de asemenea, le pot îngădui să-și înțeleagă propriile firi corupte. Majoritatea conținutului cuvintelor lui Dumnezeu este așa, dar există o porțiune care este rostită din perspectiva divinității, din perspectiva Duhului. Această porțiune a conținutului este foarte specială. În ochii întregii omeniri, această parte a cuvintelor Sale este foarte profundă și greu de înțeles. Pare o taină și, de asemenea, pare o profeție. În fiecare propoziție, fiecare pasaj și fiecare capitol de discurs, oamenilor le este foarte greu să discearnă ce a vrut să spună Dumnezeu, le este greu să găsească contextul cuvintelor și cerințele lui Dumnezeu pentru om, precum și adevărurile-principii pe care le caută ei. Așadar, despre care parte din cuvintele Sale este vorba? Este vorba despre „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” și anexele acestei părți. Această parte a cuvintelor Sale este foarte dificil de înțeles de către oameni. Mai întâi, să lăsăm deoparte motivul pentru care Dumnezeu rostește această porțiune dificil de înțeles de către oameni și să discutăm în schimb despre partea din subiectul despre care urmează să avem părtășie – „Antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu atunci când acestea nu sunt în acord cu noțiunile lor” – care este legată de porțiunea pe care am menționat-o. În ceea ce privește majoritatea cuvintelor comune, ușor de înțeles și complexe, dar exprimate simplu, pe care le rostește Dumnezeu, precum și avertizările și cuvintele de reamintire ale lui Dumnezeu pentru om, îndemnurile și cuvintele de alinare, cuvintele de expunere și judecată, precum și cuvintele de aprovizionare și îndrumare pentru om, pentru cei care nu urmăresc deloc adevărul, cei care au îndumnezeit cuvântul „Dumnezeu” și preferă să creadă într-un dumnezeu nedeslușit, aceștia cred că aceste cuvinte nu par a fi cuvintele lui Dumnezeu. Le consideră prea comune, prea simple – doar un discurs simplu. Ei cred că fiecare capitol este prea lung și nu vor să citească aceste cuvinte. Cred că acestea nu au profunzime și mister și, în consecință, nu merită citite. Așadar, în opinia lor, acestea nu sunt cuvintele lui Dumnezeu. Ei spun acest lucru deoarece conținutul, maniera și stilul acestor cuvinte nu se potrivesc cu gustul lor. Așadar, care este gustul lor? Vor să citească texte profunde, cuvinte care, indiferent cum le citesc oamenii, rămân de neînțeles, precum un volum indescifrabil din Ceruri; pe acestea vor să le citească. Antihriștii disprețuiesc tipul de cuvinte oferite de Dumnezeu, care sunt rostite într-un mod, ton și stil potrivit gusturilor umane. Sunt plini de noțiuni, dispreț și ridiculizare față de aceste cuvinte. Prin urmare, acești oameni nu citesc aceste cuvinte comune, ușor de înțeles, care le pot oferi oamenilor viață, nu se uită la ele și nu le ascultă. În inimile lor, sunt ostili, dezgustați și refuză să accepte aceste cuvinte. De ce pot să refuze, să fie dezgustați și ostili față de aceste cuvinte? Un motiv este sigur: cred că aceste cuvinte sunt rostite din perspectiva lui Dumnezeu în trup, așadar le consideră cuvinte omenești. Care este conceptul de cuvinte omenești? În opinia antihriștilor, doar cuvintele lui Dumnezeu, doar scripturile cerești sunt vrednice de a fi citite de ei. Doar cuvintele profunde, de nepătruns și misterioase merită să fie citite de ei. Aceste texte umane comune și ușor de înțeles nu merită să fie citite de ei, nu le pot atrage privirea „perspicace”, iar ei le disprețuiesc. Nu citesc deloc aceste cuvinte, cu atât mai puțin acceptă adevărul din ele.

Privește în jur și vezi cine nu citește cuvintele lui Dumnezeu; cine se ridică și pleacă atunci când cineva are părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu; cine, auzind că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu sau că se oferă părtășie despre adevăr, cască, se întinde, se foiește, devine nerăbdător și caută scuze să plece sau provoacă întreruperi, schimbând subiectul – astfel de oameni sunt în pericol. Poți vorbi despre teologie, despre orice falsități sau puncte de vedere umane, iar ei vor rămâne tot timpul așezați. Dar imediat ce începi să predici, să citești rugându-te sau să ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu ori să-I preamărești cuvintele, ei se schimbă imediat, dezvăluind un comportament anormal, un comportament demonic. Când aud că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu, devin neliniștiți și iritați, iar când aud pe cineva având părtășie despre adevăr, devin conflictuali, se ridică și pleacă. Care este natura acestui lucru? Ce fire este aceasta? Așa sunt antihriștii. Unii ar putea spune: „Cum îi poți eticheta ca antihriști? Poate sunt noi credincioși, care nu au dezvoltat un interes față de cuvintele lui Dumnezeu sau nu au gustat dulceața cuvintelor Sale. Nu accepți posibilitatea ca noii credincioși să aibă o statură mică?” Dacă sunt noi credincioși cu o statură mică și neinteresați de cuvintele lui Dumnezeu, atunci de ce nu sunt dezgustați când vorbești despre alte lucruri? Dacă discuți despre marile dezastre, despre viitorul omenirii, despre taine sau despre Cartea Apocalipsei, vezi dacă pot sta nemișcați. Se comportă diferit atunci. Din perspectiva naturii-esență a antihriștilor, ei sunt ostili față de adevăr. Cum se dezvăluie această natură-esență a ostilității față de adevăr? Prin faptul că, auzind cuvintele lui Dumnezeu, ei se simt dezgustați, somnoroși și dezvăluie diferite exprimări de dispreț, nerăbdare și lipsa dorinței de a asculta. Comportamentul lor demonic este astfel dezvăluit. La exterior, se pare că-și fac datoria și se recunosc drept adepți ai lui Dumnezeu. Așadar, de ce devin de nestăpânit în timpul părtășiei despre adevăr și despre cuvintele lui Dumnezeu? De ce nu pot sta nemișcați atunci? Este ca și cum cuvintele lui Dumnezeu ar purta o sabie. Oare cuvintele Sale i-au străpuns? Oare cuvintele Sale i-au condamnat? Nu. Majoritatea acestor cuvinte sunt pentru hrănirea oamenilor și, după ce le aud, oamenii sunt capabili să se trezească, să găsească un mod de a trăi și să se reanime pentru a trăi având o asemănare umană. Așadar, de ce unii oameni reacționează anormal la auzul acestor cuvinte? Acesta este diavolul care își dezvăluie adevăratul comportament. Ei nu se simt dezgustați când vorbești despre teologie, erezii, falsități sau Cartea Apocalipsei. Chiar dacă vorbești despre a fi candid, a fi o persoană care caută să le facă pe plac altora sau dacă spui povești eroice, nu se simt dezgustați. Dar imediat ce aud că sunt citite cuvintele lui Dumnezeu, se simt dezgustați, se ridică și vor să plece. Dacă îi îndemni să asculte cum se cuvine, devin conflictuali și se uită la tine cu mânie. De ce asemenea oameni nu pot asimila cuvintele lui Dumnezeu? Nu pot sta nemișcați când aud cuvintele lui Dumnezeu – ce se întâmplă aici? Aceasta dovedește că spiritul lor lăuntric este anormal, este un spirit scârbit de adevăr și potrivnic față de Dumnezeu. De îndată ce aud cuvintele lui Dumnezeu, devin agitați în sinea lor, iar demonul din ei se agită, făcându-i incapabili să stea nemișcați. Aceasta este esența unui antihrist. Așadar, din exterior, antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor. Dar la ce se referă, de fapt, „nepotrivirea cu noțiunile lor”? Aceasta indică în mod clar că ei condamnă aceste cuvinte, nu le recunosc ca venind de la Dumnezeu și nu le recunosc ca fiind adevărul sau un mod de viață care îi mântuiește pe oameni. Nepotrivirea cu noțiunile lor este doar o scuză, un fenomen superficial. Ce înseamnă că nu sunt în acord cu noțiunile lor? Oare nimeni nu are nicio noțiune despre toate aceste cuvinte rostite de Dumnezeu? Poate toată lumea să le accepte drept cuvintele lui Dumnezeu, drept adevărul? Nu – fiecare persoană, într-o măsură mai mare sau mai mică, la un anumit nivel, are unele gânduri, noțiuni sau puncte de vedere care intră în conflict cu ale lui Dumnezeu cuvinte sau le contrazic. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor au o raționalitate normală, iar această raționalitate îi poate ajuta să depășească atitudinea care apare atunci când se confruntă cu acele cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor. Raționalitatea lor le spune: „Chiar dacă nu sunt în acord cu noțiunile mele, acestea sunt totuși cuvintele lui Dumnezeu; chiar dacă nu sunt în acord cu noțiunile mele, sunt reticent să le ascult, simt că sunt incorecte și că intră în conflict cu gândurile mele, aceste cuvinte sunt totuși adevărul. Le voi accepta încet și, într-o zi, când voi recunoaște toate acestea, voi renunța la noțiunile mele.” Raționalitatea lor le spune să-și lase mai întâi deoparte noțiunile proprii; noțiunile lor nu sunt adevărul și nu pot înlocui cuvintele lui Dumnezeu. Raționalitatea lor le spune să accepte cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine de supunere și onestitate, în loc de a-I contrazice cuvintele cu noțiunile și punctele de vedere proprii. Astfel, când aud cuvintele lui Dumnezeu, le pot accepta pe cele care sunt în acord cu noțiunile lor și se așază pentru a asculta în liniște. În cazul celor care nu sunt în acord cu noțiunile lor, ei caută de asemenea soluții, străduindu-se să-și lase deoparte noțiunile proprii și să devină compatibili cu Dumnezeu. Acesta este comportamentul normal al majorității oamenilor raționali. Însă „nepotrivirea cu noțiunile lor”, menționată de antihriști, nu este ca la oamenii obișnuiți. În cazul antihriștilor, aceasta prezintă probleme grave; este ceva complet opus acțiunilor, cuvintelor, esenței și firii lui Dumnezeu, ceva care aparține unei firi-esență satanice. În cazul lor, este o condamnare, blasfemie și batjocorire a cuvintelor lui Dumnezeu. Ei cred că acest limbaj uman comun și ușor de înțeles, rostit de Dumnezeu, nu este adevărul și nu poate obține efectul de a-i mântui pe oameni. Exact asta înțeleg antihriștii prin „nepotrivirea cu noțiunile lor”. Care este așadar esența ei? În realitate, este condamnarea, tăgăduirea și hulirea lui Dumnezeu.

Antihriștii cred că, atunci când Dumnezeu Se află în perspectiva umanității, o perspectivă terță, folosind tiparele, structura și formulările limbajului uman pentru a le vorbi oamenilor, aceste cuvinte nu sunt suficient de profunde, nu sunt calificate să fie definite drept cuvinte ale lui Dumnezeu, prin urmare ar prefera să moară decât să le accepte. Unii oameni spun: „Zici că nu acceptă, dar și ei mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, au uneori devoțiuni spirituale și, uneori, când au părtășie cu noi, chiar citează cuvintele lui Dumnezeu. Cum ai explica asta?” Este o chestiune diferită; aceasta este doar suprafața, dar, în esență, antihriștii definesc cuvintele lui Dumnezeu în felul următor: „Cuvintele rostite de fiul omului întrupat nu echivalează cu adevărul, cu atât mai puțin cu vorbele lui dumnezeu, așa că nu am nevoie să le accept, să le mănânc, să le beau sau să mă supun lor.” Totuși, în ceea ce privește partea exprimată de trup în care Dumnezeu este întrupat din perspectiva Duhului, din perspectiva divinității – „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” – aceasta este ceva ce antihriștii pot vedea, dar la care nu pot ajunge. Este o parte din cuvintele lui Dumnezeu de care sunt foarte pasionați. La ce se referă această pasiune? Se referă la faptul că antihriștii salivează la aceste cuvinte, gândindu-se: „Tocmai datorită acestei părți din cuvântările tale, tu, o persoană neînsemnată, neremarcabilă, cineva care nu este nimic în ochii noștri, ai devenit dumnezeu. Este atât de nedrept, nu există pic de dreptate!” Cu toate acestea, există un aspect pe care îl consideră „demn de sărbătorit”. Tocmai datorită exprimării acestei părți a cuvintelor lui Dumnezeu, sunt satisfăcute dorința și ambiția lor de a-L admira și venera pe Dumnezeul din Ceruri. Le deschide un nou orizont, iar ei spun: „Minunat, dumnezeu este într-adevăr dumnezeu! Acest dumnezeu este cel din al treilea cer, cel mai măreț dintre toți. Este într-adevăr demn să fie dumnezeu; nu este deloc simplu să rostești astfel de cuvinte. Nici măcar o singură propoziție nu poate fi înțeleasă de oameni, aceste cuvinte sunt prea profunde, chiar mai mult decât profețiile profeților!” De fiecare dată când citesc aceste cuvinte, inimile antihriștilor se umplu de invidie și gelozie, se umplu de admirație pentru Dumnezeul din Ceruri. De fiecare dată când citesc aceste cuvinte, simt că ei sunt aceia care Îl iubesc cel mai mult pe Dumnezeu; de fiecare dată când citesc aceste cuvinte, simt că sunt cei mai apropiați de Dumnezeu. Aceste cuvinte le satisfac curiozitatea față de Dumnezeu în cea mai mare măsură. Deși în această parte a discursului Său ei nu înțeleg deloc care sunt intențiile lui Dumnezeu, care este contextul fiecărei propoziții rostite de El, care este efectul final dorit sau înțelesul exprimat printre rânduri, ei încă așteaptă cu mare nerăbdare această parte a cuvintelor Sale. De ce? Deoarece această parte este greu de înțeles, nu are simțul umanității văzut în Dumnezeul întrupat, nu este rostită din perspectiva umanității sau din cea a unei terțe părți. În această parte, ei văd măreția lui Dumnezeu, caracterul Său de nepătruns și, de asemenea, Îl percep ca pe ceva ce pot vedea, dar la care nu pot ajunge. Cu cât este mai mult așa, cu atât mai mult cred că Dumnezeul din Ceruri există și că Dumnezeul de pe pământ este prea neînsemnat, că este greu să creadă în El și că nu este demn să creadă în El. Nu este o exagerare să spunem că unii oameni au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu datorită acestei părți a cuvintelor Sale. Unii au venit la lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu special pentru aceste cuvinte, iar alții sunt aici așteptând pur și simplu împlinirea acestei părți a cuvintelor Sale. Mai mult, prin aceste cuvinte, unii au confirmat existența lui Dumnezeu din Ceruri și disprețuiesc astfel și mai mult smerenia și lipsa de însemnătate a lui Dumnezeu de pe pământ. Cu cât citesc mai mult această parte a cuvintelor Sale, cu atât mai mult simt că Dumnezeul de pe pământ, Dumnezeul întrupat, vorbește prea superficial. Ei spun: „Cuvintele tale sunt prea ușor de înțeles. De ce nu spui ceva ce nu putem înțelege? De ce nu vorbești despre unele taine? De ce nu vorbești limba celui de-al treilea cer? De ce nu vorbești în limba divină? Lasă-ne să ne lărgim orizonturile și să ne deschidem mintea. Dacă ai vorbi și ai acționa așa, n-ar fi mai mare credința noastră? N-am înceta să ne împotrivim față de tine? Dacă ai vorbi și ne-ai conduce în acel mod, n-ar fi statutul tău mai înalt? Cum am putea atunci să te disprețuim?” Nu este întrucâtva irezonabil? Este de-a dreptul irezonabil! Oare oamenii care nu ascultă de rațiune au umanitate normală, au gândirea umanității normale? (Nu.) Așadar, aceste tipuri de antihriști, acest grup de oameni care reacționează astfel la cuvintele lui Dumnezeu, au raționalitate normală? (Nu.) Uneori, când întâlnesc oameni discutând, mă alătur conversației lor. Dar, spre surprinderea Mea, ei discută despre subiecte atât de elevate, încât nu pot să intervin sau să Mă alătur conversației. Ei spun: „Este evident că nu ești făcut pentru asta. Nu poți să vorbești limba celui de-al treilea cer. Noi vorbim limba celui de-al treilea cer, pe care oamenii obișnuiți nu o pot înțelege. Și ce dacă ești dumnezeu? Tot nu poți înțelege, așa că nu suntem obligați să te lăsăm să te alături.” Spuneți-Mi, ce ar trebui să fac în astfel de situații? Oamenii ar trebui să învețe să fie raționali. Când îi văd vorbind o limbă atât de elevată precum limba celui de-al treilea Cer, iar Eu nu pot să ajung la acel nivel, ar trebui să plec pur și simplu, în loc să Mă fac de râs. Unii antihriști predică pe față aceste erezii, falsități și vorbe goale și nepractice, care provin în mod clar de la Satana, de la arhanghel. Cuvintele pe care le rostesc sună sofisticat și de nivel înalt, nu sunt la îndemâna celor mai mulți oameni normali. Ce înseamnă că nu sunt la îndemâna lor? Înseamnă că, de îndată ce le auzi, le recunoști drept cuvinte diavolești și că ar trebui să le respingi.

Care este esența faptului că antihriștii resping cuvintele lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile lor? Ați văzut-o clar? Ei nici măcar nu citesc cu adevărat aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Inițial, din curiozitate, răsfoiesc superficial prin cuvintele Sale. După o privire rapidă, se gândesc: „Majoritatea acestor cuvinte nu merită citite, nu există nimic practic, valoros sau substanțial, nimic care să merite o cercetare aprofundată.” Citind, dau peste partea „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”. Ei simt că această parte are savoarea limbajului divin, este elevată și profundă, demnă de explorarea și cercetarea oamenilor – este pe gustul lor. Ce așteaptă cu nerăbdare acum? „Cine poate explica această parte? Care este mai exact intenția lui dumnezeu? Ce înseamnă fiecare pasaj din cuvintele lui dumnezeu și cum se va împlini?” Aceasta este ceea ce antihriștii vor cel mai mult să deslușească, dar ce ei înșiși nu pot înțelege. Credeți că ar trebui să li se spună? (Nu este nevoie.) De ce nu? Merită diavolii să audă cuvintele lui Dumnezeu? Merită să cunoască tainele lui Dumnezeu? (Nu.) Tainele lui Dumnezeu sunt dezvăluite celor care cred în El, Îl urmează și se supun Lui, fiind ascunse diavolilor și satanelor; aceștia nu sunt demni. Prin urmare, dacă într-o zi Dumnezeu decide să dezvăluie tainele și esența acestei părți a cuvintelor Sale, precum și rădăcinile și contextul acestor cuvinte, ele vor fi dezvăluite aleșilor lui Dumnezeu, îngăduindu-le să le cunoască, dar niciodată satanelor sau diavolilor. Dacă urmăriți adevărul și sunteți îndeajuns de norocoși să rămâneți până la sfârșit, veți avea ocazia să înțelegeți conținutul acestei părți a cuvintelor Sale. Există multe taine în cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, în lucrarea Sa. De exemplu, întruparea actuală a lui Dumnezeu; deși există – mai mult sau mai puțin și într-o măsură mai mare sau mai mică – unele profeții nu chiar evidente despre aceasta în Biblie și în previziunile anterioare, toate aceste profeții sunt destul de misterioase. Întruparea actuală a lui Dumnezeu, în întreaga omenire și de-a lungul întregului plan de gestionare de șase mii de ani, este cea mai mare taină și cel mai misterios lucru. Oamenii nu știu, îngerii nu știu, creațiile lui Dumnezeu nu știu; nici măcar Satana, cel mai capabil, nu știe despre acest lucru. De ce nu știe? Dacă Dumnezeu ar vrea să-i spună, n-ar fi extrem de ușor să știe? Deci, de ce nu știe? Un lucru este sigur: Dumnezeu nu vrea ca el să știe. Chiar dacă există multe semne, multe profeții și multe fapte care trimit spre acest eveniment, indicând și prevestind apariția lui, atât timp cât Dumnezeu nu dorește ca el să știe, Satana nu va ști niciodată. Aceasta e realitatea. Dumnezeu îi va spune direct când va dori ca el să afle. Dacă Dumnezeu nu-i spune și nu vorbește despre asta, chiar dacă apar aceste fapte și lucruri profetice, Dumnezeu îl poate orbi, iar el nu va putea să afle. Oare Satana este foarte capabil? Privind lucrurile astfel, nu este. Când vine vorba de un fapt atât de semnificativ precum întruparea lui Dumnezeu, fie în lumea umană, lumea materială, fie în tărâmul spiritual, nu ar exista unele semne ale acestuia? Dacă toate aceste semne ar fi privite în ansamblu, ar fi ușor să vedem acest lucru pe care Dumnezeu a intenționat să-l înfăptuiască. Așadar, de ce nu știe Satana despre el? De ce, după atâția ani în care Dumnezeu a lucrat în națiunea marelui balaur roșu, nu înțelege importanța acestui fapt pe care l-a săvârșit Dumnezeu? Până când își dă seama, acest fapt a fost deja realizat, Satana nu poate interveni, iar rezultatele și roadele acestui fapt au fost deja stabilite. Oare atunci nu va fi puțin prea târziu pentru ca Satana să descopere adevărul? Nu împlinește aceasta zicala „Satana va fi întotdeauna un vrăjmaș învins de mâinile lui Dumnezeu”? Exact așa este. Antihriștii cred în mod greșit că, atât timp cât cuvintele lui Dumnezeu nu sunt în acord cu noțiunile sau gusturile umane, le pot nega și atunci Dumnezeu încetează să mai fie Dumnezeu. Ei cred că întruparea lui Dumnezeu nu poate realiza nimic semnificativ și nici nu se poate înfăptui. Nu este aceasta o greșeală gravă? Au calculat greșit și au căzut în propria capcană. De ce au căzut în propria capcană? Modul în care vorbește și lucrează Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni este tocmai folosind aceste cuvinte discrete care nu sunt în acord cu noțiunile umane sau care nu par mărețe. Tocmai conținutul implicit al acestor cuvinte modeste este cel care include intențiile lui Dumnezeu, adevărul, calea și viața. Aceste cuvinte sunt suficiente pentru a mântui această omenire coruptă și pentru a îndeplini planul de gestionare al lui Dumnezeu. Totodată, cei care condamnă aceste cuvinte obișnuite vor fi eliminați, condamnați și, în cele din urmă, pedepsiți. Ei cred în mod greșit: „Nu voi accepta aceste cuvinte ale tale, nu le prețuiesc! Cuvintele tale nu sunt în acord cu noțiunile mele, nu se aliniază la noțiunile, punctele de vedere sau modul meu de gândire, prin urmare le pot respinge, pot să mă împotrivesc lor și să le condamn, iar tu nu vei realiza atunci nimic!” Se înșală. Neacceptând aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, antihriștii cad în propria capcană; Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca ei să le accepte și de ce anume? Pentru că ei îi aparțin Satanei, diavolilor. Dumnezeu nu a plănuit niciodată să-i mântuiască sau să-i schimbe; aceasta este realitatea. Așadar, care este realitatea supremă? Antihriștii, prin refuzul, condamnarea și respingerea cuvintelor lui Dumnezeu, sunt condamnați, disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Ce ar trebui să înțelegeți din asta? Nepotrivirea cuvintelor lui Dumnezeu cu noțiunile și închipuirile umane nu constituie un motiv să nu le accepți. Faptul că acestea au părți care nu sunt în acord cu noțiunile tale nu înseamnă că ele nu sunt adevărul, nefiind un motiv să le tăgăduiești. Dimpotrivă, cu cât este mai mare nepotrivirea dintre cuvintele lui Dumnezeu și noțiunile tale, cu atât mai mult ar trebui să-ți lași deoparte noțiunile pentru a căuta adevărul. Cu cât cuvintele lui Dumnezeu sunt în dezacord cu noțiunile tale, cu atât mai mult reprezintă ceea ce nu ai, ceea ce îți lipsește, ceea ce trebuie să completezi și, în special, ceea ce trebuie să cauți să schimbi și să pătrunzi. Asta ar trebui să înțelegeți.