III. O disecare a modului în care antihriștii amenință oamenii

Am terminat părtășia despre cele două manifestări ale antihriștilor reprezentate de inducerea oamenilor în eroare și atragerea acestora de partea lor; acum, haideți să avem părtășie despre modul în care îi amenință pe oameni. Aceste metode ale antihriștilor sunt una mai gravă decât cealaltă. În comparație cu inducerea în eroare și atragerea de partea lor, este această metodă a amenințării mai sofisticată sau mai puțin sofisticată? (E mai puțin sofisticată.) Dacă inducerea în eroare și atragerea de partea lor nu funcționează, recurg la amenințări. Cum îi amenință un antihrist pe oameni? De ce recurge la o astfel de metodă? (Pentru că nu și-a îndeplinit obiectivele.) Nu și-a îndeplinit obiectivele. Amenințarea conține un alt înțeles – ce sintagmă poate fi folosită pentru a-l exprima? (A-și arăta adevăratul chip.) Nu este destul de corect; încercați altă exprimare. (A deveni furios din cauza rușinii.) Vă apropiați. Există vreo sintagmă mai potrivită? (A te simți exasperat și furios.) Exact, a te simți exasperat și furios. Este ca în zicala de pe-aici: „a-i sări muștarul”; sensul este următorul: „Am încercat atât cuvinte amabile, cât și cuvinte aspre. În cea mai mare parte, nu v-am tratat niciodată injust. De ce nu vrei să mă asculți? Din moment ce nu vrei să asculți, atunci o să primești ce meriți: voi folosi această tactică în cazul tău – amenințările!” Își schimbă tactica. Satana are diverse tactici, toate josnice. Amenințările sunt, de obicei, combinate cu ademenirea. Dacă folosește doar amenințări, unii oameni nu se tem și nu îl ascultă. Atunci nu are altă opțiune și, uneori, poate recurge la ademenire. Dacă un lucru nu funcționează, atunci încearcă să facă altceva – folosește atât tactici blânde, cât și aspre. Așadar, de ce îi amenință antihriștii pe oameni? În ce împrejurări recurg la amenințări? Dacă doi oameni coexistă pașnic, fiecare mergând pe propria cale, fără conflicte de interese între ei, vor recurge la amenințări? (Nu, nu vor recurge.) Atunci, în ce împrejurări vor începe să apară acest comportament și această practică de a recurge la amenințări? Desigur, atunci când interesele sau reputația le sunt implicate, când obiectivele nu le sunt îndeplinite. Ei scot la iveală artileria grea, spunându-și: „Așa deci, nu vrei să mă asculți? Atunci îți voi arăta consecințele!” Care sunt aceste consecințe? Orice lucru de care ți-e frică. Vă puteți aminti exemple de amenințări la care ați fost martori? (Unii antihriști, când văd că frații și surorile nu li se supun, încep să îi judece și să îi condamne, spunând: „Nesupunerea față de conducători înseamnă nesupunerea față de dumnezeu” și folosesc acest lucru pentru a-i amenința pe oameni.) (Îmi amintesc un alt exemplu în care, dacă o persoană nu ascultă de conducere, conducătorul își folosește autoritatea pentru a o înlocui.) Indiferent de situație, ei vor ca oamenii să înțeleagă că, dacă nu-i ascultă, vor exista consecințe. Așadar, pe ce se bazează pentru a-i face pe oameni să îi asculte? Ei spun adesea: „Supunerea față de conducere este supunerea față de dumnezeu, deoarece conducerea este rânduită de dumnezeu. Trebuie să te supui. Dacă nu te supui sau nu asculți de conducători, asta înseamnă aroganță, neprihănire de sine și împotrivire față de dumnezeu. Consecința împotrivirii față de dumnezeu este eliminarea. În cazurile ușoare, ai putea fi izolat pentru auto-reflecție; în cele grave, ai putea fi chiar exclus din biserică!” Ei folosesc aceste sofisme plauzibile pentru a-i constrânge pe oameni să li se supună. În afară de acest mod, cum îi amenință alți antihriști pe oameni? Îi incită pe ceilalți să se ralieze împotriva celor care nu li se supun și să-i respingă. În plus, îi înlocuiesc pe cei care nu li se supun sau le repartizează o altă sarcină. Unele persoane chiar se tem că nu vor mai avea o datorie de îndeplinit. Acestea cred că, prin îndeplinirea îndatoririlor, pot avea o șansă la mântuire, iar neîndeplinirea unei datorii le-ar putea văduvi de această șansă. Antihriștii își spun în inimile lor: „Îți știu punctul slab. Dacă nu mă asculți, îți voi lua dreptul de a-ți face datoria. Nu te voi lăsa să-ți faci datoria!” Îi împiedică pe oameni să-și facă datoria din cauză că nu sunt calificați să și-o facă sau pentru că, îndeplinindu-și datoria, dăunează intereselor casei lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci, de ce o fac? O fac pentru a-i exclude pe disidenți și folosesc această metodă pentru a-i amenința pe oameni și a-i face să asculte. Când vine vorba de amenințări, antihriștii cu siguranță nu respectă adevărurile-principii în relațiile cu oamenii sau în gestionarea problemelor. În schimb, ei folosesc intimidarea, forța și constrângerea pentru a-i face pe oameni să se supună cuminți, să asculte de ei și să nu le provoace probleme sau să le strice treburile.

Un antihrist nu folosește amenințări doar pentru că oamenii nu i se supun sau nu îl iau în serios și nu îl bagă în seamă – acesta este doar un aspect al problemei. Există și un alt motiv, și anume că, atunci când alții descoperă problemele antihristului și vor să le expună sau să le denunțe Celui de mai sus, el se teme că Cel de mai sus le-ar putea afla sau că mai mulți oameni ar putea afla despre ele, așa că face tot ce-i stă în putere pentru a mușamaliza aceste lucruri și pentru a le suprima, nepermițând niciodată ca ele să fie expuse. Ce s-ar întâmpla dacă mai mulți oameni ar afla? L-ar respinge și l-ar blestema pe antihrist, nimeni nu i s-ar mai închina, iar acesta și-ar pierde poziția și autoritatea. Prin urmare, obiectivul pentru care antihristul folosește această metodă de amenințare a oamenilor este, de asemenea, de a-și proteja poziția și autoritatea. El crede că, dacă nu face acest lucru, frații și surorile vor începe să îl discearnă și nu va fi votat la următoarele alegeri, reducându-l la a fi un credincios obișnuit. Ce înseamnă pentru el să fie un credincios obișnuit? Înseamnă că nu are autoritate, nu are pe nimeni care să îl urmeze sau să devină adeptul său, iar poziția și autoritatea i-au fost luate, lăsându-i ambițiile și dorințele nesatisfăcute. El nu vrea să fie un credincios sau un adept obișnuit, așa că folosește această metodă de amenințare a oamenilor pentru a-i intimida și a-i constrânge să-l asculte și să i se supună, permițându-i să continue să-și păstreze autoritatea și poziția, să continue să-i controleze pe oameni și să primească sprijinul anumitor persoane. Tot ceea ce face antihristul gravitează în jurul poziției sale. Ori de câte ori ceva îi implică poziția, folosește anumite mijloace sau metode pentru a o proteja și a o apăra ferm; chiar și atunci când Cel de mai sus îi întreabă pe unii dintre ei despre anumite chestiuni, el este capabil să-L mintă cu nerușinare în față. De exemplu, atunci când este întrebat de Cel de mai sus despre câți oameni a câștigat biserica prin răspândirea Evangheliei în luna aceea, chiar dacă antihristul știe că nu a câștigat pe nimeni, este posibil să mintă și să spună că au fost câștigați cinci oameni. Când frații și surorile care cunosc adevărul îl confruntă pe antihrist, spunând: „Acei cinci oameni doar investigau. De ce ai spus că am câștigat cinci persoane? Ar trebui să-I spui adevărul Celui de mai sus”, ce răspunde antihristul? „De ce nu se poate să fi câștigat cinci? Am spus cinci oameni, deci sunt cinci. Părerea ta nu contează. Dacă spunem că nu am câștigat nicio persoană, cum i-aș explica asta celui de mai sus? Dacă vrei să raportezi acest lucru, dă-i drumul, dar, dacă spui adevărul, cel de mai sus s-ar putea să te emondeze. S-ar putea să vă demită pe toți cei care sunteți implicați în răspândirea Evangheliei sau chiar să desființeze echipa de evanghelizare. Atunci nu-ți vei mai putea îndeplini îndatoririle și nu eu voi fi de vină pentru asta.” Când persoana respectivă aude asta, rămâne stupefiată și nu îndrăznește să denunțe chestiunea. Nu este aceasta o amenințare? (Ba da.) Este o amenințare flagrantă, transmisă fățiș. Când unii oameni aud acest lucru, își spun: „Să fii o persoană onestă are consecințe. Dacă sunt onest, nu-mi voi putea face datoria, așa că nu voi raporta chestiunea. Trebuie să declarăm cinci persoane.” Unii oameni devin neliniștiți în inimile lor, spunând: „Dacă nu am câștigat pe nimeni, atunci așa stau lucrurile. Ar trebui să ne supunem modului în care Cel de mai sus alege să ne trateze.” Care este punctul de vedere al antihristului când aude acest lucru? „Supunere? Depinde de situație. Știe cel de mai sus despre dificultățile cu care ne confruntăm acum în răspândirea evangheliei? Îi pasă de asta?” Când Cel de mai sus S-a interesat de situația răspândirii Evangheliei, era conștient de provocările implicate. Știa câți oameni pot fi câștigați cel puțin în fiecare lună și nu a spus niciodată că, dacă echipa de evanghelizare nu câștigă pe nimeni într-o lună, va fi desființată. Așadar, de unde a venit antihristul cu această afirmație? (A inventat-o.) A inventat-o el însuși pentru a-și acoperi minciunile, pentru a-i controla pe acești oameni, pentru a-L împiedica pe Cel de mai sus sau pe frați și surori să vadă dincolo de minciunile sale și pentru a-și asigura poziția astfel încât să nu fie înlocuit – pentru asta a îndrăznit să inventeze astfel de cuvinte diavolești. Persoanele cu discernământ îl pot da în vileag, dar cei lipsiți de discernământ sunt induși în eroare, spunându-și: „Într-adevăr, această datorie nu se obține ușor. Nu putem fi sinceri cu Cel de mai sus. Dacă spui că au fost cinci persoane, atunci au fost cinci. Deși nu am câștigat cinci luna aceasta, vom încerca să îi câștigăm luna viitoare. La urma urmei, dacă îi vom câștiga luna viitoare, atunci nu va mai fi o minciună.” Antihristul se angrenează în înșelătorie, iar cei lipsiți de discernământ îl urmează și o fac și ei; sunt un grup de înșelători. Cu ce scop îi amenință pe oameni un antihrist? Pentru a-i determina să se supună și să îl asculte. Minte și comite rele, controlează biserica, îi induce pe oameni în eroare, desfășoară lucrarea fără să adere la principii sau la aranjamentele de lucru și, indiferent cât de nesăbuit se comportă, nu le permite fraților și surorilor să îl dea în vileag sau să îl denunțe Celui de mai sus. Odată ce descoperă că o persoană intenționează să îl denunțe Celui de mai sus, atunci recurge la amenințări. Cum amenință acea persoană? Îi spune: „Noi facem munca de jos, iar lucrarea este dificilă. Ne confruntăm chiar cu riscul de a fi arestați de marele balaur roșu. Cel de mai sus cere întotdeauna ca practica noastră să adere la aranjamentele de lucru. Îndurăm atât de multă suferință și ne asumăm atât de multe riscuri în răspândirea evangheliei. Când rezultatele sunt slabe, tot vrei să i le raportezi celui de mai sus; după ce dai raportul, te va emonda. Nu mi-e teamă că voi fi înlocuit cu un alt conducător după ce vă va emonda, dar mi-e teamă că nu veți mai avea o datorie de făcut. Dacă nu mai aveți nicio datorie de făcut, să nu dați vina pe mine!” Sună atât de rezonabil! El mai spune și următoarele: „Cine vrea, de fapt, să raporteze această chestie? Dacă vreți să o raportați, nu vă voi opri; oricum, toată lumea știe despre asta. Dacă nu o raportați celui de mai sus, atunci nu va da vina pe noi. Dar dacă o raportați, atunci vom fi emondați. Puteți alege singuri; dacă vreți să o raportați celui de mai sus, atunci dați-i drumul! Acum, cine vrea să o raporteze, să ridice mâna!” Când toți îi aud tonul, încep să chibzuiască: „Oare chiar am voie să raportez asta sau nu?” După ce chibzuiesc, unii ridică mâna. Antihristul vede acest lucru și își spune: „Încă vrei să o raportezi? Nu o cauți cu lumânarea? Bine, nu te voi uita!” După aceea, începe să se gândească la ocazii de a pedepsi această persoană. Găsește o scuză, spunând: „Nu ai obținut niciun rezultat din îndeplinirea datoriei în ultima vreme. Oricui nu obține rezultate în exercitarea atribuțiilor sale timp de trei luni i se revocă dreptul de a îndeplini îndatoriri. Dacă performanțele sale nu se îmbunătățesc, va fi izolat. Dacă tot nu se căiește, atunci va fi îndepărtat sau exclus!” Mai îndrăznește acel nesăbuit, acel laș, să raporteze? Auzind acest lucru, își spune: „Nu raportez acest lucru de dragul meu. Ce are să-l raportez? Dacă raportez chestiunea și apoi sunt redus la tăcere și sufăr represalii din partea conducătorului, iar dacă frații și surorile mele mă resping, voi fi izolat în cadrul bisericii. Este mai important pentru mine să ascult de conducător; nici măcar nu știu unde este dumnezeu, oare îi pasă de viața și moartea mea?” Așadar, nu mai raportează chestiunea. Nu-i așa că a fost speriat de antihrist? (Ba da.) Persoana crede următoarele: „A păcătui împotriva lui dumnezeu nu este mare scofală. Dumnezeu este iubitor, milostiv, tolerant și răbdător; el nu se supără ușor, nu-i blestemă și nu-i pedepsește pe oameni. Dar, dacă îl jignesc pe conducător, atunci va trebui să sufăr. Raportarea problemelor nu-mi va fi benefică; voi fi respins de toată lumea. Nu pot face un lucru atât de nechibzuit.” Nu înseamnă asta să fii fără coloană vertebrală? (Ba da.) Cum ar trebui tratată o astfel de persoană fără coloană vertebrală? Merită să o compătimești? O astfel de persoană fără coloană vertebrală ar trebui dată Satanei, antihristului, pentru a-l lăsa pe antihrist să o pedepsească – o merită. Îi lipsește credința, hotărârea și tăria de a practica adevărul și de a I se supune lui Dumnezeu, dar, când vine vorba de a i se supune antihristului, capătă o tărie deosebită, este dispusă să facă orice i se cere și este plină de entuziasm. Când antihristul o amenință și o sperie, nu mai îndrăznește să raporteze problemele. Nu este o lașă? Care este termenul colocvial pentru asta? A fi ușor de manevrat și a ceda atunci când se confruntă cu antihristul. În biserică există destul de mulți oameni care au devenit ușor de manevrat din cauza amenințărilor antihriștilor! Aceste persoane nu știu cum să abordeze fraza: „Dumnezeu este suveran peste toate.” Când antihristul le amenință, le respinge sau le izolează, simt că nu au niciun sprijin, nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu peste toate sau în dreptatea Lui și nu cred că viețile oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu. Câteva cuvinte intimidante sau amenințătoare din partea antihristului și sunt speriați, cedează și nu mai îndrăznesc să raporteze problemele.

Când un antihrist își raportează activitatea Celui de mai sus, Îl minte cu nerușinare și Îl păcălește. Unii care cunosc adevărul nu pot suporta acest lucru și vor să raporteze situația Celui de mai sus. Antihristul menține un control strict asupra oamenilor și îi urmărește îndeaproape. Poate detecta instantaneu pe oricine ar putea fi înclinat să raporteze o problemă Celui de mai sus. Când nu are altceva de făcut, se concentrează asupra observării oamenilor, a cuvintelor și expresiilor lor faciale, căutându-i pe cei care au opinii despre el, pe cei neloiali, pe cei care nu îl ascultă, pe cei care reprezintă o amenințare la adresa poziției sale, pe cei care îi sunt indiferenți, care nu îl tratează cu seriozitate, care nu îi acordă locul de onoare și care nu îl lasă să mănânce primul în timpul meselor. Acest lucru înseamnă probleme pentru acești oameni. Ce le face antihristul unor asemenea persoane? Unii antihriști care sunt perfizi nu își dezvăluie adevăratul chip imediat. Așteaptă o ocazie să se ocupe de tine. Dacă acest lucru nu funcționează, recurg la amenințări aspre pentru a te face să simți că îți țin viața în mâinile lor încleștate. Dacă, în calitate de credincios, poți fi mântuit, dacă poți ajunge la sfârșit, dacă poți rămâne în biserică – toate acestea sunt la îndemâna lor și nu este nevoie decât de un cuvânt din partea lor. Ei au ultimul cuvânt. Dacă nu asculți, nu te supui controlului lor, nu îi iei în serios și continui să încerci să le raportezi problemele, atunci vei avea de suferit. Vor începe să planifice cum să te pedepsească. Cum vede antihristul comportamentul fraților și surorilor care îi raportează problemele Celui de mai sus? (Ca pe o turnătorie.) Exact, nu o vede ca pe raportarea unei situații; o vede ca pe o turnătorie. Ce înseamnă turnătorie? Înseamnă raportarea către Cel de mai sus a tuturor diverselor lucruri pe care le face și care contravin adevărului și a tuturor faptelor sale rele sau relatarea către Cel de mai sus a unor lucruri despre el care le sunt necunoscute celorlalți. Ei consideră că acest lucru este o turnătorie. Odată ce descoperă că o persoană îi toarnă, acea persoană trebuie pedepsită. Unii oameni confuzi și fără coloană vertebrală sunt speriați de amenințările antihristului, de comportamentul dominator și abject al acestuia. Când antihristul întreabă cine are contact cu Cel de mai sus, chiar înainte de a ajunge la ei, se grăbesc să clarifice: „Nu eu.” Antihristul întreabă: „Atunci, de unde știe cel de mai sus despre această chestiune?” Aceștia se gândesc și răspund: „Nici eu nu știu.” Antihristul îi pedepsește până în punctul în care trăiesc într-o teamă constantă, mereu cu nervii întinși, temători că antihristul i-ar putea exclude din biserică. Sunt îngrijorați și temători până în punctul în care le este greu să-și ducă zilele. Le-ar fi fost atât de frică dacă antihristul nu i-ar fi amenințat astfel? Nu, nu le-ar fi fost. Mai mult, au o credință autentică în Dumnezeu? Nu, nu au. Ei sunt fără coloană vertebrală și confuzi. Când îl întâlnesc pe antihrist, tremură de frică. Nu au o credință autentică în Dumnezeu, ci de bunăvoie cedează în fața antihristului, gata să-i îndeplinească ordinele. Ei sunt, prin natura lor, slugi ale Satanei.

Care sunt alte practici pe care antihriștii le folosesc pentru a-i amenința pe oameni? Unii antihriști sunt pricepuți în a rosti anumite doctrine corecte și atrăgătoare pentru a te restricționa și constrânge. Ei spun: „Tu nu iubești adevărul? Dacă iubești adevărul, trebuie să mă asculți pentru că eu sunt conducătorul. Tot ceea ce spun se aliniază adevărului. Trebuie să asculți orice spun eu; când spun să te duci spre est, nu trebuie să te duci spre vest. Când spun ceva, nu trebuie să ai îndoieli; nu trebuie să ai opinii sau să te amesteci orbește. Ceea ce spun eu este adevărul.” Dacă nu îi asculți, s-ar putea să te urască sau să te condamne. Cum te vor condamna? Vor spune: „Nu ești cu adevărat cineva care iubește adevărul; dacă tu chiar ai iubi adevărul, atunci, conducător fiind, cuvintele mele sunt corecte – de ce nu le-ai da ascultare?” Antihriștii folosesc aceste teorii și doctrine aparent corecte pentru a te controla și a te îngrădi. Mai mult, unii antihriști îi pun pe oameni să se ocupe de problemele lor personale, spunând: „Acum sunt conducător și nu am timp pentru anumite probleme personale. În plus, sunt conducător, iar problemele mele sunt problemele casei lui dumnezeu. Problemele casei lui dumnezeu sunt și ale mele. Nu le mai putem distinge atât de clar. Prin urmare, trebuie să împărțiți o parte din povara problemelor mele de acasă, cum ar fi îngrijirea copiilor, agricultura, vânzarea legumelor sau construirea unei case, și lucruri precum faptul că nu sunt suficienți bani acasă. Aceste lucruri obișnuiau să fie datoria mea, dar acum, că sunt conducător, au devenit datoria voastră – trebuie să împărțiți povara. Altfel, îmi voi face griji constant pentru treburile mele de acasă, voi fi distras de aceste probleme și, atunci, mai pot fi un conducător eficient?” Cu cât vorbesc mai mult, cu atât mai nerușinați devin. Unii oameni aud asta și își spun: „Nu am știut să fim atenți la inima ta – am fost cu adevărat fără inimă! Nu trebuie să spui nimic; de acum înainte, vom avea grijă de toate treburile tale casnice.” Ce denumire care sună bine dau acești antihriști treburilor lor de acasă și celor din viața lor cotidiană? Le numesc „datoria oamenilor”, adică antihriștii iau activitatea oamenilor care muncesc pentru familia lor, care îi slujesc pe tinerii și bătrânii din casa lor și se ocupă de treburile vieții lor personale și o transformă în treburi ale casei lui Dumnezeu. Din moment ce acestea sunt acum problemele casei lui Dumnezeu, fiecare persoană se cuvine să contribuie cu partea sa echitabilă și, în cazul în care conducătorul vrea să faci ceva, atunci devine datoria ta. Nu vi se pare corect? Oamenii fără discernământ ar putea crede că este corect. Ei cred că, din moment ce conducătorul este prea ocupat pentru a-și rezolva treburile de acasă, iar ei înșiși au un calibru scăzut și nu pot face nicio datorie, nu pot decât să-l ajute pe conducător preluând câteva treburi casnice. Așadar, ori de câte ori nu sunt ocupați, ei lucrează în casa conducătorului, ajutându-l cu diverse sarcini. Poate fi considerat acest lucru a-și face datoria? Acest lucru poate fi văzut doar ca un ajutor entuziast acordat oamenilor. În cazul oamenilor care chiar se sacrifică pentru Dumnezeu, care urmează voia lui Dumnezeu, atunci când familiile lor se confruntă cu dificultăți, biserica aranjează ca oamenii să-i ajute și să aibă grijă de treburile casnice ale acestora. În astfel de cazuri, acest lucru poate fi considerat, într-o anumită măsură, ca o îndeplinire a datoriei. Este logic acum? Antihristul, ocupat să-i inducă în eroare și să-i controleze pe oamenii din biserică, aranjează pentru frați și surori treburile sale casnice, pretinzând că și aceasta înseamnă că-și fac datoria. Unii frați și surori, din cauza lipsei de înțelegere a adevărului, sunt induși în eroare și preiau de bunăvoie aceste sarcini, simțindu-se fericiți să o facă. În cele din urmă, ei chiar simt că au o datorie față de conducător, spunându-și: „Conducătorul și-a frânt inima și lui i-au crăpat buzele pentru noi. Suntem atât de nevrednici! Am muncit atât de mult și totuși cum se face că încă nu înțelegem niciun adevăr?” Dacă îți ocupi toată ziua muncind pentru conducător și neglijezi participarea la adunări sau ascultarea predicilor, poți pricepe adevărul? E absolut imposibil. Aceasta înseamnă să te dai bine pe lângă cineva până în pragul morții! Aceasta înseamnă să alergi după antihrist și să te rătăcești pe o cale greșită. Antihristul folosește adesea afirmații aparent corecte, ambalându-le și prelucrându-le într-un discurs corect, determinându-i pe oameni să creadă în mod eronat că aceste cuvinte chiar sunt adevărul, ceva ce ar trebui să urmeze și să practice, și că ar trebui să accepte aceste cuvinte. Astfel, oamenii nu trebuie să discearnă dacă ceea ce face conducătorul este corect sau greșit sau dacă ceea ce urmează ei este corect sau greșit. Nu așa stau lucrurile? Aceasta se numește inducere în eroare și reprezintă, de asemenea, amenințarea oamenilor. Antihristul folosește aceste teorii și declarații aparent corecte pentru a-i controla pe acești oameni. În ce măsură îi controlează? Acești oameni se străduiesc de bunăvoie pentru el, se spetesc pentru el și îi gestionează toate treburile personale. Preferă să omită să meargă la adunări, să își neglijeze îndatoririle, să-și lase în urmă propriile sarcini și să-și sacrifice timpul petrecut pentru devoțiune spirituală, cu adunarea și cu a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, doar ca să facă servicii și să se spetească pentru antihrist. De ce sunt capabili să se spetească astfel? Există un motiv pentru asta. Ce motiv? Este din cauză că antihristul le spune intenționat: „Dacă nici măcar nu te poți ocupa de aceste chestiuni în mod corespunzător, atunci ce datorie poți îndeplini? Dacă nu-ți poți face datoria, mai ești membru al casei lui dumnezeu? În regulă, atunci, nu te voi conduce. Dacă nu te conduc, nu te vei mai număra printre membrii casei lui dumnezeu. Din moment ce am fost ales conducător, eu sunt poarta de intrare în această biserică. Oricine își dorește să intre în biserică trebuie să aibă aprobarea mea. Fără consimțământul meu, nimeni nu poate intra. Chiar dacă biserica îndepărtează pe cineva, trebuie să aibă aprobarea mea înainte ca acesta să poată pleca. Prin urmare, munca pe care v-o încredințez și sarcinile pe care vi le predau reprezintă datoria voastră. Dacă nu vă faceți datoria în mod corespunzător, nu veți avea o șansă de mântuire. Nu vă veți număra printre membrii casei lui dumnezeu!” Nu este aceasta o amenințare? (Ba da.) Ce metodă este folosită pentru a-i amenința pe oameni? (Cea a cuvintelor corecte.) Reprezintă amenințarea oamenilor folosind cuvinte corecte, cuvinte care aparent se aliniază cu adevărul – aceasta înseamnă să amesteci merele cu perele. Antihristul folosește îndeplinirea îndatoririlor ca pretext pentru a-și atinge obiectivele personale. Dar a face lucruri pentru el reprezintă cu adevărat îndeplinirea unei îndatoriri? Răstălmăcește situația pentru a face să pară că este o datorie pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească, iar apoi folosește principiul și standardele îndeplinirii datoriei pentru a le cere fraților și surorilor să se spetească pentru el. Ba chiar îi amenință că, dacă nu se spetesc pentru el, nu vor avea nicio șansă la mântuire, vor fi îndepărtați din biserică și izolați de casa lui Dumnezeu. Când aceste persoane nesăbuite și lipsite de discernământ aud severitatea consecințelor, preiau repede toate treburile casnice și zilnice ale conducătorului, simțindu-se ușurați odată ce le termină. Chiar își spun, mulțumiți de ei înșiși: „Acum, mi-am îndeplinit bine datoria, așa cum trebuie. Nu am fost deloc leneș și am fost atent la voința conducătorului. Am făcut tot ce mi-a cerut conducătorul să fac și m-am ocupat de toate treburile casnice ale conducătorului. Asta înseamnă să fii atent la dumnezeu! Conducătorul este mulțumit, iar dumnezeu la fel. Acum am speranță pentru mântuire!” Asta se numește speranță? Nu au devenit sclavii antihristului? Nu au fost ei conduși spre rătăcire de antihrist? Ce rol joacă antihristul aici? Nu se comportă ca un răpitor? Are o fire ticăloasă, iar ticăloșia este, desigur, mult mai gravă decât înșelăciunea. Astfel, el știe categoric ce să spună și ce teorii să folosească pentru a-i îngrădi pe oameni, pentru a-și atinge obiectivele ascunse, pentru a cuceri inimile oamenilor și pentru a le controla comportamentul și gândurile. El este foarte conștient de toate acestea. Prin urmare, obiectivele pe care un antihrist dorește să le atingă prin tot ceea ce spune și face sunt atent gândite și îndelung premeditate. Cu siguranță nu este vorba de a spune sau a face ceva fără să-și dea seama și apoi de a obține un rezultat neașteptat – nu este deloc așa. Așadar, cei care prestează de bunăvoie servicii și se spetesc pentru un antihrist, în afară de faptul că sunt induși în eroare de cuvintele acestuia, sunt, de asemenea, amenințați și constrânși de un anume tip de retorică a antihristului. Poate că ei fac aceste lucruri pentru antihrist de bunăvoie, dar nu există o problemă cu această „bunăvoință”? Nu ar trebui să fie pusă între ghilimele? (Ba da.) Aceasta nu este absolut deloc o îndeplinire autentică a datoriei, ci mai degrabă o consecință provocată de faptul că sunt induși în eroare de o anumită teorie, de o anumită retorică sau argument corect și care sună plăcut, care îi induce în eroare pe oameni. Pentru că sunt îngrijorați că nu își vor putea face datoria, că vor fi excluși și că nu vor fi mântuiți, ei acceptă de bunăvoie sarcinile care le sunt atribuite de antihrist, chiar crezând că își fac datoria pentru Dumnezeu. Cât de confuzi au devenit!

Amenințările antihriștilor le permit oamenilor să le vadă clar adevăratul chip. Vă angajați în astfel de amenințări? Există o diferență între amenințări și avertismente sau sfaturi? (Da.) Puteți discerne acest lucru sau nu? Care este distincția? Găsiți această distincție și veți înțelege și veți fi capabili să discerneți. (Intențiile sunt diferite.) Intențiile și motivele sunt cu siguranță diferite. Așadar, în ce anume constă diferența? Ce este o amenințare? O amenințare presupune cuvinte care pot suna bine și corect, iar oamenii nu se simt exagerat de supărați când le aud, dar obiectivul lor este câștigul personal. Pe de altă parte, care este obiectivul sfaturilor și al avertismentelor? Este acela de a-i ajuta pe oameni, de a-i împiedica să comită greșeli, să se abată de la cale sau să o ia pe ocolite, să fie induși în eroare și de a-i ajuta să reducă sau să prevină pierderile. Obiectivul nu este beneficiul personal, ci pur și simplu de a-i ajuta pe alții. Nu este aceasta distincția? (Ba da.) În această privință, trebuie să învățați să discerneți. Doar pentru că am avut părtășie despre manifestarea antihriștilor care-i amenință pe oameni, asta nu înseamnă că nu îndrăzniți să oferiți avertismente atunci când este necesar în timp ce discutați cu alții. Când este nevoie de un avertisment, ar trebui să îl dați. Avertismentele și sfaturile nu sunt același lucru cu amenințările. Avertismentele au obiectivul autentic de a-i ajuta pe oameni pentru ca aceștia să își poată îndeplini îndatoririle în mod corespunzător, asigurându-se că lucrarea casei lui Dumnezeu nu este compromisă. Obiectivul lor este legitim. Amenințările, pe de altă parte, au un obiectiv ilegitim și ascuns – presupun ambiție personală și dorință egoistă. De exemplu, când antihristul îi pune pe alții să-i facă treburile casnice, care este dorința lui egoistă? Pur și simplu își dorește să se bucure de beneficiile statutului, punându-i pe alții să facă munca murdară și epuizantă, în timp ce el nu face nimic. Apoi, cineva trebuie chiar să-i servească trei mese pe zi. El crede că acum, pentru că are o poziție, îi poate începe bucuria. Cu toate acestea, este nejustificat să le spună direct oamenilor să facă treabă pentru el, așa că antihristul creează un set de scuze, spunând: „Acum, pentru că sunt conducător, sunt foarte ocupat cu îndatoririle mele. Dacă aveți o povară și umanitate, atunci ar trebui să învățați să cooperați. Ce puteți face? Tot ce puteți face este să depuneți eforturi, nu-i așa? Nu este nimeni care să muncească în grădina mea de legume de acasă, iar voi nu ajutați! Dacă ajutați, asta dovedește că aveți o inimă bună și că vă faceți într-adevăr datoria ajutându-mă cu munca. Sunt conducătorul vostru – nu sunt treburile mele și ale voastre? Nu sunt treburile voastre lucruri pe care ar trebui să le faceți, iar ceea ce se cuvine să faceți reprezintă datoria voastră, nu-i așa?” Atunci când îți pune o responsabilitate atât de mare pe umeri, iar tu chibzuiești că spusele conducătorului au logică, te duci și faci treaba pentru el. Nu înseamnă asta că ai fost păcălit de o înșelătorie? Un antihrist are propriile obiective și, înainte de a le putea atinge, trebuie să găsească scuzele și teoriile adecvate pentru a stabili un pretext. Apoi, cei care acceptă aceste teorii merg să lucreze pentru el, acesta își îndeplinește obiectivul, iar apoi se poate bucura de beneficiile statutului. Nu este aceasta o persoană care își câștigă traiul de pe urma bisericii? (Ba da.) Într-adevăr, asta este. El este leneș și nu este dispus să muncească, dorindu-și să se bucure de confortul fizic și de beneficiile statutului. Vorbește ca un politician și, când nu poate găsi cuvintele potrivite, extrage fraze rezonabile și mai ușor de acceptat din cuvintele lui Dumnezeu și din doctrina pe care o înțelege. Folosește aceste cuvinte pentru a-i induce în eroare și a-i îngrădi pe cei care nu pricep adevărul și sunt nechibzuiți. Procedând astfel, își atinge obiectivele ascunse, făcându-i pe oameni să accepte de bunăvoie manipularea sa. Unii oameni chiar cred că, dacă nu țin cont de cuvintele conducătorului sau nu îndeplinesc bine sarcinile atribuite de conducătorul lor, atunci nu și-au făcut datoria cum trebuie. Ei simt că Îi sunt datori lui Dumnezeu și chiar varsă lacrimi. Nu este acesta un nivel profund de confuzie? Sunt atât de confuzi, încât este revoltător.

Antihriștii vorbesc adesea folosind amenințări pentru a-și atinge obiectivele, dar amenințările lor vin uneori sub forma unor cuvinte corecte și într-o manieră blândă, ca un șarpe care se înfășoară încet în jurul tău – odată ce s-au înfășurat în jurul tău, sunt gata să-ți ceară viața. Alteori, amenințările nu le sunt blânde, ci dure și malițioase, ca atunci când un lup vede o oaie și-și dezvăluie chipul malițios. Intenția lor este să le spună oamenilor: „Dacă nu mă asculți, vei primi ce ți se cuvine și, dacă apar consecințe, vei purta singur responsabilitatea!” Care sunt instrumentele tipice de negociere pe care antihriștii le folosesc în amenințările lor? Ei vizează destinația oamenilor, datoria lor și chiar poziția lor sau plecarea ori rămasul în cadrul bisericii. Antihriștii folosesc aceste tactici, și desigur și altele, pentru a amenința persoanele. Totuși, strategiile lor se încadrează, în general, în aceste două categorii: uneori, te vor ademeni prin cuvinte plăcute, iar alteori se vor năpusti asupra ta cu forță și malițios. Care este obiectivul amenințărilor antihriștilor? În primul rând, ei vor ca oamenii să-i asculte. Urmăresc să culeagă beneficii de la alte persoane, să se bucure de beneficiile statutului și să se delecteze cu diferitele avantaje și plăceri care vin odată cu acesta. În al doilea rând, nu vor ca o persoană să dezvăluie adevărata stare a lucrurilor sau să le conteste poziția. Nu vor tolera ca oamenii să facă ceva care să le amenințe poziția. De exemplu, dacă anumiți oameni vor să raporteze situația lor superiorilor sau dacă unii oameni îi discern și vor să-i unească pe frați și surori pentru a-i respinge și a-i înlătura din funcție, antihriștii vor recurge la tactici de amenințare. Un aspect al obiectivului de a face amenințări este de a se bucura de numeroasele beneficii care vin odată cu poziția lor, iar celălalt este de a-și asigura poziția. Acestea sunt exact cele două obiective pe care antihriștii le au când îi amenință pe oameni – ambele gravitează în jurul poziției. De unde provin toate aceste diverse beneficii? Și ele provin tot din poziția lor. Unii antihriști spun: „Dacă nu vă conformați în această chestiune, veți suporta consecințele!” Dacă cineva îi discerne și nu vrea să-i asculte, se gândesc la o modalitate de a trata situația? Nu se vor resemna pur și simplu în fața a ceea ce poate urma. Atât timp cât există o fărâmă de speranță să-și păstreze poziția, vor lupta din răsputeri. Nerăbdarea lor pentru poziție o depășește pe cea a majorității oamenilor. Este ca și cum un lup ar vedea o oaie – începe să saliveze chiar înainte de a începe să mănânce. Ochii îi capătă o strălucire feroce și se gândește să o mănânce; acesta este tipul de poftă pe care o are. Nu este aceasta natura sa? (Ba da.) Dorința antihriștilor pentru poziție este asemănătoare cu dorința unui lup de a avea o oaie, o nevoie ce se încadrează în natura lor răuvoitoare. Prin urmare, amenințările lor la adresa altora sunt indispensabile.