Oricâte predici ar asculta antihriștii, ei nu pot înțelege adevărul. Ceea ce înțeleg și pot articula este doar doctrină. Ei iau acele cuvinte pe care le pot înțelege și memora și le prelucrează în gândul lor pentru a le transforma în doctrine spirituale în conformitate cu noțiunile și închipuirile umane și apoi le propagă fără discernământ, explicându-le altora. Când le aud cei care nu au înțelegere spirituală și care nu înțeleg adevărul, simt că au o logică perfectă și sunt dornici să le accepte. Ca urmare, ei sunt induși în eroare și încep să li se închine antihriștilor. Atunci apar problemele. În realitate, antihriștii nu înțeleg deloc adevărul. Dacă asculți cu atenție și le discerni așa-zisele cuvinte corecte, vei descoperi că sunt teorii goale, conforme cu noțiunile și închipuirile umane. Desigur, cei care nu înțeleg adevărul cred că aceste cuvinte sunt corecte și se lasă ușor păcăliți de ele. Ați trecut prin astfel de situații? Puteți da exemple? Dacă puteți să dați exemple și să vedeți clar cum aceia pricepuți la a rosti cuvinte și doctrine îi induc în eroare pe alții, asta dovedește că le înțelegeți și le puteți aplica. Dacă nu puteți da exemple, aceasta arată că nu le-ați înțeles încă și nu le puteți aplica. Când îi veți întâlni pe cei pricepuți la a rosti cuvinte și doctrine, cu siguranță nu veți putea să-i discerneți. (Am fost într-o astfel de stare. Atunci când frații și surorile se confruntă cu emondarea, mustrarea și disciplinarea și nu înțeleg intenția lui Dumnezeu, ei vin să caute împreună cu mine. De fapt, nici eu nu înțeleg intenția lui Dumnezeu sau esența acestor probleme, dar le spun niște cuvinte goale, cum ar fi: „Emondarea, mustrarea și disciplinarea reprezintă, toate, dragostea lui Dumnezeu și mântuirea de către El. Acestea sunt modul în care Dumnezeu acționează asupra firilor noastre corupte.” Chiar în timp ce spun acest lucru, pot simți că nu le-am explicat pe deplin esența problemei lor, cum ar fi de ce se confruntă cu această circumstanță, cărui tip de fire coruptă îi aparțin acțiunile și ceea ce dezvăluie ei sau care poate fi natura lor și care este intenția lui Dumnezeu – despre aceste lucruri și despre altele nu am reușit să am părtășie cu ei. Am rostit doar câteva doctrine corecte și sloganuri care sună frumos și care, de fapt, nu ajută pe nimeni.) Acest lucru e din cauză că tu însuți nu ai o înțelegere clară a adevărului, așa că nu poți rezolva problemele reale ale fraților și surorilor tale. Așadar, există o diferență între inducerea oamenilor în eroare de către antihriști și această situație? Antihriștii nu-i ajută pe oameni din bunăvoință; motivul și scopul lor sunt de a-i induce în eroare și de a-i controla. Când antihriștii fac lucruri de acest fel și când strigă sloganuri, observați-le comportamentul și ce tip de fire dezvăluie – aceasta este cheia pentru a discerne antihriștii. Unii oameni au o statură mică și nu au o înțelegere clară a adevărului. Este posibil ca intensitatea lucrării lor să nu obțină rezultatele necesare, dar nu au motivul sau scopul de a-i induce în eroare sau de a-i controla pe oameni. De asemenea, vor să-i conducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu – doar că abilitatea nu le este pe măsura dorinței lor. Deși nu au obținut rezultate clare, oamenii pot vedea că au intențiile corecte, că vor să-i conducă pe semeni înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, care este obiectivul antihriștilor? (Să câștige aprobarea oamenilor și să îi facă pe aceștia să îi asculte și să îi urmeze.) Așadar, care este diferența dintre ceea ce spun ei și spusele persoanei a cărei abilitate nu este pe măsura dorinței sale? Persoana cu o abilitate insuficientă vorbește din inimă, dar nu poate să discearnă esența și rădăcina problemei; nu poate să aibă o părtășie clară despre aceasta și, în cele din urmă, nu poate să rezolve problema sau să le ofere ajutor celorlalți. Acum, ce sunt cuvintele unui antihrist? Vin ele din inima acestuia? (Nu, nu vin din inimă.) Este clar că nu vin din inimă: ceea ce spune acesta sunt numai minciuni. De ce trebuie să spună minciuni? El vrea să te înșele și să te inducă în eroare. Ceea ce vrea să spună este următorul lucru: „Am făcut deja lucrarea pe care ar trebui să o fac drept conducător, am avut părtășie despre ceea ce se cuvine și tot ceea ce am spus este corect. Dacă tu nu le accepți și problema rămâne nerezolvată, este vina ta – nu da vina pe mine.” El nu-și dorește cu adevărat să-ți rezolve problemele, ci face totul mecanic, neavând de ales decât să spună aceste lucruri corecte pentru a-și menține statutul. Le rostește împotriva voinței sale și, chiar dacă le spune, nu o face de bunăvoie – nu este ceea ce gândește cu adevărat în inima sa. Prin urmare, anumiți antihriști pot învăța, de obicei, să spună câteva cuvinte corecte, ajutându-i pe alții să își depășească negativitatea, dar când ei înșiși se confruntă cu emondarea sau sunt înlocuiți, devin extrem de negativi, sunt incapabili să se cunoască pe ei înșiși în totalitate și trebuie să se bazeze pe frați și surori ca să-i ajute. S-a întâmplat acest lucru? (Da.) Astfel de lucruri se întâmplă prea des. Cuvintele și doctrinele pe care un antihrist le predică în mod constant altora nu îi pot ajuta nici măcar pe ei înșiși. Așadar, vin aceste cuvinte dinlăuntrul său? Sunt ele rezultatul experiențelor sale reale? (Nu.) Atunci spusele lui sunt simple cuvinte și doctrine, nu o oglindire a adevăratei sale staturi. Lucrarea pe care o face pentru a-i ajuta pe alții constă pur și simplu din folosirea de impresii false, acțiuni și bună purtare pentru a acționa mecanic, pentru a-i face pe oameni să îl recunoască, să îl accepte și să îl aprobe drept conducător. Odată ce oamenii îl recunosc drept conducător, nu cedează aceștia în fața lui? Dacă îi cedează, nu obține antihristul un statut? Atunci, nu este statutul său sigur? Tocmai acesta este obiectivul său. Unii conducători și lucrători nu înțeleg adevărul, iar abilitățile nu le sunt pe măsura dorinței lor în timp ce se ocupă de lucrarea lor. Acesta este cel mult un semn al staturii lor mici și al faptului că nu sunt conducători calificați. Dar, când un antihrist lucrează, el nu se gândește dacă poate sau nu să ajute ori să sprijine frații și surorile. Se gândește doar la propriul statut și la propriile interese. Aceasta este distincția dintre cei doi: firile lor sunt diferite. Prin urmare, chiar dacă antihristul rostește multe cuvinte care sună plăcut, ele nu reflectă realitatea lui. Le spune împotriva voinței sale; doar folosește anumite doctrine și sloganuri corecte din exterior sau cuvinte care se conformează sentimentului uman pentru a-i sfătui pe oameni și pentru a face totul mecanic. De ce trebuie să facă totul mecanic? Pentru că, dacă vede pe cineva care este negativ sau slab și neglijează să îl ajute, alții vor spune că nu face lucrare reală și că nu își îndeplinește responsabilitățile de conducător. De teama unor astfel de acuzații, el nu are altă opțiune decât să acționeze. Prin urmare, obiectivul său nu este pur și simplu să își îndeplinească îndatoririle; îi este teamă că, dacă nu apare imediat când frații și surorile se confruntă cu greutăți și nu îi ajută și nu le oferă provizii, îndeplinindu-și responsabilitățile, atunci ei nu îl vor mai susține. La următoarele alegeri, s-ar putea să nu îl aleagă, iar el nu va fi un conducător autentic, ci va avea doar un titlu de formă. Își dorește oare în inima lui doar să aibă un titlu de formă? (Nu.) Atunci, ce își dorește? Își dorește putere și statut reale, își dorește ca frații și surorile să îl venereze, să îl susțină și să îl urmeze în sinea lor. Prin urmare, se străduiește să fie ales conducător la toate alegerile – acesta este obiectivul său.

Unii așa-ziși conducători și lucrători devin deosebit de entuziaști pe măsură ce se apropie alegerile, afișându-se peste tot și având un comportament anormal. Astfel de oameni ar putea fi de teapa antihristului. Dacă într-adevăr pot acționa astfel, acest lucru este demn de dispreț! O persoană care are cu adevărat conștiință și rațiune se va simți în mod natural vinovată în inima sa atunci când acționează cu motive și obiective. Înfrânată de conștiința și rațiunea sa, își va da seama că nu era atât de entuziastă înainte, iar oamenii vor observa în mod clar entuziasmul său brusc. Chiar și ea se simte dezgustată de propria persoană și ar prefera să nu candideze la alegeri decât să se poarte așa. Pentru că ea crede în Dumnezeu de atâția ani și și-a format puțină statură și un oarecare simț al rușinii, în cele din urmă este capabilă să se stăpânească. Dar antihriștii nu se stăpânesc; ei fac ce vor și acționează așa cum doresc. Au ambiții și diverse motive, obiective și planuri. Ei știu totul în inima lor, dar insistă să facă lucrurile în acest fel, gândindu-se mereu la reputația și statutul propriu. Ei simt că a face lucruri pentru biserică și pentru frații și surorile lor este o pierdere prea mare și nu merită. Prin urmare, se pun pe primul loc în tot ceea ce fac și întotdeauna au grijă de ei înșiși. Când vin alegerile, își dau toată silința să facă lobby peste tot, inducându-i în eroare pe oameni și atrăgându-i de partea lor ca să îi aleagă pe ei, și chiar adaugă în secret câteva voturi pentru ei înșiși în timpul votării. Nu este dezgustător ca antihriștii să se poarte astfel? Dacă nu ar avea ambiții, de ce ar merge atât de departe? Nu este clar că ambiția este cea care acționează? De îndată ce o persoană menționează că altcineva este ambițios, acest lucru nu este pozitiv; tot ceea ce fac astfel de oameni este, fără îndoială, dezgustător și incalificabil. Tot ceea ce fac antihriștii este fals și înșelător; ei se folosesc întotdeauna de aparențe false pentru a-i induce în eroare pe oameni. Cei care nu cunosc adevărul văd acest lucru și își spun: „Conducătorul a depus foarte mult efort în aceste câteva zile, sacrificându-și odihna și hrana, lucrând zi și noapte, preluând conducerea în toate. A suferit destul de mult și a fost atât de extenuat, încât a slăbit mult – ba chiar are și mai multe fire de păr alb.” Unii frați și surori văd acest lucru, le pare rău de antihrist și, în cele din urmă, în timpul alegerilor, votează pentru el. Nu și-a atins obiectivul antihristul? (Ba da.) Asta înseamnă să complotezi și să folosești tactici, asta înseamnă să fii ticălos. Prin urmare, antihriștii îi induc în eroare pe oameni nu numai prin cuvinte, ci, de multe ori, și prin acțiuni și comportamente care le comunică fără cuvinte oamenilor cât de entuziaști, cât de supuși și cât de grijulii sunt față de frați și surori. Ei folosesc aceste expresii aparent bune și corecte și aceste aparențe false în exterior pentru a le spune în mod repetat oamenilor, pentru a sublinia în mod repetat și pentru a le da de înțeles că sunt conducători calificați, conducători buni pe care semenii ar trebui să-i accepte. Este exact ca la alegerile din țările democratice, unde candidații țin discursuri, fac lobby și își organizează campanii electorale peste tot. Ei chiar trișează în timpul procesului de votare. Dar acești oameni nu se simt rușinați; ei urmează credința potrivit căreia „Un om adevărat trebuie să fie nemilos”. Ei folosesc toate mijloacele necesare pentru a câștiga alegerile – aceasta este gândirea și punctul de vedere al non-credincioșilor. Oare și acești antihriști fac acest lucru? Absolut! De dragul puterii și al statutului, în profunzimea inimii lor, acești indivizi acționează cu ardoare și fervoare în toate și își bat capul pentru a le duce la bun sfârșit. Nu sunt absolut deloc mulțumiți de soarta lor. Așadar, dacă aceia care au un grad ridicat de entuziasm pentru putere și statut, adică aceia care nu sunt capabili să-și controleze ambițiile, ajung în cele din urmă să fie aleși drept conducători, ei nu doar urmează calea antihriștilor; ar putea chiar să devină ei înșiși antihriști. Voi aveți ambiții? Puteți să vă controlați ambițiile în limitele umanității și ale rațiunii? Dacă le puteți controla, atunci puteți evita pericolul de a urma calea antihriștilor, nu veți deveni antihriști și nu veți fi eliminați. Dacă simțiți că ambițiile voastre sunt prea mari, că recurgeți frecvent la orice mijloace de dragul statutului și sunteți chiar dispuși să renunțați la mâncare și apă, să îndurați orice suferință și chiar sunteți gata să folosiți orice metode josnice, dacă ați ajuns deja la un stadiu în care sunteți nerușinați și vă e greu să vă țineți ambițiile în frâu, atunci sunteți în încurcătură – fără îndoială sunteți antihriști. Dacă doar prezentați manifestările unui antihrist, mai există speranța mântuirii. Dar sunteți în afara pericolului? Nu încă. Dacă prezinți aceste manifestări ale unui antihrist, înseamnă că încă I te opui lui Dumnezeu, gata să I te împotrivești și să-L respingi în orice moment. Sau poate, pentru că un lucru făcut de Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile tale, s-ar putea să-L studiezi pe Dumnezeu, să-L înțelegi greșit, să-L judeci și chiar să răspândești noțiuni despre El. Apoi, s-ar putea să Îl respingi pe Dumnezeu, să mergi pe drumul tău și, în cele din urmă, să fii eliminat de Dumnezeu. Lucrurile pe care le dezvălui în orice moment și în orice loc pot reprezenta firea ta. Prin urmare, lucrurile pe care le dezvălui în orice moment și în orice loc reprezintă dezvăluirea firii tale. De ce discutăm mereu despre schimbările de fire? Pentru că o persoană a cărei fire nu se schimbă este un dușman al lui Dumnezeu. Antihriștii sunt cu toții extrem de nepocăiți, dedicându-și viața pentru a I se opune lui Dumnezeu și a I se împotrivi Lui până la sfârșit. Chiar dacă în sinea lor recunosc existența lui Dumnezeu, că Dumnezeu a creat omenirea și că Dumnezeu o poate mântui, din cauza naturii lor, nu pot schimba calea pe care merg și nici nu pot schimba esența de a I se împotrivi lui Dumnezeu și de a-I fi ostili.

Esența comportamentului antihriștilor este de a utiliza constant diverse mijloace și metode pentru a-și satisface ambițiile și dorințele, de a-i induce în eroare și de a-i prinde pe oameni în mrejele lor, de a dobândi un statut înalt, astfel încât aceștia să-i urmeze și să li se închine. E posibil ca, în adâncul inimii lor, să nu concureze intenționat cu Dumnezeu pentru umanitate, dar un lucru e sigur: chiar și atunci când nu concurează cu Dumnezeu pentru oameni, ei tot vor să aibă statut și putere printre aceștia. Chiar dacă vine ziua când își dau seama că ei concurează cu Dumnezeu pentru statut și se înfrânează puțin, ei folosesc în continuare diferite metode pentru a urmări statutul și reputația; în inima lor, le este clar că își vor asigura legitimitatea câștigând aprobarea și admirația unor oameni. Pe scurt, deși tot ceea ce fac antihriștii pare să cuprindă o îndeplinire a îndatoririlor proprii, consecința este de a-i induce în eroare pe oameni, de a-i face să li se închine și să-i urmeze – caz în care a-și îndeplini datoria în acest fel înseamnă a se preamări și a fi mărturie pentru ei înșiși. Ambiția lor de a controla oamenii și de a câștiga statut și putere în biserică nu se va schimba niciodată. Ei sunt antihriști din toate punctele de vedere. Indiferent de ceea ce spune sau face Dumnezeu și indiferent ce le cere oamenilor, antihriștii nu fac ce ar trebui să facă și nu-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod care se potrivește cuvintelor și cerințelor Lui, nici nu renunță la a căuta puterea și statutul ca urmare a înțelegerii vreunui adevăr. În orice moment, ambițiile și dorințele lor încă rămân, încă le acaparează inimile și le controlează întreaga ființă, îndrumându-le comportamentul și gândurile și determinându-le calea pe care pășesc. Ei sunt antihriști autentici. Ce se vede cel mai mult la antihriști? Unii oameni spun: „Antihriștii concurează cu Dumnezeu pentru a-i câștiga pe oameni, ei nu Îl recunosc pe Dumnezeu.” Nu este vorba că nu Îl recunosc pe Dumnezeu; în inimile lor, chiar Îl recunosc cu adevărat și cred în existența Lui. Sunt dispuși să-L urmeze și vor să urmeze adevărul, dar nu se pot abține, așa că pot să facă rău. Deși pot spune multe lucruri care sună bine, un lucru nu se va schimba niciodată: ambiția și dorința lor de putere și statut nu se va schimba niciodată. Nu vor renunța niciodată să urmeze puterea și statutul din cauza eșecului sau a obstacolelor ori din cauză că Dumnezeu i-a dat la o parte sau i-a abandonat. Astfel este natura antihriștilor. Așadar, ce părere ai, a existat vreodată un antihrist care și-a schimbat comportamentul și a început să urmărească adevărul pentru că a suferit greutăți sau a ajuns să înțeleagă puțin din adevăr și a dobândit puțină cunoaștere despre Dumnezeu – există astfel de oameni? Nu am văzut niciodată așa ceva. Ambiția antihriștilor pentru statut și putere și urmărirea acestora nu se vor schimba niciodată și, odată ce au pus mâna pe putere, nu vor renunța niciodată la ea; acest lucru determină precis natura-esență a acestora. Nu există nici cea mai mică inexactitate în definirea de către Dumnezeu a unor astfel de oameni ca fiind antihriști; aceasta a fost determinată chiar de natura-esență a acestora. Unii oameni poate cred că antihriștii încearcă să concureze cu Dumnezeu pentru umanitate. Cu toate acestea, uneori, antihriștii nu trebuie neapărat să concureze cu El; cunoașterea, înțelegerea și nevoia lor de statut și de putere sunt diferite de cele ale oamenilor normali. Oamenii normali pot fi uneori vanitoși; pot încerca să câștige încrederea celorlalți, pot încerca să le facă o impresie bună și pot încerca să concureze pentru un loc bun în clasament. Aceasta este ambiția oamenilor normali. Dacă sunt înlocuiți drept conducători, pierzându-și statutul, le va fi greu, dar, cu o schimbare în mediul lor, cu o anumită creștere a staturii lor, cu obținerea pătrunderii în adevăr sau cu dobândirea unei înțelegeri mai profunde a adevărului, ambiția lor se temperează treptat. Se produce o schimbare în calea pe care o iau și în direcția pe care o urmează, iar goana lor după statut și putere se estompează. Treptat, li se diminuează și dorințele. Antihriștii, însă, sunt diferiți: ei nu ar putea renunța niciodată la goana lor după statut și putere. În orice moment, în orice mediu și indiferent de oamenii pe care îi au în jurul lor și de vârsta pe care o pot avea, ambiția și dorința lor nu se vor schimba niciodată. Ce indică faptul că ambiția lor nu se va schimba niciodată? Să zicem, de exemplu, că un antihrist este conducătorul unei biserici. În inima lui, se gândește mereu la modul în care îi poate controla pe toți cei din biserică. Dacă va fi transferat într-o altă biserică în care nu este conducător, va fi cu plăcere un adept obișnuit? Categoric nu. Se va gândi în continuare cum să obțină un statut și să-i controleze pe toți. Indiferent unde se duce, își dorește să domnească precum un rege. Chiar dacă ar fi trimis într-un loc fără oameni, într-o turmă de oi, tot și-ar dori să conducă turma. Dacă ar fi trimis printre pisici și câini, și-ar dori să fie regele pisicilor și al câinilor și să domnească asupra animalelor. Sunt mistuiți de ambiție, nu-i așa? Aceste firi ale oamenilor nu sunt, oare, demonice? Nu sunt acestea firile Satanei? Satana este exact așa ceva. În ceruri, Satana a vrut să fie egal cu Dumnezeu și, după ce a fost alungat pe pământ, a încercat mereu să-l controleze pe om, să îl facă să i se închine și să îl trateze ca pe Dumnezeu. Antihriștii vor mereu să-i controleze pe oameni pentru că au o natură satanică; ei trăiesc conform firii lor satanice, care a depășit deja limitele rațiunii oamenilor normali. Nu este puțin anormal acest lucru? La ce se referă această anormalitate? Se referă la faptul că acest comportament al lor nu ar trebui să se regăsească în umanitatea normală. Așadar, ce este acest comportament? Ce îl guvernează? Este guvernat de natura lor. Ei au esența unui spirit malefic și nu se aseamănă cu omenirea coruptă normală. Aceasta este diferența. Faptul că antihriștii nu se vor da în lături de la nimic în goana lor după putere și statut nu numai că le expune natura-esență, ci le și arată oamenilor că înfățișarea lor hidoasă este exact chipul Satanei și al demonilor. Ei nu concurează doar cu oamenii pentru statut, ci îndrăznesc să concureze și cu Dumnezeu pentru statut. Vor fi mulțumiți doar atunci când îi vor lua pe aleșii lui Dumnezeu pentru ei înșiși și-i vor avea complet sub controlul lor. Indiferent în ce biserică sau grup de oameni se află antihriștii, ei vor să câștige statut, să dețină puterea și să-i facă pe oameni să-i asculte. Indiferent dacă oamenii sunt dornici sau dacă sunt de acord, antihriștii vor să aibă ultimul cuvânt și să-i facă să-i asculte și să-i accepte. Nu este aceasta natura unui antihrist? Sunt oamenii dispuși să îi asculte? Îi votează și îi recomandă? Nu, dar antihriștii tot vor să aibă ultimul cuvânt. Indiferent dacă oamenii sunt de acord sau nu, antihriștii vor să vorbească și să acționeze în numele lor, vor să se facă remarcați. Ei chiar încearcă să-și impună ideile celorlalți și, dacă oamenii nu le acceptă, antihriștii își bat capul încercând să-i facă să le accepte. Ce problemă este aceasta? Aceasta este nerușinare și obrăznicie. Oamenii ca aceștia sunt antihriști autentici și, indiferent dacă sunt sau nu conducători, ei tot sunt antihriști. Ei au natura-esență a unui antihrist.

Unii oameni acordă întotdeauna o mare importanță aflării identității conducătorilor bisericii, a celor implicați în răspândirea Evangheliei, a locuinței tuturor acestora, a persoanelor cu care aceștia au relații apropiate și așa mai departe. Ca niște spioni ai Satanei, ei mereu iscodesc și află aceste lucruri. De ce sunt mereu preocupați de aceste aspecte? Mulți oameni nu le pot înțelege motivele; ei simt pur și simplu că aceste persoane sunt puțin neobișnuite. Majoritatea oamenilor nu sunt interesați de aceste lucruri; ei sunt destul de ocupați cu propriile îndatoriri și nu au timp să se amestece. Se concentrează asupra îndeplinirii propriilor îndatoriri, se axează pe practicarea adevărului și, fără să-și dea seama, firile li se schimbă – acesta este harul lui Dumnezeu. Totuși, există un tip de persoană care este deosebit de entuziasmată să iscodească și să afle tot felul de chestiuni referitoare la biserică. Atunci când întâlnește un conducător, această persoană îl întreabă: „Cum ați tratat acea persoană rea, pe cutare, din cadrul bisericii?” Conducătorul răspunde: „Este cumva treaba ta cum am tratat problema? De ce mă iscodești în privința asta? O cunoști pe acea persoană?” Iscoditorul răspunde: „Pur și simplu îmi pasă, știi? Aceasta este o chestiune care ține de casa lui dumnezeu. Ca membri ai casei lui dumnezeu, ar trebui să fim zeloși și să acordăm o atenție deosebită chestiunilor din casa lui. Cum putem fi indiferenți față de ele?” Conducătorul îi spune: „Nu ar trebui să iscodești această chestiune. Concentrează-te să asculți predicile și să participi la adunări. Treaba ta propriu-zisă este să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Asta este suficient ca să crezi în Dumnezeu așa cum trebuie.” Persoana insistă: „Asta nu e bine, trebuie să fiu îngrijorat.” Cum nimeni nu îi spune, se gândește unde să se ducă să iscodească. Atunci când conducătorii din ierarhia superioară organizează o adunare a colegilor lucrători la această persoană acasă, consideră că ar părea cam nejustificat să intre și să li se alăture, așa că se preface că le aduce apă și se interesează dacă persoana rea a fost exclusă ori i s-a permis să rămână. Când nimeni nu îi spune, iese afară, lasă ușa puțin întredeschisă și rămâne acolo să tragă cu urechea. Nu este această persoană bolnavă mintal? Da, este bolnavă mintal; în termeni colocviali, spunem că este un „băgăreț”. O astfel de persoană cu siguranță are ambiții. Vrea să devină conducător, dar nu poate, așa că se amestecă în treburile altora pentru a se consola și, în același timp, se asigură că oamenii văd că știe multe și are informații extraordinare. În acest fel, ar putea fi aleasă drept conducător în viitor. Pentru a deveni conducător, vrea să participe la toate, să se intereseze de toate și să știe totul. Crede că, implicându-se în aceste chestiuni zi de zi, chiar dacă nu devine conducător, tot se va ocupa de lucruri și poate face astfel încât oamenii să o admire. Nu are nici cel mai mic interes pentru adevăr; nu îi pasă decât să se amestece în treburile altora – este specializată în a iscodi lucrurile pe care vrea să le știe. Oriunde există o problemă, ea va fi acolo, planând ca o muscă enervantă. Nu sunt dezgustători astfel de oameni? Sunt în halul acesta de confuzi, dar sunt, totuși, destul de plini de viață – pur și simplu nu se gândesc să facă nicio lucrare adecvată. Își fac datoria de a găzdui oameni la ei acasă, dar nu sunt dispuși să măture podeaua din bucătărie, chiar dacă este murdară. Ei cred că se ocupă de chestiuni importante, iar a mătura podeaua este ceva ce fac oamenii obișnuiți. Cu un calibru ca al lor, nu pot face astfel de treburi mărunte. Ei nu fac nicio muncă adevărată, nu pot trata lucrarea care face parte din propria datorie, nu pot îndeplini bine nicio datorie și nu fac lucrurile cu sinceritate sau cu temei; în schimb, sunt dornici să-și vâre nasul în lucrarea bisericii, precum și în chestiuni semnificative care îi implică pe conducătorii, lucrătorii, frații și surorile din cadrul bisericii. Vor să-și ofere părerea despre orice și, dacă oamenii nu sunt dispuși să îi asculte, spun: „Dacă nu ții cont de cuvintele mele, tu ai să ai de pierdut!” Nu este acest lucru nerezonabil? (Ba da.) Prin urmare, unii antihriști sunt ascunși; nu este obligatoriu ca ei să aibă statut. Chiar și fără el, ei tot se dau de ceasul morții. Dacă ar obține un statut, cât de mult s-ar înrăutăți situația? Cât de mult ar exagera? Chiar dacă s-ar prăbuși și ar muri, nu i-ar deranja. Spuneți-Mi, dacă astfel de oameni ar fi votați drept conducători, ar putea aleșii lui Dumnezeu să aibă o viață fericită? Unii antihriști sunt ascunși – ce înseamnă asta? Înseamnă că antihriștii nu devin antihriști atunci când dobândesc un statut; ei sunt antihriști de la început. Doar că, din cauză că statura oamenilor era mică și nu puteau să-i discearnă sau poate că unele biserici nu-i găseau pe cei care urmăreau adevărul, au ales drept conducători pe acești oameni entuziaști care puteau să planifice lucruri și să rezolve treburi. Deocamdată, să nu discutăm dacă alegerea lor drept conducători a fost corectă sau greșită; să ne concentrăm asupra a ceea ce ar trebui făcut odată ce se descoperă că sunt antihriști. Ar trebui să fie dați în vileag și respinși. Dacă o persoană a fost identificată ca antihrist și înlăturată din funcția sa, ar trebui ca respectiva persoană să fie selectată din nou drept conducător în viitor? (Nu, nu ar trebui.) De ce? (Natura sa nu se va schimba.) Oricine este identificat ca antihrist nu ar trebui să fie ales din nou drept conducător, deoarece natura-esență a acestei persoane nu se poate schimba. Antihriștii lucrează doar pentru Satana; ei sunt doar sclavii Satanei. Nu vor face niciodată nimic și nu vor spune nimic de dragul adevărului. Esența unui antihrist este de a fi ostil față de Dumnezeu, de a fi scârbit de adevăr, de a-l respinge și de a-l trata cu dispreț. Natura lor nu se va schimba. Dacă astfel de oameni nu au mai fost conducători, nu ar trebui aleși, iar dacă au fost conducători în trecut, dar au fost înlăturați, se vor schimba dacă vor deveni din nou conducători în viitor? (Nu, nu o vor face.) Ei sunt tot antihriști. Natura-esență pe care o au determină acest lucru.

II. O disecare a modului în care antihriștii îi atrag pe oameni de partea lor

Tocmai am discutat despre manifestările antihriștilor care îi induc în eroare pe oameni. Inducerea în eroare a oamenilor de către antihriști și atragerea acestora de partea lor înseamnă același lucru, în mare, dar aceste acțiuni diferă atât prin natură, cât și prin metodă. A induce în eroare înseamnă a folosi aparențe false pentru a-i îndruma greșit pe oameni, făcându-i să creadă că acestea sunt adevărate. Atragerea oamenilor de partea cuiva reprezintă folosirea conștientă a unor metode pentru a-i face pe aceștia să asculte o anumită persoană și să-i urmeze calea – intenția lor este destul de clară. Inducerea în eroare a oamenilor și atragerea lor de partea cuiva presupun folosirea unor cuvinte aparent corecte pentru a-i induce pe oameni în eroare, rostirea unor lucruri care se aliniază la noțiunile umane și care sunt ușor de acceptat de către aceștia, cu scopul de a-i induce în eroare. Fără să vrea, oamenii încep să creadă în ei și să-i urmeze, să fie de partea lor și să se alăture grupului acestora. Astfel, antihriștii îi atrag pe oameni departe de un grup corect de oameni și îi atrag în propria lor tabără. Pe scurt, dacă oamenii acceptă astfel de acțiuni din partea antihriștilor, atunci s-ar putea să îi creadă și să li se închine, iar apoi să accepte și să asculte tot ceea ce spun antihriștii, începând inconștient să îi urmeze. Nu cumva au fost păcăliți și atrași de partea acestora? Unii antihriști folosesc adesea anumite tactici pentru a-și atinge scopul de a-i induce în eroare și de a-i atrage pe oameni de partea lor în timp ce interacționează și vorbesc cu ei, ceea ce, drept urmare, duce la diviziuni, facțiuni și clici în cadrul bisericii. De exemplu, dacă un antihrist este din sud și întâlnește un alt sudist, antihristul ar putea spune: „Suntem amândoi sudiști: am crescut bând apă din același râu și vorbim aceeași limbă. Nordicii nu vorbesc limba noastră – este imposibil să te apropii de ei! Deși credem cu toții în același dumnezeu, obiceiurile lor de viață ca nordici sunt diferite de ale noastre și personalitățile noastre sunt incompatibile. Nu avem despre ce să discutăm. Așadar, noi doi suntem ca o familie și trebuie să fim uniți.” Acest lucru poate părea rezonabil, ca și cum ar exprima doar un anumit punct de vedere, dar antihristul o spune cu un motiv și un scop, iar oamenii ar trebui să o discearnă. În realitate, ceea ce spune antihristul nu este ceea ce este în inima sa; el este un cameleon, adaptându-și cuvintele în funcție de persoana cu care vorbește. Când antihristul se întâlnește cu nordicii, ar putea spune: „Nordul este minunat; aerul este proaspăt acolo. Deși m-am născut în sud, am crescut bând apă din nord. Asta măcar ne face apropiați, dacă nu mai mult!” Când nordicii aud acest lucru, s-ar putea să considere că antihristul este o persoană destul de bună și să înceapă să se asocieze cu acesta. Antihristul este incredibil de priceput în a-i induce pe oameni în eroare și a-i atrage de partea sa, folosind diverse tactici pentru a diviza biserica, determinându-i pe cei din sud și pe cei din nord să formeze grupuri distincte, toate acestea în folosul antihristului, pentru a-și atinge scopul de a crea clici și de a forma o forță facțională proprie. Mai ales în timpul alegerilor din biserică, dacă antihristul vede că un frate sau o soră din nord ar putea fi aleasă, se angajează în operațiuni sub acoperire, înlocuind în secret voturile și, în cele din urmă, toți conducătorii și diaconii bisericii aleși ajung să fie din sud. Antihriștii nu se dau la o parte de la nimic pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i atrage de partea lor, provocând diviziuni și facțiuni și folosind aceste metode pentru a diviza și controla biserica. Care este obiectivul pentru care ei fac acest lucru? (Pentru a-și întemeia propria împărăție independentă.) Care este natura întemeierii unei împărății independente? Înseamnă să fie ireconciliabili cu Hristos, să-i revendice pe aleșii lui Dumnezeu pentru ei înșiși și să I se opună lui Dumnezeu ca de la egal la egal. Nu este ca și cum ar înscena un spectacol rival împotriva lui Dumnezeu? (Ba da.) Exact asta este. Așadar, care sunt consecințele faptului că antihriștii acționează astfel? Acțiunile lor perturbă și tulbură grav lucrarea bisericii și sunt ceva ce ofensează direct firea lui Dumnezeu. Dumnezeu le va răspunde cu mânie și toți acești antihriști cu siguranță se vor confrunta cu pedeapsa și distrugerea – acest lucru este neîndoielnic. În Epoca Legii, cei 250 de conducători care l-au judecat pe Moise au primit o pedeapsă directă. În Epoca Harului, cei care L-au răstignit pe Domnul Isus s-au confruntat, de asemenea, cu o pedeapsă directă; au fost blestemați și au avut un sfârșit rău. Acesta este finalul antihriștilor care I se opun lui Dumnezeu și sfârșitul necesar pentru cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu.

Cum folosesc antihriștii diferite metode pentru a-i atrage pe oameni de partea lor și a diviza biserica? În primul rând, un antihrist va atrage oameni care au daruri și pot vorbi cu elocvență, dându-le mai întâi o impresie bună despre ei, extinzând sfera de acțiune a propriei sale forțe prin faptul că își face prieteni. El nu le va acorda atenție oamenilor săraci, celor cu un calibru mai mic sau celor relativ candizi sau poate chiar îi va exclude pe aceștia. Se va gândi la o modalitate de a cuceri pe oricine are statut și avere în societate, în timp ce frații și surorile care se sacrifică sincer, dar nu au bani mulți, sau cei care au un statut social scăzut, nu au forță și sunt ușor de intimidat de alții, vor fi desemnați cetățeni de mâna a doua în biserică. În acest fel, o biserică cu câteva zeci de membri devine imperceptibil divizată în două clase de oameni. Cine este responsabil pentru acest lucru? (Antihriștii.) Antihriștii fac astfel de lucruri. Dacă un conducător bun care chiar înțelege adevărul descoperă că apare o astfel de situație în biserică, va folosi adevărul pentru a o rezolva. El nu va permite ca oamenii din biserică să fie separați după rang sau clasificați în funcție de statutul lor social și nici nu va diviza biserica. Se va asigura că toți frații și surorile, indiferent de unde provin sau dacă au vreun statut social, sunt uniți prin cuvintele lui Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu. Antihriștii, pe de altă parte, nu numai că nu rezolvă astfel de probleme, ci, în schimb, se folosesc de firile corupte ale oamenilor pentru a-și atinge obiectivele. Îi caută pe cei care au statut social și avere și îi atrag de partea lor. Cum îi atrag de partea lor? Ei ar putea spune: „Statutul tău social este o binecuvântare de la dumnezeu care a fost rânduită de el. Ar trebui să-ți folosești circumstanțele pentru a-ți îndeplini datoria în casa lui dumnezeu. Sunt conducător acum și destul de cunoscut în zonă pentru credința mea. Familia mea mă persecută destul de mult și există unele riscuri asociate cu rolul meu de conducere. Am nevoie de oameni ca tine pentru a mă ajuta să fiu în siguranță. Dacă poți face asta pentru mine, vei primi mari binecuvântări în viitor și vei progresa rapid în viață!” Acesta este modul prin care antihriștii îi atrag de partea lor și îi ademenesc pe oameni să îi urmeze. Dacă unui antihrist îi place de cineva sau îl consideră util, aranjează ca acesta să aibă sarcini ușoare sau sarcini în care să fie în centrul atenției, făcând tot posibilul pentru a-l promova. Nu îi pasă dacă îndeplinește sau nu principiile de folosire a oamenilor în casa lui Dumnezeu. Atât timp cât persoana respectivă are un statut social și îi poate fi de folos, el o atrage de partea sa. Pentru a-și atinge obiectivele, antihriștii se apropie, îi lingușesc și îi atrag de partea lor pe cei care au bogăție și statut în societate, în timp ce sifonează beneficii pentru ei înșiși. Ei au și o a doua metodă pentru a atrage de partea lor persoanele cu bani, putere și statut, și anume aceea de a le face pe plac. Astfel de oameni se implică adesea în fărădelegi în cadrul bisericii, reducând entuziasmul fraților și surorilor și tulburând viața bisericii. Antihriștii îi privesc fericiți și le permit să comită orice ticăloșie doresc. Care este scopul indulgenței unui antihrist? Este tot acela de a-i atrage de partea lui și de a profita de pe urma lor odată ce au făcut-o. Antihriștii chiar pretind că le spun: „Deși m-ați ales drept conducător și am responsabilitatea de a vă conduce, această biserică nu-mi aparține doar mie. Nu pot lua decizii de unul singur în cadrul bisericii. Trebuie să mă ajutați și voi; dacă apare ceva, și voi puteți avea un cuvânt de spus – asta înseamnă să cooperezi.” Ei spun acest lucru celor care sunt bogați, influenți și care le aduc avantaje, făcând tot posibilul pentru a atrage aceste persoane de partea lor, până când ajung la un punct în care le pot controla. Cu toate acestea, în ceea ce-i privește pe cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, dar care nu au bani, statut social sau vreo utilitate aparentă, ei fac tot posibilul să îi excludă, să îi atace sau pur și simplu să îi ignore. Ce se înțelege prin a-i ignora? „Dacă noi, cei puțini, rămânem uniți și devenim un bastion de fier, estimez că voi, oamenii de rând, nu puteți avea un impact semnificativ. Dacă te comporți cu candoare și asculți de cuvintele mele, îți voi permite să continui să crezi. Însă dacă tu continui să-mi cauți nod în papură, să-ți exprimi părerile despre mine sau să mă raportezi superiorilor ierarhici, atunci te voi pedepsi și te voi exclude!” Acesta este planul lor. Unii oameni nu au discernământ, li se face frică și spun: „Nu trebuie să-l jignim. Și-a format propria facțiune și nu ne putem permite să o facem. Cuvintele noastre au puțină greutate și, dacă spunem din greșeală ceva care să-l supere, iar conducătorul chiar ne exclude, ne vom rata șansa de a crede în Dumnezeu.” Acești oameni sunt extrem de speriați. Deoarece antihriștii îi atrag pe oameni de partea lor, în acest comportament se ascunde o fire ticăloasă, malițioasă și răuvoitoare. Care este obiectivul lor pentru a-i atrage pe oameni de partea lor? Este și acela de a-și consolida poziția. Care este obiectivul lor în a-și forma clici sau bande? Este acela de a-și extinde aria de acțiune a forței, de a-i face pe oameni să-i susțină, asigurându-și și mai mult puterea și statutul. A întâlnit vreunul dintre voi astfel de chestiuni? Când un antihrist controlează o biserică, oricine are bani, statut sau este dominator se adună în jurul lui și preiau controlul împreună, devenind o facțiune, o bandă de patru, cinci sau șase persoane. Nimănui nu i se permite să le expună problemele. Antihristul îi atrage pe acești oameni de partea sa deoarece a-i controla pe aceștia reprezintă o provocare pentru el. Trebuie să-i atragă de partea sa, făcându-i asistenții săi, asigurându-și, astfel, poziția. În plus, acești oameni au o valoare de care antihristul poate profita. Metoda acestuia de a-i atrage de partea sa este, într-un fel, o modalitate de a-i domoli și de a-i împiedica să reprezinte o amenințare pentru poziția sa.

În ceea ce privește acest aspect al faptului că antihriștii îi atrag pe oameni de partea lor, tocmai am discutat două manifestări. Se întâmplă astfel de lucruri în biserica voastră? Spuneți-Mi, există astfel de lucruri? (Da.) Bineînțeles că există. Așadar, printre toate lucrurile legate de atragerea oamenilor de partea lor, care sunt alte manifestări care au natura antihriștilor de a-i atrage pe oameni de partea lor? Care sunt consecințele faptului de a-i atrage de partea lor? De ce vor antihriștii să facă asta? Dacă nu îi atrag pe oameni de partea lor, își pot atinge scopul de a-i controla? (Nu, nu pot.) Ei trebuie să aducă în fața lor oameni care îi ascultă și se aliniază la voința lor, astfel încât să poată ocupa o poziție și să aibă supuși asupra cărora să-și exercite autoritatea. Dacă prin preajmă nu e nimeni care îi ascultă, nu-i așa că nu-și vor putea satisface ambiția de statut și putere? Așadar, ei câștigă poziția și puterea doar atunci când atrag de partea lor orice fel de persoană care poate fi atrasă. Cum îi tratează pe cei care nu pot fi atrași de partea lor? (Îi exclud și îi atacă.) Ei încep să îi atace și să îi excludă. Nu au existat antihriști care i-au transformat în așa-numiții „auditori” pe cei din cadrul bisericii și care nu puteau fi atrași de partea lor? Predicile, imnurile și cărțile cuprinzând cuvintele lui Dumnezeu publicate de biserică pur și simplu nu li se dau acestor oameni sau ei nu sunt informați despre adunări pentru o perioadă îndelungată. Astfel de lucruri există cu siguranță și toate acestea sunt lucruri pe care le fac antihriștii. Celor care sunt atacați și excluși de antihriști nu li s-au șters din evidențe numele de către biserică, ei nu au plecat din proprie inițiativă și nu au încetat de bunăvoie să mai participe la adunări. Cu toții sunt credincioși sinceri în Dumnezeu, dar, pentru că au un oarecare discernământ în ceea ce-i privește pe antihriști, sunt adesea excluși și nu pot avea acces prompt la cărțile cuprinzând cuvintele lui Dumnezeu sau la predicile, imnurile și diferitele aranjamente de lucru publicate de biserică și nici nu pot mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cei care se află sub influența antihriștilor, adică aceia care sunt capabili să-i asculte, care au fost atrași de partea lor și li s-au predat, au acces prioritar la diverse cărți și videoclipuri distribuite de casa lui Dumnezeu, bucurându-se de acest tratament favorabil. Astfel, biserica este aruncată în haos și divizată din cauza comportamentului și acțiunilor antihriștilor, iar inimile oamenilor sunt zbuciumate.