O disecare a modului în care antihriștii îi induc în eroare, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni

I. O disecare a modului în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni

La ultima adunare, ne-am finalizat părtășia despre cel de-al patrulea punct al diverselor manifestări ale antihriștilor. Astăzi, vom începe să avem părtășie despre punctul cinci: modul în care antihriștii îi induc în eroare, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni. Există patru acțiuni implicate în acest aspect al manifestărilor antihriștilor, iar din aceste patru acțiuni și din comportamentul antihriștilor, le putem vedea firile. Prima acțiune este „a induce în eroare”. Ce fel de fire este cuprinsă în acesta? Este ticăloșia. Și cum rămâne cu „a atrage de partea lor”? Atragerea de partea lor folosește de obicei cuvinte plăcute sau neplăcute? (Cuvinte plăcute.) Așadar, ce fel de fire guvernează acest comportament? Ticăloșia. Cum rămâne cu „a amenința” și „a controla” – ce fire le guvernează pe acestea? (Malițiozitatea.) Așa este, malițiozitatea. Din punctul cinci, putem vedea firile antihriștilor. Care sunt principalele manifestări ale antihriștilor din acest punct? (Ticăloșia și malițiozitatea.) Aceste două firi, ticăloșia și malițiozitatea, sunt proeminente și evidente. Să discutăm aceste comportamente unul câte unul, începând cu „inducerea în eroare”. Ce înseamnă, în general, sintagma „a induce în eroare”? Presupune vreo manifestare a onestității? Conține vreun cuvânt onest? (Nu.) Nu există cuvinte oneste în aceasta – totul este fals, înseamnă folosirea de impresii false, declarații false și cuvinte înșelătoare pentru a-i face pe ceilalți să creadă că spusele cuiva sunt corecte, determinându-i astfel pe ceilalți să recunoască și să aibă încredere în această persoană. Asta înseamnă „a induce în eroare”. Oare cei care sunt induși în eroare dobândesc adevărul sau pornesc pe calea cea dreaptă? Ei nu realizează niciunul dintre aceste lucruri. Comportamentul și practica inducerii în eroare a oamenilor este cu siguranță mai degrabă negativă decât pozitivă. Cei care sunt induși în eroare au fost, în esență, păcăliți; ei nu înțeleg faptele reale, situația reală sau contextul adevărat, iar apoi aleg calea și direcția greșite și persoana greșită pe care să o urmeze. Acesta este efectul pe care îl are inducerea în eroare asupra celor care sunt păcăliți. Este ca în cazul reclamelor dintr-un centru comercial: sunt foarte bine scrise și, când oamenii le văd, le iau ca atare, însă, după ce fac cumpărăturile, descoperă că produsele sunt inutile. Asta înseamnă să fii păcălit. Deci, care este scopul pentru care antihriștii se comportă într-un mod care-i induce pe oameni în eroare? Ce metode folosesc ei, ce cuvinte rostesc și ce lucruri fac pentru a-i induce pe oameni în eroare? Să discutăm mai întâi despre scopul lor. Dacă nu ar avea niciun scop, ar mai fi nevoie să depună efort sau să spună lucruri plăcute pentru a-i atrage pe oameni de partea lor și pentru a-i induce în eroare? Există o zicală printre non-credincioși: „Nu există prânz gratuit.” Dacă nu poți discerne acest lucru, atunci vei fi păcălit. Lumea este chiar atât de ticăloasă, oamenii uneltesc unii împotriva altora și abuzează unii de ceilalți. Aceasta este viața omenirii corupte. De ce se străduiesc antihriștii să vorbească pe ocolite pentru a-i induce pe oameni în eroare? Ei vorbesc și acționează cu un scop clar, și anume acela de a concura pentru putere și control asupra oamenilor – acest lucru este fără îndoială. Obiectivele lor nu sunt diferite de cele ale politicienilor. Așadar, ce strategii folosesc antihriștii pentru a-i induce pe oameni în eroare? Cum procedează? În primul rând, te fac să-i placi. Odată ce ai o impresie favorabilă despre ei, nu te vei mai feri de ei: vei avea încredere în ei, iar apoi le vei accepta conducerea și vei asculta de bunăvoie de ei. Vei fi dispus să asculți tot ce spun și tot ce îți cer să faci. Ce înseamnă această disponibilitate de a asculta? Înseamnă să nu practici discernământul, să auzi și să asculți fără principii. Pot antihriștii să obțină efectul de a-i induce în eroare pe oameni folosind cuvinte sau metode de condamnare? Categoric nu. Așadar, ce metode folosesc ei de obicei pentru a obține acest efect? De cele mai multe ori, folosesc cuvinte care se aliniază la noțiunile umane, precum și doctrine privind sentimentele umane. Uneori, ei rostesc și unele cuvinte și doctrine care se aliniază la adevăr. Acest lucru le facilitează atingerea scopului lor de a-i induce pe oameni în eroare, iar aceștia sunt, de asemenea, predispuși să îi accepte. De exemplu, atunci când frații și surorile fac ceva greșit, provocând pierderi pentru lucrarea bisericii, și se simt negativi și slabi, antihriștii nu au părtășie despre adevăr pentru a-i sprijini și a-i ajuta. În schimb, ei spun: „Este un lucru obișnuit ca oamenii să fie slabi – este normal. Și eu sunt slab adesea. Dumnezeu nu ține minte astfel de lucruri.” În realitate, știu ei dacă Dumnezeu ține sau nu minte aceste lucruri? Nu, nu știu. Ei spun: „Nu contează că această chestiune nu a fost abordată cum trebuie. Doar corectați-o data viitoare. Casa lui dumnezeu nu știe și nimeni nu face cercetări în acest sens. Atât timp cât nu o raportez către următorul nivel ierarhic, conducerea superioară nu va ști despre asta, cel de mai sus cu siguranță nu va ști și atunci nici dumnezeu nu va ști – prin urmare, dumnezeu nu va acorda atenție acestei chestiuni. Suntem cu toții oameni corupți; tu ai corupție, la fel și eu. În calitate de conducător, sunt ca un părinte: orice greșeală pe care o faceți voi este responsabilitatea mea. Este vina mea că am o statură mică și nu pot să vă sprijin și să vă ajut, ceea ce a dus la faptul că ați făcut lucrurile greșit. Dacă aș fi avut o statură mai mare, v-aș fi putut ajuta, iar voi nu ați fi făcut o greșeală. Responsabilitatea pentru această chestiune îmi revine mie. Deși se poate ca acest lucru să fi provocat unele pierderi pentru lucrarea bisericii, putem prelucra acest lucru noi înșine și am încheiat subiectul. Ar trebui ca nimeni să nu facă cercetări cu privire la această chestiune și să nu o raporteze către nivelul ierarhic superior; să rămână doar între tine și mine. Dacă nu o menționez celorlalți frați și surori, nimeni nu o va raporta superiorilor ierarhici și chestiunea va fi abandonată. Trebuie doar să ne rugăm și să depunem un jurământ în fața lui dumnezeu că nu vom mai face niciodată așa ceva sau că nu vom mai face o asemenea greșeală. Drept conducător, am responsabilitatea de a vă proteja. Dumnezeu este atât de elevat – este realist ca noi să-i cerem protecția? În plus, dumnezeu nu-și bate capul cu aceste chestiuni banale din viața oamenilor, așa că responsabilitatea de a vă proteja cade implicit pe umerii mei în calitate de conducător. Voi aveți o statură mică, așa că voi lua vina asupra mea dacă faceți o greșeală. Nu vă faceți griji, dacă va veni momentul în care ceva chiar va merge prost, iar cel de mai sus va afla sau va fi informat de acest lucru, eu vă voi lua apărarea.” Când oamenii aud asta, își spun: „Asta este grozav! Eram atât de îngrijorat în legătură cu asumarea responsabilității – acest conducător este atât de minunat!” Nu cumva au fost induși în eroare? Există ceva în ceea ce au spus antihriștii care să fie în conformitate cu adevărul? Există ceva care să fie benefic sau edificator pentru oameni? Există ceva care tratează problemele pe baza unor principii? (Nu.) Așadar, ce fel de cuvinte sunt acestea? Sunt cuvinte care se folosesc de sentimente umane, de empatie și de iertare pentru a construi legături, punând accentul pe sentimente și prietenie, pentru a duce relația la un anumit nivel, făcându-i pe oameni să simtă că antihriștii sunt deosebit de înțelegători, deosebit de iertători și toleranți cu oamenii. Dar nu există principii sau adevăruri în asta. Ce este această înțelegere la nivel superficial? Este doar o înfrumusețare a lucrurilor, este ca și cum amăgești un copil. Ce strategii sunt folosite aici? Îndemnarea, păcălirea, crearea de legături, înfrumusețarea lucrurilor și faptul că se preface a fi o persoană bună, toate acestea în detrimentul intereselor fraților și surorilor și trădând interesele casei lui Dumnezeu, pentru a-și atinge scopul de a-i păcăli și de a-i induce pe oameni în eroare. Care este consecința finală a acestui lucru? Îi face pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu, să se păzească de Dumnezeu și să se apropie mai mult de antihriști. Chiar și după ce au fost induși în eroare, acești oameni spun: „După ce am făcut acea greșeală, am fost atât de îngrijorat. M-am rugat la Dumnezeu de multe ori, dar El nu m-a mângâiat. M-am simțit nesigur și neliniștit în inima mea și nu am putut găsi o rezolvare din partea lui Dumnezeu. Dar acum este în regulă; dacă mă duc la conducător, toate problemele mele se rezolvă. Sunt cu adevărat foarte norocos să am un astfel de conducător. Conducătorul nostru este mai bun decât oricine altcineva!” În acest moment, inimile și punctele lor de vedere s-au îndreptat deja spre antihriști și ei au fost controlați de aceștia. Cum pot fi controlați de antihriști? Pentru că găsesc un sentiment de siguranță în acești antihriști. Primesc empatie și, în adâncul inimii lor, primesc satisfacție și confort. Acest lucru arată că au fost induși în eroare.

În trecut, Cel de mai sus a descoperit că într-o anumită biserică exista o persoană cu o umanitate rea, care mereu provoca tulburări și perturbări, fără niciun semn de căință, așa că i-a spus conducătorului bisericii locale să înlăture această persoană. Când conducătorul bisericii locale a auzit acest lucru, și-a spus: „Să o înlătur? Trebuie să mă mai gândesc la asta. Este unul dintre ai mei – nu îl puteți înlătura așa pur și simplu. Trebuie să-i iau apărarea. Cel de mai sus nu înțelege adevărata situație. Încercarea de a-l înlătura așa, pur și simplu, înseamnă să mergem prea departe. Ar fi atât de nefericit!” Verbal, a fost de acord să înlăture persoana, dar, în inima lui, nu avea nicio intenție de a face acest lucru. Puteți ghici cum a abordat chestiunea? A meditat asupra ei: „Cum pot să mă ocup de această situație în așa fel încât oamenii din ierarhia inferioară să fie mulțumiți de mine drept conducător al lor, iar cel de mai sus să nu mă deteste?” După ce s-a gândit, a născocit un plan. I-a chemat pe toți la o adunare și a spus: „Astăzi avem de rezolvat o problemă specială. Care este? Există o persoană de care cel de mai sus nu este foarte mulțumit și vrea să o înlăture. Deci, ce ar trebui să facem în această privință? Haideți să decidem cu toții prin vot dacă să o eliminăm sau nu.” Rezultatele votului au fost numărate și aproximativ 80-90% dintre oameni au fost de acord să înlăture persoana respectivă, dar au existat câteva voturi împotrivă. Nu vom discuta dacă acești contestatari erau adepți înrăiți ai persoanei malefice sau dacă au făcut-o din alte motive, în orice caz, câțiva oameni nu au fost de acord, iar opinia nu a fost unanimă. Atunci, conducătorul a spus: „Prin vot, am observat că există opinii divergente. Aceasta este o chestiune importantă și trebuie să respectăm aceste opinii. Trebuie să practicăm democrația. Priviți cât de grozav este sistemul democratic occidental: și noi trebuie să practicăm la fel în biserică, trebuie să ne străduim cât mai mult pentru a realiza democrația și drepturile omului. Acum, din moment ce există câteva voturi contra, nu putem să înlăturăm această persoană. Trebuie să respectăm opiniile fraților și surorilor noastre. Cine sunt frații și surorile? Ei sunt aleșii lui dumnezeu! Nu le putem ignora opiniile. Chiar dacă doar unul dintre aleșii lui dumnezeu nu este de acord, nu putem continua cu înlăturarea.” În realitate, ceea ce a spus nu avea niciun temei, Dumnezeu nu a spus niciodată astfel de lucruri. Conducătorul doar vorbea prostii. Mai târziu, când Cel de mai sus a descoperit că persoana rea încă nu fusese înlăturată, i-a cerut conducătorului local să se grăbească. El a promis, spunând: „Bine, se va face în curând.” Ce a însemnat promisiunea lui? A însemnat că va trage de timp. El și-a spus: „Îmi cereți să înlătur această persoană, dar nu o pot face imediat. Cine știe, dacă trece suficient timp, poate că veți uita de asta și nu va trebui să o înlătur.” Mai târziu, i-a chemat pe toți la o altă adunare și la un alt vot. Prin părtășie și discernământ, a devenit clar pentru toată lumea că acea persoană chiar trebuia să fie înlăturată. Numărul voturilor contra s-a redus, dar tot a rămas un vot împotriva înlăturării ei. Din nou, conducătorul nu a înlăturat-o, spunând: „Atât timp cât există un vot împotrivă, nu o putem înlătura.” Cei mai mulți oameni și-au spus: „Dacă Cel de mai sus a ordonat curățirea, atunci înlăturați-o. Cu siguranță, Cel de mai sus poate discerne această chestiune, nu-i așa? Cu siguranță că nu a făcut o greșeală, nu?” Este supunerea față de rânduielile Celui de mai sus un principiu? Este adevărul? (Da.) Acest conducător nu știa că acesta este adevărul. Ce a făcut? A spus: „Încă există un vot contra, așa că nu o putem înlătura. Trebuie să respectăm neapărat opiniile fraților și surorilor noastre. Acesta este cel mai important drept al omului.” Mai târziu, când Cel de mai sus a întrebat din nou despre această chestiune, conducătorul a continuat să trateze cu el într-un mod superficial și a continuat să tragă de timp. În cele din urmă, când Cel de mai sus a văzut că nu înlătura persoana rea, l-a demis și l-a înlăturat și pe conducător. Cel de mai sus l-a făcut conducător, dar acesta din urmă nu a ascultat de El; Cel de mai sus are autoritatea de a-l folosi și de a-l demite – acesta este un decret administrativ. Apoi, aliații săi au fost și ei înlăturați. Este nevoie ca rânduielile Celui de mai sus să fie votate de toată lumea? (Nu.) De ce nu? Nu puteți explica de ce; se pare că semănați destul de mult cu acel conducător confuz, nu-i așa? Spuneți-Mi, aceste cuvinte despre care am părtășie cu voi sunt doctrine sau realități? (Sunt realități.) Dacă oamenii le vor practica și le vor implementa, vor fi corecte? (Da.) Dacă sunt corecte, este necesar ca toată lumea să-și exprime alegerea și să voteze în ceea ce le privește? (Nu.) Ar putea Cel de mai sus să nedreptățească pe cineva ordonând ca acesta să fie înlăturat? Categoric nu. Așadar, când Cel de mai sus a ordonat înlăturarea acestei persoane rele, iar acest conducător a refuzat să o ducă la îndeplinire, care a fost problema aici? (Sfidarea fățișă.) Este mai mult decât o sfidare fățișă, reprezintă crearea unei împărății independente. Când Cel de mai sus a ordonat înlăturarea persoanei rele, acest conducător fals a tras de timp și nu a dus-o la îndeplinire, ba chiar a organizat un vot și a sondat opinia publică. Ce opinie publică a sondat el? Ce reprezintă opinia publică? Ce reprezintă majoritatea? Oare majoritatea oamenilor înțeleg sau au adevărul? (Nu.) Majoritatea oamenilor nu au nici măcar discernământ, așadar pot fi ei oameni care să înțeleagă adevărul? Acest conducător chiar a sondat opinia publică – poate acest lucru să rezolve cu adevărat vreo problemă? Este oare necesar? Majoritatea oamenilor nu au discernământ, iar Cel de mai sus a supravegheat și a ordonat El Însuși înlăturarea persoanei rele, dar acest antihrist a tras de timp și nu a înlăturat-o, adăpostind și protejând o persoană rea, permițându-i să rămână în biserică și să provoace tulburări. Oriunde există oameni răi, este haos și ordinea lipsește. Aleșii lui Dumnezeu nu-și pot îndeplini îndatoririle în mod normal, iar lucrarea bisericii nu poate progresa în mod normal. Doar înlăturarea promptă a oamenilor răi poate asigura că lucrarea bisericii se desfășoară normal. Totuși, în locurile unde antihriștii dețin puterea, cei care dăunează intereselor casei lui Dumnezeu, provoacă tulburări, acționează într-un mod nerezonabil și își îndeplinesc îndatoririle fără niciun strop de sinceritate, nu pot fi înlăturați. Antihriștii se dezlănțuie făcând rele în biserică, adăpostindu-i și protejându-i pe acei oameni răi și pe neîncrezători. Sub ce pretext fac ei acest lucru? Sub pretextul că sunt oficialități, deci trebuie să fie stăpânii altor oameni. Se prezintă drept oficialități în casa lui Dumnezeu și vor să fie stăpânii altor oameni. Spuneți-Mi, cine este stăpânul omului? (Dumnezeu.) Dumnezeu și adevărul sunt Stăpânul omului. Acei antihriști nu sunt nimic! Ei vor să fie stăpânii acestor oameni, dar nici măcar nu știu cine este stăpânul lor! Nu sunt ei niște canalii? Antihriștii folosesc această metodă pentru a le spune oamenilor: „Eu pot fi stăpânul vostru. Dacă aveți vreo supărare, vreo nemulțumire sau dacă ați suferit vreo nedreptate ori vreo dificultate, eu, drept conducător al vostru, pot să le rezolv.” Cei care nu înțeleg adevărul sau faptele reale sunt apoi induși în eroare de acești antihriști. Îi tratează ca pe niște strămoși și ca pe Dumnezeu pe care să-i urmeze și cărora să li se închine. Cum se simt cei care înțeleg adevărul atunci când întâlnesc astfel de antihriști? Se simt dezgustați și scârbiți de ei, spunând: „Așadar, vrei să fii stăpânul nostru și să ne controlezi? Sub niciun chip! Noi te-am ales drept conducătorul nostru ca să ne conduci înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea ta.” Acest lucru înseamnă că ei au discernut comploturile antihriștilor. Antihriștii îi induc în eroare pe oameni sub pretextul că sunt stăpânii lor, făcându-i să creadă că acest lucru este în conformitate cu nevoile lor, fie că este vorba de nevoi emoționale, psihologice, spirituale sau de altă natură. Cei care nu înțeleg adevărul sau faptele reale cad frecvent victime ale inducerii în eroare de către antihriști, în așa măsură încât, după ce au fost induși în eroare, nu numai că nu pot fi în stare să se întoarcă înapoi și să reflecteze, dar ar putea chiar să intervină pentru acei antihriști și să-i apere. Faptul că ei pot interveni pentru antihriști și îi pot apăra demonstrează suficient de mult că au fost cu adevărat induși în eroare – nu așa stau lucrurile? (Ba da.) De ce cred oamenii în Dumnezeu? Nu pentru a obține mântuirea? Dacă îi urmezi pe antihriști, nu I te împotrivești lui Dumnezeu și nu Îl trădezi? Nu stai de partea forțelor care Îi sunt ostile lui Dumnezeu? În acest caz, te va mai dori Dumnezeu? Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu doar cu numele, însă, de fapt, urmezi o persoană, cum te va privi Dumnezeu și cum te va aborda? Dacă Îl respingi pe Dumnezeu, El nu te va disprețui și respinge? Dacă oamenii nu înțeleg nici măcar această mică parte de doctrină, pot să înțeleagă adevărul? Nu sunt confuzi acești oameni?

Nu este o manifestare ocazională pentru antihriști să-i inducă pe oameni în eroare; ei fac acest lucru adesea, este principiul lor consecvent de acțiune sau am putea spune că este baza, metoda și modul lor de a face lucrurile – este stilul consecvent al acțiunilor lor. Altfel, cine i-ar admira? În primul rând, ei nu înțeleg adevărul. În al doilea rând, nu au o umanitate bună. În al treilea rând, le lipsește și o inimă cu frică de Dumnezeu. Deci, cum reușesc ei să îi facă pe oameni să le cedeze pe deplin, să îi idolatrizeze și să îi admire? Se bazează pe diferite mijloace și metode pentru a se da în spectacol, făcându-i pe oameni să îi admire și să îi venereze. Ei folosesc aceste metode pentru a-i induce în eroare pe oameni, lăsându-le anumite impresii false, făcându-i să vadă că sunt spirituali, că Îl iubesc pe Dumnezeu, că plătesc prețul, că adesea spun cuvintele potrivite și prezintă teoriile corecte și că protejează interesele fraților și surorilor. Apoi, ei folosesc aceste impresii false pentru a genera un sentiment de respect și admirație în oameni, atingându-și scopul de a fi capabili să-i inducă pe oameni în eroare și să îi facă să îi urmeze. Atunci când îi induc pe oameni în eroare în acest fel, sunt lucrurile pe care le fac în conformitate cu adevărul? Deși spun totul corect, lucrurile pe care le fac cu siguranță nu se aliniază la adevăr. Cei care nu au discernământ nu pot vedea problema. În ceea ce privește esența inducerii în eroare a oamenilor, acțiunile lor îi fac pe oameni să vadă cu greu că nu sunt în conformitate cu adevărul. Dacă acest lucru ar putea fi văzut, oare oamenii nu le-ar observa frauda? În realitate, ceea ce fac ei și ceea ce dezvăluie este o falsă spiritualitate. Așadar, care este manifestarea spiritualității false? Multe dintre comportamentele, acțiunile și zicalele care aparțin spiritualității false par corecte, dar de fapt sunt doar acțiuni exterioare și nu au nimic de-a face cu practicarea adevărului. În mod similar fariseilor care I s-au împotrivit Domnului Isus: țineau Scripturile în mâini și se rugau cu voce tare la colțuri de stradă, spunând „O, doamne…”, arătându-le oamenilor pietatea lor. Ca urmare, în zilele noastre, „fariseu” a devenit un termen alternativ pentru oamenii ipocriți. Ce adjectiv precedă substantivul „fariseu”? Adjectivul „ipocrit”. De fapt, fără să spui „ipocrit”, atât timp cât este menționat cuvântul „fariseu” vei ști că nu este un cuvânt pozitiv – este precum „canalie” sau „diavol” și are același înțeles. Dacă este să vorbim despre falsa spiritualitate, în zilele noastre, nu mulți oameni discută despre spiritualitate și, ori de câte ori cineva menționează spiritualitatea, ce adaugă înaintea ei? (Cuvântul „falsă”.) Corect, cuvântul „falsă”. În majoritatea cazurilor, manifestările antihriștilor care îi induc în eroare pe oameni sunt, de fapt, manifestări ale spiritualității false. Cuvintele, acțiunile și comportamentele asociate cu spiritualitatea falsă par destul de bune, destul de devotate și în conformitate cu adevărul. Când văd că o persoană este slabă, uită și să mănânce și se grăbesc să o sprijine. Când văd că o persoană are un necaz acasă, își neglijează propriile treburi și se grăbesc să o ajute. Cu toate acestea, ajutorul lor constă în a spune anumite cuvinte potrivite sau care sună plăcut și care exprimă simpatie, dar, după atâtea discuții, problemele reale ale celeilalte persoane sunt departe de a fi rezolvate. Care este, atunci, scopul pentru care acționează astfel? Oamenii sunt îndeosebi mișcați de comportamentul lor și simt că a avea un astfel de conducător pe care să se bazeze în momente grele este minunat – sunt cu adevărat fericiți. Prin urmare, se poate spune că antihriștii nu numai că folosesc cuvinte pentru a-i induce pe oameni în eroare, dar, în același timp, folosesc și diverse comportamente pentru a-i induce în eroare, pentru a-i face pe oameni să creadă că sunt foarte spirituali, remarcabili și că sunt demni ca aceștia din urmă să se încreadă în ei și să se bazeze pe ei. Unii ar putea chiar să-și spună: „A crede în Dumnezeu pare un pic prea abstract, dar a crede în conducătorul nostru este practic. Este atât de real și adevărat: îl poți atinge și vedea, iar atunci când ai de-a face cu lucruri, îl poți întreba și vorbi cu el direct. Cât de minunat este acest lucru!” Obținând astfel de rezultate, antihriștii și-au atins obiectivele, dar cei pe care i-au indus în eroare sfârșesc jalnic. După ce au fost induși în eroare de antihriști o perioadă, când acești oameni ajung din nou în fața lui Dumnezeu, nu mai știu cum să se roage sau să-și deschidă inimile către El. Mai mult, atunci când acești oameni se întâlnesc, se flatează reciproc, se prefac a fi spirituali, se induc în eroare și se păcălesc unii pe alții. În final, antihriștii chiar pretind că: „Fiecare frate și soră din biserica noastră îl iubește pe dumnezeu. În fața problemelor, fiecare dintre ei se ridică la înălțimea situației – chiar dacă ar fi arestați de marele balaur roșu, toți ar putea rămâne fermi în mărturia lor. Nu ar exista nici măcar o singură iudă printre noi – v-o garantez!” După cum s-a dovedit, când au fost arestați, majoritatea s-au transformat în iude. Nu sunt ei o adunătură de canalii? Antihriștii se folosesc de aceste cuvinte și sloganuri goale pentru a-i păcăli, a-i induce în eroare și a-i înșela pe frați și surori. Majoritatea oamenilor sunt nesăbuiți și ignoranți, lipsiți de discernământ, și le permit antihriștilor să se comporte fără discernământ. Rânduielile de lucru ale Celui de mai sus au pus de mult timp accentul pe modul în care trebuie gestionate circumstanțele atunci când acestea apar și pe munca pe care trebuie să o facem, cu scopul de a se asigura că toți aleșii lui Dumnezeu își pot îndeplini îndatoririle într-un mediu sigur. În cazul arestărilor și al persecuțiilor, pierderile ar trebui să fie reduse la minim pe cât posibil. Dacă toți aleșii lui Dumnezeu sunt arestați și duși la închisoare, pierzându-și în întregime viața bisericească, nu duce aceasta la un deficit în pătrunderea lor în viață? Fără a putea mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu în închisoare, se poate maturiza viața cuiva? Ei își pot aminti doar câteva cuvinte din imnuri și, în fiecare zi, viața lor depinde de acele câteva cuvinte. Când se roagă noaptea, o pot face doar în tăcere în inimile lor și nu îndrăznesc să-și miște buzele. Singurul lucru care le-a rămas în inimă sunt gânduri precum: „Nu trăda, nu fi o iudă, rămâi ferm în mărturia pentru Dumnezeu și slăvește-L, nu-L face de rușine!” – nu mai există nimic altceva, oamenii au chiar atât de puțină statură. Antihriștii nu iau în considerare aceste lucruri. De ce sunt ei numiți antihriști? Abuzează de alții și le fac rău fraților și surorilor fără să clipească! Rânduielile de lucru ale Celui de mai sus le cer oamenilor să-și îndeplinească îndatoririle într-un context sigur și să evite pe cât posibil accidentele, dar antihriștii nu respectă aceste rânduieli de lucru atunci când își fac treaba. Ei strigă și acționează orbește, conform propriei lor voințe, fără să țină cont de siguranță. Unele persoane nesăbuite nu au discernământ și își spun: „De ce aduce mereu în discuție siguranța Cel de mai sus? De ce se teme atât de mult de accidente? De ce să se teamă? Totul este în mâinile lui Dumnezeu!” Nu este nesăbuit să spui astfel de lucruri? S-ar putea ca statura ta să fie redusă, să îți lipsească înțelegerea și să nu fii în stare să vezi lucrurile în profunzime, dar nu poți acționa nesăbuit! Cel de mai sus a aranjat modul în care ar trebui să se adune oamenii în anumite circumstanțe și ce principii ar trebui să urmeze – la ce folosesc toate aceste rânduieli detaliate? Ele sunt tocmai pentru a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu, pentru ca ei să se poată aduna și să-și îndeplinească îndatoririle normal și sigur. Siguranța vă permite să continuați să credeți în Dumnezeu, să vă trăiți viața bisericească și să mâncați și să beți cuvintele lui Dumnezeu normal. Dacă până și siguranța îți este pierdută, dacă ești arestat de marele balaur roșu și în închisoare nu poți auzi sau citi cuvintele lui Dumnezeu, nu poți cânta imnuri și nu ai adunări, cum mai poți crede în Dumnezeu? S-ar putea să devii un credincios doar cu numele. Antihriștilor nu le pasă de aceste lucruri; nu le pasă de viața și de moartea oamenilor. De dragul satisfacerii propriilor ambiții și dorințe, ei încurajează pe toată lumea să se răscoale și să strige orbește: „Nu ne temem de circumstanțe – îl avem pe dumnezeu!” Cei care sunt nesăbuiți nu înțeleg nimic și sunt induși în eroare de aceste cuvinte. Toată lumea are gânduri vagi și goale, spunându-și: „Noi credem în Dumnezeu, iar Dumnezeu ne protejează; dacă ni se întâmplă ceva, este cu permisiunea lui Dumnezeu.” Nu sunt acestea cuvinte goale? Acesta este modul în care acționează antihriștii și cei care nu înțeleg adevărul. Deși frații și surorile pot să nu înțeleagă, în calitate de conducător care ai deseori părtășie despre rânduielile de lucru, nu ar trebui să-ți fie necunoscute aceste chestiuni. Trebuie să realizezi lucrarea în acord cu rânduielile de lucru și să nu fii dornic să discuți mereu atât de mult pentru a-ți satisface ambițiile și dorințele, chiar spunându-ți că, cu cât sunt mai mulți oameni care te ascultă, cu atât mai bine, și cu cât sunt mai mulți, cu atât mai entuziast îți devine discursul. Pentru a-i cuceri pe cei inferiori ierarhic și a-i face să asculte de îndrumarea lor, antihriștii îi adună pe acești oameni în timpul lor liber, fără să țină cont de siguranța mediului în care se află, conducându-i în cele din urmă la pierzanie.

Antihriștii se pricep să spună lucruri mărețe și să folosească anumite baze goale, fals spirituale și teoretice pentru a-i induce pe oameni în eroare. Mulți dintre cei lipsiți de discernământ îi ascultă pur și simplu și li se supun antihriștilor oricum i-ar manipula, ceea ce duce la necazuri și arestări. Cum pot apărea aceste necazuri? Unii ar putea spune că este din cauză că Dumnezeu nu i-a protejat. Dar nu înseamnă asta să te plângi de Dumnezeu? Vina pentru această problemă nu poate fi pusă pe seama Lui. El le permite oamenilor să Îi experimenteze lucrarea în diverse circumstanțe. Dacă practici conform principiilor bazate pe rânduielile de lucru și, atunci când mediul permite, indiferent câți oameni se adună, poți mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu în mod normal, poți experimenta lucrarea Lui și poți realiza îndatoririle pe care ar trebui să le realizezi, atunci Dumnezeu te va conduce și Își va săvârși lucrarea în tine. Dacă te împotrivești cerințelor Celui de mai sus, acționezi orbește conform voinței tale și se întâmplă ceva, aceasta este doar nesăbuință și ignoranță. Dumnezeu nu intenționează să îi arunce pe toți în închisoare pentru a-i rafina. Intenția Lui este ca fiecare persoană să mănânce și să bea în mod corespunzător cuvintele Sale și să experimenteze lucrarea Sa. Însă antihriștii nu înțeleg acest lucru. Ei cred în propria lor logică, considerând că, dacă au protecția lui Dumnezeu, nu au de ce să se teamă. Ei nu înțeleg principiile protecției lui Dumnezeu și urmează orbește regulamentele, definindu-L întotdeauna pe Dumnezeu. Mulți oameni sunt induși în eroare și acționează orbește alături de ei, ignorând rânduielile Celui de mai sus și, ca urmare, se întâmplă ceva – sunt arestați și supuși torturii în închisoare. Ce fel de statură au acești oameni atunci când apar problemele? Ei au doar puțin entuziasm, înțeleg puțină doctrină și pot striga câteva sloganuri, dar nu au niciun pic de cunoaștere despre Dumnezeu, nu au nicio înțelegere, cunoaștere sau experiență autentică a adevărului și nu înțeleg cum lucrează Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni. Ei se bazează pur și simplu pe entuziasmul de a-L urma pe Dumnezeu și au puțină hotărâre. Pot oamenii cu acest tip de statură să dea o mărturie atunci când sunt arestați și băgați în închisoare? Categoric nu. De îndată ce trădează, care sunt consecințele? Ei încep să-și spună: „Nu este dumnezeu atotputernic? Totul este în mâinile lui, așa că de ce nu mă mântuiește? De ce îngăduie ca eu să sufăr așa? Oare chiar există un dumnezeu? Este posibil să fi greșit noi că am avut atâta entuziasm? Dacă am fost conduși pe căi greșite de conducătorii noștri, atunci de ce nu-i disciplinează dumnezeu? De ce ne-a adus dumnezeu aici? De ce ne-a permis să ne confruntăm cu o astfel de împrejurare?” Începe să iasă la suprafață aruncarea vinii asupra lui Dumnezeu, urmată îndeaproape de o negare a Lui: „Acțiunile lui dumnezeu nu se aliniază la voința omului. Poate că acțiunile lui nu sunt întotdeauna corecte și poate că el nu este neapărat adevărul.” În cele din urmă, după ce au suferit mult și au îndurat o perioadă, chiar și puțina doctrină pe care o cunoșteau și puținul zel pe care îl aveau dispar. Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și își pierd credința, chiar devenind o iudă. După ce sunt eliberați din închisoare, ei chiar își spun: „Acum nu mai trebuie să-mi fac niciodată griji de circumstanțe. Uite cât de bine o duc cei care nu cred în dumnezeu: au atât de multă libertate acolo, afară. Ce facem noi crezând în secret? Dacă țara interzice credința, pur și simplu nu mai credeți.” Pot astfel de oameni să mai creadă în Dumnezeu mai târziu? (Nu, nu pot.) De ce nu pot? Dumnezeu nu-i mai vrea. Dumnezeu te alege doar o dată, iar tu ți-ai pierdut deja șansa, așa că Dumnezeu nu te va mai dori o a doua oară. Ce speranță au astfel de oameni să obțină mântuirea? Este zero, nu mai există nicio speranță. Aceasta este consecința pe care antihriștii o provoacă prin faptul că se comportă depravat și folosesc anumite teorii fals spirituale pentru a-i induce pe oameni în eroare, făcându-i să urmeze spiritualitatea și ardoarea exterioară. Care este consecința? (Sunt ruinați.) Dacă Dumnezeu îi mântuiește sau nu este treaba lui Dumnezeu, dar, cel puțin deocamdată, se pare că atunci când calea credinței oamenilor în Dumnezeu ajunge în acest punct, perspectivele și destinația lor sunt practic ruinate. Ca să ajungem la miezul chestiunii, cine a provocat acest lucru? Antihriștii sunt cei care l-au provocat. Dacă nu ar fi acționat atât de orbește, ci ar fi acționat în concordanță cu rânduielile de lucru, conducându-i pe frați și pe surori conform cerințelor Celui de mai sus și aducându-i pe toți înaintea lui Dumnezeu, aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat. Ar mai fi existat vreo speranță ca acești oameni să fie mântuiți? (Da.) Acești oameni ar fi avut încă speranța de a fi mântuiți. Pentru că ambițiile și dorințele antihriștilor sunt extrem de extinse, dacă nu este nimeni care să îi protejeze și să îi asculte, ei simt că viața este plictisitoare și monotonă. Îi tratează pe acei oameni confuzi care îi urmează ca pe carne de tun și ca pe jucării pe care să le manipuleze, făcându-i pe toți să le urmeze exemplul. Simt că sunt capabili, că au plăceri și că această viață merită să fie trăită. Pentru a-și satisface ambițiile și dorințele, ei folosesc aceste cuvinte așa-zis spirituale și cu sonoritate plăcută pentru a-i induce în eroare pe cei care îi urmează și, după ce au fost induși în eroare, făcându-i să se abată de la adevărata cale și de la cuvintele lui Dumnezeu, să se îndepărteze de Dumnezeu pentru a-i urma pe ei și să ia calea antihriștilor. Care este rezultatul final? Perspectivele și destinația acestor oameni sunt ruinate, iar ei își pierd șansa de a fi mântuiți. Care sunt consecințele atunci când oamenii nu cred în Dumnezeu în mod corespunzător, ci îi urmează pe alți oameni? Încă mai invidiați pe cineva care pare spiritual? (Nu, nu-l mai invidiem.) Și ce părere aveți despre termenul „spiritual”? Este lipsit de conținut. Oamenii sunt ai trupului – sunt ființe create. Dacă ai fi cu adevărat spiritual, atunci trupul tău nu ar mai exista, și cât de spiritual ai fi atunci? Nu sunt doar vorbe goale? Deci, vedeți, termenul „spiritual” în sine nu e valid; reprezintă doar vorbe goale. Pe viitor, dacă auziți pe cineva spunând că urmează spiritualitatea, spuneți-i acestea: „Ar trebui să urmărești să fii o persoană onestă și să trăiești înaintea lui Dumnezeu – asta este mai realist. Este o fundătură să urmărești spiritualitatea! Nu urmări niciodată spiritualitatea; nu este ceva ce oamenii urmăresc – pur și simplu nu e plauzibil.” Spuneți-Mi, cine a devenit o persoană spirituală după ce a crezut în Dumnezeu mulți ani? Acele figuri faimoase și acei exponenți ai religiei din Biblie, sunt ei spirituali? Toți sunt niște ipocriți, niciunul dintre ei nu este spiritual. Oamenii care au inventat termenul „spiritual” se folosesc de acest cuvânt gol pentru a-i induce în eroare pe ceilalți. Sunt niște canalii și diavoli. Ce fel de persoană poate spune astfel de lucruri goale? Au oare înțelegere spirituală? (Nu, nu au.) Dacă nici măcar nu poți înțelege ce ar trebui să urmărească oamenii atunci când cred în Dumnezeu sau cărui grup ar trebui să aparțină, poți înțelege adevărul? Inerent, ești o ființă creată, un membru al omenirii care a fost coruptă de Satana. În ceea ce privește apartenența la ceva, aparții trupului – acesta este atributul oamenilor. Desigur, dacă încerci să fii trup, îi aparții Satanei: asta înseamnă să mergi pe calea lumii. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să urmărească adevărul – asta este corect. Dacă oamenii caută să fie spirituali sau ai lui Dumnezeu, se pot ei ridica la acest nivel? Indiferent cum urmăresc acest lucru, este inutil. Aceasta nu este calea corectă pentru a crede în Dumnezeu. Prin urmare, a căuta să fii spiritual sau al lui Dumnezeu este doar un slogan, o teorie fals spirituală, fără legătură cu adevărul. Dacă tu crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să-ți îndeplinești în mod corespunzător datoria de ființă creată și să fii capabil să I te supui lui Dumnezeu și să-L satisfaci. Acesta este adevărul-realitate.