Anexă: Povestea lui Dabao și Xiaobao

Înainte de a începe în mod formal părtășia noastră de astăzi, dați-Mi voie să încep cu o poveste. Vă place tuturor să ascultați povești? (Da.) Acum, există vreun principiu în a asculta povești? În poveștile care sunt spuse, ar trebui să fii capabil să pricepi un aspect al adevărului, să înțelegi un aspect al intențiilor lui Dumnezeu, să recunoști un aspect al naturii-esență umane sau să descoperi în cadrul poveștii adevărul-realitate pe care oamenii ar trebui să-l practice și în care ar trebui să pătrundă. Acesta este sensul povestirii; nu este o trăncăneală inutilă și cu siguranță nu este bârfă. Unii oameni, atunci când ascultă povești, pricep doar evenimentele – ce fel de oameni sunt aceștia? (Oameni cu un calibru slab.) Calibrul slab înseamnă că sunt nepăsători; în principal, le lipsește înțelegerea spirituală. Indiferent de povestea pe care o ascultă, ei pot doar să-și amintească evenimentele sau să rețină câteva reglementări din poveste. Dar, când vine vorba despre diferitele adevăruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă din cadrul poveștii, ei nu le pricep, nu le înțeleg sau nu le cuprind cu mintea. Nu este acest comportament un indiciu al celei mai reduse înțelegeri spirituale? (Ba da.) Dintre voi, a manifestat cineva acest tip de comportament după ce a ascultat o poveste? După ce au ascultat-o, nu au înțeles mare lucru, au simțit că povestea nu are sens și că nu contează dacă a fost spusă sau nu. Au astfel de persoane abilitate de înțelegere? Atunci când ascultați o poveste, puteți obține unele beneficii din evenimentele incluse în aceasta? Indiferent dacă puteți înțelege adevărul din ea, ar trebui să înțelegeți principiul pe care tocmai l-am menționat cu privire la ascultarea poveștilor. Acum, să începem povestea!

Era un băiețel pe nume Xiaobao. Recent, un anumit bărbat a venit la el acasă, iar acest bărbat ieșea frecvent să răspândească Evanghelia împreună cu părinții lui Xiaobao. Într-o zi, părinții lui Xiaobao au plecat să rezolve niște treburi, lăsându-i acasă doar pe bărbat și pe Xiaobao. Ceea ce s-a întâmplat în continuare este o poveste interesantă. Deoarece Xiaobao nu era foarte familiarizat cu el, bărbatul a decis să se apropie și să se împrietenească cu Xiaobao în timp ce acesta se juca. I-a spus lui Xiaobao că îl cunoaște și că îi știe chiar și numele. Xiaobao s-a simțit fericit și a crezut că acel om nu putea fi o persoană rea. Apoi, bărbatul l-a întrebat pe Xiaobao: „Xiaobao, m-au pomenit vreodată părinții tăi în timp ce discutau?” Xiaobao s-a gândit un pic și a răspuns: „Nu știu.” Bărbatul i-a spus: „Ești un copil cinstit. Copiii cuminți spun ceea ce știu.” L-a întrebat din nou pe Xiaobao: „Au pomenit vreodată de mine părinții tăi?” Xiaobao a spus din nou că nu știe. Bărbatul a continuat: „Xiaobao, fii cuminte, dacă îmi spui adevărul, îți voi da niște bomboane.” Xiaobao s-a gândit o clipă, dar tot a spus că nu știe. Bărbatul a chibzuit: „Cum pot să-l fac să-mi spună adevărul?” S-a mai gândit o clipă, apoi i-a spus lui Xiaobao: „Xiaobao, părinții tăi cred în Dumnezeu, și eu la fel. Eu sunt cel mai bun prieten al părinților tăi. Toți trei credem în Dumnezeu, la fel și tu. Știi ce fel de copii Îi plac lui Dumnezeu?” Xiaobao s-a gândit la asta și a răspuns: „Nu știu.” Bărbatul i-a spus: „Lui Dumnezeu Îi plac copiii cinstiți, cei care nu spun minciuni. Când știu ceva, spun că știu, iar când nu știu, spun că nu știu. Asta este ceea ce poți numi un copil cinstit, iar lui Dumnezeu Îi plac astfel de copii.” Xiaobao s-a gândit la asta și a răspuns: „Bine.” Apoi, nu a mai zis că nu știe. Bărbatul a continuat: „Dacă îmi spui adevărul, atunci vei fi un copil cinstit, un copil pe care Dumnezeu îl iubește.” Xiaobao s-a gândit la asta și a răspuns: „Atunci, bine.” Bărbatul a întrebat: „Ce înseamnă «Atunci, bine»?” Xiaobao a răspuns: „Înseamnă că părinții mei au spus ceva despre tine înainte.” Apoi, bărbatul a continuat să întrebe ce s-a spus și i-a zis în mod repetat lui Xiaobao să fie un copil cinstit și să nu mintă. Xiaobao a spus: „Mama și tata au zis că nu ești o persoană bună, că nu ești foarte onest și că ar trebui să fie atenți când vorbesc cu tine.” Bărbatul a întrebat din nou: „Ce altceva au mai spus mama și tatăl tău?” Xiaobao a răspuns: „Nu-mi amintesc.” „Fii băiat cuminte!”, i-a spus bărbatul. Atunci Xiaobao a răspuns: „Mama și tata au spus că nu ar trebui să-ți zic totul.” Apoi, bărbatul a continuat să îl întrebe, iar Xiaobao i-a spus multe. Bărbatul s-a simțit din ce în ce mai neliniștit și i-a spus lui Xiaobao: „Xiaobao, ești un copil foarte cuminte, un copil pe care Dumnezeu îl iubește pentru că ești o persoană cinstită și îmi spui tot ce știi.” Xiaobao deja nu mai era la fel de reținut ca la început cu acest bărbat și nu mai răspundea cu „nu știu” la tot ce îl întreba acesta. Voia să îi spună totul bărbatului, să îi spună orice nu știa bărbatul – nu trebuia decât să îl întrebe pe Xiaobao. Bărbatul i-a mai dezvăluit lui Xiaobao: „Porecla mea este Dabao, așa că, vezi tu, pe tine te cheamă Xiaobao și pe mine Dabao. Nu ar trebui să devenim cei mai buni prieteni?” Xiaobao i-a răspuns: „Ba da.” Continuând să schimbe replici, au discutat despre multe lucruri și, cu cât vorbeau mai mult, cu atât se simțeau mai fericiți. Xiaobao a primit și niște bomboane să mănânce și a încetat să se mai ferească de bărbat. Apoi, bărbatul i-a cerut următorul lucru lui Xiaobao: „Te rog să-mi zici dacă, pe viitor, mama și tatăl tău vor mai spune ceva despre mine, da?” Xiaobao i-a răspuns: „Desigur, pentru că suntem prieteni buni.” Xiaobao nu se mai ferea de acest bărbat, iar acesta a obținut de la el informațiile pe care și le dorea. Din acea zi, au devenit foarte buni prieteni. Ori de câte ori mama și tatăl lui Xiaobao spuneau ceva despre acest bărbat, Xiaobao i-o spunea imediat. De asemenea, bărbatul i-a promis lui Xiaobao: „Categoric nu voi spune mamei și tatălui tău despre chestiunea dintre noi doi – este secretul nostru. Pe viitor, dacă vei avea vreodată nevoie de ceva delicios de mâncat sau de ceva distractiv cu care să te joci, ți le voi cumpăra cu siguranță. Și, dacă este ceva ce nu vrei ca mama și tatăl tău să știe, îți voi păstra secretul.” Astfel, Xiaobao s-a simțit și mai în largul său și a avut încredere în acel bărbat din toată inima. A păstrat un contact sincer cu el, iar ei au devenit „cu adevărat prieteni buni”.

Aceasta este întreaga poveste. Nu implică multe personaje; personajele principale sunt Dabao și Xiaobao. Subiectul specific vizează modul în care bărbatul Dabao încearcă să îl inducă în eroare, să îl ademenească și să îl atragă pe copilul Xiaobao, făcându-l să îi spună anumite informații pe care acesta dorește să le știe. Iată ce fel de poveste și dialog este acesta. Ce putem vedea din acest simplu fir narativ și dialog? Despre ale cui caracteristici este vorba în principal aici? Este vorba de copil sau de adult? (De adult.) Așadar, ce este ilustrat aici? Care este subiectul principal al poveștii? Subiectul principal privește modul în care acest adult folosește diferite mijloace pentru a-și atinge scopul. Ați înțeles ce mijloace a folosit? (Atragerea și inducerea în eroare.) A folosit stimulente pentru a-l atrage pe copil și cuvintele potrivite pentru a-l induce în eroare și chiar l-a ademenit. Ce a folosit pentru a-l ademeni? Beneficii – l-a ademenit pe copil folosind beneficii. Atragerea, ademenirea și inducerea în eroare – acest lucru constituie atât atragerea, cât și inducerea în eroare, folosind cuvintele potrivite pentru a-l atrage și având și un caracter ușor amenințător. Cuvintele pot suna corect, dar pentru ce a folosit aceste cuvinte? (Pentru a-și îndeplini propriul obiectiv.) Le-a folosit pentru a-și atinge propriile scopuri ascunse. Mijloacele pe care le-a folosit sunt, în esență, clare. Este acesta comportamentul pe care îl are umanitatea normală? (Nu.) Atunci, cărui aspect al firii corupte a Satanei îi aparține acest comportament? (Ticăloșiei.) De ce spunem ticăloșie în loc de viclenie? Ticăloșia merge la un nivel mai adânc decât viclenia; este mai perfidă, mai secretă, mai înșelătoare și mai greu de pătruns, iar ticăloșia poartă în ea ademenirea, amăgirea, atragerea, câștigarea, mituirea și ispitirea. Aceste acțiuni și comportamente depășesc cu mult viclenia; ele sunt ticăloase, fără îndoială. Bărbatul nu a zis: „Dacă nu-mi spui, te voi plesni, te voi lovi cu piciorul sau te voi măcelări!” El nu a adoptat astfel de metode și, în exterior, nu părea malițios. Însă, aceasta este chiar mai formidabilă decât malițiozitatea – aceasta este ticăloșie. De ce spun că este ticăloșie? Viclenia poate fi, de obicei, detectată de majoritatea oamenilor, dar metoda lui este mai șireată. La suprafață, folosește un limbaj politicos care se conformează afecțiunii umane, dar, în realitate, în profunzime, există lucruri care sunt mai ascunse. Acțiunile și metodele lui sunt mai ascunse, mai insidioase decât viclenia văzută și întâlnită în mod obișnuit de oameni. Tacticile lui sunt mai sofisticate, mai duplicitare și induc în eroare mai mult. Aceasta este ticăloșia.

În viața de zi cu zi, puteți să distingeți și să discerneți dezvăluirea firii ticăloase a altor oameni și comportamentul lor ticălos? Deși persoanele viclene pot avea destul de mult tact, după ce interacționează cu ele un timp, majoritatea oamenilor pot, totuși, să le discearnă. Totuși, cei care au o fire ticăloasă nu sunt atât de ușor de discernut. Dacă nu poți vedea esența sau consecințele, nu ai cum să îi discerni. Indivizii ticăloși sunt chiar mai perfizi decât cei vicleni. Nu ai cum să îi discerni doar dintr-o propoziție sau două. Când vine vorba de persoane cu o fire ticăloasă, în puțin timp sau într-o scurtă perioadă, s-ar putea să nu discerni sau să nu pricepi de ce fac acel anumit lucru, de ce vorbesc sau acționează într-un astfel de mod. Într-o zi, când vor fi fost complet dezvăluiți și divulgați în întregime, atunci toată lumea va descoperi, în cele din urmă, ce fel de persoană sunt. Aceasta este mai mult decât doar viclenie – este ticăloșie. Prin urmare, discernerea unei firi ticăloase ia timp și, uneori, mai întâi trebuie să fie vizibile consecințele înainte de a fi capabil să o discerni – nu este ceva ce poate fi discernut rapid. De exemplu, marele balaur roșu i-a indus în eroare pe oameni timp de zeci de ani și abia acum un număr mic de oameni au avut un oarecare discernământ. Marele balaur roșu spune adesea lucruri care sună cel mai bine și se aliniază cel mai mult la noțiunile umane, sub stindardul servirii poporului pentru a-i induce pe oameni în eroare și sub stindardul dreptății pentru a-i alunga pe disidenți, masacrând nenumărați oameni buni. Dar puțini pot discerne acest lucru, întrucât ceea ce spune și face le pare corect oamenilor. Toți oamenii cred că tot ceea ce face este corect și potrivit, legal și rezonabil și în conformitate cu umanismul. Drept urmare, i-a indus pe oameni în eroare timp de zeci de ani. Când va fi în cele din urmă demascat și se va prăbuși, oamenii vor vedea că adevăratul său chip este cel al diavolului și natura-esență a acestuia este ticăloasă. Marele balaur roșu i-a indus în eroare pe oameni atâția ani, iar otrava marelui balaur roșu se află în fiecare dintre ei – au devenit urmașii acestuia. Este vreunul dintre voi capabil să facă genul de lucruri pe care le-a făcut marele balaur roșu? Unii oameni vorbesc precum marele balaur roșu, folosind cuvinte foarte plăcute, dar fără să facă vreo lucrare reală. Toate cuvintele lor sunt plăcute, dar nu fac nicio lucrare reală. De asemenea, ei sunt deosebit de perfizi și ticăloși. Când vine vorba de astfel de oameni, dacă sunt jigniți de cineva, nu vor trece cu vederea acest lucru. Mai devreme sau mai târziu, vor găsi ocazia potrivită pentru a-și atinge scopul de a se răzbuna, dar fără a le oferi vreo pârghie. Ei pot chiar să se ocupe de problemă fără să iasă în față și fără să-și arate chipul. Nu-i așa că este o ticăloșie? Oamenii ticăloși operează cu principii, metode, intenții, motive și obiective deosebit de secrete și ascunse. Indivizii ticăloși apelează la uneltiri pentru a le face rău altora, uneori folosindu-se de alții pentru a ucide în numele lor, alteori chinuindu-i pe alții atrăgându-i să comită păcate și, uneori, folosindu-se de legi sau recurgând la tot felul de mijloace josnice pentru a-i chinui pe alții. Toate acestea sunt manifestări ale ticăloșiei și niciuna dintre ele nu este o metodă dreaptă sau cinstită. Manifestă vreunul dintre voi aceste comportamente sau dezvăluiri? Puteți să le discerneți? Sunteți conștienți că ele constituie o fire ticăloasă? Viclenia poate fi văzută, de obicei, în exterior: cineva bate câmpii sau folosește un limbaj pompos și nimeni nu poate descifra ce gândește. Aceasta este viclenie. Care este caracteristica principală a ticăloșiei? Este faptul că vorbele lor sună deosebit de plăcut și totul pare în regulă la suprafață. Nu pare să existe nicio problemă, iar lucrurile arată destul de bine din toate punctele de vedere. Atunci când fac ceva, nu-i vezi că folosesc mijloace deosebite, iar în exterior nu există niciun semn de puncte slabe sau defecte, și totuși își ating scopul. Ei fac lucrurile într-un mod extrem de secretos. Acesta este modul în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni. Oamenii și chestiunile de acest gen sunt cele mai greu de discernut. Unii oameni spun adesea lucrurile corecte, folosesc scuze care sună bine și apelează la anumite doctrine, zicale sau acțiuni care se conformează afecțiunii umane pentru a-și păcăli semenii. Ei pretind că fac ceva în timp ce fac altceva pentru a-și atinge scopul ascuns. Aceasta este ticăloșie, dar majoritatea oamenilor consideră aceste comportamente ca fiind viclene. Oamenii au o înțelegere și o analiză relativ limitată a ticăloșiei. De fapt, ticăloșia este mai greu de discernut decât viclenia, deoarece este mai secretă, iar metodele și acțiunile sale sunt mai sofisticate. Dacă cineva are o fire vicleană în interiorul său, de obicei, ceilalți îi pot detecta viclenia în două sau trei zile de la interacțiunea cu acesta sau pot percepe revelația firii viclene a acestei persoane în acțiunile și cuvintele sale. Cu toate acestea, să presupunem că acea persoană este ticăloasă: acest lucru nu este ceva ce poate fi discernut în câteva zile, deoarece, fără evenimente semnificative sau circumstanțe speciale care au loc într-o perioadă scurtă, nu este ușor să discerni ceva doar ascultând-o vorbind. Ea spune și face întotdeauna lucrurile așa cum trebuie și prezintă doctrine corecte, una după alta. După câteva zile de interacțiune cu ea, ai putea crede că această persoană este destul de bună, că este capabilă să renunțe la lucruri și se sacrifică, are înțelegere spirituală, are o inimă iubitoare de Dumnezeu și are atât conștiință, cât și rațiune în modul în care acționează. Dar, după ce se ocupă de câteva chestiuni, vezi că discursul și acțiunile sale sunt amestecate cu prea multe lucruri, cu prea multe intenții diavolești. Îți dai seama că această persoană nu este cinstită, ci vicleană – un lucru ticălos. Ea folosește frecvent cuvintele potrivite și expresii plăcute care se aliniază cu adevărul și are afecțiune umană pentru a interacționa cu oamenii. Într-o privință, se impune, iar în alta, îi induce în eroare pe ceilalți, obținând prestigiu și statut printre oameni. Astfel de persoane sunt incredibil de înșelătoare și, odată ce au obținut puterea și statutul, pot induce în eroare și le pot face rău multor oameni. Oamenii cu firi ticăloase sunt extrem de periculoși. Există astfel de persoane în jurul vostru? Sunteți voi înșivă astfel? (Da.) Atunci cât de gravă este situația? Să vorbești și să acționezi fără vreun adevăr-principiu, să te bazezi în întregime pe natura ta ticăloasă pentru a acționa, să-ți dorești mereu să-i induci în eroare pe ceilalți și să trăiești în spatele unei măști, astfel încât ceilalți să nu îți poată vedea adevăratul chip sau să nu te recunoască, și să-ți privească umanitatea și statutul cu stimă și admirație – aceasta este ticăloșie. Manifestați aceste comportamente ticăloase doar ocazional sau sunteți așa în cea mai mare parte a timpului? Așa sunteți voi, pur și simplu, și este o provocare pentru voi să vă eliberați? Dacă folosiți astfel de metode doar ocazional, acest lucru mai poate fi schimbat. Cu toate acestea, dacă așa sunteți voi, acționând în mod constant cu tact și cu viclenie și bazându-vă în mod constant pe comploturi, atunci sunteți cei mai vicleni dintre diavoli. Vă voi spune adevărul: astfel de oameni nu se vor schimba niciodată.

În poveste, Dabao folosește aceste metode pentru a-l induce în eroare pe Xiaobao și pentru a-l face pe băiat să-i spună adevărul. Spuneți-Mi, cine l-a învățat să se comporte astfel? Nu l-a învățat nimeni. Atunci, de unde au provenit aceste trucuri? (Din natura lui.) Au provenit din natura lui, din firea lui coruptă. Este, pur și simplu, acest tip de persoană. Nu cruță nici măcar un copil – cât de josnic! Dacă vrea să afle adevărul, îi poate întreba direct pe părinții copilului sau poate să ajungă să se cunoască pe sine în mod activ și să le dezvăluie acestora inima sa; atunci, poate că ei îi vor spune adevărul. Nu este nevoie să folosească astfel de metode pentru a face aceste lucruri rușinoase și neîndemânatice pe la spatele altora. Asta fac oamenii cu firi ticăloase. Spuneți-Mi, nu este dezgustător acest lucru? (Este dezgustător.) El nu cruță nici măcar un copil; vede copilul ca fiind ușor de intimidat, de păcălit și de înșelat, așa că uneltește împotriva lui. Acum, dacă vede un adult care este cinstit și bun, cum se va purta cu el? Îl poate lăsa în pace? Categoric nu. Dacă vede pe cineva asemănător cu el însuși, pe cineva căruia îi place să folosească strategii în cuvintele și acțiunile sale, ce va face? (El știe că persoana respectivă este la fel de ticăloasă ca și el și ar putea fi reținut față de aceasta, nedezvăluindu-i nimic cu ușurință.) În afară de a fi reținut, ce altceva ar putea face? (Va concura.) Va concura deschis și în secret – asta va face. Acesta este comportamentul oamenilor cu firi ticăloase. Oamenilor de acest fel le place să concureze cu alții în mod deschis și în secret și profită de orice ocazie. Ei au o maximă faimoasă și, dacă întâlnești astfel de oameni și îi auzi spunând-o, poți fi sigur că au o fire ticăloasă. Ce spun ei? De exemplu, atunci când le sugerezi să coopereze cu o altă persoană pentru a-și face datoria, ei spun: „O, nu pot concura cu această persoană!” Primul lor gând este întotdeauna legat de „concurență”. Prima lor idee nu este despre cum să coopereze cu alții pentru a face bine treaba, ci despre cum să concureze cu ei. Aceasta este faimoasa lor maximă. Indiferent de grupul social în care se află, fie că sunt printre non-credincioși, frați și surori sau membri ai familiei, care este singura lor regulă? Este concurența, iar dacă nu îi pot depăși pe ceilalți în mod deschis, atunci o vor face în secret. Acest tip de fire este ticăloasă. La suprafață, unii oameni pot părea că discută relaxat cu ceilalți, dar, în inima lor, ei concurează în secret, folosind diverse mijloace și tehnici pentru a ataca și a desconsidera indirect cealaltă persoană. Oamenii care nu pot discerne acest lucru nu vor vedea dincolo de tacticile lor și, până când o vor face, concurența lor va ajunge deja la un rezultat. Aceasta este ticăloșia. Atunci când oamenii ticăloși interacționează cu alții, totul se învârte în jurul concurenței deschise și secrete, adoptând diverse comploturi, intrigi sau anumite metode pentru a-i învinge pe ceilalți, pentru a-i face să se predea și, în cele din urmă, pentru a-i determina pe toți să cedeze în fața lor. De la începutul omenirii și până în prezent, întreaga istorie a omenirii a fost plină de „concurență”. Indiferent dacă la scară mare între națiuni, la scară mai mică între familii sau la nivel individual între persoane, nu există grup care să nu fie plin de conflicte; dacă nu este o concurență deschisă, atunci este în secret, dacă nu este o confruntare verbală, atunci este fizică. Perioada cu cele mai frecvente războaie între diferitele grupuri etnice din istoria Chinei a fost Perioada Primăverii și Toamnei și Perioada Statelor Războinice. Cele mai multe dintre cărțile celebre despre strategia militară au fost scrise în timpul acestor două perioade, cum ar fi tacticile cuprinse în „Arta războiului” de Sun Tzu – toate acestea au fost scrise în acea perioadă. Există, de asemenea, cartea „Cele 36 de stratageme”, care documentează diverse tactici de folosit în război. Unele dintre aceste strategii și tactici militare sunt folosite și astăzi. Spuneți-Mi, care sunt câteva dintre strategiile sale? (Strategia „Automutilare”.) (Strategia „Diversiune”.) (Strategia „Agent dublu”, strategia „Orașul părăsit” și strategia „Capcana cu miere”.) Toate aceste strategii celebre, indiferent dacă se termină cu „Capcana cu miere”, „Orașul părăsit” sau „Diversiune”, încep cu „Strategie”. Ce înseamnă „strategie”? („Tactică” sau „complot”.) Presupune anumite tactici perfide, înșelătoare, ascunse sau secrete. Aceste „tactici” nu au nimic de-a face cu planificarea – ele se referă la uneltire. Ce vedem în spatele acestor tactici? Sunt acțiunile lor, comportamentul lor și aceste tactici și practici folosite de ei în război în conformitate cu umanitatea și cu adevărul? (Nu.) Lucrează Dumnezeu în acest fel? (Nu.) Categoric nu. Așadar, pe cine reprezintă aceste practici? Ele îl reprezintă pe Satana și această umanitate ticăloasă. De unde vin aceste strategii ale umanității ticăloase? (De la Satana.) Ele sunt primite de la Satana. S-ar putea ca unii să nu poată înțelege acest lucru, așa că ar trebui să spun că ele sunt primite de la regii diavoli – atunci oamenii vor înțelege. Cine sunt regii diavoli? Ei sunt diavolii și Satana care se reîncarnează în lume pentru a semăna discordie și a face ravagii în rândul umanității – ei au creat aceste strategii. În înregistrările lucrării lui Dumnezeu, L-ați văzut vreodată folosind o strategie a orașului părăsit sau o strategie de diversiune? Planul de gestionare al lui Dumnezeu include aceste strategii? Dumnezeu nu a folosit niciodată astfel de strategii pentru a-Și gestiona lucrarea. Aceste strategii sunt folosite de întreaga umanitate ticăloasă. De la o națiune sau o dinastie la scară mai mare, la un trib sau o familie la scară mai mică, și chiar până la relațiile dintre indivizi, oriunde găsești umanitate coruptă, găsești conflicte. Pentru ce se luptă? Pentru ce concurează? Care este obiectivul lor? Totul este pentru putere, statut și profit – pentru a obține aceste lucruri. Națiunile se luptă între ele pentru a controla mai mulți oameni. Triburile se luptă între ele pentru teritoriu, oameni și suveranitate. Indivizii se luptă pentru superioritate și profit. Oriunde există umanitate, există conflicte, pentru că oriunde există umanitate, există corupția Satanei. Umanitatea în ansamblu a fost coruptă de Satana, așa că lumea este plină de conflicte și vărsare de sânge. În tot ceea ce face, umanitatea coruptă nu poate scăpa de robia firii Satanei. Așadar, fie că este vorba de Occident sau de Orient, fiecare parte a istoriei întregii umanități este o relatare deplorabilă a luptei ticăloase a umanității. Umanitatea chiar consideră aceste lucruri ca fiind glorioase. Unii oameni studiază și astăzi „Cele 36 de stratageme” ale Chinei. Voi le studiați? (Nu.) Dacă studiezi voit aceste lucruri, absorbind experiențele, lecțiile, mijloacele, metodele și tehnicile incluse în ele pentru a-ți îmbogăți cunoștințele și le faci parte din abilitățile tale de supraviețuire, acest lucru este cu siguranță greșit. Te vei apropia în mod inevitabil de Satana, devenind din ce în ce mai ticălos, din ce în ce mai rău. Totuși, dacă îți poți schimba perspectiva și le poți diseca, discerne și expune conform cuvintelor lui Dumnezeu, ce fel de rezultat vei obține? Îl vei urî și mai mult pe Satana și te vei înțelege și te vei urî și mai mult pe tine însuți. Care este un rezultat și mai bun? Este să-l respingi pe Satana și să fii extrem de hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu. Satana se folosește de aceste așa-zise culturi tradiționale și de tot felul de cunoștințe și teorii pe care omenirea le-a acumulat de-a lungul a mii de ani pentru a-i instrui pe oameni și a le insufla în ei, cu scopul de a-i corupe și controla la un nivel mai profund. Dacă stăpânești aceste lucruri și știi cum să le folosești, atunci vei deveni o Satană vie și vei fi eliminat cu desăvârșire de Dumnezeu.

Când am avut părtășie despre înțelegerea de sine la adunările anterioare, majoritatea oamenilor aduceau adesea în discuție problema unei firi arogante, care este cea mai frecventă fire coruptă și a cărei existență este larg răspândită. Ce alte firi corupte sunt relativ comune? (Viclenia și intransigența.) Viclenia, intransigența, aversiunea față de adevăr și malițiozitatea – acestea sunt lucruri pe care oamenii le întâlnesc frecvent. Ticăloșia este mai rar întâlnită și nu este atât de recunoscută. Se poate spune că o fire ticăloasă este cel mai greu de recunoscut și că este un tip de fire coruptă profund ascunsă și relativ secretă, nu-i așa? De exemplu, să presupunem că doi oameni trăiesc împreună și niciunul din ei nu iubește adevărul ori nu îl urmărește, nici nu sunt loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor. Din exterior, cei doi pot părea că trăiesc împreună în armonie, fără nicio problemă. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, niciunul din ei nu urmărește adevărul și diverse firi corupte încă există, deși nu le poți vedea. De ce nu le poți vedea? Pentru că aceste persoane sunt amândouă deosebit de înșelătoare și viclene în acțiunile lor. Deoarece nu înțelegi adevărul și nu ai niciun fel de discernământ, nu poți pătrunde esența problemelor lor. Adevărurile pe care le înțelegi sunt puține, statura ta este prea mică, așa că există multe probleme complexe pe care nu ai cum să le înțelegi și nu ai puterea de a-i ajuta pe alți oameni să-și rezolve problemele. În calitate de conducători, ce ar trebui să faceți atunci când întâlniți astfel de oameni? Dacă îi expuneți și îi discerneți, acceptă ei cu ușurință acest lucru? Nu, nu acceptă. Deci, cum ar trebui să vă ocupați de astfel de oameni? Există o modalitate de a face acest lucru? Care este principiul pentru a vă ocupa de astfel de oameni? Dacă au anumite abilități tehnice sau profesionale ca să muncească pentru casa lui Dumnezeu, ar trebui să îi tratezi ca pe frați și surori și să ai cerințe din partea lor ca atare. Totuși, având în vedere că astfel de oameni nu urmăresc adevărul, pot fi ei loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor? (Nu.) Ce comportament indică faptul că le lipsește loialitatea? Nu excelează astfel de oameni în a face lucruri doar pentru a fi văzuți? Atunci când nu este nimeni în jur, ei se distrează și nu se grăbesc. De îndată ce văd pe cineva venind, accelerează ritmul. Poate chiar pun niște întrebări, dacă este acceptabil un lucru sau altul. Odată ce acea persoană pleacă, se opresc din lucru, nu mai fac nimic, nu mai au nicio problemă de semnalat, ba chiar își spun în sinea lor: „Doar mă distram cu tine; nu sunt atât de neghiob!” Oamenii ca aceștia fac totul pentru a fi văzuți; ei sunt deosebit de pricepuți în a prezenta o fațadă și excelează la prefăcătorie, lăsându-le oamenilor o impresie falsă. Mulți care interacționează cu ei de ani de zile încă nu pot să le vadă esența șireată și vicleană. Atunci când alții se interesează de ei, chiar spun: „Această persoană este destul de bună, se poartă frumos cu toată lumea, nu face rău nimănui, este doar o persoană care caută să facă pe plac oamenilor. Chiar și atunci când cineva greșește, nu îl emondează; îi îndeamnă și îi consolează mereu pe ceilalți.” Ce mijloace și metode folosesc acești oameni în interacțiunile lor cu ceilalți? Joacă un rol potrivit ocaziei, sunt finuți și ingenioși și majoritatea oamenilor spun că sunt persoane bune. Există astfel de oameni în jurul vostru? (Da.) Toată lumea tinde să își dezvăluie firile corupte, dar aceste persoane se învăluie strâns, făcând să-i fie imposibil cuiva să le detecteze problemele. Nu este aceasta o problemă? În istorie, unii împărați au comis numeroase fărădelegi, dar generațiile ulterioare încă îi numesc conducători înțelepți. De ce au oamenii astfel de păreri despre ei? Nu au depus eforturi și nu au acționat pentru a-și păstra propria reputație? Pe de o parte, au făcut unele lucruri bune de dragul propriilor realizări politice, în timp ce, pe de altă parte, au denaturat atât istoria și i-au ucis pe cei care au scris adevărul, cât și faptele despre ei, pentru a-și ascunde fărădelegile. Cu toate acestea, indiferent de modul în care au încercat să le ascundă, există, fără îndoială, consemnări ale faptelor lor. Nu au putut să-i elimine pe toți cei care știau adevărul. În cele din urmă, acele chestiuni au fost expuse puțin câte puțin de generațiile ulterioare. Când oamenii au aflat, s-au simțit înșelați. Prin expunerea acestor fapte istorice, oamenii ar trebui să aibă o nouă înțelegere a adevărului despre întreaga umanitate. Ce fel de înțelegere? De la monarhi până la oamenii de rând, întreaga umanitate se află în mâinile celor ticăloși, corupți de Satana, astfel încât fiecare persoană este mai ticăloasă decât următoarea. Nu există nimeni care să nu fie malefic, nimeni care să nu fie rău. Cu toții au comis multe nelegiuiri; toți sunt destul de ticăloși, nu există nimeni printre ei care să fie bun. Unii spun: „În fiecare dinastie, există câțiva demnitari integri. Oare acești demnitari integri se numără printre cei ticăloși?” Dacă tu crezi în Dumnezeu sub autoritatea acestor demnitari integri, vezi dacă te vor aresta sau nu. Dacă tu le depui mărturie despre Dumnezeu, observă-le atitudinea. Vei ști imediat dacă sunt ticăloși sau nu. Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, precum și adevărul pe care El îl exprimă, îi dezvăluie pe oameni așa cum sunt ei mai mult decât orice altceva. Este posibil ca unii conducători și demnitari să fi obținut anumite realizări politice și să fi făcut unele acțiuni bune, dar care este natura acestor acțiuni bune? Cine beneficiază de pe urma lor? Ele sunt acțiuni bune cerute de clasa conducătoare. Acțiunile bune pe care le fac ei sunt acțiunile bune pe care Dumnezeu le aprobă? Aceste „realizări politice” practică adevărul și se supun lui Dumnezeu? Categoric nu. Realizările lor politice și acțiunile lor bune nu au absolut nicio legătură cu adevărul sau cu supunerea față de Dumnezeu. Acțiunile lor bune și realizările lor politice sunt impulsionate toate de intențiile și motivele lor; toate sunt făcute pentru a se imortaliza și a fi preamăriți de alții. Prin urmare, indiferent câte acțiuni bune fac sau câte realizări politice acumulează, acest lucru nu poate dovedi că sunt oameni buni, cu inimi blânde, cu atât mai puțin că nu au comis niciodată rău sau că nu au o natură ticăloasă. Îți este clar ce fel de persoane sunt acești oameni în ochii lui Dumnezeu? Puteți folosi aceste aspecte pentru a vă înțelege pe voi înșivă? Vă dedați la astfel de practici, prin care vreți să vă lăudați imediat ce faceți un lucru bun, asigurându-vă că toată lumea știe, apoi spunând spre interlocutori că nu ar trebui să fii lăudăros sau arogant, că ar trebui să te comporți cu smerenie? De exemplu, te duci să lucrezi într-o biserică nouă, iar oamenii nu știu că ești într-o poziție de conducere, așa că trebuie să încerci prin toate mijloacele să îi faci pe oameni să știe că ești un conducător și îți storci creierii toată noaptea, găsind în cele din urmă o soluție bună. Care este soluția? Îi chemi pe toți la o adunare și spui: „În timpul adunării de astăzi, haideți să avem părtășie și să dezbatem dacă eu, ca lider, sunt sau nu calificat. Dacă nu sunt calificat, mă puteți expune și înlătura. Dacă sunt, atunci voi continua în acest rol.” Când toată lumea aude acest lucru, află imediat că ești conducător. Nu ți-ai atins obiectivul cu acest lucru? De unde a apărut acest obiectiv? Provine din natura ta ticăloasă. A avea ambiții este o trăsătură umană comună, dar, deși toți oamenii au ambiții, unii folosesc limbaje, metode și strategii diferite, în momente diferite și în locuri diferite, pentru a-și atinge obiectivele dorite. Aceasta este ticăloșia.

În ceea ce privește acest subiect al naturii ticăloase, vom continua să îl discutăm frecvent. Astfel, veți dobândi o înțelegere mai profundă a acestui aspect al adevărului și al firii corupte. Într-o privință, veți putea să vă înțelegeți pe voi înșivă, iar în alta, veți putea discerne diferite tipuri de oameni. Veți avea, de asemenea, o pătrundere mai profundă în adevăr. Dacă am părtășie doar despre un concept general sau un singur aspect al definiției, înțelegerea voastră va fi destul de superficială. Cu toate acestea, folosind anumite fapte și oferind exemple pentru părtășia noastră, atunci înțelegerea voastră se poate aprofunda. De exemplu, să presupunem că doi copii discută. Unul din ei întreabă: „Ți-ai făcut temele astăzi?” Celălalt răspunde: „Nu, nu mi le-am făcut.” Atunci primul spune: „Nici eu nu mi le-am făcut.” Spun amândoi adevărul? (Da.) Te înșeli; unul din ei minte. Ce își spune în inima lui? „Nesăbuitule, crezi că eu chiar nu mi le-am făcut? Nu sunt atât de nesăbuit! Dacă nu-mi fac temele, voi fi pedepsit. Cum să nu mi le fi făcut? Înadins te-am făcut să crezi că nu mi le-am făcut, ca să nu ți le faci nici tu. În final, tu vei fi pedepsit, iar eu voi râde de tine.” Este acest copil rău? (Este rău.) A făcut vreunul dintre voi ceva asemănător? Iată un alt exemplu: luni, în clasă, o elevă spune că a fost la cumpărături duminică, în timp ce alta spune că și-a vizitat prietenii. În realitate, amândouă erau acasă și învățau. Mai ales într-un mediu extrem de competitiv precum China, se spune că aceste lucruri îl fac pe rivalul tău să-și lase garda jos pentru ca tu să îl poți depăși. Aceasta este ceea ce se numește o strategie. Astfel de lucruri sunt la ordinea zilei în viață. Uneori, părinții și copiii se angajează în dialoguri similare și dezvăluie firi similare, pe care și prietenii le pot dezvălui între ei. Dezvăluirile acestei firi se pot observa pretutindeni, trebuie doar să fii atent la ele. De ce să fii atent? Nu pentru a aduna material, pentru a sta degeaba la taclale, pentru a bârfi sau pentru a inventa povești. În schimb, este pentru a-ți îmbunătăți discernământul, permițându-ți să te compari cu ceea ce fac, dezvăluie și manifestă ceilalți, astfel încât să poți vedea dacă și tu afișezi comportamente similare. Când vezi pe cineva care manifestă acest tip de comportament, vei înțelege că are această fire. Totuși, când și tu manifești astfel de comportamente, vei putea recunoaște că și tu ai această fire? Dacă nu o poți recunoaște, atunci înțelegerea pe care o ai despre firea lor este falsă: nu ai înțeles-o cu adevărat sau, cu alte cuvinte, nu ai o înțelegere spirituală și nu ai înțeles-o corect. Aceste subiecte nu pot fi parcurse pe deplin în câteva zile. Faptul că discutăm puțin despre ele vă va ajuta să câștigați un pic, iar înțelegerea voastră despre adevăr se va aprofunda într-o oarecare măsură. Dacă tu chiar iubești adevărul, vei avea un nivel de pătrundere mai profund. Profunzimea experienței și a pătrunderii tale este inseparabilă de înțelegerea ta. Profunzimea experienței și pătrunderii tale cu siguranță îți vor determina profunzimea înțelegerii. În mod similar, profunzimea înțelegerii tale poate demonstra, de asemenea, cât de profund ai avut experiența și pătrunderea. Acestea două sunt interconectate. Aceasta este calea pentru a pătrunde în adevăr și numai pătrunzând în adevăr puteți avea realitatea. Vom încheia aici acest subiect și vom trece la subiectul principal al părtășiei de astăzi.