B. Risipirea, delapidarea, împrumutul, folosirea în mod fraudulos și furtul jertfelor

1. Risipirea jertfelor

Antihriștii cred că a avea statut și autoritate le dă puterea de a prioritiza posesia și folosirea jertfelor de către ei. Atunci, odată ce au acea putere, cum alocă și folosesc jertfele? Fac asta în conformitate cu regulile bisericii sau cu principiile care guvernează nevoile lucrării bisericii? Pot să facă asta? (Nu, nu pot.) Faptul că nu pot face trimitere la multe lucruri. Odată ce antihriștii au câștigat statut, ei nu pot evita să nu facă unele lucruri care implică lucrarea bisericii, iar o parte din această lucrare implică investiții și alocări de fonduri din proprietatea bisericii. În acest caz, care sunt principiile după care abordează alocarea fondurilor din proprietatea bisericii? Să fie economi? Să fie meticuloși când planifică sumele plătite, să economisească oriunde e posibil? Să țină cont de casa lui Dumnezeu în toate lucrurile? Nu. Dacă pot să ajungă într-un loc cu bicicleta, ei tot cheltuie bani pe autobuz. Iar când nu li se pare convenabil sau confortabil să tot meargă cu autobuzul sau cu o mașină închiriată, încep să se gândească să folosească banii casei lui Dumnezeu pentru a cumpăra o mașină. În timp ce cumpără o mașină, strâmbă din nas la modelele cu preț mic și performanță medie și aleg în mod special o mașină performantă, un model de marcă importat direct din străinătate, care costă peste un milion de yuani. Se gândesc: „Nu e mare lucru și, oricum, casa lui dumnezeu e cea care plătește, iar banii casei lui dumnezeu sunt banii tuturor. Nu e deloc dificil ca toți să-și cumpere o mașină împreună. Casa lui dumnezeu e atât de mare, întreaga lume din univers îi aparține lui dumnezeu, așadar, chiar e un lucru atât de mare când casa lui dumnezeu cumpără o mașină? În lumea Satanei, toate mașinile pe care le conduc oamenii costă mai multe milioane de yuani, prin urmare, e destul de econom dacă biserica noastră cumpără o mașină cu numai un milion de yuani. În plus, mașina nu e doar pentru uzul meu, întreaga biserică o va folosi.” În clipa în care antihriștii deschid gura, se duc peste un milion de yuani, fără ca ei nici măcar să clipească sau să le tresară inima și fără să se simtă deloc vinovați. După ce au cumpărat mașina, încep să se bucure de ea. Nu mai merg în locuri în care ar trebui să meargă pe jos, nu mai merg cu bicicleta în locuri în care ar trebui să ajungă cu bicicleta și nu mai închiriază mașini pentru locuri în care pot ajunge cu o mașină închiriată; în schimb, insistă să folosească propria mașină. Chiar își dau aere, de parcă ar fi capabili să facă o lucrare măreață. Antihriștii cheltuie banii făcând multă risipă, tot ceea ce cumpără trebuie să fie lucruri bune, de calitate înaltă și de ultimă generație. De pildă, diferența de preț dintre modelele de bază și cele ultraperformante ale anumitor tipuri de aparatură și echipament poate varia cu câteva zeci de mii de yuani. În aceste situații, antihriștii vor vrea să cumpere modelul de calitate superioară și, atât timp cât nu-și cheltuie banii proprii, nu îi va deranja să facă acest lucru. Dacă ar fi să plătească din buzunarul lor, nu și-ar putea permite nici măcar un model de bază sau de calitate inferioară, dar când spui că va fi plătit de casa lui Dumnezeu, atunci îl vor vrea pe cel de calitate superioară. Nu sunt aceștia fiare? Nu sunt iraționali? Nu înseamnă asta risipirea jertfelor? (Ba da.) Oamenii care risipesc jertfele au umanitate slabă, sunt egoiști și detestabili! Odată ce antihriștii au obținut puterea de a folosi jertfele, vor să le înhațe pentru ei, folosindu-le fără să respecte deloc principiile și insistând să își ia articole de calitate superioară la fiecare achiziție. Când cumpără o pereche de ochelari, îi vor pe cei de calitate superioară, modelul care blochează lumina albastră și razele ultraviolete, cu cele mai clare lentile și, când cumpără un computer, îl vor pe cel de calitate superioară, modelul cel mai recent. Indiferent dacă vor folosi sau nu diverse unelte sau echipamente în îndatoririle lor, imediat ce se aduce în discuție subiectul cumpărării unor astfel de lucruri, vor să aleagă calitatea superioară. Nu înseamnă asta risipirea jertfelor? Știu să fie cumpătați când e vorba de propriii lor bani, orice articol va fi bun atât timp cât este practic, dar când vine vorba să cumpere ceva pentru casa lui Dumnezeu, atunci chestiunile care țin de caracterul practic și economisirea banilor încetează să mai fie luate în considerare. Nu se gândesc decât la faptul că trebuie să fie o marcă celebră, să le reflecte poziția și îl cumpără pe oricare este mai scump. Nu înseamnă asta a-și căuta distrugerea? Să cheltuie jertfele fără noimă – nu asta fac antihriștii? (Ba da.)

A fost un tip care a mers să cumpere periuțe de dinți împreună cu fratele de mai sus. A cumpărat pentru frate o periuță de dinți care a costat puțin peste un dolar, dar pentru el a luat una importată care a costat peste 15 dolari. Acum, nu ați spune că era o oarecare diferență între fratele de mai sus și acest frate obișnuit, o oarecare deosebire în privința statutului lor? (Ba da.) În ceea ce privește logica – să nu menționăm lucruri precum statutul, poziția sau modul în care Dumnezeu alocă fondurile, ci să discutăm doar despre faptul că fratele de mai sus muncise din greu în toți acești ani – oare nu ar trebui să folosească el ceva de calitate superioară? Dar el nu a fost exigent în privința asta. Care sunt principiile pe care le urma? Să fie cumpătat oriunde este posibil: acest tip de articol nu este deloc sofisticat, așa că nu merită să folosească unul scump și nu e nevoie să cheltuie atât de mulți bani pe el, va fi suficient unul care este utilizabil. Acum, când vine vorba de identitatea, poziția și statutul acestor doi oameni, există o disparitate între ei, iar un articol de cea mai modestă calitate fusese cumpărat pentru cel care ar fi trebuit să folosească unul bun și un articol de cea mai bună calitate fusese cumpărat pentru cel care ar fi trebuit să folosească unul modest. Care a fost problema aici? Care dintre acești doi oameni avea o problemă? Cel care a folosit articolul bun era cel care avea o problemă. Nu avea idee cine era și nu avea simțul rușinii și ar fi cumpărat cel mai bun și cel mai scump articol, atât timp cât casa lui Dumnezeu plătea. Avea această persoană vreun dram de rațiune? Dacă a procedat așa când a mers la cumpărături împreună cu fratele de mai sus – făcând aceste alegeri în fața lui – ce ar fi făcut, dacă ar fi mers la cumpărături singur? Câți bani ar fi aruncat? Ar fi mers mult mai departe și nu ar fi fost o diferență de zece dolari; ar fi fost destul de îndrăzneț să cumpere articole la orice preț, să cheltuie orice sumă de bani pe ele. A cheltuit jertfele și banii casei lui Dumnezeu în acest fel; nu își căuta propria distrugere? Sunt cei care își spun: „Am făcut o lucrare atât de măreață pentru casa lui dumnezeu, asumându-mi atât de multe riscuri, îndurând atâtea greutăți, și am fost aruncat în închisoare de mai multe ori. Ar trebui, de drept, să mă bucur de un tratament special.” Este adevărul acest „de drept” al tău? În care dintre cuvintele lui Dumnezeu a prevăzut El că oricine a fost întemnițat, a îndurat greutăți sau a călătorit pentru El mulți ani ar trebui, de drept, să se bucure de un tratament special și ar trebui, de drept, să se bucure de întâietate în folosirea și acapararea jertfelor, să le risipească în voie și că acesta este un decret administrativ? A rostit Dumnezeu vreodată un singur cuvânt în acest sens? (Nu, nu a rostit.) Atunci, ce a spus Dumnezeu în legătură cu modul în care ar trebui să folosească jertfele acest tip de persoană, împreună cu liderii, lucrătorii și toți oamenii care își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu? Ei trebuie să le folosească pentru investiții normale și cheltuieli normale; nimeni nu are nicio autoritate specială ca să folosească sau să intre în posesia jertfelor. Dumnezeu nu va face din jertfele Sale proprietatea privată a niciunui individ. În același timp, Dumnezeu nu a stipulat că oamenii ar trebui să risipească banii folosind și alocând fonduri din jertfe. Ce tip de persoană risipește banii? Ce fel de fire are o persoană care risipește banii? E ceea ce fac fiarele, tiranii, huliganii, gangsterii și ticăloșii detestabili care nu au simțul rușinii, e ceea ce fac antihriștii. Oricine are puțină umanitate și știe de rușine nu se va preta la asta. Sunt unii oameni care, după ce au devenit conducători de biserică, cred că acest lucru le dă autoritatea să folosească jertfele și proprietatea bisericii. Vor și îndrăznesc să cumpere orice și toate lucrurile și vor să solicite orice și toate lucrurile. Simt că orice cumpără, de orice se bucură este binemeritat de ei; ba mai mult, nu întreabă niciodată prețul. Iar dacă cineva le cumpără un articol care e ieftin și obișnuit, chiar se vor înfuria pe acea persoană și îi vor purta pică. Aceștia sunt antihriști.

2. Delapidarea jertfelor

O altă manifestare a antihriștilor care încearcă să controleze finanțele bisericii este delapidarea. Termenul „delapidare” ar trebui să fie ușor de înțeles. Înseamnă acesta a lua proprietatea bisericii și a o da fraților și surorilor sau a o aloca lucrării bisericii, ca să poată fi folosită corespunzător? (Nu.) Atunci, ce înseamnă „delapidare”? (Înseamnă a nu o cheltui într-un mod corespunzător, ci a o folosi după voie sau pe ascuns.) Deși este corect să spunem „a o folosi pe ascuns”, nu este foarte explicit. Dacă o persoană folosește proprietatea bisericii pe ascuns pentru cheltuielile de trai ale celor care își îndeplinesc îndatoririle cu normă întreagă, atunci nu e nimic rău în asta și nu este delapidare. Delapidarea este condamnabilă și nu este în concordanță cu principiile. De exemplu, unii conducători de biserică preiau controlul asupra banilor bisericii, iar când copiilor lor le lipsesc fonduri pentru a merge la facultate și chiar nu au acești bani acasă, ei vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, spunând: „O, dumnezeule, dă-mi voie mai întâi să-mi recunosc vina și să te implor să mă ierți. Dacă trebuie să mă pedepsești, te rog, pedepsește-mă pe mine, nu pe copilul meu. Știu că nu este bine, dar chiar acum sunt într-un moment dificil și trebuie să fac asta. Harul tău este mereu generos, așa că doar sper că mă vei lăsa să scap de data asta și-mi vei da binecuvântarea ta. Îmi lipsesc cam 20 sau 30 de mii de yuani pentru școlarizarea copilului meu și, chiar și după ce am adunat și ultima fărâmă de bani și m-am împrumutat în stânga și în dreapta, tot nu am suficienți. Pot să folosesc banii tăi pentru taxele de școlarizare ale copilului meu?” Apoi, după ce termină să se roage, se simte destul de împăcat și, gândindu-se că Dumnezeu a fost de acord cu asta, ia banii pentru folosul personal. Aceasta este delapidare, nu-i așa? A nu folosi banii pentru ceea ce ar trebui să fie folosiți, ci a-i folosi altundeva, încălcând principiile care guvernează folosirea jertfelor în casa lui Dumnezeu: asta se numește „delapidare”. Când un membru al familiei se îmbolnăvește și are nevoie de bani sau când rămân fără fonduri într-o tranzacție comercială, încep să urzească planuri în legătură cu jertfele și, în inimile lor, se roagă, spunând: „O, dumnezeule, te rog să mă ierți, n-am vrut să fac asta, familia mea chiar trece prin unele greutăți. Iubirea ta e vastă ca oceanul și nelimitată ca și cerul, iar tu nu îți amintești de fărădelegile oamenilor. După ce am folosit acești bani, îți voi plăti dublu când afacerea de familie va avea profituri, așa că, te rog, lasă-mă să-i folosesc.” Așa folosesc ei jertfele pentru Dumnezeu. Indiferent dacă are nevoie de bani o rudă sau un prieten, atât timp cât acești conducători au banii în mâinile lor, îi vor da acestora, fără să acționeze în concordanță cu principiile și fără să obțină acordul celorlalți, cu atât mai puțin să se gândească o clipă la faptul că acestea sunt jertfele pentru Dumnezeu. În schimb, își vor asuma să ia singuri decizia, să scoată banii din biserică și să-i folosească în alte scopuri. Nu este aceasta delapidare? (Ba da.) Aceasta este delapidare. Acum, unii oameni returnează banii integral după ce delapidează jertfele pe furiș; înseamnă asta că nu mai sunt vinovați de păcatul de a delapida jertfele? Înseamnă asta că vor fi lăsați să scape? Sau, dacă în momentul delapidării, au avut motivele lor, un anumit context sau greutăți și nu au avut ca alternativă decât să delapideze banii, poate fi iertată această delapidare și poate să nu fie condamnată? (Nu, nu poate.) În acest caz, păcatul delapidării jertfelor este unul grav! Există vreo diferență față de ce a făcut Iuda? Nu sunt la fel ca Iuda oamenii care delapidează jertfele? (Ba da, sunt.) Când copiii lor pleacă la universitate, când cineva din familia lor face afaceri sau o persoană în vârstă are nevoie de tratament medical sau nu au fertilizant cu care să facă agricultură, în toate aceste situații, ei vor să cheltuie banii bisericii. Unii chiar distrug chitanțele pentru jertfele făcute de frați și surori, apoi își îndeasă banii în buzunare ca să-i cheltuie după bunul plac, fără nicio urmă de stânjeneală sau o tresărire a inimii. Unii chiar iau la adunări jertfe de bani de la frați și surori și apoi, imediat ce adunarea se termină, merg și își cumpără lucruri cu ei. Apoi, mai există unii frați și surori care, după ce i-au văzut cu ochii lor pe acești oameni delapidând jertfele, tot îi lasă să păstreze banii, fără ca niciunul să-și asume responsabilitatea și să ia atitudine pentru a-i pune capăt. Toți se tem să nu-i ofenseze pe acești conducători, așa că doar se uită cum aceștia cheltuie. Ei bine, atunci, ai oferit acești bani lui Dumnezeu sau nu? Dacă faci acte de caritate cu alți oameni, ar trebui să clarifici faptul că nu oferi acești bani lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu nu Își va aminti. Apoi, în ceea ce privește cui îi aparțin acești bani, cine și cum îi cheltuie, aceste lucruri nu vor avea nicio legătură cu casa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă acești bani ai tăi chiar au fost oferiți lui Dumnezeu, însă înainte ca biserica să fi avut ocazia să îi folosească, o persoană îi cheltuie în acest fel, îi delapidează în acest fel, iar tu nu ești deloc preocupat și nici nu îi pui capăt, nici nu raportezi acest lucru, în acest caz, tu ai o problemă, ești implicat în păcatul său și, atunci când va fi condamnată, nu vei putea să scapi nici tu.

3. Împrumutul jertfelor

Tot ce implică folosirea arbitrară a jertfelor, consumul impropriu și cheltuirea jertfelor are legătură invariabil cu decretele administrative și are calificativul de a le încălca. Există unii care, atunci când gestionează proprietatea bisericii, ar putea spune: „Proprietatea bisericii doar stă acolo. În zilele noastre, băncile au tot felul de programe de investiții, cum ar fi obligațiuni și fonduri, toate cu rate bune ale dobânzilor. Dacă luăm banii de la biserică și îi investim și câștigăm un pic de dobândă, nu ar aduce asta un beneficiu casei lui dumnezeu?” Apoi, fără să discute despre asta, fără să obțină acordul nimănui din biserică, își asumă ei singuri să împrumute banii. Care este scopul acestui lucru? Ca să ne exprimăm frumos, asta înseamnă să câștige o oarecare dobândă pentru casa lui Dumnezeu, dar în realitate, acești oameni nutresc un motiv ascuns. Ei vor să împrumute banii fără știrea nimănui și apoi, la final, să returneze suma inițială casei lui Dumnezeu, în vreme ce păstrează dobânda pentru ei. Nu ar fi acesta cazul nutririi unei intenții neloiale? Aceasta se numește împrumutul jertfelor. Prin urmare, poate fi considerat adecvat împrumutul jertfelor? (Nu, nu poate.) Mai sunt alții care spun: „Dumnezeu iubește omenirea, casa lui dumnezeu e călduroasă. Uneori, când frații și surorile nu au bani, nu le putem împrumuta jertfele lui dumnezeu?” Apoi, unii oameni își asumă să ia o decizie singuri și unii antihriști chiar fac apel și îi incită pe frați și surori, spunând: „Dumnezeu iubește omenirea, dumnezeu dă viață, îi dă totul omului, așa că nu ar fi mare lucru să dea cu împrumut câțiva bani, nu-i așa? A le împrumuta bani fraților și surorilor, pentru a-i sprijini în situații de urgență, pentru a-i ajuta să treacă prin greutățile din viața lor, nu este aceasta intenția lui dumnezeu? Dacă dumnezeu iubește omenirea, cum pot oamenii să nu se iubească? Haide, împrumută-le niște bani!” Auzind asta, marea majoritate a oamenilor ignoranți vor spune: „Sigur, dacă tu spui. Oricum, acești bani aparțin tuturor, așa că haideți să privim asta ca pe un ajutor al nostru, al tuturor, oferit cuiva.” Și astfel, cu o persoană care trâmbițează idei pompoase și o adunătură de lingușitori care o periază, în final, se duc banii. Așadar, contează dacă spui că „acești bani I-au fost oferiți lui Dumnezeu”? Dacă într-adevăr contează, atunci banii Îi aparțin deja lui Dumnezeu și acum sunt sanctificați, așa că ar fi adecvat doar să fie folosiți în conformitate cu principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit. Dacă nu contează, dacă banii pe care îi oferi nu contează, atunci ce fel de acțiune este faptul că tu faci această jertfă? E doar un joc? Îi faci o farsă lui Dumnezeu și Îl înșeli? După ce ai pus pe altar lucrurile pe care vrei să le oferi, începi să le invidiezi, fiindcă acele lucruri au fost puse acolo, însă Dumnezeu nu le folosește și pare să nu aibă nevoie de ele la urma urmei. Așadar, când ai nevoie să le folosești tu, le iei și le folosești pentru tine. Sau poate că ai oferit prea mult și, regretând în cele din urmă, ai luat înapoi o parte. Sau poate că nu ai gândit clar când ai făcut jertfa și, acum că ai găsit cum să o folosești, o iei înapoi. Care este natura acestui comportament? Odată ce o persoană I-a oferit lui Dumnezeu acești bani și aceste lucruri, este la fel cu a le pune pe altar, și ce sunt lucrurile care au fost puse pe altar? Sunt jertfe. Chiar dacă nu e decât o piatră sau un fir de nisip, o chiflă fiartă în aburi sau o cană de apă, atât timp cât l-ai pus pe altar, acel obiect aparține lui Dumnezeu, nu omului, și nicio persoană nu mai trebuie să îl atingă. Fie că râvnești la jertfă pentru tine, fie că te gândești că ești îndreptățit să o folosești, niciun om nu mai are dreptul la ea. Sunt unii care spun: „Iubește dumnezeu omenirea? Ce-ar fi dacă ar lăsa omenirea să ia și ea o parte? Acum, ție nu ți-e sete și nu ai nevoie de apă, dar mie mi-e sete, așadar, de ce nu pot să beau?” Dar apoi, trebuie să vezi dacă Dumnezeu este sau nu de acord. Dacă este de acord, asta dovedește că ți-a dat dreptul și că ai dreptul să o folosești, dar dacă Dumnezeu nu este de acord, atunci nu ai dreptul să o folosești. În situația în care nu ai dreptul, în care Dumnezeu nu ți l-a dat, să folosești ceva care aparține lui Dumnezeu ar însemna să încalci un tabu major, ceea ce Dumnezeu detestă cel mai mult. Oamenii spun tot timpul că Dumnezeu nu tolerează ofensele din partea omului, dar nu au înțeles niciodată cum e efectiv firea lui Dumnezeu sau care dintre lucrurile pe care le fac Îi vor ofensa cel mai probabil firea. În ceea ce privește jertfele lui Dumnezeu, mulți oameni sunt cu gândul la ele, vrând să le folosească sau să le aloce după bunul plac, să le utilizeze, să le posede sau chiar să le risipească în conformitate cu voința lor, dar îți spun, ești terminat, meriți moartea! Aceasta este firea lui Dumnezeu. El nu permite nimănui să se atingă de bunurile Lui; așa este demnitatea Lui. Există o singură situație în care Dumnezeu le dă dreptul oamenilor să le folosească, și anume folosirea lor în mod adecvat, în conformitate cu reglementările și principiile care guvernează utilizarea lor. Respectarea acestor limite este acceptabilă pentru Dumnezeu, dar depășirea lor ar fi o ofensă împotriva firii Sale și o încălcare a decretelor administrative. Atât este de strict, nelăsând loc negocierilor și neexistând o cale alternativă. Prin urmare, cei care fac astfel de lucruri precum risipirea, delapidarea sau împrumutul jertfelor sunt priviți ca antihriști în ochii lui Dumnezeu. De ce sunt tratați cu atâta severitate încât să fie considerați antihriști? Dacă cineva care crede în Dumnezeu poate să meargă atât de departe încât să îndrăznească să atingă, să folosească sau să risipească în voie obiectele care Îi aparțin lui Dumnezeu și care au fost sanctificate, atunci ce fel de persoană este? O astfel de persoană este dușmanul lui Dumnezeu. Numai dușmanii lui Dumnezeu ar avea o asemenea atitudine față de bunurile Sale; nicio persoană coruptă obișnuită nu ar face asta, nici măcar un animal nu ar face asta, doar dușmanii lui Dumnezeu, Satana și marele balaur roșu ar face un astfel de lucru. E o exprimare prea dură? Nu, aceasta este realitatea și e un lucru exact. Cum pot cei de teapa Satanei să se atingă de lucrurile care Îi aparțin lui Dumnezeu? Aceasta este demnitatea lui Dumnezeu!

4. Folosirea jertfelor în mod fraudulos

Mai există alți oameni care, sub tot felul de pretexte, îi cer familiei lui Dumnezeu bani și bunuri, spunând: „Bisericii noastre îi lipsește un scaun, așadar, cumpărați-ne unul. Unii dintre frații și surorile din biserica noastră nu au un calculator pe care să-l folosească pentru a-și îndeplini îndatoririle, așadar, cumpărați-ne un Mac. Deseori contactăm oameni pe parcursul lucrării noastre și e inacceptabil să nu avem un telefon, așadar cumpărați-ne un iPhone. Dar nu e bine să avem doar unul, ar fi prea inconvenabil, fiindcă uneori trebuie să luăm legătura cu oameni diferiți. Și o singură linie e prea predispusă să fie monitorizată, așa că va funcționa numai dacă luăm mai multe linii.” Și astfel, unii dintre acești oameni au patru sau cinci telefoane și cară cu ei două sau trei laptopuri în același timp; au o înfățișare foarte impresionantă, dar performanța lucrării lor este slabă. Cum și-au însușit toate aceste lucruri? Le-au obținut pe toate în mod fraudulos. În trecut, am vorbit despre o femeie stupidă, care era un antihrist tipic. Când casa lui Dumnezeu a renovat clădirea unei biserici, și-a unit forțele cu un individ pentru a folosi în mod fraudulos banii bisericii, provocând pierderi considerabile casei lui Dumnezeu. Când acest individ a făcut renovările, și-a băgat mâna în bani în același fel în care ar putea-o face un antreprenor non-credincios, alegând numai calitate superioară pentru tot ce a cumpărat și cheltuind mulți bani în plus. Când unii oameni au observat că era o problemă, această femeie stupidă l-a ajutat să camufleze și să ascundă acest lucru și, împreună, au escrocat de bani casa lui Dumnezeu. În final, au fost prinși și amândoi au fost excluși. Prin asta și-au atras propria distrugere și și-au ruinat viețile. Le-a folosit la ceva smiorcăiala? Dacă lucrurile au ieșit în final așa, de ce au acționat astfel de la bun început? Cum de acea femeie stupidă nu a chibzuit lucrurile când a folosit jertfele în mod fraudulos? A fost excesiv din partea casei lui Dumnezeu să o excludă și să îi ceară să înapoieze banii? (Nu, nu a fost.) Așa îi trebuie! Acest fel de persoană nu merită milă. Nu trebuie să fim miloși cu ea. Mai e și femeia conducătoare despre care am vorbit înainte. A luat în secret o mare parte din banii bisericii și i-a împrumutat unui non-credincios. Ulterior, s-au ocupat și de ea. Poate că există unii care își spun: „Nu a împrumutat doar câțiva bani? Lăsați-o să-i înapoieze și terminați cu asta. De ce să o îndepărtați? Asta înseamnă că o persoană foarte bună devine o non-credincioasă cât ai clipi din ochi și trebuie să plece ca să lucreze pentru a-și câștiga traiul. E atât de demnă de milă!” Este această persoană demnă de milă? De ce nu spui, în schimb, că este detestabilă? De ce nu te uiți la lucrurile pe care le-a făcut? Ceea ce a făcut este suficient ca să te dezguste pentru tot restul vieții tale, iar ție îți e milă de ea! Ce fel de oameni sunt cei cărora le este milă de ea? Toți sunt tâmpiți și oameni care sunt amabili cu oricine la întâmplare.

5. Furtul jertfelor

Există o ultimă manifestare a antihriștilor care controlează finanțele bisericii, și anume furtul jertfelor. Unii oameni ignoranți, când fac jertfe, respectă principiul „să nu știe stânga ta ce face dreapta” și apoi dau fondurile pe care le oferă pe mâna unei persoane despre care nici măcar nu știu dacă este de încredere. Ei spun: „Jertfa pe care o fac de data asta este o sumă foarte mare, așa că nu-i spune nimănui despre ea și nu o trece în registrul contabil. Fac acest lucru în fața lui Dumnezeu, nu în fața altor oameni. Atât timp cât Dumnezeu știe despre asta, e în ordine. Dacă le-am spune fraților și surorilor, probabil că m-ar venera. Așadar, ca să evităm să mă stimeze, fac acest lucru în secret.” După ce au făcut asta, sunt foarte mulțumiți de ei, gândindu-se: „Am făcut jertfa mea într-un mod principial, discret și calm, fără să-l fac cunoscut și fără cunoștința niciunui frate și a niciunei surori.” Dar acest mod ignorant de a face lucrurile a creat o oportunitate care să poată fi exploatată de oamenii lacomi. Imediat ce a fost făcută jertfa, antihristul căruia i-a fost dată merge și o depune în bancă, considerând că îi aparține. Și chiar îi va spune persoanei care face jertfa: „Data viitoare când faci o jertfă, trebuie să o faci în același mod. E corect să o faci așa și e în acord cu principiile; trebuie să fim discreți când facem jertfe. Casa lui dumnezeu a spus să nu le solicite oamenilor să facă jertfe. Asta înseamnă că le cere oamenilor să fie discreți, să nu vorbească despre jertfele lor nici după ce le-au făcut, nici să nu divulge suma dată și, cu atât mai puțin, să nu spună cui i-a fost dată.” Poate persoana care a făcut această jertfă să-i deslușească pe acești oameni? De ce ar face o mișcare atât de nechibzuită? Fără să aibă habar cât de ticăloasă și de sinistră poate să fie inima omului, își pune toată încrederea în această persoană și, în final, banii sunt furați. Acesta este cazul cuiva care îi oferă o oportunitate unui antihrist, permițându-i să fure banii. Dar există și cazul unui antihrist care tot poate să fure bani, fără să i se dea o oportunitate? Există cazuri în care cineva, în timp ce ține contabilitatea, înregistrează în mod deliberat o sumă greșită sau o sumă mai mică și extrage pe furiș banii, câte puțin de fiecare dată, când oamenii nu sunt atenți? Există destul de mulți oameni de acest fel. Astfel de oameni sunt lacomi după avere, au un caracter josnic și malițios și sunt capabili să facă orice atât timp cât au ocazia. Există o zicală: „Ocaziile sunt pentru cine le vede.” Oamenii lipsiți de lăcomie nu observă aceste lucruri, dar cei lacomi o fac întotdeauna. În mințile lor, se gândesc constant să urzească planuri și să caute oportunități de exploatat când vine vorba de bani, calculând cum pot să profite de bani și să-i cheltuie pe ascuns.

A fost și această femeie nesăbuită. Când am vorbit cu ea odată, am adus în discuție faptul că biserica voia să tipărească unele cărți și am întrebat-o dacă știe ceva despre tipărire. Mi-a răspuns cu un arsenal de teorii și apoi a continuat imediat, spunând: „De obicei, tipografii au un comision când tipăresc cărți. Dacă punem un non-credincios să facă treaba asta, cu siguranță vor fi multe tranzacții dubioase și categoric va face un profit bun pe sub masă.” În timp ce vorbea, a început să strălucească de bucurie. Ochii i s-au luminat, sprâncenele i s-au arcuit mult și obrajii i s-au înroșit, iar ea a devenit fericită și entuziasmată. Mi-am spus: „Dacă poți să te ocupi de tipărire, atunci preia această sarcină și, oricât de multe știi despre asta, spune-Mi doar atât. De ce te entuziasmezi atât de mult?” Dar de îndată ce M-am gândit mai bine la asta, Mi-am dat seama: putea să obțină un profit din asta. Nu era preocupată de modul în care urma să fie făcută tipărirea, care cărți urmau să fie tipărite, cum avea să fie calitatea sau cum să caute o tipografie – tot ce o interesa era să ia un comision. Nici măcar nu se făcuse încă nimic și ea vorbea deja de luarea unui procentaj. M-am gândit: „Sărăcia trebuie să te fi scos din minți. Cum poți să speri să obții un procentaj din tipărirea cărților pentru casa lui Dumnezeu? Când distribuie cărți, casa lui Dumnezeu nu câștigă niciun bănuț, totul este dat gratuit, iar tu vrei să iei un comision?” Nu își atrăgea această femeie moartea? Încă înainte să fie de acord casa lui Dumnezeu ca ea să preia această sarcină, pe când Eu doar Mă interesam, ea vorbea deja despre luarea unui comision. Dacă sarcina chiar ar fi fost dată pe mâna ei, nu s-ar fi oprit doar la a lua un procentaj, ci ar fi putut foarte bine să fure toți banii – oricât de mult îi dai, cu atât te va escroca, atât va fura. Exagerez când spun asta? Această femeie nesăbuită era o mare figură, nu-i așa? Dacă Mă întrebați pe Mine, era un bandit și un gangster care ar fi îndrăznit să câștige orice bani ar fi putut. Deocamdată să lăsăm deoparte întrebarea dacă Dumnezeu este de acord cu asta și să-i întrebăm pe frați și pe surori dacă ea se ocupă de asta în mod conștiincios, dacă pot să accepte felul în care se ocupă de acest lucru și dacă aleșii lui Dumnezeu pot să o ierte.

Apoi, sunt unii oameni pe care este respingător și să-i menționăm. Când preiau o sarcină pentru casa lui Dumnezeu, se înhăitează cu non-credincioși pentru a mări prețul, făcând casa lui Dumnezeu să plătească o sumă exorbitantă și să sufere pierderi. Dacă spui că nu vei cumpăra sau că nu vei fi de acord cu propunerea lor, își vor ieși din fire și vor încerca una-alta pentru a te convinge sau a te face să-ți schimbi părerea și a obține banii de la biserică. Când banii au fost plătiți non-credincioșilor, iar aceștia au beneficiat de ei și și-au sporit și reputația, sunt atât de fericiți de parcă ar fi câștigat la loterie. Asta înseamnă să muști mâna care te hrănește, risipind jertfele, fără a încerca din răsputeri să obții cel mai mic beneficiu pentru casa lui Dumnezeu. De ce au fost demise acele femei stupide care s-au ocupat de tipărirea cărților? Pentru că au făcut casa lui Dumnezeu să sufere o pierdere și au acționat nechibzuit. Când au negociat cu non-credincioșii, au continuat să reducă tot mai mult prețul, până în punctul în care acesta a fost chiar mai mic decât costurile de producție, până în punctul în care a fost respingător, iar non-credincioșii nu au mai vrut să facă afaceri cu ele. În final, non-credincioșii au fost de acord, cu reticență, dar calitatea a fost mult compromisă. Spuneți-Mi, există o singură persoană care ar face de bunăvoie afaceri în pierdere? Oamenii din această lume trebuie să supraviețuiască și, făcând afaceri, trebuie să câștige suficienți bani pentru a-și acoperi cheltuielile de trai și costurile forței de muncă, pe lângă costurile de producție. Aceste femei nu i-au lăsat pe non-credincioși să facă niciun ban, negociind prețul într-un mod irațional și reducându-l cât de mult au putut, crezând tot timpul că economiseau bani pentru casa lui Dumnezeu. Și cum s-a terminat totul? Cealaltă parte a ajuns să facă rabat la calitatea cărților și a legării lor. Dacă nu ar fi compensat deficitul aici, nu ar fi suferit o pierdere? Dacă era să fi suferit o pierdere, ar mai fi făcut această afacere? Ar fi putut să-și permită să le lase pe aceste femei să obțină cea mai bună învoială? Nu, ar fi fost imposibil. Dacă le-ar fi permis acestor femei să obțină cea mai bună învoială pentru ele, ar fi făcut acte de caritate. Aceste femei stupide nu au deslușit acest lucru, s-au ocupat în acest mod de sarcina pentru casa lui Dumnezeu și au stricat totul. În final, încă aveau o mulțime de scuze, spunând: „Mă gândeam la casa lui Dumnezeu. Economiseam bani pentru casa lui Dumnezeu. Un bănuț economisit este un bănuț economisit, iar doi bănuți economisiți înseamnă un bănuț câștigat!” Debitau numai prostii! Știau ce înseamnă reglementările industriei? Știau ce înseamnă practicile stabilite și cum să fie raționale? Și astfel, care a fost rezultatul final? Unele dintre cărți au fost de o calitate foarte slabă, paginile au început să se desprindă după ce au fost întoarse de câteva ori și întreaga carte avea să se destrame, fiind imposibil de citit, așa că nu au avut de ales decât să retipărească totul. Au economisit astfel bani sau a costat mai mult? (A costat mai mulți bani.) Acesta este fiascoul provocat de acele femei stupide.

Faptul că modul în care antihriștii abordează jertfele este complet lipsit de principii și umanitate este o dovadă clară a firii lor ticăloase și feroce. Judecând după modul în care abordează jertfele și tot ce aparține lui Dumnezeu, firea unui antihrist chiar se împotrivește Acestuia. Ei privesc jertfele care Îi aparțin lui Dumnezeu cu cel mai mare dispreț, jucându-se cu ele și tratându-le după bunul plac, fără să arate nicio fărâmă de respect și fără să aibă nicio limită. Dacă sunt așa când tratează lucrurile care Îi aparțin lui Dumnezeu, cum Îl tratează pe Dumnezeu Însuși? Sau cuvintele rostite de El? Răspunsul este de la sine înțeles. Aceasta este natura-esență a unui antihrist, esența unui antihrist care este dominată de ticăloșie și ferocitate; acesta este un antihrist veritabil. Rețineți acest lucru: când vine vorba de cineva care este capabil să risipească, să delapideze, să împrumute, să folosească în mod fraudulos sau să fure jertfele, nu e nevoie să-i observați manifestările. Atât timp cât una dintre aceste categorii este prezentă, ar fi suficient ca această persoană să fie considerată un antihrist. Nu trebuie să vă interesați sau să investigați, cu atât mai puțin să o examinați, pentru a vedea dacă este acest tip de persoană și, dacă în viitor, poate fi capabilă să facă acest gen de lucruri. Atât timp cât se încadrează și doar într-una dintre aceste categorii, acest lucru o condamnă ca fiind un antihrist, un dușman al lui Dumnezeu. Uitați-vă cu toții: fie că este un conducător pe care ați decis să îl alegeți, fie unul dintre oamenii pe care îi considerați foarte buni, oricine afișează acest tip de purtare sau acest tip de tendință nu poate să nu fie un antihrist.

Ați învățat vreo lecție din lucrurile despre care am avut părtășie azi? Ați dobândit o înțelegere a adevărului? Nu puteți vorbi clar despre asta, așa că vă voi spune Eu ce fel de lecție ar trebui să învățați. Nu trebuie să urziți niciun plan în legătură cu lucrurile pe care oamenii I le oferă lui Dumnezeu. Oricare ar putea fi aceste lucruri, fie că sunt valoroase sau nu, fie că vă sunt folositoare sau nu, fie că sunt prețioase sau nu, nu trebuie să urziți niciun plan în legătură cu ele. Mergeți și câștigați bani dacă aveți această abilitate – câștigați oricât doriți, nimeni nu se va amesteca în asta, dar în niciun caz nu trebuie să urziți planuri în legătură cu jertfele lui Dumnezeu. Ar trebui să aveți această vigilență; ar trebui să aveți această raționalitate. Cele spuse mai sus sunt o lecție. O altă lecție este faptul că oricine se pretează la risipirea, delapidarea, împrumutul, folosirea în mod fraudulos și furtul jertfelor trebuie să fie privit ca făcând parte din tagma lui Iuda. Oamenii care au săvârșit acest fel de fapte și practici au ofensat deja firea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu îi va mântui. Nu trebuie să ai dorințe deșarte în legătură cu această chestiune. Am spus-o în acest fel, iar Dumnezeu va duce la împlinire toate acestea. Acest lucru a fost stabilit și nu e loc pentru negocieri. Unii oameni vor spune: „A existat un context pentru delapidarea mea: am fost tânăr și ignorant când am cheltuit acei bani în mod neglijent, dar nu am înșelat casa lui dumnezeu cu prea mulți bani, am furat doar între 20-30 de yuani, sau 30, sau 50.” Dar nu este vorba de sumă; problema este că, atunci când faci asta, obiectul faptelor tale este Dumnezeu. Te-ai atins de lucrurile lui Dumnezeu și este inacceptabil să faci asta. Lucrurile lui Dumnezeu nu sunt o proprietate comună, nu aparțin tuturor, nu aparțin bisericii, nu aparțin casei lui Dumnezeu: ele Îi aparțin lui Dumnezeu, iar tu nu trebuie să încurci aceste noțiuni. Dumnezeu nu crede, nici nu ți-a spus: „Lucrurile și jertfele Mele aparțin bisericii și urmează să fie alocate de biserică”, cu atât mai puțin: „Toate jertfele pentru Mine aparțin bisericii, casei lui Dumnezeu și sunt în grija fraților și a surorilor și oricine vrea să le folosească doar trebuie să anunțe asta.” Dumnezeu nu a spus un astfel de lucru. El nu a zis niciodată asta. Așadar, ce a spus Dumnezeu? Ceva ce Îi este oferit lui Dumnezeu Îi aparține lui Dumnezeu și, odată ce acest lucru a fost pus pe altar, Îi aparține lui Dumnezeu odată pentru totdeauna și niciun om nu are dreptul sau puterea să îl folosească fără autorizație. A urzi planuri în legătură cu jertfele și a-ți asuma să le delapidezi, să le folosești în mod fraudulos, să le furi, să le împrumuți și să le risipești – toate aceste acțiuni sunt condamnate ca ofense împotriva firii lui Dumnezeu, ca fapte ale antihriștilor și echivalează cu păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt, pentru care Dumnezeu nu te va ierta niciodată. Astfel este demnitatea lui Dumnezeu, iar oamenii nu trebuie să o subestimeze. Când jefuiești sau furi de la alți oameni, poți fi condamnat prin lege între 1-2 ani sau între 3-5 ani și, după ce ai fost închis între 3-5 ani, nu vei mai fi vinovat de nicio infracțiune. Dar când iei și folosești lucrurile lui Dumnezeu, jertfele lui Dumnezeu, acesta este un păcat care, în ochii Lui, este definitiv, un păcat care nu poate fi iertat. Ți-am spus aceste cuvinte și oricine li se împotrivește va avea de suportat consecințele. Când vine vremea, ar fi bine să nu te plângi că nu ți-am spus. Azi, ți-am explicat aici clar cuvintele Mele, ți le-am repetat de multe ori ca să îți intre în cap și asta se va împlini. Depinde de tine dacă tu crezi sau nu acest lucru. Există cei care spun că nu le este frică. Ei bine, dacă nu îți este frică, așteaptă și vei vedea cum se termină lucrurile. Nu aștepta până când ești pedepsit, pentru că, în acel moment, va fi prea târziu să plângi, să scrâșnești din dinți și să te lovești cu pumnii în piept.

24 octombrie 2020