Spuneți-Mi, ce fel de oameni prezintă semnele și trăsăturile ticăloșiei antihriștilor? (Oamenii înzestrați.) Cine altcineva? (Cei cărora le place să se dea mari.) Cei cărora le place să se dea mari; aceasta nu e o ticăloșie destul de mare. Deși le poate plăcea să se dea mari, nu au dorința de a-i controla pe ceilalți, nu au mers atât de departe – aceasta e o fire coruptă. Gândește-te bine: ce oameni prezintă semne și trăsături care îți permit să descoperi devreme din diversele comportamente și indicii ale lor că acești nenorociți sunt antihriști? (Oamenii aroganți care iubesc statutul.) Aroganța și dragostea de statut au o anumită relevanță, dar nu merg îndeajuns de departe. Dați-Mi voie să vorbesc despre ceva, iar voi ascultați și vedeți dacă acest aspect este crucial sau nu. Unii oameni aduc întruna în discuție puncte de vedere care diferă de adevăr și de lucrurile pozitive. Din exterior, poate părea că vor mereu să facă impresie bună și să iasă în evidență față de ceilalți, dar nu este neapărat cazul. Este posibil ca punctele lor de vedere să dea naștere unui astfel de comportament exterior. De fapt, dacă au cu adevărat astfel de puncte de vedere, va exista o problemă gravă. De pildă, când toată lumea are părtășie, spunând: „Trebuie să acceptăm această chestiune din partea lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegem, ar trebui mai întâi să ne supunem”, fiind toți de acord, este corect acest punct de vedere? (Da.) Se abate de la calea corectă acest principiu de practică? (Nu.) Atunci, ce fel de cuvinte spuse de oameni arată că aceștia prezintă semnele și trăsăturile firii ticăloase a unui antihrist? „Supunerea este un lucru, dar trebuie să pricepi ce se întâmplă, nu-i așa? Să iei totul în serios, nu? Nu poți să te supui fiind confuz; dumnezeu nu ne cere să ne supunem la întâmplare.” Nu este un fel de argumentare? (Ba da.) Unii spun: „Dacă e ceva ce nu înțelegem, putem aștepta cu răbdare, căutând să avem părtășie cu cineva care înțelege. În momentul de față, niciunul dintre noi nu înțelege și nu putem găsi pe nimeni care să înțeleagă și să aibă părtășie cu noi. Așadar, hai să ne supunem mai întâi.” Care este punctul de vedere al antihriștilor? „Sunteți o adunătură de nevolnici, vă supuneți la toate și îl ascultați pe dumnezeu în toate. Ascultați-mă pe mine! De ce n-a amintit nimeni de mine? Dă-mi voie să-ți prezint o opinie profundă!” Vor să-și împărtășească opiniile elevate. Se opun ca oamenii să practice adevărul, se opun ca ei să respecte adevărurile-principii. Vor mereu să facă pe grozavii, să se certe, să recurgă la trucuri murdare, să împărtășească opinii elevate și să-i facă pe oameni să-i privească diferit. Nu este acesta un semn al firii ticăloase a antihriștilor? Nu este aceasta trăsătura lor distinctivă? De ce este greșit să se supună toți? Chiar dacă se supun în mod nesăbuit – este ceva greșit? Ar condamna Dumnezeu acest lucru? (Nu.) Dumnezeu nu l-ar condamna. Cu ce drept pun bețe în roate și agită lucrurile? Când văd că oamenii se supun lui Dumnezeu, se simt mânioși în inimile lor? Când văd că oamenii se supun lui Dumnezeu, au resentimente în inimile lor, fiind nemulțumiți că ei nu primesc niciun beneficiu, că oamenii nu li se supun, nu-i ascultă, nu le caută sfatul și devin nefericiți – se împotrivesc în inimile lor, spunându-și: „Cui te supui? Te supui adevărului? Este în regulă să te supui adevărului, dar trebuie să-l studiem. Care este așadar adevărul? Te supui așa cum trebuie? N-ar trebui să înțelegi măcar dedesubturile?” Nu este aceasta argumentarea lor? Ce încearcă ei să facă? Vor să agite lucrurile, să-i inducă pe oameni în eroare. La auzul acestora, unii oameni amorțiți, plictisiți și nesăbuiți sunt induși în eroare, în timp ce aceia cu discernământ le resping, spunând: „Ce faci? Ești gelos și invidios că mă supun lui Dumnezeu? Ești nefericit când mă supun lui Dumnezeu, dar mulțumit când ascult de tine? Este corect doar dacă toată lumea ți se supune ție, te ascultă și face orice spui? Ceea ce spui se aliniază la adevăr?” Văzând asta, își spun în sinea lor: „Unii oameni au discernământ – voi aștepta deocamdată.” Pe scurt, când toată lumea practică în conformitate cu adevărurile-principii, ei abia așteaptă să facă altfel. Cu cât mai mult ascultă toți de Dumnezeu, se supun rânduielilor casei Lui, practică în conformitate cu cuvintele Lui, abordează problemele conform rânduielilor și principiilor de lucru, cu atât mai mult devin deranjați, supărați și neliniștiți. Acesta este un semn al esenței ticăloase a antihriștilor. Atât timp cât toată lumea ascultă cuvintele lui Dumnezeu, practică adevărul și gestionează problemele conform principiilor, ei se simt deranjați și neliniștiți. Nu este aceasta o problemă? (Ba da.) Dacă nimeni nu citește cuvintele lui Dumnezeu sau dacă le citesc și nu au părtășie despre ele, dacă doar ascultă de antihriști, atunci sunt încântați. Ce problemă ilustrează aceasta? Nu au niciodată părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Atât timp cât toată lumea are părtășie în mod calm despre cuvintele lui Dumnezeu, iar antihriștii văd că nimeni nu le acordă atenție, că nu-i ascultă, că nu le pot câștiga venerația, statutul lor este amenințat și sunt în pericol – atunci pun bețe în roate ca să agite lucrurile, propunând o erezie sau un sofism pentru a te induce în eroare și a te tulbura, făcându-te să nu știi sigur dacă cele tocmai discutate sunt corecte sau greșite. Tocmai când toată lumea a înțeles în cele din urmă ceva prin părtășie, ei rostesc câteva cuvinte diavolești ca să tulbure apele. Nu este aceasta firea ticăloasă a antihriștilor? Cărei manifestări îi corespunde această fire ticăloasă? (Ostilității față de adevăr.) Exact. Cu cât mai mult înțeleg toți adevărul, cu atât sunt mai supărați. Nu este aceasta ostilitate față de adevăr? Nu se potrivește? (Ba da.) Ați întâlnit astfel de oameni? Cât timp toată lumea are părtășie despre ceva, ei rămân tăcuți îndelung. În cele din urmă, când există o oarecare claritate în părtășie, ei își fac apariția și apoi pun o întrebare dificilă pentru a complica lucrurile pentru acești oameni. Intenția lor este să spună: „Vă arăt eu! O să vedeți ce pot să fac! Aveți părtășie despre adevăr, nu mă ascultați, mă ignorați, nu vă pasă de mine și nu-mi dați atenție, așa că o să vă pun o întrebare dificilă despre care să aveți părtășie și o să vă zăpăcesc pe toți!” Nu este acesta un diavol? (Ba da.) Este un diavol, un antihrist autentic.

Unii oameni, ori de câte ori aud că cineva este negativ sau slab, se simt deosebit de fericiți. În special când văd pe cineva tulburând viața bisericească, făcând lucruri rele ca să arunce lucrarea bisericii în haos sau când văd pe cineva stârnind necazuri orbește, se simt deosebit de încântați, fiind extrem de dornici să aprindă focuri de artificii și să sărbătorească. Care este problema unor astfel de oameni? De ce se bucură atât de mult de nenorocirea altora? De ce, în acest moment crucial, nu pot sta de partea lui Dumnezeu, apărând interesele casei Sale? Nu sunt astfel de oameni niște neîncrezători? Nu sunt lachei ai Satanei? Ar trebui să reflectați cu toții dacă manifestați astfel de comportamente și, în plus, să examinați dacă există astfel de oameni în jurul vostru și să aflați cum să discerneți astfel de indivizi, mai ales când vedeți oameni răi săvârșind fapte rele – care este atitudinea voastră? Sunteți doar spectatori care se bucură de spectacol sau ați putea să mergeți și voi pe această cale? Sunteți astfel de persoane? Unii nu vor reflecta asupra lor în acest mod. Nu le place să vadă binele din oameni; preferă ca toți să fie mai răi decât ei – atunci simt bucurie. De exemplu, când văd că cineva care se sacrifică pentru Dumnezeu este emondat sau când cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu comite fărădelegi, ei se bucură în secret și spun: „Hm, a venit și vremea ta. Te-ai sacrificat pentru dumnezeu – cum îți merge? Ai fost nedreptățit, nu-i așa? Ai suferit pierderi, nu? Ce rost are să te sacrifici? Vorbești mereu sincer și acum ești emondat, nu-i așa? Meriți!” De ce sunt atât de încântați? Nu găsesc oare bucurie în nenorocirea altora? Nu iubesc astfel de oameni lucrurile greșite? Când văd pe cineva provocând tulburări în lucrarea casei lui Dumnezeu, sunt fericiți. Când văd că lucrarea casei lui Dumnezeu suferă pierderi, sunt fericiți. Ce anume îi face fericiți? Își spun: „În sfârșit, cineva care, la fel ca mine, nu iubește adevărul, a adus o pierdere intereselor casei lui dumnezeu și nu se învinovățește câtuși de puțin.” Asta îi face fericiți. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Este o ticăloșie extremă! Există astfel de oameni printre voi? Sunt unii care nu scot niciun sunet în majoritatea timpului, dar de îndată ce văd pe cineva făcând o greșeală, încep brusc să cânte, legănându-și trupurile, părând extrem de încântați și spunându-și: „Am în sfârșit niște vești bune astăzi. Sunt atât de fericit, voi mânca două boluri de orez în plus!” Ce fel de fire este aceasta? Ticăloasă. Nu vor vărsa nicio lacrimă și nu vor fi triști nicio secundă din cauza faptului că interesele casei lui Dumnezeu au suferit pierderi. Nu simt niciun pic de învinovățire, tristețe sau durere. În schimb, sunt fericiți și mulțumiți fiindcă greșeala cuiva a dus la pierderi pentru interesele casei lui Dumnezeu și a făcut numele lui Dumnezeu de ocară. Nu este aceasta ticăloșie? Nu este un semn că persoana respectivă are natura ticăloasă a antihriștilor? Și acesta este un semn.

Se spune că unii membri ai echipelor evanghelice vorbesc elocvent. Ascultă predici de ani de zile și au sintetizat o serie de doctrine, spun numai vorbe goale oriunde merg, își găsesc mereu cuvintele când predică, ceea ce le demonstrează pe deplin darurile și elocvența. Unii consideră că astfel de indivizi sunt destul de capabili și decid să-i urmeze. Ce spun în cele din urmă? „Ascultăm părtășia acelei persoane, așa că nu trebuie să ascultăm predicile celui de mai sus; nici nu trebuie să ascultăm cuvintele lui dumnezeu. Părtășia acelei persoane le înlocuiește.” Nu sunt acești oameni în pericol? (Ba da.) Acești oameni sunt în mare pericol. Ei iubesc acțiunile și comportamentele antihriștilor, precum și insolența, barbaria și ticăloșia lor. Iubesc ceea ce iubesc antihriștii și sunt scârbiți de ceea ce sunt scârbiți antihriștii. Iubesc cunoașterea, învățarea, doctrinele și diversele teorii teologice, ereziile și sofismele pe care le predică antihriștii. Slăvesc aceste lucruri. În ce măsură le slăvesc? Rostesc aceste cuvinte chiar și în visele lor din timpul nopții. Este grav? Când le slăvesc la acest nivel, mai pot acești oameni să-L urmeze pe Dumnezeu? Unii ar putea spune: „Este greșit. Sunt încă în biserică, mai cred în Dumnezeu.” Nu au avut încă ocazia. Odată ce găsesc individul sau obiectul pe care doresc să-l slăvească, Îl pot părăsi oricând pe Dumnezeu. Nu este acesta un semn că au esența ticăloasă a antihriștilor? (Ba da.) Puteți discerne astfel de oameni când îi vedeți? (Da, putem.) În trecut, poate că nu ați cunoscut natura gravă a unor astfel de chestiuni. Acum, când întâlniți din nou astfel de oameni, ați mai avea întrebări în mintea voastră despre ei? I-ați ignora? (Nu.) Ați dobândit așadar puțin discernământ cu privire la astfel de oameni? (Da.) Acestea sunt câteva dintre semnele și informațiile pe care le dezvăluie. Cu alte cuvinte, odată ce acești oameni au o ocazie ori un statut sau când cineva îi induce în eroare, Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde. Pot oamenii să le vadă dezvăluirile și esența ticăloasă? Există urme pe care oamenii să le poată vedea? (Da, există.) Ar trebui să existe. Dacă nu le-aș fi menționat, v-ați putea spune: „Cine prezintă aceste trăsături? Cine dezvăluie aceste semne? Nimeni, n-am văzut pe nimeni.” Din discuția Mea privind aceste semne, nu ați descoperit că astfel de oameni există? Unii dintre ei sunt adepți, iar alții sunt conducători și lucrători. Acesta este al treilea semn al deținerii esenței ticăloase a antihriștilor.

Oamenii care au esența ticăloasă a antihriștilor prezintă un alt semn distinctiv, ceva ce au în comun cu toții. Sub pretextul că iubesc adevărul și tânjesc după adevărata cale, aceștia vin să participe la predici, învață diverse cunoștințe și informații legate de adevăr și dobândesc teorii și cunoștințe teologice, folosind apoi aceste teorii și cunoștințe pentru a se implica în confruntări verbale cu conducătorii și lucrătorii, utilizându-le pentru a condamna anumiți indivizi, pentru a-i induce în eroare și a-i convinge pe alții și chiar pentru a oferi așa-zise provizii, sprijin și udare anumitor oameni. Cu toate acestea, un aspect arată clar că nu iubesc adevărul. Care este acel aspect? Este că, indiferent cu ce se dotează și cum predică, acești oameni doar vorbesc și spun lucruri, doar se înarmează, dar nu se ocupă niciodată de chestiuni conform adevărurilor-principii. Ce înseamnă „niciodată”? Înseamnă că nu pot rosti niciun cuvânt sincer, nu au fost niciodată onești și nu au plătit niciodată prețul renunțării la beneficiile statutului. Indiferent de ocazie, în timp ce vorbesc și acționează, depun mereu un efort maxim de dragul faimei, câștigului și statutului propriu. În ciuda modului în care par la exterior să plătească prețul și să iubească adevărul, esența lor ticăloasă rămâne neschimbată. Care este problema aici? Într-o privință, acești oameni nu caută niciodată adevărurile-principii în acțiunile lor. În altă privință, deși cunosc adevărurile-principii și calea de practicare, nu le practică. Acesta este un semn că au esența ticăloasă a antihriștilor. Indiferent dacă au statut sau nu și dacă își fac datoria de răspândire a Evangheliei sau sunt conducători și lucrători, care este caracteristica lor? Pot doar să articuleze doctrinele corecte, dar nu fac niciodată lucrurile corecte. Aceasta este caracteristica lor. Spun doctrine mai clar decât oricine, dar fac lucruri mai rele decât oricine – nu este o ticăloșie? Acesta este al patrulea semn al deținerii esenței ticăloase a antihriștilor. Verificați singuri și evaluați dacă sunt mulți oameni în jurul vostru cu esența ticăloasă a antihriștilor. După ce am enumerat toate acestea, puteți evalua dacă există sau nu destul de mulți oameni de acest fel în jurul vostru. Ce procent alcătuiesc? Sunt mai mulți conducători sau credincioși de rând? Nu credeați unii dintre voi că numai conducătorii au ocazia să devină antihriști? (Așa era înainte.) S-a schimbat așadar acest punct de vedere acum? Antihriștii nu devin antihriști pentru că au statut; erau la fel de nenorociți chiar și când nu aveau statut. Doar că norocul a făcut să ajungă într-o poziție de conducere, iar adevăratele lor trăsături de antihriști sunt date rapid în vileag, asemenea unei ciuperci care, având temperatura și solul potrivit, fermentează rapid, dezvăluindu-și adevărata față. Dacă nu există un mediu potrivit, ar putea dura ceva mai mult pentru ca natura-esență pe care o au să fie dezvăluită, dar această dezvăluire mai lentă nu înseamnă că le lipsește acea natură. Cu o astfel de natură, oamenii vor acționa și vor dezvălui inevitabil lucruri, iar aceste comportamente dezvăluite sunt semne și trăsături ale esenței ticăloase a antihriștilor. Odată ce au aceste semne și trăsături, ei pot fi clasificați ca antihriști.

Spuneți-Mi, practicarea adevărului și gestionarea problemelor conform adevărurilor-principii necesită diverse scuze și justificări? (Nu.) Atât timp cât are o inimă sinceră, o persoană poate pune adevărul în practică. Oamenii care nu practică adevărul vin cu diverse scuze? De exemplu, când fac ceva greșit, încalcă principiile și cineva îi corectează, pot ei să asculte? Nu ascultă. Faptul că nu ascultă este singura problemă? În ce constă ticăloșia lor? (Găsesc o scuză să te convingă, făcându-te să crezi că au dreptate.) Vor găsi o interpretare care să se alinieze la noțiunile și închipuirile tale, apoi vor folosi o serie de teorii spirituale pe care le poți recunoaște și accepta și care sunt conforme cu adevărul pentru a te convinge, a te face să fii de acord cu ei și să crezi sincer că au dreptate, totul pentru a-și atinge scopul de a-i induce în eroare și a-i controla pe oameni. Nu este aceasta ticăloșie? (Ba da.) Este într-adevăr o ticăloșie. În mod clar, au făcut ceva greșit, au încălcat principiile și adevărul în acțiunile lor și nu au reușit să practice adevărul, însă inventează o serie de justificări teoretice. Este cu adevărat o ticăloșie. Este ca un lup care mănâncă o oaie; a fost inițial în natura lupului să mănânce oi, iar Dumnezeu a creat acest tip de animal ca să mănânce oi – oile sunt hrana lui. Dar după ce o mănâncă, lupul tot găsește diverse scuze. Ai vreo părere despre asta? Îți spui: „Mi-ai mâncat oaia și acum vrei să cred că s-a cuvenit să o mănânci, că a fost rezonabil și potrivit să o mănânci și chiar ar trebui să-ți mulțumesc.” Nu ești furios? (Ba da.) În timp ce ești furios, ce gânduri ai? Te gândești: „Individul ăsta e prea ticălos! Dacă vrei să o mănânci, n-ai decât, așa ești tu; să-mi mănânci oaia este un lucru, dar chiar inventezi o grămadă de motive și scuze și-mi ceri să-ți fiu recunoscător în schimb. Nu înseamnă asta că încurci binele și răul?” Aceasta este ticăloșie. Când un lup vrea să mănânce o oaie, ce scuze găsește? Lupul spune: „Mielușelule, astăzi trebuie să te mănânc pentru că sunt nevoit să mă răzbun pe tine, deoarece m-ai insultat anul trecut.” Mielul, simțindu-se nedreptățit, spune: „Nici nu eram născut anul trecut.” Când lupul își dă seama că a spus ceva incorect și a calculat greșit vârsta mielului, zice: „Ei bine, atunci nu vom pune asta la socoteală, dar tot trebuie să te mănânc, pentru că ultima dată când am băut din acest râu, ai tulburat apa, așa că trebuie să mă răzbun pe tine.” Mielul spune: „Eu stau în aval, iar tu stai în amonte. Cum aș putea murdări apa în amonte? Dacă vrei să mă mănânci, n-ai decât să mă mănânci. Nu căuta tot felul de scuze.” Asta este natura lupului. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Este ticăloșia lupului la fel ca ticăloșia marelui balaur roșu? (Da.) Această descriere se potrivește cel mai bine marelui balaur roșu. Marele balaur roșu vrea să-i aresteze pe oamenii care cred în Dumnezeu; vrea să-i acuze pe acești oameni de infracțiuni. Așadar, creează mai întâi anumite fronturi, fabrică anumite zvonuri și apoi le difuzează în lume, așa încât toată lumea să se ridice și să te condamne. Lansează mai multe acuzații la adresa celor care cred în Dumnezeu, cum ar fi „tulburarea ordinii publice”, „divulgarea secretelor de stat” și „subminarea puterii statului”. De asemenea, răspândește zvonuri că ai comis diverse infracțiuni și îți aduce aceste acuzații. Este în regulă dacă refuzi să le recunoști? Contează dacă le recunoști sau nu? Nu, nu contează. Odată ce este hotărât să te aresteze, atunci, asemenea unui lup hotărât să mănânce o oaie, caută diverse scuze. Marele balaur roșu creează anumite fronturi, susținând că am comis o faptă rea când, de fapt, alți oameni au comis-o. Aruncă vina asupra bisericii și îi înscenează lucruri. Îl poți contrazice? (Nu.) De ce nu-l poți contrazice? Poți avea o discuție clară cu el? Contrazicându-l și explicând situația, crezi că nu te va aresta? Ai o părere prea bună despre el. Înainte să termini de vorbit, te va apuca de păr, te va da cu capul de perete și apoi te va întreba: „Știi cine sunt? Sunt un diavol!” După aceea, vor urma bătăi crunte, pe lângă zile și nopți de interogatorii și torturi alternative, iar apoi vei începe să te potolești. În acest punct, îți vei da seama: „Aici nu încap discuțiile logice; este o capcană!” Marele balaur roșu nu se ceartă cu tine – crezi că a creat acele fronturi neintenționat, la întâmplare? În spatele lor există o conspirație și următoarea mișcare îi este planificată. Acesta este doar începutul acțiunilor sale. Poate că unii mai cred: „Nu înțeleg chestiunile legate de credința în Dumnezeu; dacă le explic, totul va fi bine.” Poți explica în mod clar? Ți-a înscenat ceva ce n-ai făcut – mai poți explica lucrurile în mod clar? Când ți-a înscenat ceva, nu știa că n-ai făcut acel lucru? Nu știe cine l-a făcut? Știe foarte bine! De ce dă vina pe tine atunci? Pe tine te capturează. Crezi că nu știe că ești tratat nedrept atunci când dă vina pe tine? Vrea să te trateze nedrept, să te aresteze și să te persecute. Aceasta este o ticăloșie.

Orice individ care are esența ticăloasă a antihriștilor este scârbit de adevăr și îl urăște în esența sa. În inima lui, nu acceptă câtuși de puțin adevărul și nu are intenția de a-l practica. Dacă ești de părere că nu înțelege adevărul și încerci să ai părtășie cu el despre adevăr, ce consecință va decurge? Te vei lovi de un zid – ai găsit persoana greșită. Nu este cineva care acceptă adevărul și n-ar trebui să ai părtășie cu el; în schimb, ar trebui să-i dai o lecție și să fii sever cu el, spunând: „De cât timp îți faci datoria? Cum ți-ai putut trata datoria ca pe un fleac? Este lucrarea ta proprie? Pe cine provoci? Nu ești împotriva mea; ești împotriva lui Dumnezeu și a adevărului!” Oare nu-i nevoie să le dai o lecție? Este util să avem părtășie cu ei despre adevăr? Nu, nu este. De ce nu este util? Sunt lupi, nu oi pierdute sau rătăcite. Poate un lup să practice adevărul? Nu. Care este natura unui lup? (Ticăloșia.) În momentul în care vede o oaie, începe să saliveze, vede în fața ochilor numai imagini cu mâncăruri delicioase, iar oaia este destinată să-i fie provizie. Aceasta este natura lui; aceasta e ticăloșie. Dacă îi spui: „Oile sunt atât de blânde și demne de milă; te rog să nu le mănânci. Alege un alt animal feroce pe care să-l mănânci, bine?” Poate înțelege? Nu poate. Aceasta este natura lui. Unii oameni nu practică adevărul și găsesc diverse scuze – aceasta e natura lor. Care este această natură? Este ticăloșia. Indiferent cât de josnice, răzvrătite sau flagrant împotriva principiilor sunt acțiunile lor, tot vor să iasă cu fața curată; chiar dacă se împotrivesc adevărului, vor să o facă într-o manieră grandioasă și demnă. Nu este aceasta ticăloșie? Încălcarea adevărului este un lucru pozitiv sau negativ? (Negativ.) Cum poate fi făcut ceva negativ într-o manieră grandioasă, demnă și onorabilă? Nu este puțin ciudat să încerci să combini aceste două aspecte? Aceasta e ticăloșia: acestea sunt comportamentul și manifestarea celor care au esența ticăloasă a antihriștilor. Poate părea contradictoriu, dar așa acționează ei, asta este firea lor și ceea ce dezvăluie ei. Nutresc ură față de adevăr, neacceptându-l niciodată – aceștia sunt antihriști, aceasta este natura-esența ticăloasă a antihriștilor. Câte aspecte are esența ticăloasă a antihriștilor? (Patru aspecte.) Sunt patru în total. Nu sunt suficiente aceste patru semne pentru a discerne? Ticăloșia conține în sine elemente de perfidie și înșelătorie, iar atunci când elementele de perfidie și înșelătorie ajung la extrem, sunt clasificate drept o fire ticăloasă. Antihriștii întruchipează acest tip de fire ticăloasă.

3 septembrie 2019