Din ce ați văzut în Biblie și în toate cuvântările actuale ale lui Dumnezeu, recomandă El darurile, învățarea și cunoașterea? (Nu.) Dimpotrivă, Dumnezeu disecă învățarea și cunoștințele oamenilor. Cum definește El darurile? Cum definește El abilitățile supranaturale și talentele speciale? Ar trebui să înțelegeți că darurile, abilitățile supranaturale și talentele speciale nu reprezintă deloc viața. Ce înseamnă că nu reprezintă viața? Înseamnă că aceste lucruri nu sunt rezultatul dobândirii adevărului de către oameni. De unde provin, de fapt, aceste lucruri? Provin de la Dumnezeu? Nu, El nu le dăruiește oamenilor cunoaștere sau învățare și, cu siguranță, nu le dă mai multe daruri pentru ca ei să poată urmări adevărul. Dumnezeu nu procedează astfel. Înțelegeți acum că M-am exprimat așa, nu? Unde se manifestă așadar ticăloșia antihriștilor? Cum privesc ei darurile, învățarea și cunoașterea? Ei apreciază, urmează și chiar își doresc aceste lucruri, mai ales darurile și abilitățile supranaturale. Dacă îi spui unui antihrist: „Dacă ai abilități supranaturale, vei atrage spiritele rele”, îți va spune: „Nu mă tem!” Îi vei răspunde: „Atunci nu vei avea nicio speranță de mântuire în viitor, vei fi aruncat în al optsprezecelea nivel al iadului, în iazul de foc și pucioasă”, iar el tot va spune: „Nu mă tem!” Dacă ai putea să-i faci să vorbească în zece limbi diferite și să se dea în spectacol pentru ca alții să-i privească admirativ, ar accepta și ar fi dispuși. Dumnezeu vorbește atât de obișnuit și lucrează atât de practic în umanitatea normală, iar ei nu acceptă metoda, forma și conținutul acestei lucrări – o tratează cu dispreț. Cum ar trebui oamenii să discearnă aceste chestiuni? De exemplu, unii pot vorbi în diverse limbi. Poți accepta acest lucru? Crezi că este normal sau ciudat? (Ciudat.) Așadar, în limitele raționale ale umanității normale, este ceva inacceptabil. Cineva care își amintește totul, de exemplu, culorile, formele, fețele și numele, și ține minte sute de pagini dintr-o carte după ce o citește, povestind-o de la început până la sfârșit – după ce interacționezi cu o astfel de persoană, n-ai simți că ai întâlnit pe cineva ieșit din comun? (Ba da.) Dar antihriștilor le plac aceste lucruri. Spune-Mi, când intri în contact cu cei din comunitatea religioasă, așa-zișii evangheliști, predicatori și pastori, cunoscuți în mod colectiv drept farisei, simți că inima ta are nevoie de acești oameni sau de Dumnezeu practic? (Inimile noastre au nevoie de contactul cu Dumnezeu.) Dumnezeul normal și practic este mai aproape de nevoile tale lăuntrice, nu-i așa? Vorbiți așadar despre modul în care vă simțiți când interacționați cu fariseii, despre avantaje și dezavantaje și dacă există vreun beneficiu. (Interacțiunea mea cu fariseii pare falsă și distantă. Lucrurile despre care vorbesc sunt prea deșarte și false; dacă ascult prea mult îmi provoacă greață și nu mai vreau să interacționez cu ei.) Sunt corecte sau absurde punctele de vedere exprimate de farisei? (Absurde.) Natura punctelor lor de vedere este absurdă. În plus, lucrurile pe care le spun sunt mai mult practice sau deșarte? (Deșarte.) Majoritatea oamenilor detestă sau se bucură să audă lucrurile absurde și deșarte, precum și închipuirile și noțiunile rostite de ei? (Majoritatea oamenilor detestă să audă aceste lucruri.) Celor mai mulți nu le plac aceste lucruri, nefiind dispuși să asculte. După ce le asculți punctele de vedere și cuvintele și le observi firea și comportamentul fals și ipocrit, ce simți în inima ta? Ești dispus să asculți mai mult? Ești dispus să te apropii de ei, să ai interacțiuni profunde cu ei și să înțelegi mai multe despre ei? (Nu.) Nu ești dispus să interacționezi cu ei. Principala problemă este că rostesc cuvinte prea deșarte, pline de teorii și sloganuri; după ce asculți la nesfârșit, tot n-ai habar ce spun. De altfel, firea lor este falsă și teatrală; pretind că sunt umili, răbdători și iubitori, că au conduita unui credincios cu experiență, unul deosebit de „evlavios”. Când le vezi în cele din urmă adevărata față, ești dezgustat. Nu ați avut multă interacțiune profundă cu Mine; cum vi se par predicile pe care le-am ținut? Există o diferență între ele și lucrurile despre care vorbesc fariseii? (Da.) Care este diferența? (Predicile lui Dumnezeu sunt practice.) Acesta este aspectul de bază. În plus, Eu vorbesc despre practica și experiențele voastre și despre diferitele aspecte ale problemelor întâlnite în timp ce vă îndepliniți îndatoririle și în viața reală. Nu este ceva nepractic și nedeslușit. De asemenea, este practic sau lipsit de conținut fiecare adevăr despre care discut sau fiecare punct de vedere pe care îl adopt? (Este practic.) De ce spui că este practic? Pentru că nu se abate de la viața reală, nu pune trâmbițarea de teorii goale deasupra vieții reale. Are legătură cu discernământul, înțelegerea și practica oamenilor în viața reală și cu stările care apar în sinea lor atunci când se confruntă cu diverse probleme în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Pe scurt, implică subiecte legate de modul de practicare a credinței în Dumnezeu de către oameni, de viețile lor de credință în Dumnezeu și diferitele lor stări în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Nu scoatem Biblia pentru o expunere goală despre Geneză sau Isaia, nici nu vorbim fără sens despre Apocalipsa. Cel mai mult Îmi displace să citesc Apocalipsa și nu vreau să vorbesc despre ea. Ce rost are să vorbesc despre ea? Dacă ți-aș spune ce molimă se va produce, ce legătură ar avea cu tine? Este lucrarea lui Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea lui Dumnezeu s-ar împlini, cum te-ar afecta pe tine? Nu vei rămâne tot tu? Dacă ți-aș spune ce molimă se va produce, ai putea atunci să te eliberezi de firea ta coruptă? Ar fi atât de miraculos? Nu. Așadar, când oamenii urmează până la sfârșit, fiecare va fi separat după felul lui. Cei care pot accepta adevărul, care citesc cu plăcere cuvintele lui Dumnezeu și pot practica adevărul vor rămâne fermi. Cei care nu sunt dispuși să citească cuvintele lui Dumnezeu sau să asculte predici, care refuză cu îndârjire să accepte adevărul și nu sunt dispuși să-și realizeze îndatoririle, vor fi în cele din urmă dezvăluiți și eliminați. Deși participă la adunări și ascultă predici, ei nu practică niciodată adevărul, rămân neschimbați și le este scârbă să asculte predici – nu sunt dispuși să le asculte. Astfel, chiar și atunci când își îndeplinesc îndatoririle, o fac superficial, fără să se schimbe vreodată. Aceștia sunt pur și simplu neîncrezători. Dacă oamenii care cred sincer în Dumnezeu s-ar asocia adesea și ar trăi împreună cu neîncrezători, cum s-ar simți? Nu doar că n-ar beneficia sau n-ar fi edificați, dar ar simți și o repulsie tot mai mare în inima lor față de aceștia. Să presupunem că intri în contact cu fariseii și îi auzi vorbind și descoperi că vorbesc clar și logic, că explică toate regulile și regulamentele într-un mod ușor de înțeles și cuvintele lor par să conțină teorii profunde, dar, după o analiză atentă, nimic nu este adevărul-realitate și totul este doar o teorie goală. De exemplu, discută despre teoria Treimii, teologie, teorii despre Dumnezeu, cum este Dumnezeu în ceruri cu îngerii, situația privind întruparea lui Dumnezeu și Domnul Isus. Cum te-ai simți după ce auzi toate aceste discuții? Rezultatul ar fi asemănător cu ascultarea poveștilor mitologice. Atunci, de ce le place antihriștilor să asculte și să discute aceste chestiuni și de ce sunt dispuși să interacționeze cu astfel de indivizi? Nu este aceasta ticăloșia lor? (Ba da.) Ce se poate observa din ticăloșia lor? În sufletul lor, ei au o anumită nevoie, care îi determină să venereze această cunoaștere și învățare și să venereze aceste lucruri pe care le au fariseii. Care este așadar nevoia lor? (De a fi foarte apreciați de alții.) Nu doar că au nevoie să fie foarte apreciați de alții, dar în adâncul inimii, vor mereu să fie supraoameni, să fie indivizi superiori sau celebrități bine informate – pur și simplu nu vor să fie oameni obișnuiți. Ce implică dorința lor de a fi supraoameni? În termeni colocviali, înseamnă că sunt rupți de realitate. De exemplu, majoritatea oamenilor și-ar putea dori cel mult: „Ce bine ar fi să pot zbura în înaltul cerului, într-un avion!” Ar putea avea o astfel de dorință, nu-i așa? Dar care e dorința antihriștilor? „Într-o zi, vreau să-mi crească aripi și să mă înalț spre un loc îndepărtat!” Ei au astfel de aspirații – tu ai? (Nu.) De ce nu? Pentru că nu este realist. Chiar dacă ai avea două aripi mari, ai putea zbura? Nu ești o astfel de creatură, nu-i așa? (Așa e.) Oamenii de felul antihriștilor se bazează mereu pe închipuirile lor, urmărindu-și constant dorințele. Pot fi oare mântuiți? (Nu.) Nu sunt genul de oameni pe care îi mântuiește Dumnezeu. El îi mântuiește pe cei care iubesc adevărul, care se concentrează asupra realității și urmăresc adevărul într-un mod realist. Cei care își doresc întruna să fie supraoameni sau indivizi superiori sunt bolnavi la cap, nu sunt oameni normali și Dumnezeu nu-i va mântui.

Când intră în contact cu Dumnezeul întrupat, antihriștii tind să pună întrebări neobișnuite. Faptul că pot pune astfel de întrebări reprezintă nevoile lor adânc înrădăcinate și ceea ce venerează în inimile lor. Inițial, mărturisind pentru Dumnezeu întrupat, unii oameni întrebau mereu: „Oare dumnezeu citește Biblia acasă? Nu întreb pentru mine, de fapt, nu sunt curios despre această chestiune; întreb doar în numele fraților și al surorilor. Mulți dintre ei au, la rândul lor, acest gând. Se gândesc în sinea lor că este destul de normal faptul că dumnezeu poate să vorbească despre Biblie și să exprime adevărul dacă citește într-adevăr Biblia frecvent. Dacă dumnezeu nu citește însă Biblia și totuși o poate explica, ar fi un miracol; atunci, el ar fi cu adevărat dumnezeu!” Desigur, nu s-au exprimat exact așa. Au întrebat direct: „Oare dumnezeu citește Biblia acasă?” Ce credeți? Ar trebui să o citesc sau nu? Voi o citiți? Dacă n-ați crezut niciodată în Isus, ar fi destul de normal să nu o citiți. Oamenii care au credință o citesc? (Da.) Cei care au credință o citesc în mod sigur. Am început cu credința în Isus, deci cum aș putea să nu citesc Biblia? Dar dacă nu aș citi-o? (Și asta e normal.) Să citești Biblia este normal, să nu o citești este la fel de normal. Ce determină faptul că este citită sau nu? Dacă n-aș fi în această poziție, i-ar păsa cuiva dacă am citit Biblia sau nu? (Nu.) Nimeni n-ar întreba ce am citit. Întrucât sunt în această poziție specială, unii oameni studiază această chestiune. Se amestecă mereu, întrebând: „A citit el Biblia când era tânăr?” Ce vor ei să știe mai exact? Există două explicații posibile, în funcție de faptul că am citit-o sau nu. Dacă am citit-o, acei oameni simt că nu este mare lucru că pot explica Biblia. Dar dacă nu am citit Biblia și o pot totuși explica, este oarecum dumnezeiesc. Acesta este rezultatul pe care și-l doresc. Vor să-i dea de capăt, spunându-și în sinea lor: „Dacă n-ai citit Biblia și poți totuși să discuți despre ea la o vârstă atât de tânără, atunci merită investigat. Acesta este dumnezeu!” Acesta e punctul lor de vedere și Îl studiază pe Dumnezeu astfel. Gândiți-vă acum la acei farisei care cunoșteau bine Scriptura. Au înțeles ei cu adevărat cuvintele Scripturii? Au descoperit adevărul din Scriptură? (Nu.) S-a gândit la asta vreun individ care M-a întrebat dacă am citit Biblia? Dacă s-ar fi gândit, n-ar investiga întruna această chestiune, n-ar face ceva atât de nesăbuit. Oamenii care nu pricep adevărul sau nu au înțelegere spirituală și nu pot pătrunde esența și identitatea lui Dumnezeu recurg la o astfel de metodă pentru a o rezolva în cele din urmă. Poate această metodă să rezolve problema? Nu, nu poate. Poate rezolva doar o problemă ce ține de o curiozitate măruntă. De fapt, și Eu am citit Biblia. Care dintre credincioși nu citește Biblia? Citesc părțile elementare. Citesc cel puțin cele Patru Evanghelii ale Noului Testament, răsfoiesc Apocalipsa și Geneza și arunc o privire la Cartea lui Isaia. Ce credeți că prefer să citesc? (Cartea lui Iov.) Exact. Povestea din Iov este completă și exactă, cuvintele sunt ușor de înțeles și, în plus, această poveste este valoroasă și poate fi utilă și edificatoare pentru oamenii de astăzi. Faptele au arătat acum că povestea lui Iov a avut într-adevăr un impact uriaș asupra generațiilor ulterioare. Acestea au înțeles multe adevăruri prin intermediul lui Iov – de la atitudinea lui față de Dumnezeu, precum și atitudinea lui Dumnezeu și modul în care l-a definit El, au priceput intenția lui Dumnezeu și pe ce fel de cale ar trebui să meargă după ce au început să creadă în Dumnezeu. Folosesc Cartea lui Iov drept context, ca să am părtășie despre unele moduri în care oamenii se tem de Dumnezeu și se feresc de rău, precum și unele moduri de a se supune lui Dumnezeu – această poveste este cu adevărat valoroasă. Este ceva ce oamenii ar trebui să citească în timpul liber. Când văd că Dumnezeu devine trup și când sunt martori ai realității și normalității Lui, unii ar putea să nu fie pe deplin capabili să-și dea seama dacă El este cu adevărat Dumnezeu sau ce se va întâmpla în viitor. Totuși, după ce înțeleg unele adevăruri, renunță la aceste întrebări. Nu mai cercetează și nu le mai pasă de aceste chestiuni și se axează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, a merge în mod adecvat pe calea cuvenită și a face bine lucrarea cuvenită. Dar unii oameni nu vor renunța niciodată la această chestiune; insistă să o studieze. Ce credeți, ar trebui să Mă ocup de această chestiune? Ar trebui să-i acord vreo atenție? Nu este nevoie să-i acord atenție. Cei care acceptă adevărul încetează în mod firesc să o cerceteze, iar cei care nu acceptă adevărul continuă să o facă. Ce indică această cercetare? Cercetarea este o formă de împotrivire. În cuvintele lui Dumnezeu, există o zicală. Care este rezultatul împotrivirii? (Moartea.) Împotrivirea duce la moarte.

Unii antihriști, deși au acceptat această etapă a lucrării, se preocupă adesea dacă lucrarea făcută și cuvintele rostite de Dumnezeul întrupat au vreun element supranatural, dacă există elemente dincolo de limitele umanității normale și dacă există elemente care ar putea fi extrase pentru a-I demonstra identitatea drept Dumnezeu. Cercetează adesea aceste chestiuni, studiind neobosit modul în care vorbesc, maniera și înfățișarea Mea în timp ce vorbesc, precum și principiile acțiunilor Mele. Ce folosesc ei pentru această cercetare? Le evaluează și le studiază în raport cu imaginea sau standardul unor oameni eminenți și măreți pe care l-au înțeles. Unii chiar întreabă: „Întrucât ești dumnezeul întrupat, identitatea și esența ta trebuie să fie diferite de cele ale oamenilor obișnuiți. Așadar, la ce te pricepi? Ce calități speciale ale tale sunt suficiente pentru a ne face să te urmăm, să ascultăm de tine și să te acceptăm ca pe dumnezeul nostru?” Întrebarea asta chiar M-a pus în încurcătură. Sincer, nu sunt bun la nimic. Nu am ochi care să vadă în toate direcțiile sau urechi care să audă din toate părțile. Când vine vorba de citirea textelor, nu pot scana zece rânduri dintr-o privire și, la o vreme după ce citesc, uit ce am citit. Știu câte ceva despre muzică, dar nu știu să citesc partituri. Dacă altcineva cântă o melodie de câteva ori, pot să cânt și Eu, dar înseamnă asta că Mă pricep? Am vreun talent special, cum ar fi să vorbesc fluent engleza sau să cunosc o anumită limbă? Nu pot să fac niciunul dintre aceste lucruri. La ce sunt bun, atunci? Știu câte ceva despre muzică, arte plastice, dans, literatură, film și design. Am o înțelegere superficială a acestor domenii. Când discut despre teorii cu experți, totul este jargon pentru Mine, dar îl pot înțelege când îl văd. De exemplu, în designul arhitectural, dacă include date profesionale și tehnice, nu înțeleg. Însă dacă este vorba despre tonuri de culoare și armonia stilurilor, știu câte ceva și am câteva perspective. Dar este greu de zis dacă pot studia pentru a deveni un expert sau un talent în acest domeniu, fiindcă nu l-am studiat. Având în vedere la ce au acces oamenii în prezent, muzică, literatură, dans și film, lucruri care țin de lucrarea bisericii noastre, puținele lucruri învățate Îmi pot oferi o înțelegere de bază. Unii ar putea spune: „Acum îți cunosc pregătirea; ai doar o înțelegere de bază.” Nu spun lucruri false; am într-adevăr doar o înțelegere de bază. Cu toate acestea, există un lucru pe care s-ar putea să nu-l înțelegeți și acesta ar putea fi expertiza Mea. Despre ce expertiză este vorba? Înțeleg ce profesie are legătură cu un anumit domeniu, cum se exprimă o anumită artă și care sunt sfera și principiile implicate. După ce le stăpânesc, știu cum să aplic aceste lucruri utile în lucrarea bisericii, făcându-le să slujească lucrării evanghelice și să devină eficiente în răspândirea Evangheliei lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Este aceasta o expertiză? (Da.) Referitor la ce anume îi lipsește cel mai mult umanității în zilele noastre, este cel mai eficient dacă cineva poate să folosească metodele potrivite și apoi să transmită adevărul relevant, îngăduindu-le oamenilor să-l vadă și să-l accepte. Dacă adopți o metodă pe care oamenii o pot accepta și dacă poți să prezinți în mod clar adevărul și să explici lucrarea lui Dumnezeu, totul într-un mod pe care gândirea umană normală să-l poată accepta și pe care să fie capabilă să-l cerceteze – este incredibil de benefic pentru oameni. Dacă folosim cunoștințele superficiale pe care le avem și aplicăm toate aceste lucruri utile, este suficient să avem acest tip de expertiză. Excelez într-un singur domeniu, v-ați dat seama care? (Dumnezeu excelează în părtășia despre adevăr.) Părtășia despre adevăr este considerată o aptitudine? Nu este oare o expertiză? Așadar, la ce sunt bun? Excelez în a descoperi esența coruptă din voi toți. Dacă n-aș fi bun la asta, spuneți-Mi, cum aș putea lucra ori de câte ori apar probleme la voi și n-aș ști ce fire sau natură-esență coruptă dezvăluie acestea? Ar fi imposibil. E corect să afirm că mă pricep cel mai bine să descopăr esența voastră coruptă? (Da.) Ar trebui să mă pricep cel mai bine la asta. Mă pricep cel mai bine să identific firea coruptă a indivizilor și natura-esență pe care o au. Excelez în a discerne calea pe care merge cineva și atitudinea sa față de Dumnezeu pe baza naturii-esențe pe care o are. Apoi, prin manifestările, comportamentele și esența lui, am părtășie despre adevăr cu individul respectiv, abordând aspecte specifice și ajutându-l să-și rezolve problemele și să le depășească. În realitate, aceasta nu este o aptitudine; este lucrarea Mea de slujire, este lucrarea care face parte din responsabilitatea Mea. Vă pricepeți la asta? (Nu.) Deci la ce vă pricepeți? (Să dăm dovadă de corupție.) Nu este exact că vă pricepeți să dați dovadă de corupție. Vă pricepeți să rămâneți nemișcați de adevăr după ce-l auziți, să-l tratați cu ușurință și să acționați într-o manieră superficială în timp ce vă faceți datoria, fără să o luați în serios. Nu-i așa? (Ba da.) Vă spun deschis aceste lucruri; pot fariseii și antihriștii să vă vorbească astfel? (Nu, nu pot.) Nu vorbesc în niciun caz așa. De ce nu? Consideră că este rușinos, o deficiență a umanității, o chestiune care ține de intimitate și de trecutul cuiva. Ei zic: „Cum le-aș putea spune altora despre trecutul meu? În acest caz, nu mi-aș pierde complet reputația, demnitatea și statutul? Cum aș putea să mă port atunci?” După părerea lor, ar putea la fel de bine să nu mai trăiască! Așadar, după ce v-am împărtășit atât de deschis situația Mea, vă afectează credința în Dumnezeu? (Nu.) Chiar dacă aveți unele idei despre asta, nu Mă tem. De ce nu Mă tem? Este normal să aveți unele idei; este temporar. Oamenii pot avea din când în când iluzii vizuale și auditive. Există mereu posibilitatea unei înțelegeri denaturate, temporare sau a unei înțelegeri greșite de moment. Înseamnă asta că oamenii își vor face bagajele din această cauză sau că vor deveni negativi și slabi? Dar dacă ești într-adevăr o persoană care urmărește adevărul, Îl poți tăgădui sau părăsi pe Dumnezeu din cauza unor noțiuni de moment? Nu, nu-L poți părăsi. Oamenii care urmăresc în mod autentic adevărul pot aborda și pricepe corect aceste chestiuni, pot accepta inconștient aceste fapte în mod normal și, treptat, le pot transforma într-o cunoaștere adevărată față de Dumnezeu, o cunoaștere obiectivă și exactă – aceasta este o înțelegere autentică a adevărului. Într-o zi, cineva ar putea spune: „Dumnezeul întrupat este de-a dreptul deplorabil; nu poate să facă nimic decât să rostească adevărul.” Ce fel de ton este acesta? Este tonul unui antihrist. Sunteți de acord cu ei? (Nu sunt de acord.) De ce nu ești de acord? (Ce spun ei nu corespunde faptelor.) Ce spun ei corespunde faptelor. Dumnezeul întrupat, pe lângă faptul că este capabil să exprime adevărul în vorbirea Sa, nu știe să facă nimic altceva; nu are o aptitudine anume. Este ceva deplorabil? Credeți asta? (Nu.) Atunci ce credeți? Unii spun: „Tocmai fiindcă Dumnezeu este obișnuit și normal, făcând o lucrare practică, noi, umanitatea coruptă, avem ocazia să dobândim mântuirea. Altfel, am ajunge cu toții în iad. Avem un mare avantaj acum, așa că hai să ne bucurăm de el în secret!” Aveți acest sentiment? (Da.) Dar unii oameni sunt diferiți. Ei simt că „dumnezeu doar vorbește; nu este nimic supranatural la el. Ce câștig eu? Am propriile noțiuni și idei despre dumnezeu și îl judec pe la spate, dar dumnezeu nu m-a disciplinat. N-am suferit, nici n-am fost pedepsit”. Obrăznicia lor crește constant și îndrăznesc să zică orice. Unii spun: „Așa ar trebui să-l cunoști pe dumnezeul întrupat: când vorbește, lucrează și exprimă adevărul, duhul lui dumnezeu lucrează înăuntru, iar trupul este doar un înveliș, o unealtă. Adevărata esență este duhul lui dumnezeu; duhul lui dumnezeu este cel care vorbește. Dacă n-ar fi duhul lui dumnezeu, ar putea trupul să rostească acele cuvinte?” Aceste cuvinte par corecte când le asculți, dar ce semnificație au? (Sunt o blasfemie.) Corect, sunt o blasfemie – ce fire rea! Ce încearcă ei să spună? „Ești o persoană cu adevărat neremarcabilă. Nu ai o înfățișare nobilă, nu ai un aspect atât de impresionant. Vorbirea ta nu este elocventă sau sofisticată teoretic – trebuie să te gândești înainte să spui ceva. Cum ai putea să fii dumnezeul întrupat? De ce ești atât de binecuvântat și norocos? De ce nu sunt eu dumnezeul întrupat?” În cele din urmă, ei spun: „Doar duhul lui dumnezeu lucrează și vorbește; trupul este doar emisarul duhului, este o unealtă.” Faptul că spun asta îi face să se simtă chit. Este invidie, care duce la ură. Implicația este: „Cum de ești tu dumnezeul întrupat? De ce ești atât de norocos? Cum ai obținut acest avantaj? De ce nu l-am obținut eu? Nu cred că ești mai bun decât mine. Nu ești suficient de elocvent, nu ești foarte educat, nu arăți la fel de bine ca mine și nu ești la fel de înalt ca mine. Cu ce ești mai bun decât mine? Cum de ești tu dumnezeul întrupat? De ce nu sunt eu? Dacă tu ești dumnezeul întrupat, atunci mulți oameni sunt și ei. Trebuie să lupt și eu pentru asta. Toți spun că ești dumnezeu; nu pot să fac nimic în privința asta, dar tot te voi judeca în acest fel. Faptul că vorbesc așa îmi potolește ura!” Nu este un lucru rău? (Ba da.) Îndrăznesc să spună orice ca să concureze pentru poziție – nu este o căutare a morții? Dacă nu vrei să accepți că El este Dumnezeu, cine te obligă? Te-am obligat Eu? Nu te-am obligat, nu-i așa? În primul rând, nu te-am rugat să accepți. În al doilea rând, n-am folosit mijloace extreme pentru a te obliga să accepți. În al treilea rând, Duhul lui Dumnezeu nu a intervenit, spunându-ți că trebuie să accepți, altfel vei fi pedepsit. A făcut Dumnezeu asta? Nu. Ai dreptul să alegi liber; poți alege să nu accepți. Așadar, dacă nu vrei să accepți, de ce ajungi să accepți totuși? Nu cauți doar binecuvântări? Ei doresc binecuvântări, dar nu pot accepta sau asculta, ori continuă să nu fie dispuși, deci ce fac? Spun cuvinte atât de malițioase. Ați mai auzit astfel de cuvinte? Eu le-am auzit nu doar o dată sau de două ori în mijlocul unor oameni. Unii cred: „Am început să credem în dumnezeu alături de tine. Pe atunci, erai tânăr, îți notai adesea cuvintele lui dumnezeu. Mai târziu, ai început să predici. Ești doar o persoană obișnuită; îți cunoaștem trecutul.” Ce fel de trecut am? Sunt doar o persoană obișnuită; acesta este adevărul despre Mine. Doar fiindcă sunt obișnuit și normal și pot să am atât de mulți oameni care Mă urmează astăzi, nu de aceea nu ești dispus? Dacă nu ești dispus, nu crede. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu; nu Mă pot sustrage de la responsabilitatea Mea, nu am nicio scuză și nu am făcut nimic dureros sau dăunător. Deci de ce Mă abordezi cu acest punct de vedere? Dacă nu ești dispus, atunci nu crede. Crede în oricine ești dispus să crezi; nu Mă urma. Nu te-am obligat. De ce Mă urmezi? Unii chiar au venit la Mine acasă să investigheze. Ce investigau? M-au întrebat: „Te întorci acasă? Cum este în acest moment situația ta economică de acasă? Ce fac membrii familiei tale? Unde sunt? Cum sunt viețile lor?” Unii chiar au examinat o cuvertură sau o pătură în plus din casa Mea. Acești oameni nu sunt deloc dispuși să creadă în Dumnezeu! De ce nu sunt dispuși? Pentru că își spun: „Dumnezeu n-ar trebui să fie așa. Dumnezeu n-ar trebui să fie atât de mic, atât de normal și practic, atât de comun și obișnuit. Este prea comun, comun până în punctul în care nu-l recunoaștem drept dumnezeu.” Pot ochii tăi lipsiți de înțelegere spirituală să-L recunoască pe Dumnezeu? Chiar dacă Dumnezeu ar coborî din ceruri să-ți spună asta, tot nu L-ai putea recunoaște. Ești demn să vezi persoana reală a lui Dumnezeu? Chiar dacă îți spune clar că El este Dumnezeu, nu ai accepta acest lucru. Ai putea să-L recunoști? Ce fel de oameni sunt aceștia? Care este natura lor? (Ticăloșia.) Acești oameni chiar „Îmi lărgesc orizonturile”.

De când Mi-am asumat lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce-Mi îndeplinesc lucrarea cu această identitate și poziție, am intrat în contact cu anumiți indivizi. Confruntându-Mă cu această gamă diversă de „talente”, am observat că două cuvinte sunt inseparabile de firea coruptă a oamenilor: „rea” și „ticăloasă” – ambele o cuprind. De ce Mă studiază în fiecare zi? De ce nu sunt dispuși să-Mi recunoască identitatea? Nu pentru că sunt o persoană foarte obișnuită și normală? Dacă aș avea forma unui trup spiritual, ar îndrăzni ei? N-ar îndrăzni să Mă studieze în acest mod. Dacă aș avea un anumit statut social, alături de abilități speciale, imaginea și înfățișarea unui om măreț și o fire întrucâtva rea, dominatoare și nemiloasă, ar îndrăzni acești oameni să vină la Mine acasă pentru a Mă investiga și studia? Categoric n-ar îndrăzni; M-ar evita, s-ar ascunde când M-ar vedea venind și, cu siguranță, n-ar îndrăzni să Mă studieze, nu-i așa? Atunci de ce sunt în stare să Mă studieze în acest mod? Mă consideră o țintă ușoară. Ce presupune faptul de a fi o țintă ușoară? Înseamnă că sunt prea obișnuit. Ce implică faptul că sunt „obișnuit”? „Ești doar o persoană; cum ai putea să fii dumnezeu? Îți lipsesc cu desăvârșire cunoștințele, învățătura, darurile, talentele și abilitățile pe care ar trebui să le aibă dumnezeu. Cum anume ești asemenea lui dumnezeu? Nu ești asemenea lui! Prin urmare, îmi este greu să accept că ești dumnezeu, să te urmez, să-ți ascult cuvintele și să mă supun ție. Trebuie să fac o investigație amănunțită: trebuie să te privesc, să te supraveghez și să nu te las să faci ceva neadecvat.” Ce încearcă ei să facă? Dacă aș avea o poziție socială și un anumit nivel de faimă, de exemplu, dacă aș fi un cântăreț de primă clasă și, într-o zi, aș aduce mărturie spunând că sunt Dumnezeu, Hristos, n-ar fi convinși cel puțin unii oameni? Numărul de oameni care M-ar studia ar fi relativ mai mic. Doar faptul că sunt obișnuit, normal, practic și prea comun îi dezvăluie pe mulți oameni. Ce anume dezvăluie la ei? Dezvăluie ticăloșia lor. Cât de departe merge această ticăloșie? Merge până în punctul în care, atunci când trec pe lângă ei, Mă studiază mult timp, căutând asemănarea lui Dumnezeu pe la spatele Meu, verificând dacă vreo minune însoțește vorbirea Mea. Speculează adesea în inimile lor: „De unde vin aceste cuvinte? Au fost învățate? Nu pare probabil: el nu pare să aibă timp să studieze. S-a schimbat atât de mult în ultimii ani; nu pare ceva învățat. Așadar, de unde vin aceste cuvinte? Este greu de pătruns; trebuie să fiu precaut” și continuă să studieze. Cei care studiază în mod constant nu relaționează, nu interacționează și nu conversează cu Mine față în față; chibzuiesc mereu pe la spatele Meu, dorind mereu să găsească greșeli în cuvintele Mele și să obțină vreun avantaj. Pot studia zile întregi o propoziție care nu se aliniază la noțiunile lor, iar o remarcă ușor severă poate dezvolta o noțiune în sinea lor. De unde provin aceste lucruri? Provin din mintea și cunoștințele oamenilor. Ce fel de oameni sunt aceia care Îl pot studia pe Dumnezeu, care își pot folosi constant gândurile pentru a specula despre El? Oare pot fi considerați oameni cu o fire ticăloasă? Absolut! Văzând că ai timp și energie, ar fi minunat dacă ai putea cugeta la adevăr! Care adevăr nu ți-ar lua ceva timp pentru a avea părtășie despre el și a medita la el? Există atât de multe adevăruri, încât s-ar putea să nu fii capabil să meditezi la toate în această viață. Există prea multe adevăruri pe care o persoană trebuie să le înțeleagă. Acei oameni nu simt nicio povară cu privire la această chestiune, dar nu uită niciodată acele chestiuni externe și superficiale și le studiază mereu. Imediat ce vorbesc, clipesc din ochi, holbându-se la înfățișarea Mea, scrutând acțiunile și exprimările Mele și speculând în inimile lor: „Seamănă el cu dumnezeu în această privință? Vorbirea lui nu seamănă cu Dumnezeu, înfățișarea lui nu se potrivește întru totul. Cum pot să-l înțeleg? Cum pot vedea ce crede el despre mine în adâncul inimii sale? Ce crede despre o chestiune sau alta? Cum mă definește el?” Ei nutresc mereu aceste gânduri. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Este dincolo de mântuire – sunt prea ticăloși!