Unii oameni cred în Dumnezeu și, la exterior, par să-L urmeze. Dar, în adâncul inimii lor, s-au gândit vreodată la calea pe care au ales-o și la prețul pe care l-au plătit? Au examinat și au căutat să vadă dacă și-au îndeplinit îndatoririle care le-au fost încredințate de Dumnezeu? Care anume este atitudinea oamenilor în modul în care-L tratează pe Dumnezeu? Judecând după diversele lucruri pe care le manifestă și le dezvăluie și chiar după uneltirile lor lăuntrice, ca să nu mai vorbim de toate firile dezvăluite prin aceste lucruri pe care le fac în felul în care-L tratează pe Dumnezeu, ce au făcut oamenii pentru El? Pe lângă faptul că au plătit un preț și au luat atent în considerare lucrurile benefice pentru ei înșiși, care sunt atitudinile lor față de Dumnezeu și ce Îi oferă ei? Nimic altceva decât uneltiri, calcule, precauții și o atitudine disprețuitoare. Disprețul este o atitudine și care este comportamentul care decurge din această atitudine, dacă este exprimat ca verb? „A ridiculiza.” Ați auzit vreodată de acest cuvânt? (Da.) „A ridiculiza” este un termen oarecum formal. Cum spunem în limbaj colocvial? Spunem „a tachina”, „a-i juca feste cuiva”, „a se ține de glume cu cineva”. Pari lipsit de pretenții și de viclenie; în ochii lor, nu ești nimic și îndrăznesc să te ridiculizeze fățiș – ce fel de fire este aceasta? În inima cuiva cu o asemenea fire sălășluiește un înger sau un demon? (Un demon.) Este un demon. Dacă Îl pot trata pe Dumnezeu așa, atunci ce sunt ei cu adevărat? Pot să practice cuvintele lui Dumnezeu? Se pot supune cuvintelor Lui? Cineva precum omul care Mi-a trimis daruri, de exemplu, nu caută adevărul și nici nu înțelege intențiile lui Dumnezeu. Nu are nici cea mai vagă idee despre cerințele lui Dumnezeu de la om, despre ce vrea Dumnezeu să vadă sau ce vrea să câștige de la om. Este precum cineva care interacționează cu șeful lui, axându-se pe felul în care să-l lingușească și să-l înșele, tratându-l în orice mod îi permite să-și atingă obiectivele – cum trăiește de fapt o astfel de persoană? Trăiește lingușind, ducând o viață mizerabilă gudurându-se pe lângă conducătorii săi. De ce Mi-a oferit atâta „grijă” și „bunătate”? Nu s-a putut abține, nu-i așa? Ar fi putut prezice cum m-aș simți în privința asta? (Nu.) Așa este; nu a înțeles. Îi lipsește cu desăvârșire mintea umană normală. Nici nu a știut, nici nu i-a păsat cum aș putea să-i percep, să-i definesc sau să-i evaluez comportamentul și firea. De ce îi pasă? Îi pasă cum să Mă lingușească pentru a-și atinge obiectivele și apoi să-Mi lase o impresie bună despre el. Aceasta e intenția lui când abordează lucrurile. Ce fel de umanitate este aceasta? Este ceea ce ar face o persoană cu rațiune și conștiință adevărată? Ai trăit atâția ani, deci ar trebui să înțelegi: în primul rând, n-am nevoie de lingușelile tale. În al doilea rând, n-am nevoie să-Mi oferi nimic. În al treilea rând, și cel mai important, ar trebui să înțelegi că, indiferent ce faci, indiferent care sunt intențiile și obiectivele tale și care este natura faptelor tale, Eu definesc și ajung la o concluzie privind toate acestea. Nu e vorba că faci ceva și apoi s-a terminat; dimpotrivă, trebuie să văd clar care sunt intențiile și motivele tale. Mă uit doar la firea ta. Unii vor spune, probabil: „Ești atât de dur cu oamenii!” Chiar sunt? Nu cred deloc asta. Tocmai fiindcă nu sunt deloc dur, unii oameni încearcă să exploateze situația. Nu este așa? De îndată ce unii oameni intră în contact cu Mine, se gândesc: „Te văd ca pe o persoană cu totul obișnuită. Nu-i nevoie să-ți acord prea multă atenție. Ești destul de asemănător cu mine: și tu mănânci trei mese pe zi și nu văd să ai vreo autoritate sau putere. Nu vei avea nimic de spus, indiferent cum te tratez. Ce poți să-mi faci?” Ce fel de gândire este aceasta? De unde provine? De la firea cuiva. De ce au oamenii o asemenea fire? Pentru că în inimile lor sălășluiesc demoni. Cu demonii care sălășluiesc în inimile lor, indiferent cât de măreț cred că este Dumnezeu, indiferent cât de nobil cred că este statutul Lui, indiferent cât de mult cred că Dumnezeu exprimă adevărul pentru a-i mântui pe oameni, indiferent cât de mult își exprimă verbal recunoștința și indiferent cum își arată dorința de a suferi și de a plăti prețul, când vine timpul să-și facă datoria, demonii vor fi stăpâni în inimile lor și demonii sunt cei care fac lucrarea. În opinia voastră, ce fel de persoană îndrăznește să-L înșele și să-L ridiculizeze chiar și pe Dumnezeu? (Un demon.) Este vorba de un demon; asta e sigur.

În părtășia noastră de mai devreme, în care dialog dintre Satana și Dumnezeu putem vedea firea Satanei? Dumnezeu a spus: „Satana, de unde vii?” Ce a răspuns Satana? [„De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ” (Iov 1:7).] Ce mod de a vorbi este acesta? (Diavolesc.) E un mod diavolesc de a vorbi! Dacă Satana L-ar trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, ar spune: „Dumnezeu m-a întrebat, așa că voi spune de unde am venit într-un mod civilizat.” Nu este un mod înțelept de a vorbi? (Ba da.) Este o propoziție conformă cu gândirea umană normală: o propoziție completă, gramaticală și ușor de înțeles. Asta a spus Satana? (Nu.) Ce a spus el? „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ.” Înțelegeți această propoziție? (Nu.) Chiar și în zilele noastre, nimeni nu înțelege ce înseamnă. Deci de unde venea Satana? Unde „cutreiera”? De unde venea și în ce direcție mergea? Există răspunsuri definitive la aceste întrebări? Până în ziua de azi, cei care interpretează Biblia nu au reușit să-și dea seama de unde venea cu adevărat Satana sau cât timp i-a luat până să ajungă înaintea lui Dumnezeu și să-I vorbească; niciunul dintre aceste lucruri nu este cunoscut. Atunci, cum a putut Satana să răspundă la întrebarea lui Dumnezeu cu un asemenea ton și un asemenea limbaj? L-a întrebat Dumnezeu cu seriozitate? (Da.) Și I-a răspuns la fel? (Nu.) Ce atitudine a adoptat atunci când I-a răspuns lui Dumnezeu? De ridiculizare. Este exact ca atunci când întrebi pe cineva: „De unde ești?”, iar individul respectiv răspunde: „Ghicește.” „Nu pot să ghicesc.” Știe că nu poți să ghicești, dar tot te pune să o faci. Doar se ține de glume cu tine. Această atitudine se numește „a te juca cu cineva” sau „a-l ridiculiza”. El nu este sincer și nu vrea să știi; vrea doar să-ți joace feste și să se țină de glume cu tine. Satana are întocmai o astfel de fire. Am spus că unii oameni au demoni care sălășluiesc în inimile lor; nu așa Îl tratează ei pe Dumnezeu? Judecând după impresia lor exterioară de a alerga de colo-colo, de a face lucruri și, ocazional, de a îndura unele greutăți și de a plăti un mic preț, nu par să fie astfel de oameni; par să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor. Dar din atitudinile lor în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu și adevărul, vezi că în inimile lor sălășluiește un demon și asta este tot. Nu pot nici măcar să răspundă direct la întrebările lui Dumnezeu – sunt genul de oameni care se învârt în cerc ca șerpii, până când nu poți să găsești răspunsul și n-ai habar ce spun. Ce fel de oameni sunt aceștia? Pot fi sinceri în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu? Cu atitudinea de dispreț și sfidare cu care Îl tratează pe Dumnezeu, pot astfel de oameni să practice cuvintele Lui ca pe adevăr? (Nu.) De ce nu? Pentru că în inimile lor sălășluiesc demoni. Nu-i așa? (Ba da, nu-L tratează deloc pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu.) Aceasta este ticăloșia acestor oameni. Ticăloșia lor constă în părerea lor că integritatea, smerenia, normalitatea și realitatea lui Dumnezeu pe care le văd nu sunt ceea ce Îl face pe Dumnezeu încântător – dar ce sunt atunci? Ei consideră că acestea sunt neajunsurile lui Dumnezeu; că sunt domenii care îi predispun pe oameni să capete noțiuni; că sunt cele mai mari imperfecțiuni ale Dumnezeului în care cred; că sunt deficiențe, probleme și defecte. Cum ar trebui să fie considerați astfel de oameni? Acesta este modul și atitudinea cu care Îl tratează pe Dumnezeu; este rușinos pentru Dumnezeu, dar pentru ei? Obțin vreun beneficiu din asta? Este o insultă și pentru ei. De ce spun asta? Ca persoană obișnuită, dacă cineva ți-ar da la întâmplare să mănânci ceva, iar tu ai lua și ai mânca prostește, fără să-ți pese de detalii și fără să întrebi măcar despre ce este vorba, n-ar sugera asta că lipsește ceva din umanitatea ta? O persoană căreia îi lipsește ceva din umanitate este o persoană normală? Nu. Dacă Hristos întrupat n-ar avea nici măcar o umanitate normală de acest fel, ar mai fi demn de credința cuiva? Nu ar fi. Care sunt semnele umanității lui Dumnezeu întrupat? Raționalitatea, gândirea și conștiința Lui sunt cât se poate de normale. Are El capacitatea de a judeca? (Da.) Dacă n-aș avea-o, dacă aș fi doar un zăpăcit, fără simțul realității și nici perspicacitate, fiind incapabil să gândesc când Mi se întâmplă evenimente, aș mai putea fi considerat o ființă umană normală? Ar fi o umanitate defectuoasă, nu una normală. O astfel de persoană s-ar putea numi Hristos? Când S-a întrupat Dumnezeu, ar fi ales El un astfel de trup? (Nu.) În mod sigur, nu. Dacă aș proceda astfel în mod necugetat, ar merita să fie urmat un astfel de Dumnezeu, Cel cunoscut drept Dumnezeu întrupat? Nu, iar voi ați fi pe calea greșită. Acesta este un aspect, din perspectiva Mea. Pe de altă parte, din perspectiva voastră, dacă Îl privești ca pe Dumnezeu, ca pe obiectul urmăririi tale și, ca adept al Lui, Îl tratezi în acest fel – unde te plasezi? Nu este o rușine pentru tine? (Ba da.) Dacă, în ochii tăi, Dumnezeul în care crezi este atât de nedemn de respectul tău, dar tot crezi în El, cum ești tu atunci? Ești cu capul în nori? Ești un adept confuz? Nu te-ai face singur de rușine? (Ba da.) Dar dacă ești de părere că El are toate aceste aspecte ale umanității normale, că este Dumnezeu întrupat și procedezi totuși așa, nu-L faci pe Dumnezeu de rușine? Ambele perspective sunt valide. Poți vedea problema indiferent dacă o privești din perspectiva lui Dumnezeu sau din perspectiva omului – iar problema este una gravă! Nu-i așa? (Așa este.) Din perspectivă umană, dacă Îl consideri Dumnezeu și apoi Îl tratezi astfel, atunci Îl faci de rușine pe față. Dacă ești de părere că nu este Dumnezeu, ci o ființă umană, dar Îl urmezi totuși, n-ar fi aceasta o contradicție? Nu te-ai face singur de rușine? Gândește-te la aceste două aspecte; am dreptate? Nu așa stau lucrurile? De ce nu se pot gândi oamenii la aceste lucruri? De ce se mai poartă astfel? Oare doar pentru că nu înțeleg adevărul? Să nu intrăm în prea multe detalii; judecând doar din perspectiva calibrului, sunt niște cretini fără minte. De ce spun că nu au minte? La ce minte Mă refer? Mă refer la gândire. Să faci ceva fără să te gândești, fără să știi să cântărești avantajele și dezavantajele, fără să știi să iei în considerare natura faptelor tale sau dacă ar trebui să faci sau nu acel lucru înseamnă să nu ai minte. Ce fel de lucru nu are minte? Animalele și fiarele nu au minte, dar oamenii ar lua în considerare aceste lucruri. Oamenii ar putea face lucruri stupide dintr-un impuls de moment, dar dacă fac aceleași lucruri stupide la nesfârșit, atunci pot fi caracterizați ca neavând minte. O persoană fără minte este cineva cu rațiune deficientă sau, în mod colocvial, cineva cu o doagă lipsă. Dar egoismul său este pronunțat, iar trucurile sale viclene nu sunt deloc deficiente, de aceea spun că demonii sălășluiesc în inimile oamenilor.

Credeți că fac din țânțar armăsar dacă aduc în discuție în timpul părtășiei oferirea de cadouri? Dacă n-aș fi avut părtășie despre acest lucru și l-aș fi menționat întâmplător, ar fi avut acest efect asupra voastră după ce l-ați ascultat? (N-ar fi avut.) Cel mult, după ce ați ascultat, v-ați fi gândit: „Cum a putut acest om să facă așa ceva? Eu nu fac astfel de lucruri; chiar există tot felul de oameni pe lume!” Cel mult asta ați fi gândit. Poate că ați fi vorbit puțin despre asta și gata, dar ați fi avut o înțelegere atât de profundă? (Nu.) Nu ați fi avut o înțelegere atât de profundă. Așadar, ce beneficii vă aduc cuvintele Mele? Ce adevăr ați dobândit? În primul rând, trebuie să vă aduc aminte: între om și Dumnezeu, care este cel mai bun tip de relație pe care o puteți stabili? Când cineva se apropie de Dumnezeu, cum ar trebui să se înțeleagă cu El atunci când este în contact strâns cu El? Nu este necesar să căutăm principii în această privință? (Ba da.) În plus, după ce au crezut în Dumnezeu atât de mulți ani, ce incidente s-au produs în viața de zi cu zi a oamenilor și care sunt de aceeași natură cu ceea ce a făcut omul din poveste? Nu merită luate în considerare aceste întrebări? Ar putea cineva să învețe o lecție și să spună: „Dumnezeu nu tolerează nici cele mai mici greșeli, așa că acest lucru este extrem de grav. Mai bine să nu ne apropiem de El, să nu intrăm în contact strâns sau să avem de-a face cu El – nu e de glumă cu El! Dacă dai greș, El va exagera mult problema și vei avea necazuri grave. Cu siguranță, eu nu-I voi da nimic!”? Este acceptabil să gândiți așa? (Nu.) De fapt, nu trebuie să vă faceți griji: nu avem multe ocazii de contact strâns și avem și mai puține momente în care să interacționăm între noi, așa că nu este o chestiune pentru care să vă faceți griji. Dacă interacționez cu voi într-o zi, nu vă faceți griji; vă voi spune un secret. Indiferent dacă te înțelegi bine cu Mine sau dacă te rogi și cauți de unul singur, care este cel mai important secret? Orice ai face, nu-ți compara inteligența cu a Mea; dacă ai un caracter competitiv, păstrează distanța față de Mine. Sunt unii oameni care vorbesc cu mare viclenie, ticluind mai multe uneltiri cât ai clipi, iar fiecare propoziție pe care o rostesc este plină de impurități; dacă vorbesc mai mult, nu vei ști care cuvinte sunt adevărate și care sunt false. Astfel de oameni nu trebuie niciodată să se apropie de Mine. Când intri în contact cu Dumnezeu și interacționezi cu El, care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci și cel mai important principiu pe care ar trebui să-l respecți? Să ai o inimă onestă în modul în care-L tratezi pe Dumnezeu. De asemenea, învață respectul. Respectul nu este politețe; nu înseamnă să te guduri sau să te dai bine pe lângă cineva, nici să-i intri în grații sau să-l lingușești. Deci ce este mai exact? (Înseamnă să-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu.) Să-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu este un principiu major. Dar detaliile? (Să învățăm să-L ascultăm pe Dumnezeu.) Acesta este un aspect al practicării. Unii oameni intră în contact cu Mine și încep să Mă întrerupă din vorbit, așa că îi las să termine înainte de a continua. Și cum Mă tratează ei când vorbesc? Ascultă cu ochii închiși. Ce înseamnă asta? E ca și cum ar zice: „Ceea ce spui este o prostie. Ce știi tu?” Aceasta e atitudinea lor. Poate că nu știu totul, dar am principii și îți spun ce am învățat, ce am văzut și ce pot înțelege, precum și principiile pe care le cunosc și poți câștiga destul de mult din asta. Dar dacă Îmi arunci mereu priviri, crezând că nu știu nimic și nu Mă asculți cu atenție, atunci nu vei câștiga nimic – va trebui pur și simplu să descoperi lucruri pe cont propriu. Nu este așa? Așadar, trebuie să învățați să ascultați cuvintele lui Dumnezeu. Când ascultați, vă limitez în exprimarea opiniilor voastre? Nu. După ce termin de vorbit, vă întreb pe toți dacă aveți întrebări, iar dacă cineva are, răspund imediat și vă spun principiile implicate în acele întrebări. Uneori nu vă spun doar principiile, ci vă spun direct ce ar trebui să faceți, detaliind fiecare aspect. Deși există unele domenii pe care nu le înțeleg, am propriile Mele principii și propriile Mele opinii și modalități de a gestiona astfel de chestiuni, așa că vă învăț pe baza a ceea ce consider că sunt opinii și principii sănătoase. De ce sunt capabil să vă învăț? Pentru că voi nici măcar nu înțelegeți aceste lucruri. După ce răspund la aceste întrebări, voi întreba din nou dacă mai sunt întrebări; dacă sunt, le voi răspunde din nou fără întârziere. Nu vreau doar să Mă asculți; îți dau ocazia să vorbești, dar ceea ce spui trebuie să fie rezonabil – fără prostii și fără să pierzi timpul. Uneori, îi întrerup pe unii oameni din nerăbdare. În ce situații? Atunci când sunt plictisitori, folosind zece propoziții pentru ceva ce se poate spune în cinci. De fapt, înțeleg de îndată ce-i aud; știu ce urmează, așa că nu trebuie să mai spună altceva. Fii concis și la obiect; nu pierde timpul altora. După ce termini de vorbit, îți voi da un răspuns și îți voi spune ce să faci și principiile după care să te ghidezi. Acesta ar trebui să fie sfârșitul discuției, nu-i așa? Dar unii oameni nu pot să priceapă acest lucru, spunând: „Nu, trebuie să mă respecți; respectul nostru este valabil de ambele părți. Ai terminat de vorbit, dar eu n-am terminat să-mi exprim punctul de vedere. Punctul meu de vedere este acesta: trebuie să încep din nou de la capăt.” Vor mereu să-și exprime opiniile, având convingerea că nu sunt conștient de ele, când, de fapt, de îndată ce încep să vorbească, știu care sunt opiniile lor – deci mai este nevoie să continue? Nu este nevoie. Unii oameni au un coeficient de inteligență atât de mic, încât au nevoie de zece propoziții pentru o chestiune care necesită doar două și, dacă nu-i întrerup, vor continua să vorbească. Toți ceilalți au înțeles; oare Eu nu înțeleg încă? Dar tot vor să se exprime, așa că nu doar coeficientul lor de inteligență este scăzut, ci și rațiunea lor este slabă! Ați întâlnit vreodată astfel de oameni? (Da.) Ei cred că sunt deștepți, chiar dacă au o rațiune slabă și un coeficient de inteligență scăzut. Nu este revoltător? Este dezgustător și revoltător. Când oamenii intră în contact cu Dumnezeu, primul lucru este să-L trateze cu o inimă onestă; al doilea este că trebuie să învețe respectul; iar al treilea și cel mai important lucru este să învețe să caute adevărul. Nu este cel mai important lucru? (Ba da.) Ce rost are să crezi în Dumnezeu dacă nu cauți adevărul? Care este valoarea credinței în El? Unde este sensul? Cei mai mulți oameni ar putea să nu se ridice la înălțimea acestui aspect, deci de ce îl aduc în discuție? Este o pregătire pentru viitor; trebuie să învățați să practicați în acest fel când vi se vor întâmpla astfel de lucruri în viitor.

La biserică, am intrat în contact cu mulți oameni, iar pe unii i-am însărcinat cu câteva lucruri de făcut. Câteva zile mai târziu, Mi-au răspuns, arătându-Mi că au notat tot ce le-am atribuit și că erau acum pe cale să implementeze fiecare sarcină. Când M-au întâlnit, Mi-au raportat despre progresul implementării, în ce probleme trebuiau să caute și care probleme așteptau încă rezultate, dându-Mi informații complete. Au explicat detaliile foarte clar și, deși uneori erau puțin neînsemnate, atitudinile lor au arătat că erau serioși și responsabili în modul în care tratau cuvintele lui Dumnezeu și că știau care sunt responsabilitățile, îndatoririle și obligațiile lor. Unii oameni erau diferiți: le-am încredințat două sarcini și le-au notat în carnetele lor, dar o săptămână mai târziu, când încă nu implementaseră nimic, și-au amintit doar după ce i-am întrebat despre ele – și apoi le-au notat din nou în carnetele lor. După încă o săptămână, când i-am întrebat de ce problema nu fusese încă rezolvată, și-au găsit scuze, invocând o dificultate sau alta, înainte de a-și înregistra din nou totul cu sârguință în carnetele lor. Unde au înregistrat totul? (În carnetele lor.) Dar nu au înregistrat nimic în mintea lor. Nu înseamnă asta să încredințezi ceva persoanei greșite? Acești indivizi nu sunt umani. Tot ce le-am încredințat le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă – nu au luat-o deloc în serios. Toate sarcinile care țin de o anumită profesie sau de chestiuni generale – alături de unele chestiuni legate de lucrarea bisericii – pe care le atribui oamenilor sunt în sfera a ceea ce pot realiza; niciuna nu este menită să le îngreuneze situația. Cu toate acestea, deseori, când i-am însărcinat pe conducători și lucrători să facă unele lucruri, cei mai mulți dintre ei nu Mi-au raportat după ce și-au asumat însărcinarea și n-am aflat nimic despre starea lucrării. Dacă a fost rezolvată, cum a fost făcută, ce greșeli au apărut, rezultatele actuale – nu au raportat niciodată despre acestea și nu au căutat. Pur și simplu și-au lăsat însărcinările deoparte și nici măcar n-am aflat despre vreunul dintre rezultate. Unii oameni au avut o problemă și mai gravă, și anume, pe lângă faptul că nu au reușit să implementeze ce le-am atribuit, au și venit să-Mi intre în grații și să Mă înșele, spunându-Mi unde s-au dus și ce au făcut ieri, ce au făcut în ziua precedentă și ce făceau în momentul de față. Priviți cât de buni erau la prefăcătorie și la sofisme – nu au făcut niciunul dintre lucrurile pe care le-am atribuit în mod clar, ci s-au ocupat în schimb cu sarcini inutile, în timp ce lucrarea esențială era în dezordine totală. Ce fel de comportament era acesta? Și-au neglijat cu desăvârșire sarcinile adecvate și au fost plini de minciuni și înșelăciune!

Era un om care se ocupa de plantare. L-am întrebat: „Unele verdețuri arată bine anul acesta. Ai păstrat semințe?” „Da”, a răspuns el. I-am spus: „Am auzit că au fost recoltate toate verdețurile acum ceva timp și nu s-au păstrat semințe.” El a spus: „N-au terminat recoltarea. Au mai rămas câteva!” Apoi am întrebat: „Unde sunt verdețurile rămase? Vreau să arunc o privire.” El a spus: „Da? Ei bine… lasă-mă să merg să verific mai întâi.” A păstrat de fapt semințe sau nu? N-a păstrat. Dintre aceste câteva cuvinte pe care le-a rostit, a fost o minciună prima lui afirmație? (Da.) Și a doua lui afirmație: „N-au terminat recoltarea. Au mai rămas câteva!”, nu a fost o minciună? Nu știa dacă s-au păstrat semințe și a spus: „Lasă-mă să merg să verific mai întâi.” Deci și a treia lui afirmație a fost tot o minciună. Minciunile au devenit mai grave de la o afirmație la alta; spunea minciună după minciună, afundându-se tot mai tare – avea gura plină de minciuni! Ați fi dispuși să interacționați cu cineva a cărui gură este plină de minciuni? (Nu.) Cum te simți când vorbești și lucrezi cu oameni care sunt plini de minciuni? Te enervezi? Avea tupeul să-i amăgească pe toți; se înșela dacă avea impresia că Eu nu știu! Era cazul să înșele în această chestiune? Ce avea de câștigat fiind atât de înșelător? Dacă ai vedea această atitudine în modul în care acționează, dacă te-ar trata așa, cum te-ai simți? Dacă practic 99 la sută din ceea ce spune un individ este o minciună, indiferent dacă bârfește, dacă vorbește despre lucrare sau despre chestiuni serioase ori are părtășie despre adevăr, atunci nu mai există speranțe pentru acest individ. Poate înșela pe oricine; ce face asta din el? De cât timp crede în Dumnezeu? Unii non-credincioși spun mereu: „Din câte știu eu” sau „Vorbind din inimă” și, pornind de la această premisă, spun ceva de încredere. Acel individ a crezut atâția ani în Dumnezeu și a ascultat atâtea predici, dar nu a putut rosti nici măcar un cuvânt adevărat; tot ce a spus era o minciună. Ce fel de creatură este atunci? Nu este dezgustător și detestabil? Sunt mulți oameni de acest fel? Voi sunteți așa? Când interacționați cu Mine, în ce situații M-ați minți? Dacă ați provocat un dezastru și știți că urmările sunt grave și că puteți fi excluși imediat ce alții îl menționează, mințiți ca să vă ascundeți fapta. Oricine poate minți în legătură cu așa ceva. Despre ce altceva pot minți oamenii? Mint pentru a-și îmbunătăți imaginea și pentru a fi stimați de către ceilalți. Apoi sunt aceia care știu că sunt incompetenți în lucrarea lor, dar nu-I spun în mod explicit Celui de mai sus, de teamă că vor fi demiși. Când raportează despre lucrarea lor Celui de mai sus, pretind că sunt în căutare de modalități de a rezolva problema, dându-le celorlalți o impresie falsă. Tot ceea ce spun este o minciună și sunt în esență incapabili să facă o lucrare. Dacă nu pun câteva întrebări, se tem că Cel de mai sus va observa discrepanțele și-i va înlocui, așa că apelează în grabă la o prefăcătorie. Aceasta este mentalitatea conducătorilor falși și a antihriștilor.

Gândiți-vă la cele trei principii ale interacțiunii cu Dumnezeu despre care tocmai am avut părtășie. Pe care nu-l puteți realiza și care este ușor de realizat? De fapt, nu este cu adevărat ușor de implementat niciunul dintre ele, deoarece în inimile oamenilor sălășluiesc demoni. Nu vei fi capabil să le realizezi înainte de a alunga demonul din inima ta. Trebuie să te lupți cu demonul din inima ta și, dacă îl poți birui de fiecare dată, atunci le vei putea realiza. Dacă dai greș de fiecare dată și ești capturat de el, nu vei fi în stare să le realizezi; nu vei putea să implementezi niciunul dintre principii. Dacă le puteți realiza pe toate trei, nu doar când vă înțelegeți sau când interacționați cu Mine, ci și în interacțiunile voastre obișnuite cu frații și surorile, urmând aceste principii, nu vor beneficia toți de pe urma lor? (Ba da.) Acum că povestea s-a terminat, să trecem la subiectul principal.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.